Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.224/R/2008
Ședința publică din 7 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Monica
JUDECĂTORI: - - -
-
GREFIER: -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 10/A din 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al inculpatului G, av. din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. care solicită acordarea onorariului avocațial din oficiu pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de apel și fond și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod pr.pen. întrucât fapta nu există. Susține în totalitate motivele de recurs depuse la dosar, arătând în esență că s-a dispus condamnarea inculpatului ca urmare a unei greșite aprecieri a probelor administrate în faza de urmărire penală și faza de cercetare judecătorească.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii recurate, apreciind că în mod corect instanțele de fond și apel, în urma unei ample analize a probațiunii administrate în cauză, au apreciat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată
CURTEA
Prin sentința penală nr.508/19.09.2007 a Judecătoriei Turda în baza art.79 alin.1 OUG 195/2002, cu aplic.art.74 pen. art.76 litd pen. și art.13 pen. reținut conform art.334 pr.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului G, fiul lui și, născut în data de 21.04.1975, în Câmpia, jud.C, român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit,. în Câmpia,-, b1.1,.1, etl,.5, jud.C, fără antecedente penale, CNP -, la o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea in fracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
S-a făcut aplicarea art.71 pen. art.64lit.a,b pen.
În baza art.81, 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru 2 ani 9 luni termen de încercare.
Conform art.359 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art.83 pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.ultim pen.
În baza art.19l alin.l pr.pen. a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în data de 04.02.2006, ora 23,30, inculpatul Gac ondus autoturismul cu llf. de înmatriculare Cl 18 pe str. 1 - 1918 din mun. T, fiind observat de un echipaj de poliție. La semnalele luminoase și acustice ale echipajului de poliție, inculpatul nu a oprit, deplasându-se pe str. -, fiind urmărit de echipajul de poliție, unde a efectuat o întoarcere bruscă, oprind în cele din urmă.
Inculpatul, a refuzat inițial să se supună recoltării probelor biologice, dar, la spital, a fost de acord cu acestea, stabilindu-se o a1coolemie de 1,80 g/00la ora 0,20, respectiv de 1,60 g/lla ora 1,20.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că în seara respectivă a fost la locuința sa, de pe str. -, unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul. A arătat că la locuința sa a sosit martorul căruia i-a cerut să rămână la el, inculpatul coborând în fața blocului să oprească farurile și să închidă autoturismul cu nr. Cl 18, cu care venise martorul. Martorii și susțin cele declarate de inculpat, arătând că acesta a lipsit maxim 10 minute, până în momentul în care a telefonat și a spus că lângă el se afla un echipaj de poliție.
Instanța de fond a înlăturat ca nesincere declarațiile inculpatului și martorilor și, văzând atât procesul verbal de constatare, cât și procesele verbale întocmite cu aceeași ocazie de către echipajul de poliție sosit în ajutorul celui care a constatat fapta (inculpatul a fost recalcitrant, a adresat amenințări la adresa lucrătorilor, de altfel, același lucru l-a făcut și martorul care a mers la spital unde s-a întâlnit cu inculpatul și lucrătorii de poliție). În procesul verbal de constatare se arată că inculpatul, aflat singur în autoturism, a condus autoturismul, a refuzat să oprească, iar când a coborât din mașină a refuzat să prezinte actele, încercând să plece printre blocuri, dând mai multe telefoane. În rapoartele celuilalt echipaj de poliție se arată că, telefonic, inculpatul i-a cerut martorului să îl ajute, deoarece acesta "l-a trimis acasă cu mașina", iar martorul a vorbit la telefon cu unul dintre lucrătorii de poliție cerându-i să-i lase în pe inculpatul "pentru că el i-a dat autoturismul să se deplaseze până acasă".
S-a reținut și declarația martorului care a arătat că atunci când a condus el autoturismul cu nr. de înmatriculare - nu a fost urmărit de poliție și nici nu i s-a făcut semn să oprească, prin urmare o altă persoană decât martorul a condus autoturismul.
Martorul a arătat că de la locuința inculpatului până pe str.1 - 1918 (unde autoturismul a fost observat de către lucrătorii de poliție) sunt necesare 4-5 minute, astfel încât inculpatul a avut timp să ajungă acolo.
Declarațiile martorilor (persoane apropiate inculpatului, naș, prieten) instanța de fond le-a înlăturat astfel ca nesincere, văzând atât procesele verbale cât și legătura subiectivă a acestora cu inculpatul, care nu a recunoscut comiterea faptei.
Instanța de fond a reținut că în data de 04.02.2006 inculpatul a condus pe drumul public autoturismul cu nr. de înmatriculare - având o alcoolemie mai mare decât limita legală, fapta astfel descrisă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.79 alin.1 OUG 195/2002.
Întrucât de la data comiterii faptei, până în prezent au intervenit modificări ale OUG 195/2002 s-au reținut prev. art.13 pen. privind legea penală mai favorabilă, legea în vigoare în momentul comiterii faptei.
La individualizarea judiciară a pedepsei, conform art.72 pen. instanța de fond a reținut prevederile părții generale a Codului penal, limitele speciale ale persoanei, persoana inculpatului (fără antecedente penale, împrejurare pe care a retinut-o conform art.74lit.a pen. ca o circumstantă atenuantă judiciară).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică și solicitând desființarea acesteia și în urma rejudecării cauzei, pronunțarea unei sentințe de achitare a inculpatului conform art. 10 lit. a pen.Cod Penal deoarece fapta nu există.
S-a arătat în cuprinsul motivelor de apel în esență aceea că instanța de fond nu a analizat obiectiv probele de la dosar iar concluziile sale sunt contradictorii, singurele probe avute în vedere la pronunțarea sentinței fiind procesele verbale întocmite de organele de poliție. În privința procesului verbal de constatare a infracțiunii s-a reproșat faptul că acesta este semnat de doi martori care nu au avut cunoștință despre infracțiunea de conducere sub influența alcoolului, fiind angajați ai spitalului unde a avut loc recoltarea de probe biologice și s-au invocat o serie de contradicții existente între rapoartele întocmite de lucrătorii de poliție legate de conduita conducătorului auto, poziția în care a fost găsit autoturismul și timpul scurs până la chemarea celui de al doilea echipaj de poliție. A mai fost criticată hotărârea atacată pentru aceea că prima instanță nu a reținut unele declarații esențiale ale martorilor propuși de către inculpat, respectiv și, pe care le-a apreciat ca nesincere și faptul că anterior trimiterii în judecată a inculpatului s-a pronunțat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turdao soluție de scoatere de sub urmărire penală în baza principiului "in dubio pro reo", soluție cea fost infirmată de prim procurorul parchetului.
Prin decizia penală nr.10/A din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 21.04.1975 în Câmpia, jud.C,. în Câmpia,-,.1,.5, jud.C împotriva sentinței penale nr.508/19.09.2007 a Judecătoriei Turda.
S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (cuvenit av. ), care se avansează din.
A fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 140 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 al. 1 teza 1 din OUG 195/2002 pentru aceea că în data de 04.02.2006 în jurul orelor 23,30 acesta a condus pe drumurile publice din mun. autoturismul cu nr. de înmatriculare - având o alcoolemie mai mare decât limita legală, respectiv 1,80 g%o la ora 00,20 respectiv 1,60 %0 la ora 01,20.
Soluția de trimitere în judecată a inculpatului s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare), proces verbal de recoltare a probelor biologice, buletin de analiză toxicologică, declarațiile martorilor, rapoarte întocmite de organele de poliție și nu în ultimul rând declarațiile inculpatului
In faza cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea inculpatului și a martorilor și, fiind depuse ordonanța din 26.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului în baza principiului "in dubio pro reo" și ordonanța de infirmare a acestei soluții din data de 30.01.2007.
Consideră asemenea primei instanțe că vinovăția inculpatului a reieșit din materialul probator administrat pe întreg parcursul procesului penal, în ciuda atitudinii acestui a de negare a faptei comise.
În acest sens, în declarațiile sale din fața organelor de urmărire penală și apoi în fața instanței de judecată, inculpatul a susținut că la data de 04.02.2007 în jurul orelor 22,30-23,00, la locuința sa, s-a prezentat martorul care îi este prieten și pe care l-a invitat să consume alcool, sugerându-i că va fi condus acasă de nașul său, martorul și el prezent la fața locului și persoana în prezența căruia până la acel moment inculpatul consumase băuturi alcoolice.
Martorul a acceptat propunerea inculpatului însă, afirmă acesta, i-a cerut să coboare și să îi închidă autoturismul și să îi oprească sistemul de lumini, ceea ce inculpatul ar fi făcut, moment în care a fost abordat de organele de poliție care i-au reproșat că ar fi condus acel autoturism și că nu a oprit la semnalul regulamentar ce i-a fost făcut în acest scop. Există însă între aceste declarații succesive unele inadvertențe și contradicții referitoare la unele aspecte esențiale ale cauzei.
Astfel, sub aspectul orei la care a ajuns martorul la domiciliul său inițial inculpatul a declarat că a fost ora 23 și mai apoi ora 22,30, apoi a arătat că imediat după sosirea acestuia a coborât la mașină, pentru ca ulterior să arate că, mai întâi au stat să bea un pahar de Ť. împreună. Tot astfel a precizat inculpatul în fața instanței de judecată că cheile autoturismului se aflau în contact și că doar a oprit luminile, înainte de sosirea organelor de poliție în timp ce în declarația sa din 11.10.2006 din fața procurorului a arătat că martorul a fost cel ce i-a înmânat cheile mașinii.
Cei doi martori amintiți mai sus confirmă varianta avansată de inculpat în apărarea sa, însă și declarațiile lor conțin unele contradicții, acestea fiind ajustate pe parcurs pentru a corespunde declarațiilor inculpatului.
În primul rând, în prima sa declarație martorul a precizat că martorul a sosit la domiciliul inculpatului în jurul orei 22 și după ce a acceptat să consume împreună cu acesta băuturi alcoolice, i-a înmânat inculpatului cheile autoturismului pentru a-i închide mașina, pentru ca după circa 10 minute să îi anunțe telefonic că organele de poliție îl conduc la recoltarea de probe biologice. Ulterior, în declarația sa din 18.10.2006 în fața procurorului același martor declară că a sosit abia la ora 22,30-23,00 la domiciliul inculpatului și că i-a anunțat despre problemele cu poliția la circa 5-10 minute de la momentul când a coborât să închidă sistemul de lumini al autoturismului iar în declarația dată în fața instanței martorul declară că acest lucru s-a petrecut după circa 3-5 minute. Este de observat și afirmația martorului în sensul că i-a înmânat cheile inculpatului, afirmație ce vine în contradicție cu susținerile inculpatului, că respectivele chei erau în contact.
Pe de altă parte, martorul cu ocazia audierii sale de către organele de cercetare penală a precizat că a ajuns la domiciliul inculpatului la orele 23,00 iar inculpatul după ce au consumat niște Ť. a coborât să îi închidă autoturismul și sistemul de lumini, precizând în fata procurorului că la circa 5 minute de la coborâre l-a contactat telefonic. În fața instanței de judecată martorul a declarat că a ajuns la inculpat pe la orele 22,30 lăsându-și mașina cu pozițiile aprinse iar inculpatul a ieșit afară din casă cu cheile mașinii pentru aoî nchide iar după câteva minute l-a sunat la telefon. Este însă greu de crezut că ajungând la domiciliul inculpatului martorul parcând mașina a luat cu sine cheile, dar nu a asigurat mașina și nu i-a închis pozițiile.
Din procesul verbal de constatare rezultă însă că depistarea inculpatului a avut loc undeva în jurul orei 23,30, existând astfel un interval de timp de cel puțin 30 minute pe care acesta nu îl poate justifica.
Astfel, dacă cei doi martori propuși de către inculpat în apărare au confirmat că inculpatul a coborât cu cheile asupra sa, nici unul dintre aceștia nu a putut certifica împrejurarea că inculpatul, din diverse motive, nu s-a urcat la volanul autoturismului aparținând martorului și nu l-a condus.
Cert este însă, și rezultă din procesul verbal de constatare și din rapoartele întocmite de organele de poliție că în jurul orei 23,30 acel autoturism a fost observat în timp ce se deplasa pe strada 1 - 1918 pe direcția de mers L- T, prezentând defecțiuni la sistemul de lumini, însă acesta a efectuat un viraj brusc înainte de a ajunge în dreptul echipajului de poliție, ceea ce a determinat urmărirea sa cu echipajul din dotare și folosind semnalele luminoase.
Organele de poliție s-au deplasat chiar în spatele autoturismului în discuție pe strada -, conducătorul auto refuzând să oprească, pentru ca la un moment dat să efectueze o întoarcere bruscă ajungând pe direcția opusă deplasării inițiale. După oprirea autoturismului a fost identificat conducătorul auto în persoana inculpatului, acesta refuzând să colaboreze cu organele de poliție cerându-le să discute cu o persoană pe telefonul mobil, căruia inculpatul îi reproșa că "l-a trimis undeva cu mașina". Din rapoartele întocmite de subofițerii de poliție au reieșit aceleași împrejurări la care ne-am referit mai sus, aceștia evidențiind și faptul că pe tot parcursul urmăririi autoturismului, în interior se afla o singură persoană, în speță inculpatul.
A mai fost audiat în faza de urmărire penală și martorul - care la data respectivă efectua serviciul alături de echipajul de la circulația rutieră, acesta fiind angajat la acel moment la Direcția Județeană de Pază și Ordine C, Subunitatea și care a plecat în urma echipajului poliției rutier, pornit în urmărirea autoturismului în discuție.
Reaudierea acestuia în fața instanței de apel nu a mai fost posibilă, martorul fiind plecat în străinătate, însă se va face aplicarea art. 327 al.3 pen.Cod Penal, respectiv instanța o va avea în vedere la judecarea cauzei.
Acest martor nu a tăcut parte dintre subofițerii care au întocmit procesul verbal de constatare, fiind angajat la Direcția Județeană de Pază și Ordine C, Subunitatea și a declarat că autoturismul condus de inculpat a fost observat în timp ce se deplasa având defecțiuni la sistemul de lumini, însă înainte ca să i se facă semnul regulamentar de oprire, a efectuat un viraj brusc spre dreapta pe strada -, context în care s-a trecut la urmărirea acestuia de către echipajul poliției rutiere și apoi de încă un echipaj care a pornit imediat după cel dintâi și din care a tăcut parte și martorul. Martorul a declarat că au ajuns la locul unde era oprit autovehiculul la circa 2 minute și că pe întreg traseul parcurs conducătorul auto s-a aflat singur în mașină.
S-a invocat în motivele de apel existența unor contradicții între susținerile agenților de poliție în cuprinsul rapoartelor întocmite de acești a, referitoare la conduita conducătorului auto și atitudinea organelor de poliție care nu au tăcut semnal de oprire, poziția în care a fost găsit autoturismul și timpul scurs până la chemarea celui de al doilea echipaj de politie.
În realitate, aceste contradicții nu privesc aspecte esențiale pentru stabilirea stării de fapt; deoarece nu prezintă importanță dacă organele de poliție au tăcut sau nu semnal de oprire, deoarece acestea nu puteau prevedea conduita inculpatului care a virat stânga pe strada - și probabil au așteptat să se apropie de locul unde se efectua controlul. Pe de altă parte, a reieșit din procesul verbal de constatare și din rapoartele organelor de poliție că autoturismul condus de inculpat deplasându-se pe strada - a efectuat o întoarcere bruscă ajungând pe direcția opusă deplasării inițiale. Ceea ce prezintă importanță este faptul că echipajul de poliție s-a aflat în chiar spatele mașinii, a observat toate manevrele efectuate de aceasta și l-a identificat pe conducătorul auto.
Împrejurarea că cel de al doilea echipaj s-a prezentat la fața locului la 2 sau cel mult 5 minute sau că unul dintre agenți a indicat o altă poziție a autoturismului de asemenea nu pot schimba datele problemei, fiind vorba în ultimă instanță de percepțiile subiective ale fiecăruia.
În legătură cu procesul verbal de constatare încheiat de organele de poliție și aflat la fila 6-8 dosarului de urmărire penală, a cărui valabilitate a fost contestată de inculpat pentru aceea că a fost semnat de doi martori care nu au fost prezenți la momentul depistării în trafic a inculpatului, aceștia fiind angajați ai unității spitalicești unde a fost condus inculpatul, constatăm că acesta cuprinde constatările personale ale organelor de poliție, confirmate de cei doi agenți în ceea ce privește aspectele esențiale ale cauzei în rapoartele.întocmite, neexistând referiri la faptul că martorii l-ar fi văzut pe inculpat conducând autoturismul, în prezența lor desfășurându-se discuțiile aprinse din curtea spitalului.
Așa cum s-a stabilit îndeobște în practica și teoria judiciară, procesele verbale se încheie în cursul procesului penal în scopul consemnării unor fapte sau împrejurări constatate prin propriile simțuri de persoane autorizate în acest scop, aceste constatări constituind probe, în timp ce procesul verbal constituie mijloc de probă ca înscris numai pentru aceste constatări personale.
În acest caz concret, față de precizările martorilor din declarațiile lor, în sensul că le-au fost aduse la cunoștință de către organele de poliție constatările lor personale referitoare la faptul conducerii autoturismului de către inculpat sub influența băuturilor alcoolice, considerăm că procesul verbal a fost corect încheiat, acesta referindu-se la constatări personale ale agenților de poliție iar din punct de vedere formal este valabil fiind semnat de doi martori asistenți, care nu trebuie în mod obligatoriu să fie și martori oculari.
Nu trebuie pierdute din vedere la reținerea vinovăției inculpatului G, nici contradicții le existente între declarațiile inculpatului și ale martorilor și, legate de ora la care acest din urmă martor a ajuns la locuința inculpatului și ora depistării sale de către organele de poliție, reieșind o perioadă de timp de circa 30 minute pe care inculpatul nu o poate justifica, apoi amănuntul legat de înmânarea cheilor inculpatului de către proprietarul autoturismului în condițiile în care acesta a afirmat că ele erau în contact și desigur, susținerile din procesul verbal de constatare conform cărora inculpatul s-a deplasat cu autoturismul respectiv, fiind depistat de organele de poliție fiind sub influența băuturilor alcoolice.
Având în vedere principiul prezumției de nevinovăție care guvernează procesul penal, fiind înscris în mod expres în art. 5/2 pen.Cod Penal și în acord cu legislația internațională în domeniul drepturilor omului, instanța de judecată este obligată să lămurească pricina sub toate aspectele, ceea ce de cele mai multe ori presupune o intensă activitate probatorie și în primul rând, se impun a fi verificate probele administrate în faza urmăririi penale care preced și motivează trimiterea în judecată a inculpatului.
Ulterior acestui moment, instanța de judecată este chemată să realizeze operațiunea aprecierii probelor, urmând a pronunța o soluție de condamnare doar în măsura în care și-a format convingerea că fapta imputată există, că a fost comisă de inculpat și că acesta răspunde penal.
În mod corect, consideră, a apreciat prima instanță că vinovăția inculpatului a fost dovedită prin întreg probatoriul administrat pe parcursul procesului penal, starea de fapt reținută fiind corespunzătoare realității iar încadrarea juridică este cea corectă.
Pe de altă parte, instanța de fond a realizat o corectă individualizare judiciară a pedepsei dând eficiență criteriilor consacrate în art. 72.pen. și a reținut în favoarea inculpatului în mod just, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a pen. față de lipsa antecedentelor penale ale acestuia.
Totodată, față de circumstanțele personale ale inculpatului și față de cuantumul pedepsei aplicate, de 9 luni închisoare prima instanță în mod corect a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82.pen.
Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.l lit.b pen Cod Penal tribunalul, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr.508/19.09.2007 a Judecătoriei Turda.
În temeiul art.189 pr.pen. a stabilit în favoarea Baroului de Avocati C suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (cuvenit av. ), care s-a avansat din.
În baza art.192 al.2 pr.pen. a obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 140 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei decizii a formulat în termen legal, recurs, inculpatul, criticând soluția de condamnare ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a invocat faptul că, soluția de condamnare se bazează pe o gravă eroare de fapt, întrucât condamnarea inculpatului are la bază procesele - verbale încheiate de către organele de poliție, dar care au fost întocmite fără a fi respectate condițiile de fond reglementate de C.P.P. negându-se astfel, rolul martorilor asistenți, rol stabilit de doctrină și jurisprudență.
De asemenea, au fost înlăturate fără vreun motiv obiectiv declarațiile martorilor și, cu toate că acestea se coroborează cu declarațiile inculpatului, astfel că nu există vreun motiv obiectiv în înlăturarea acestora.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, curtea reține următoarele:
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 79 al. 1 teza 1 din OUG 195/2002 pentru aceea că în data de 04.02.2006 în jurul orelor 23,30 acesta a condus pe drumurile publice din mun. autoturismul cu nr. de înmatriculare - având o alcoolemie mai mare decât limita legală, respectiv 1,80 g%o la ora 00,20 respectiv 1,60 %0 la ora 01,20.
Soluția de trimitere în judecată a inculpatului s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, proces verbal de recoltare a probelor biologice, buletin de analiză toxicologică, declarațiile martorilor, rapoarte întocmite de organele de poliție și nu în ultimul rând declarațiile inculpatului
Raportat la probele administrate în cauză, curtea apreciază că recursul formulat este fondat, existând dubii cu privire la vinovăția inculpatului, astfel că în cauză este aplicabil principiul "in dubio pro reo".
Astfel, se constată că soluția de condamnare a inculpatului se bazează în cea mai mare parte pe procesele-verbale întocmite de organele de poliție.
Critica adusă de apărare acestor procese-verbale și modului în care au fost întocmite este pertinentă, rolul martorilor asistenți fiind de garanți care atestă că rezultatul și modul desfășurării unei activități procesuale este cel consemnat în înscrisul respectiv.
În speță, cei doi martori și deși figurează ca martori asistenți în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în depozițiile lor prezintă doar momentul sosirii la Spitalul din Câmpia și recoltării probelor biologice, ori inculpatul nu a contestat consumul de băuturi alcoolice, ci faptul că nu acesta a condus autovehiculul, aspect ce nu rezultă din declarații celor doi martori asistenți.
Cu toate acestea, în procesul verbal amintit mai sus și semnat de cei doi martori este redat faptul că autoturismul a fost condus de către inculpat, prin semnătura lor martorii confirmând acest aspect ceea ce pune sub semnul îndoielii veridicitatea celor consemnate.
Apoi, se poate observa faptul că, în mare, declarațiile martorilor Aladar și se coroborează cu declarația inculpatului, astfel că în mod nejustificat instanța de apel a înlăturat aceste depoziții, contradicțiile la care se face referire în decizia Tribunalului Cluj sunt minore și nerelevante, depozițiile celor doi martori direcți având valoare probantă conform art.63 Faptul C.P.P. esențial care se desprinde din depozițiile amintite este acela că inculpatul nu a condus autovehiculul amintit, astfel că nu i se poate reține săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Față de cele de mai sus, curtea constată că în cauză există dubii cu privire la comiterea faptei de către inculpat astfel că, fiind astfel incident în speță cazul prev. de art.385 ind. 9 pct.18 C.P.P. iar, în baza art. 385 ind.15 pct.2 lit.d va C.P.P. admite recursul declarat de inculpat.
Trecând la rejudecarea cauzei, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.a achită C.P.P. pe inculpatul G de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 ( în actuala numerotare).
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Va stabili onorariu apărător din oficiu în sumă de 50 lei, ce se va avansa din în favoarea av..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d admite C.P.P. recursul declarat de inculpatul, domiciliat în Câmpia,-,.5, jud. C, împotriva deciziei penale nr.10/A/2008 a Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime împreună cu sentința penală nr. 508/2007 a Judecătoriei Turda.
Rejudecând cauză, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.C.P.P. la art.10 lit.a achită C.P.P. pe inculpatul G de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. și ped. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 ( în actuala numerotare).
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 50 lei, ce se va avansa din în favoarea av..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
4 ex./29.04.2008
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica
