Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 222/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 222/R/2008
Ședința publică din data de 7 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango
JUDECĂTORI: Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica
-
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
-
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 310/A/19.12.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 12 din Legea nr. 87/1994.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului G, av. din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul G și părțile civile Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice, CAS M și SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în. art. 38515rap.la art. 3859pct. 10, 21 Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar solicită în. art. 3859pct.13, 17, 20 rap. la art.38515lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea hotărâri recurate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului conform prevederilor art.10 lit.d pr.pen.
În susținerea recursului arată că judecarea cauzei la instanța de fond și apel s-a făcut cu încălcarea dispozițiile art.177 alin.9 Cod pr.pen. constând în necitarea lichidatorului SC SRL și a părții civile. Mai arată că, s-a încălcat principiul continuității completului de judecată, datorită căruia nu a fost audiată martora. Un complet de judecată a încuviințat audierea acestei martore, apoi un alt complet a revenit asupra acestei probe.
De asemenea, arată că inculpatului i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece a fost condamnat în baza unui text de lege abrogat.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate arătând că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite în baza probelor administrate în cauză.
Referitor la lipsa procedurii de citare invocată, arată că societatea a cărei administrator era inculpatul era radiată și nu se impunea citarea acesteia, iar în ce privește asociatul societății din dosar rezultă că instanța a depus diligențe serioase pentru a asigura prezența acestuia la instanță pentru a preciza cuantumul despăgubirilor civile, însă nu s-a reușit asigurarea prezenței acestuia la judecată și nici nu a depus la dosar constituirea de parte civilă, împrejurare față de care apreciază că în cauză ar putea fi invocată nulitatea relativă doar de partea civilă și nu de inculpat.
De asesmenea, arată că instanța de fond a administrat probe testimoniale și tehnico-științifice, iar neaudierea martorei (soția inculpatului) s-a datorat faptului că aceasta nu a fost prezentată de inculpat așa cum s-a obligat, apoi fiind citată la 3 termene, fără nici o justificare, nu s-a prezentat. În plus martora fiind soția inculpatului, nu putea fi obligată să depună mărturie.
Referitor la susținerea că inculpatului i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece a fost condamnat în baza unui text de lege abrogat, arată că instanța a stabilit că legea anterioară, respectiv Legea nr.87/1994 este mai favorabilă inculpatului, deoarece regimul sancționator prevăzut de aceasta este mai blând decât cel din Legea nr.241/2005.
CURTEA
Prin sentința penală nr.251 din 16 februarie 2007 Judecătoriei Baia Mares -a dispus condamnarea inculpatului G la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.13 pen. a art.74 lit.a pen. și a art. 76 lit. d Cod penal, iar în temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a - c Cod penal, iar potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
S-au respins cererile inculpatului și ale parchetului de schimbare a încadrării juridice date acestei fapte prin rechizitoriu.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală coroborat cu art. 121 și 124 Cod penal s-a încetat procesul penal cu privire la acest inculpat pentru următoarele infracțiuni:
1. de folosire cu rea-credință a bunurilor societății în folos propriu prev. de art.
266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;
2. de fals în înscris uri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal;
3. infracțiunea prev. de art. 269 pct. 1 din Legea nr. 31/1990.
In baza art. 14 și 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă Statul Român prin F - Mas umei de 10.548.352 lei (ROL) cu majorări de întârziere calculate începând cu data de 31 ianuarie 2000 până la plata integrală a debitului și către partea civilă CA.SMa sumei de 3.773.268 lei (ROL) cu majorări de întârziere calculate de la aceeași dată și până la plata integrală a debitului.
În baza art. 118 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 10.000.000 lei (ROL).
În temeiul art. 348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea facturilor nr. -/28.06.1999 și nr. -/15.07.1999.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 6.000.000 lei (ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare.
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că SC B M, având ca obiect principal de activitate prelucrarea brută a lemnului, a fost înființată de către inculpatul G (care deținea calitatea de asociat și administrator la alte opt societăți comerciale) împreună cu asociații și, cetățeni turci, calitatea de administrator deținând-o primii doi.
Capitalul social subscris de către asociați a fost de câte 75.000.000 ROL din partea fiecăruia, ulterior asociații turci contribuind cu un aport personal în valoare de 30.000 USD. Suma a fost înmânată inculpatului în mai multe tranșe, iar acesta, care se ocupa efectiv de activitatea de administrare a societății, beneficiind de încrederea asociaților, a schimbat-o în lei.
La data de 15. 06. 1999, asociatul i-a solicitat inculpatului să meargă împreună la sediul sucursalei băimărene a SC Bank SA, unde firma deținea cont, pentru ridicarea de bani în vederea achiziționării materialului lemnos necesar activității de producție.
În acea împrejurare, inculpatul i-a spus asociatului că în cont nu mai există disponibil, întrucât sumele au fost cheltuite, prezentându-i în acest sens o listă de cheltuieli, care apăreau ca nejustificate având în vedere perioada foarte scurtă de la data înființării societății.
a constatat în data de 7.07.1999 că în contul curent al societății și în cel privitor la capitalul social nu mai există disponibil.
In aceste condiții, în 12.08.1999, adunarea generală extraordinară convocată de asociații societății a decis retragerea drepturilor inculpatului de a mai reprezenta societatea în relațiile cu terții, de a mai folosi ștampila firmei și de a mai face operațiuni bancare.
Raportul de expertiză contabilă, întocmit în vederea stabilirii situației contabile reale a SC SR. a constatat următoarele:
În perioada 7-16 iunie 1999, întreaga sumă depusă în conturile deschise la Bank - Sucursala M, reprezentând aport la capitalul social în lei și în valută, respectiv 225.000.000 lei ( din care 75.000.000 în lei și 9.734 în USD), a fost utilizată de inculpat prin ridicarea ei în numerar.
Din acest total, în urma analizării documentelor justificative depuse de inculpat, a rezultat că s-a cheltuit suma de 46.330.392 lei pentru servicii legate de procedurile de constituire a firmei, pentru aprovizionări cu carburant (benzină), materiale de reparații, cheltuieli telecomunicații, cheltuieli de deplasare, cheltuieli cu servicii executate de terți și de achiziționare a unor mijloace fixe.
În cursul lunii iunie 1999, cu factura nr. -/25.06.1999, societatea a achiziționat cherestea de rășinoase și semifabricate din lemn în valoare de 27.328.000 lei, iar cu factura nr.-/28.06.1999 candelabre și radiatoare în valoare de 52.094.000 lei de la SC SR. B M, administrată de inculpat.
Mărfurile facturate n-au fost însă recepționate de către SC și nici facturate.
S-a considerat că nu se justifică următoarele cheltuieli efectuate în contul firmei: suma de 5.533.756 lei reprezentând contravaloarea aprovizionării cu benzină, achiziționată pe bază de chitanțe fiscale tip, întrucât societatea nu dispunea de vreun mijloc de transport și nici n-avea încheiate contracte de comodat; suma de 897.100 lei reprezentând contravaloarea unor bilete de călătorie tip, fără a fi justificată printr-un ordin de deplasare; suma de 9.903.272 lei cu titlu de achiziționare materiale pentru reparații, întreținere și alte materiale consumabile, care apare fără obiect, nefiind folosită nici pentru sediul declarat al SC SRL, dar nici pentru întreținerea unui spațiu închiriat de la SC SRL B M, suma de 5.798.900 lei, reprezentând contravaloarea facturii ROMTELECOM din data de 15.06.1999, achitată în favoarea altei societăți comerciale aparținând inculpatului, respectiv SC SRL B
Din suma de 46.330.392 lei s-a stabilit că doar valoarea de 24.197.364 lei poate fi considerată ca reprezentând cheltuieli licite, diferența de 22.133.028 lei neavând nici un fel de acoperire legală.
De asemenea, s-a constatat că pentru justificarea sumelor ridicate de la bancă și neutilizate în beneficiul societății, în cuantum de 161.302.636 lei, inculpatul a întocmit prin intermediul uneia dintre firmele pe care le administrează, respectiv, mai multe facturi în valoare de 85.220.111 lei, neacceptate însă de asociatul pentru că n-aveau acoperire în marfa recepționată și existentă în stoc.
In finalul raportului s-a arătat că de la data constituirii și până la 7.07.1999, data ultimului document depus la dosar, nu a rezultat că societatea ar fi desfășurat vreo activitate economică și nici nu a condus vreo evidentă contabilă.
In pofida acestui fapt, s-a constatat că pe perioada iunie-iulie 1999 inculpatul a angajat un număr de 9 persoane cu contracte de prestări servicii, neînregistrate și neevidențiate la Camera de Muncă Acestor persoane li s-a întocmit de către inculpat și un stat de plată aferent lunii iulie 1999, care să ateste astfel că le-ar fi achitat salarii în valoare totală de 26.600.000 lei.
Organul de control fiscal a stabilit că aferent scurtei perioade de funcționare a societății, inculpatul a datorat bugetului de stat un impozit pe venit în sumă de 6.999.570 lei, cu majorări de întârziere de 3.548.782 lei, calculate până la 31.01.2000.
De asemenea, inculpatul a datorat și suma de 2.529.000 lei cu titlu de contribuții la fondul de sănătate, cu majorări de întârziere de 1.244.268 lei, calculate până la data mai sus menționată.
In urma controlului efectuat la sediul în data de 24.08.1999, organele de poliție au identificat mărfurile menționate pe facturile anterior indicate, deși aceste acte certificau faptul că acestea fuseseră livrate către
Atât cealaltă expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, solicitată de inculpat, cât și cea efectuată în cadrul cercetării judecătorești, în dosarul nr.1988/2001, au evidențiat în sarcina inculpatului o diferență de avans nerestituit în valoare de 10.000.000 lei.
Ultima dintre expertizele contabile, care a avut în vedere contradicțiile dintre primele rapoarte, a reținut că obligațiile salariale rezultate din procesul verbal întocmit de organele de control fiscal au fost corect stabilite, iar majorările aferente corect calculate, inculpatul sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor reprezentând impozit pe venit și a celor reprezentând contribuția la fondul de sănătate.
În raport de situația de fapt expusă, instanța a constatat că fapta inculpatului G, care în perioada iunie 1999-iulie 1999 s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile și ascunderea sursei impozabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 Cod penal.
Întrucât de la data comiterii infracțiunii și până la judecarea cauzei evaziunea fiscală a fost reglementată atât prin Legea nr.87/1994, cât și prin Legea nr.241/2005, în cauză s-a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul art.13 Cod penal, reținându-se faptul că infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr.87/1994 se regăsește în conținutul constitutiv al celei prev. de art.9 lit. a din Legea nr.241/2005.
Dispozițiile art. 12 din Legea nr.87/1994 fiind mai favorabile în raport cu regimul sancționator, a fost reținută această încadrare în sarcina inculpatului, considerente pentru care s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice dată acestei fapte prin actul de sesizare.
În considerarea prevederilor art.72 Cod penal, instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a Cod penal, determinată de lipsa antecedentelor penale.
Considerând că scopul sancțiunii poate fi atins chiar fără executare, fiind îndeplinite și celelalte condiții menționate în art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni și i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor referitoare la revocare.
Instanța a făcut aplicarea art. 71 (1)(5) Cod penal.
In privința infracțiunilor prevăzute de art.269 pct.1, de art. 266 pct.2 din Legea nr.31/1990 și de art. 290 Cod penal, instanța a constatat că sunt incidente prevederile art.121 și art. 124 Cod penal, intervenind prescripția specială a răspunderii penale, termenele de prescripție împlinindu-se în cursul lunii ianuarie 2004 pentru prima faptă, respectiv în cursul lunii ianuarie 2007 pentru ultimele două.
Astfel, instanța a dispus încetarea procesului penal pentru aceste infracțiuni în temeiul art. 11 pct.2 lit. b raportat la art.10 lit. g Cod procedură penală.
Apreciind ca întemeiate pretențiile civile solicitate, instanța a dispus în temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la 998 Cod civil obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile, cu majorări de întârziere, părților civile Statul Român, prin și S M, reprezentând impozit pe venit și contribuția la fondul de sănătate.
Raportat la mențiunea din faza de urmărire penală a asociatului, administratorul SC SRL, care a susținut că-și rezervă dreptul de a se constitui parte civilă, fără a preciza ulterior în vreun fel acțiunea civilă (cu atât mai mult cu cât în cauză s-au efectuat trei expertize contabile), instanța a dispus confiscarea de la inculpat, în temeiul art.118 lit. e Cod penal, a sumei de 10.000.000 lei, folosită în scop contrar intereselor societății, conform ultimelor două rapoarte de expertiză.
În temeiul art. 348 Cod procedură penală instanța a dispus anularea facturilor false menționate în dispozitiv.
Judecătoria a dat eficientă și prev. art. 191 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a solicitat, în principal, desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În cuprinsul motivelor sale de apel acesta a arătat că în speță s-au încălcat prev. art. 177 alin. 9 Cod procedură penală în privința părții civile " " și a părții civile. Partea civilă. " " a fost dizolvată și radiată din registrul comerțului astfel că toate bunurile (inclusiv creanțele) revin asociaților potrivit art. 237 alin. 10 din Legea nr. 31/1990 republicată. Prin urmare, trebuia să fie introduși în cauză acționarii ca și succesori ai părții civile dizolvate. Dacă societatea ar fi intrat în procedura de lichidare, ar fi fost reprezentată în instanță de lichidator, conform art. 252 lit. a, 253 și 255 lit. a și e din Legea nr. 31/1990 republicată. Deși prin decizia penală nr. 17/A/23.01.2003 a Tribunalului Maramureșs -a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să stabilească exact cuantumul despăgubirilor civile pe care înțelege să le solicite acesta, acest fapt nu s-a întâmplat, pentru că nu a fost legal citat. S-au încălcat prev. art. 177 alin. 8 și alin. 81 Cod procedură penală nefiind îndeplinită această procedură și nefiind respectat termenul de 40 de zile. Cu toate acestea, s-a confiscat suma de 10.000.000 lei (ROL) considerându-se că este suficientă în privința părții civile.
Prima instanță a omis să se pronunțe asupra constituirilor de parte civilă ale și.
Inculpatul a fost condamnat în temeiul unui text legal care nu mai era în vigoare la data pronunțării sentinței, art. 12 din Legea nr. 87/1994 fiind abrogat prin Legea nr. 241/2005. Așa fiind, se impunea a se aplica art. 10 lit. b Cod procedură penală și art. 12 Cod penal. Legea nr. 241/2005 nu a preluat dispozițiile cu caracter penal ale Legii nr. 87/1994 urmărindu-se astfel recuperarea creanțelor și nu pedepsirea inculpaților.
Deși s-a încuviințat cererea sa de audiere a martorei, s-a revenit asupra acestei probe fiind respinsă. Nu s-a stabilit dacă obligația de plată a sumei cu titlu de impozit pe venit și contribuțiile la fondul de sănătate îi revenea inculpatului în raport de activitatea de o lună pe care a avut-o în cadrul societății, fiind astfel încălcat îndrumarul cuprins în decizia penală nr. 17/A/2003 a Tribunalului Maramureș. Pentru acest motiv s-a solicitat efectuarea unei expertize financiar-contabile, probă care a fost respinsă.
Examinând sentința penală apelată prin prisma dispozițiilor art. 371 Cod procedură penală, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit adresei nr. 24819 din 5 iunie 2007 emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, " " a fost radiată din registrul comerțului prin actul de radiere nr. 35118 din 24 august 2007 (fila 29 dosar apel).
Potrivit art. 21 alin. 2 Cod procedură penală, dacă una dintre părți este o persoană juridică în caz de reorganizare a acesteia se introduc în cauză succesorii în drepturi, iar în caz de desființare sau dizolvare se introduc în cauză lichidatorii.
În speță, intimata-parte civilă SC " " nu se află în nici una din aceste situații, întrucât nu s-a reorganizat pentru a se putea reține faptul că are astfel succesori în drepturi, ci ea a fost radiată (fază ulterioară celei de desființare sau de dizolvare la care se referă textul legal mai sus menționat). Așa fiind, tribunalul a apreciat că întrucât societatea este în prezent radiată astfel că ea nu mai ființează, nu se impune desființarea sentinței pentru acest considerent cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Cu privire la intimatul parte civilă (care s-a citat doar prin afișare la Consiliul local B M) instanța de apel a reținut faptul că în cauză s-au făcut toate demersurile pentru a i se afla adresa și pentru a putea fi citat și întrucât nu i s-a putut afla această adresă, s-a citat prin afișare la sediul Consiliului local B M (s-a citat de la adresa cu care a figurat la registrul comerțului - fila 53 dosar judecătorie rejudecare, de la cea indicată de Ambasada Turcia la B - fila 105 același dosar, apoi de la adresa indicată de Poliția - fila 163 verso același dosar, comunicându-se primei instanțe faptul că acesta nu locuiește la nici una din aceste adrese).
Apărarea formulată de apelantul-inculpat în sensul că, în speță, nu s-a respectat pentru intimații-părți civile termenul de 40 de zile prev. de art. 177 alin. 81 și 9 Cod procedură penală nu poate fi primită întrucât o atare cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității relative putând a fi, în consecință, invocată doar de partea care a suferit din această cauză o vătămare. Or, o atare vătămare putea fi invocată doar de intimații-părți civile.
Potrivit adresei nr. 4499/12.08.1999 a Oficiului Județean al Registrului Comerțului, apelantul-inculpat a avut concomitent calitatea de asociat și administrator la următoarele societăți comerciale: la "". și. " & Co" a avut doar calitatea de asociat; "",. " ",. "",. " ",. "",. " & Co",. "",. "-",. ""
În data de 21 mai 1999 apelantul-inculpat G, intimatul - parte civilă și martorul s-au asociat constituind împreună SC B M, primii doi având calitatea de administratori (fila 21-36 dosar ).
În data de 15 iunie 1999 intimatul - parte civilă i-a solicitat să se deplaseze la sediul băncii Bank BMu nde societatea avea deschis cont pentru a ridica anumite sume de bani necesare achiziționării de material lemnos ocazie cu care a constatat că nu mai există în cont bani, apelantul-inculpat folosindu-i în alte scopuri decât cele care vizau interesele societății.
In acest context, potrivit hotărârii adunării generale extraordinare din data de 12 august 1999, apelantului-inculpat i s-a retras dreptul de a reprezentat societatea în relațiile cu terții, de a folosi ștampila societății și de a efectua operațiuni bancare (filele 41, 42 dosar ).
In cauză s-au întocmit două rapoarte de expertiză (raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil - filele 43-45 dosar și raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil - fila 46-63 dosar ) și întrucât între acestea există contradicții s-a întocmit un al treilea raport de expertiză care a avut în vedere aceste inadvertențe și le-a elucidat urmând a fi, în consecință, luat în considerare la stabilirea stării de fapt din prezenta cauză-raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil (fila 117-127 dosar nr. 1988/2001 judecătorie).
Din cuprinsul acestui din urmă raport de expertiză rezultă că apelantul-inculpat a emis facturile nr. -/28.06.1999 ( în valoare de 52.094.000 lei) și nr. -/15.07.1999 (în valoare de 23.668.000 lei) semnate, potrivit declarației martorei, pentru SC. " " SR. de apelantul-inculpat și care nu au fost recepționate de intimata - parte civilă " " și nu au fost necesare.
În perioada 07-16.06.1999 s-a ridicat din bancă de către apelantul-inculpat suma de 185.500.000 lei (ROL) din care nu se justifică următoarele sume: 1.= 5.533.756 lei (ROL) - contravaloarea unor bonuri de benzină; 2. = 9.903.272 lei (ROL) - materiale și reparații; 3.= 5.798.900 lei (ROL) - factura de telefon achitată pentru ""; 4.= 897.100 lei (ROL)- contravaloarea unor bilete CFR fără a exista ordine de deplasare în total suma de 22.133.028 lei.
Cheltuielile cu combustibilii nu puteau fi înregistrate în contabilitatea SC " " SR. aceasta neavând în dotare vreun mijloc de transport. De altfel, ele nici nu au fost contabilizate, societatea neavând deschisă evidența contabilă în respectiva perioadă.
Pentru a justifica sumele ridicate de la bancă și folosite în interesul societății (160.302.636 lei - ROL) apelantul-inculpat a întocmit prin "" (al cărui administrator era) facturi în valoare de 85.220.111 lei (ROL) neacceptate de intimatul, nefiind recepționată marfa și neexistând în stoc.
Obligațiile salariale stabilite prin procesul-verbal întocmit de M sunt certe, la fel și majorările aferente (pentru impozitul aferent prestărilor de servicii ale celor 9 colaboratori în sumă de 6.999.570 lei - ROL nevirate la data efectuării controlului se cuvin majorări de întârziere în sumă de 3.548.782 lei - ROL, iar pentru contribuția la fondul de sănătate în sumă de 2.529.000 lei -ROL nevirată se cuvin majorări de întârziere în sumă de 1.244.268 lei-ROL (fila 117 -127 dosar 1988/2001 al Judecătoriei).
Față de cele de mai sus, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a apreciat că față de apelantul-inculpat sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cod penal (această infracțiune se regăsește în art. 9 din Legea nr. 241/2005 care prevede un regim sancționator mai sever închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi față de art. 12 din Legea nr. 87/1994 - închisoare de la 2 ani la 7 ani și interzicerea unor drepturi).
Pedeapsa aplicată acestuia a fost în mod judicios individualizată în raport de gradul de pericol social al faptei comise (dat de perioada în care s-a săvârșit - iunie - iulie 1999, de prejudiciul produs) și al acestuia ( nu are antecedente penale), acest ultim elemente fiind în mod temeinic reținut ca atrăgând incidența prev. art. 74 lit. a Cod penal.
Fiind întrunite cerințele prev. de art. 81 Cod penal, s-a dat în mod legal și temeinic eficiență acestui text legal (scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei efectivă).
În mod legal și temeinic i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 71, 64 lit. a-c Cod penal și s-a suspendat executarea acestor pedepse accesorii pe durata termenului de încercare.
În mod corect s-a apreciat de către prima instanță că pentru infracțiunile de folosire cu rea-credință a bunurilor societății în interes propriu prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal și cea prev. de art. 269 pct. 1 din Legea nr. 31/1990 a intervenit prescripția răspunderii penale în raport de datele la care au fost comise (iunie - iulie 1999) și de prev. art. 122 și 124 Cod penal (potrivit acestora termenele de prescripție sunt de 7 ani 6 luni pentru primele două infracțiuni și de 4 ani 6 luni pentru ultima infracțiune menționată). Termenul de 7 ani 6 luni s-a împlinit în luna ianuarie 2007, iar cel de 4 ani 6 luni în ianuarie 2004.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a reținut faptul că întrucât potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul contabil sumele neachitate de apelantul - inculpat către Statul Român prin NA. și M sunt de 10.548.352 lei - ROL (6.995.570 lei- ROL + 3.548.782 lei ROL- majorări de întârziere) și respectiv de 3.773.268 lei - ROL (2.529.000 lei - ROL + 1.244.268 lei - ROL - majorări de întârziere), în mod corect a fost obligat apelantul-inculpat la plata acestora cu majorări de întârziere aferente calculate de la data de 31 ianuarie 2000 (data până la care au fost calculate de M) până la plata integrală a debitului.
Același raport de expertiză evidențiază faptul că din suma pe care apelantul-inculpat a ridicat-o în luna iunie 1999 rămas nerestituită suma de 10.000.000 lei (ROL). Întrucât partea civilă nu a apelat sentința sub aspectul neobligării apelantului-inculpat la plata în favoarea sa a acestei sume (în faza de intimatul - administrator al intimatei. " " a arătat că se constituie parte civilă cu suma ce va rezulta din expertiză ca fiind prejudiciul produs acestei societăți), soluția primei instanțe de confiscare a acestei sume în favoarea statului va fi menținută (sub aspectul laturii civile a cauzei operează principiul disponibilității părților). Mai mult, societatea nici nu ființează.
In mod legal s-a dispus desființarea facturilor false având nr.-/28.06.1999 și nr. -/15.07.1999, în temeiul art. 348 Cod procedură penală.
Pentru toate aceste motive s-a respins ca fiind nefondat apelul inculpatului.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, acesta a fost obligat la plata către stat a sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal inculpatul G, solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar a solicitat achitarea sa conform prevederilor art.10 lit.d pr.pen.
Inculpatul a invocat aceleași motive ca și în apel, respectiv necitarea lichidatorului SC SRL și a părții civile. A mai invocat încălcarea principiului continuității completului de judecată, datorită căruia nu a fost audiată martora. Un complet de judecată a încuviințat audierea acestei martore, apoi un alt complet a revenit asupra acestei probe.
De asemenea a arătat că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece a fost condamnat în baza unui text de lege abrogat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge astfel, pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, starea de fapt a fost în mod corect stabilită, fiind susținută de ansamblul probator administrat în cauză.
Referitor la nelegala citare a unei părți curtea reține că aceasta atrage sancțiunea nulității relative și că această excepție poate fi invocată doar de partea care nu a fost legal citată.
Inculpatul nu justifică vreun interes în invocarea necitării părții adverse, câtă vreme aceasta nu a invocat ea însăși aspectul menționat, neconsiderându-se astfel vătămată.
Referitor la încălcarea principiului continuității completului de judecată, datorită căreia nu ar fi fost audiată martora, curtea reține că această martoră nu a fost audiată datorită faptului că nu s-a prezentat în instanță și nu pentru că noul complet ar fi avut altă părere în legătură cu audierea ei.
Curtea apreciază că în mod corect s-a revenit asupra audierii martorei.
Aceasta deoarece inculpatul s-a obligat să prezinte martora fără citație, iar ulterior, chiar după citarea ei la trei termene, aceasta nu s-a prezentat. În plus, aspectul ce urma a fi dovedit cu această martora nu era unul definitoriu, afirmându-se că martora ar avea cunoștință despre transferul bunurilor dintr-un patrimoniu în altul, întrucât lucra la societățile administrate de inculpat - fila 301 dos.fond. ori acest aspect trebuia și putea fi dovedit cu acte.
În plus martora era soția inculpatului, astfel că nu putea fi obligată să depună mărturie.
Ca urmarea în mod corect și motivat instanța de fond a revenit asupra acestei probe la termenul din 11.12.2006, apreciind că insistența în audierea acesteia reprezintă doar o încercare de tergiversare a soluționării cauzei.
Necitarea lichidatorului SC SRL și a părții civile poate fi invocată doar de aceste părți, care nu au exercitat căi de atac în cauză.
În mod corect a reținut instanța de apel că nu se impunea citarea SC SRL, deoarece această societate nu mai este în ființă, iar necitarea părții civile poate fi invocată doar de această parte.
Referitor la susținerea că inculpatului recurent i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece a fost condamnat în baza unui text de lege abrogat, curtea reține că aceasta este neîntemeiată, în cauză făcându-se aplicarea prevederilor art.13 penal.
Astfel, art.13 penal prevede că în cazul în care de la săvârșirea unei infracțiuni și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
În cazul de față s-a stabilit că legea anterioară, respectiv Legea nr.87/1994 este mai favorabilă inculpatului, deoarece regimul sancționator prevăzut de aceasta este mai blând decât cel din Legea nr.241/2005.
Ca urmare, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, că motivele invocate de inculpatul recurent nu sunt întemeiate, curtea urmează ca n baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de către inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.310 din data de 19.12.2007 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili suma de 100 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, în favoarea av., sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.310 din data de 19.12.2007 a Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 pr.pen. stabilește suma de 100 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, în favoarea av., sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă pe inculpat să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.//
21.04.2008 - 2 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica
