Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 225/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 225/R/2008

Ședința publică din 7 aprilie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Livia Mango

JUDECĂTORI: Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica

: -

GREFIER: -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR: -

S-a luat spre examinare recursul declarat de către contestatoarea, împotriva sentinței penale nr. 207/6 martie 2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, având ca obiect contestație în anulare.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatoarea aflată în stare de arest, asistată de apărătorul desemnat din oficiu, av. R, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, contestatoarea învederează instanței că nu și-a angajat apărător, precizează că obiectul cauzei este contestație în anulare, că este nemulțumită de pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor părintești, deoarece dorește să înfieze un copil.

Instanța învederează contestatoarei că prin decizia penală nr.522/2006 nu s-au interzis drepturile părintești și că din actele de la dosar reiese că nu are copii, astfel că și în situația în care i-ar fi fost interzise, interdicția era fără obiect, nefiind prejudiciată în vreun fel.

Contestatoarea, față de precizările instanței declară că înțelege să-și retragă contestația formulată.

Curtea acordă cuvântul părților raportat la poziția procesuală exprimată de contestatoare.

Apărătorul din oficiu al contestatoarei solicită să se ia act de retragerea contestației, cu onorariu din.

Reprezentantul Parchetului solicită să se ia act de retragerea contestației în anulare formulată de contestatoarea.

Contestatoarea solicită să se ia act de retragerea contestației.

CURTEA

Prin sentința penală nr.161/2006 a Judecătoriei Cluj -N, inculpata, fiica lui și, născ.la 18 martie 1960, deținută în Penitenciarul Gherla, a fost condamnată la 3 ani pentru încălcarea art.215 alin.1, 2 cu aplic. art.41 alin.2 pen. 3 ani și 6 luni pentru încălcarea art.215 alin.1, 2 cu aplic. art.41 alin.2, 37 lit.b pen. prin schimbare de încadrare juridică, 1 an și 6 luni pentru încălcarea art.208 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2, 37 lit.b pen. s-a constatat că toate infracțiunile au fost comise în concurs real, s-au contopit pedepsele aplicându-i cea mai grea,cu adăugarea de 6 luni spor, în final 4 ani închisoare, făcându-se aplic. art.71 rap. la art.64 pen. cu menținerea stării de arest și deducerea din 7 septembrie 2005 la zi.

Inculpata a fost obligată la despăgubiri civile după cum urmează: 105 lei către, 80 lei către, 87,5 lei către,100 lei către, 60 de lei către și 771 lei către, 150 lei către, 300 lei către, 200 lei către, 625 lei către Voiniceni Augusta, 200 lei către, 1000 lei către, 1200 lei către, 205 lei către, 400 lei către, 250 lei către, 240 lei către, 160 lei către, 500 lei către, 100 lei către, 200 lei către, 250 lei către, 966,2 lei către, 410 lei către, 620 lei către, 1300 lei către, 380 lei către, 500 lei către, 200 lei către, 127,5 lei către, 1200 lei către, 750 lei către, 50 lei către și 300 lei către.

S-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 1876 lei fiind obligată și la 2700 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N nr.646/P/2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru comiterea a două infracțiuni de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, în formă continuată fiecare, ultima în stare de recidivă precum și infracțiunea de furt simplu.

Pe de altă parte, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N nr.6286/P/2006, aceeași inculpată a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea unei infractiuni de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 cu aplic. art.37 lit.a pen.

Cu privire la această din urmă infracțiune, din analiza actelor și lucrărilor dosarului s-a consemnat că inculpata este vinovată, că în cursul lunii martie 2004, folosindu-se de calitatea mincinoasă de a Casei de Pensii C, a indus în eroare partea vătămată, prezentându-i ca adevărată posibilitatea încasării unei sume de bani cu titlu de așa-zisă pensie cuvenită ca urmașă de veteran de război în scopul dobândirii unui folos injust, cu cauzarea unei pagube de 3.000.000 lei.

În urma reunirii cauzelor, pe lângă această faptă,din analiza de către instanța de fond a actelor și lucrărilor dosarului, în esență, ca stare de fapt, s-au reținut următoarele:

În perioada iulie 2002 - ianuarie 2001, inculpata, în baza unei rezoluții infracționale unice a indus în eroare un număr de 8 părți vătămate, în scopul obținerii pentru sine de foloase materiale injuste, cu consecința păgubirii acestora, cu diferite sume de bani, fapte comise prin folosire de nume și calități mincinoase.

Pe de altă parte, s-a consemnat că în perioada octombrie 2003 - septembrie 2005, tot în baza unei rezoluții infracționale unice, a indus în eroare un număr de 31 de părți vătămate, în scopul obținerii pentru sine de foloase materiale injuste cu consecința păgubirii respectivelor persoane, cu diferite sume de bani, fapte comise prin folosire de nume și calități mincinoase.

Totodată inculpata ar fi vinovată de împrejurarea că în datele de 26 mai 2005 și respectiv la 1 august 2005 sustras 1.000.000 lei în timp ce se afla în locuinta părții vătămate și respectiv 7.500.000 lei în timp ce se afla în locuinta părții vătămate, în scopul însușirii pe nedrept.

În final, față de stările de fapt descrise, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei la 3 ani pentru înșelăciunea comisă în dauna primelor 8 părți vătămate.

S-a consemnat că fapta din cursul lunii martie 2004 pentru care a fost trimisă în judecată separat pentru înșelăciune, constituie act material al infracțiunii continuate de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2 comisă în perioada octombrie 2003 - septembrie 2005, s-a schimbat încadrarea juridică din două infracțiuni de înșelăciune într-una singură, cu aplicarea pedepsei de 3 ani și 6 luni. Totodată, s-a reținut incidența art.37 lit.b pen. și nu art.37 lit.a pen. având în vedere raportarea juridică la momentul epuizării infracțiunii continuate.

În ce privește furtul s-a aplicat o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, modul de operare, au fost contopite pedepsele, cu spor de 6 luni, în final 4 ani închisoare, cu operațiuni juridice corelative, inclusiv menținerea stării de arest.

În latură civilă, s-a menționat că acțiunile civile sunt întemeiate și s-au pronunțat dispoziții corespunzătoare în sensul celor mai sus menționate.

Împotriva hotărârii în termen legal s-au exercitat apeluri de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, inculpata și numita.

Parchetul a invocat motive de nelegalitate: caracterizarea dată în speță stării de recidivă ca fiind postexecutorie este discutabilă, inculpata a comis o infracțiune de înșelăciune în formă continuată săvârșind primul act la 21 octombrie 2003, în perioada liberării condiționate dintr-o veche pedeapsă, deci mai înainte de împlinirea duratei acelei pedepse de 3 ani închisoare, ce constituie primul termen al recidivei, starea de recidivă astfel născută urmează a fi considerată ca postcondamnatorie, momentul relevant juridic este cel al consumării, din acest punct de vedere și nu cel al epuizării. Hotărârea ar fi și netemeinică în condițiile în care a săvârșit nu mai puțin de 40 de acte materiale de înșelăciune în dauna unor persoane vârstnice, majoritatea cu stările sanitară și materială precare, prejudiciul total este de peste 160.000.000 lei nerecuperat, astfel că în aceste condiții se reflectă un grad concret sporit de pericol social, pedeapsa de 4 ani închisoare este neîndestulătoare.

Apelanta a vizat latura penală a cauzei subliniind că se impune reducerea cuantumului pedepsei rezultante aplicate, înlăturarea sporului aplicat, a manifestat o atitudine de regret, subliniind chiar că prejudiciile au fost recuperate integral, doar că nu are posibilitatea de a prezenta dovezi în acest sens.

În speță, s-a formulat apel și de către, persoană ce a arătat că este real că a fost vătămată de către inculpată, că la momentul luării de declarații de către organele de poliție, fiind într-o stare medicală precară, a menționat că nu formulează pretenții civile, pentru ca în final, menționarea numelui său să nu se regăsească în minuta sentinței în cauză la aspectele ce țin de soluționarea laturii civile, astfel că se solicită revenirea asupra poziției manifestată inițial.

Prin decizia penală nr.178 din 29 mai 2006 Tribunalului Cluj au fost respinse apelurile declarate împotriva sentinței penale nr.161/2006 a Judecătoriei Cluj -

Din considerentele deciziei tribunalului rezultă următoarele:

După cum s-a menționat, inculpata a fost trimisă în judecată pe calea a două rechizitorii întocmite de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N nr.646 și 6286/P/2005, cauzele fiind reunite.

Față de învinuirile aduse, inculpata pe tot parcursul procesului penal a manifestat o atitudine de recunoaștere a comiterii faptelor.

În sprijinul confirmării rechizitoriilor, pe lângă această poziție manifestată de inculpată sunt de redat și alte aspecte: a fost depistată în flagrant, a fost reținută imediat de organele de poliție, în cauză s-a întocmit și o expertiză a scrisului regăsit pe documentele întocmite și de inculpată părților vătămate concluzionându-se cu certitudine că scrisul respectiv aparține inculpatei, declarațiile părților vătămate, cercetarea la fața locului, portretul robot, procesul-verbal de depistare, raportul de expertiză medico-legală precum și declarațiile concludente ale martorilor audiați în cauză.

In sarcina inculpatei a fost reținută comiterea următoarelor fapte:

1. La 27 iulie 2000 s-a prezentat la apartamentul lui, a susținut că se numește, că este angajată la asigurări sociale. Inculpata a pretins că partea vătămată poate beneficia de diferite ajutoare, condiționând obținerea lor de plata unei cotizații anuale de 525.000 lei înmânându-i-se 1.050.000 lei, prejudiciu pentru care s-au formulat pretenții civile.

2. La 19 septembrie 2000 s-a prezentat la domiciliul părții, susținând că este angajată la Casa de Pensii, a înșelat-o cu 800.000 lei, cu titlu de pretins impozit, i-a înmânat acesteia o filă cec, formularul respectiv fiind găsit anterior de către inculpată, astfel s-au formulat pretenții civile în sumă de 800.000 lei.

3. La 21 septembrie 2000, procedat în mod asemănător față de, de la care a încasat 875.000 lei, cu remiterea unei file cec, s-au formulat pretenții corespunzătoare.

4. La 28 septembrie 2000. s-a deplasat la domiciliul părții, a afirmat că se numește și că este secretară la Casa de Pensii, s-a pretins suma de 900.000 lei cu titlu de impozit, i-a înmânat acesteia o fila cec, s-au formulat pretenții de 1.000.000 lei.

5. La 25 noiembrie 2000, s-a prezentat la de la care a încasat 600.000 lei cu titlu de "impozit" Iăsând acesteia un formular, s-a cerut restituirea acestei sume.

6. La 30 noiembrie 2000, s-a prezentat la domiciliul părții, de la care a încasat 800.000 lei, susținând că este angajată la Casa de Pensii, nu sau formulat pretenții deși prejudiciul nu a fost recuperat.

7. La 29 decembrie 2000, s-a prezentat la domiciliul lui de la care a încasat 600.000 lei, cu aceeași susținere, i-au fost înmânate 2 înscrisuri, partea vătămată a decedat ulterior, fără urmași.

8. La 12 ianuarie 2001, s-a prezentat la domiciliul părții susținând că este angajată la Administrația Financiară, a încasat 7,7 miI. lei cu titlu de așa-zis impozit, a eliberat chitanță, s-au formulat corespunzătoare.

Ulterior acestei date, a fost încarcerată dar după liberarea sa condiționată și-a reluat activitatea infracțională.

9. La 3 martie 2004, s-a prezentat la domiciliul părții de la care a primit 1,5 miI. lei cu titlu de așa-zis impozit, s-au formulat pretenții corespunzătoare.

10. La 18 martie 2004, s-a prezentat la, a invocat calități mincinoase, a încasat 3 miI. lei, a făcut mențiuni olografe, s-au formulat pretenții corespunzătoare.

11. La 5 aprilie 2004, s-a prezentat la, a susținut că este angajată la Casa de pensii, a . 2 mil.lei ca impozit pentru o așa zisă despăgubire datorată veteranilor de război, ca și în celelalte situații, s-au formulat pretenții corespunzătoare.

12. La 5 mai 2004, s-a deplasat la Voiniceni Augusta pe care a înșelat-o în aceleași modalități cu 6.250.000 lei, cu formularea de pretenții corespunzătoare.

13. La 20 mai 2004, s-a prezentat la, în aceleași modalități, a încasat 2 miI. lei, pretenții corespunzătoare.

14. La 26 mai 2004, s-a prezentat la, în aceleași modalități a înșelat-o cu 10. miI. lei, pretenții corespunzătoare.

15. La 2 septembrie 2004, s-a prezentat la, în aceleași modalități a înșelat-o cu 4 miI. lei și 200 EURO, cu titlu de așa-zis impozit, s-au formulat pretenții de 12.000.000 lei.

16. La 5 octombrie 2004, s-a prezentat la, a susținut că este angajată la Casa de Pensii, i s-a îmnânat 2 miI. lei, a eliberat file cec, nu s-au formulat pretenții, nu a fost recuperat prejudiciul.

17. La 21 octombrie 2003, s-a prezentat la, a făcut vorbire de faptul că lucrează la Forțele de muncă, a primit 2.050.000 lei cu titlu de așa-zis comision, s-au formulat pretenții corespunzătoare.

18. La 9 martie 2004, s-a prezentat la, în aceleași modalități l-a înșelat de 4 miI. lei, respectiv prin susținerea că este angajată la Casa de Pensii, că urmează să înmâneze drepturi bănești pentru refugiații din timpul războiului, încasând așa-zis impozit, pretenții corespunzătoare.

19. La 19 martie 2004, s-a prezentat la, în aceleași modalități a înșelat-o de 2.500.000 lei, în susținere a înmânat un înscris olograf, pretenții corespunzătoare.

20. În martie 2004, după cum s-a menționat în dosarul separat, s-a prezentat la domiciliul părții, pe care a înșelat-o de 3.000.000 lei, pretenții corespunzătoare.

21. La 16 aprilie 2004, s-a prezentat la Mări, pe care a înșelat-o de 2.400.000 lei, pretenții corespunzătoare.

22. La 5 mai 2004, s-a deplasat la pretinzând că este angajată la Sfatul Popular, i s-a înmânat un lanț de aur de 4.miI. lei în ideea că va restitui prețul ulterior, ceea ce nu s-a realizat, nu s-au formulat pretenții civile, prejudiciul nu a fost recuperat.

23. La 11 mai 2004, s-a deplasat la pe care a înșelat-o de 6.miI. lei, prejudiciul nu a fost recuperat, nu s-au formulat pretenții.

24. La 14 mai 2004, s-a prezentat la pe care a înșelat-o de 8.miI. lei susținând în mod mincinos că este angajată la Casa de Pensii și că încasează respectiva sumă cu titlu de impozit pentru o despăgubire ce s-ar acorda veteranilor de război,s-a înmânat un înscris, nu s-au formulat pretenții, prejudiciul nu a fost recuperat.

25. În 14 iulie 2004, s-a prezentat la pe care a înșelat-o cu 1.600.000 lei, susținând în mod mincinos că este angajată la biroul care se ocupă de deținuții politici, pretenții corespunzătoare.

26. La 5 noiembrie 2004 s-a deplasat la pe care a înșelat-o cu 5 miI. lei, pretenții corespunzătoare.

27. La 9 noiembrie 2004, s-a deplasat la pe care a înșelat-o cu 1.000.000 lei cu titlu de așa-zis impozit, pretenții corespunzătoare.

28. La 14 decembrie 2004, s-a prezentat la, pe care a înșelat-o cu 2 mil.lei, și de această dată a prezentat 2 înscrisuri sub semnătură privată dintre care unul reprezintă un formular fără regim special intitulat foaie de depunere și care poartă antetul Băncii, pretenții corespunzătoare.

29. La 17 decembrie 2004, s-a prezentat la pe care a înșelat-o de 2.500.000 lei, aceleași susțineri, înmânare de înscrisuri, pretenții corespunzătoare.

30. La 22 decembrie 2004, s-a deplasat la, pe care a înșelat-o de 9.662.000 lei în același mod, pretenții corespunzătoare.

31. La 28 decembrie 2004 s-a deplasat la pe care a înșelat-o

cu 4.100.000 lei,cu titlu de așa-zis impozit, pretenții corespunzătoare.

32. La 30 decembrie 2004 s-a prezentat la pe care a înșelat-o de 6.200.000 lei în aceleiași modalități, pretenții corespunzătoare.

33. La 9 decembrie 2004, la pe care a înșelat-o de 13.miI. lei, pretinzând că este angajata Casei de Pensii, pretenții corespunzătoare.

34. La 20 ianuarie 2005 s-a prezentat la pe care a înșelat-o de 3.800.000 lei, aceleași modalități, pretenții corespunzătoare.

35. La 27 ianuarie 2005, s-a deplasat la pe care l-a înșelat de 5 miI. lei, aceleași modalități, pretenții corespunzătoare.

36. La 18 ianuarie 2005 s-a deplasat la pe care a înșelat-o de 2 miI. lei, cu titlu de așa -zis impozit, pretenții corespunzătoare.

37. La 26 iunie 2005 s-a prezentat la, a susținut că este angajată RENEL, i-a sustras de pe masă părții vătămate suma de 1 miI. lei și totodată a înșelat-o pe aceasta cu 275.000 cu titlu de plată factură curentă, pretenții finale de 1.275.000 lei.

38. La 7 sept. 2005 s-a prezentat la, a susținut că este angajată RENEL, o persoană ce a considerat-o suspectă a anunțat organele de poliție care au reținut- După arestarea sa s-au mai înregistrat plângeri, mai sunt astfel de redat:

39. La 5 ianuarie 2005, s-a prezentat la pe care l-a înșelat cu 12 miI. lei în aceleași modalități, pretenții corespunzătoare.

40. La 1 august 2005 s-a prezentat la susținând că este angajată RENEL, inculpata a profitat de neatenție, a sustras portmoneul acesteia în care avea 7.500.000 lei.

41. La 2 august 2004 s-a prezentat la pe care a înșelat-o cu 500.000 lei cu titlu de impozit, pretenții corespunzătoare.

Față de cele mai sus redate, încadrarea juridică dată faptelor de înșelăciune și furt este cea corect evidențiată de instanța de fond,inclusiv sub aspectul considerării ca act material al infracțiunii de înșelăciune a faptei ce a format obiectul dos. 16020/2005.

Este de evidențiat manifestarea de legalitate și în ce privește reținerea art.37 lit.b pen. în loc de 37 lit.a pen. atâta vreme cât este vorba de infracțiuni comise în formă continuată, momentul epuizării acestora, al ultimului act material,este cel de care se leagă efecte juridice, inclusiv raportarea stării de recidivă, toate aceste împrejurări conducând la schimbări de încadrare juridică corespunzătoare.

Apelul Parchetului nu poate fi primit nici sub aspectul motivelor de netemeinicie invocate, respectiv o ridicare a limitelor pedepselor aplicate, individualizarea acestora făcându-se obiectiv, ținându-se seama de gradul de pericol social concret, numărul victimelor și selectarea acestora, cuantumul mare al prejudiciului și aspectul nerecuperării acestuia, atitudinea sinceră a inculpatei, starea de recidivă evidențiată în sarcina sa. Instanța de fond a făcut remarci detaliate cu privire la aceste aspecte, neimpunându-se corective. Modul de operare a fost unul relativ asemănător, inculpata se prezenta părților vătămate cu nume mincinos și cu calități false, percepea anticipat un așa-zis impozit pentru virtuale recalculări a pensiilor, în majoritatea cazurilor a întocmit și înmânat părților vătămate înscrisuri în scopul întăririi încrederii acestora în persoana sa. Doar în anul 2005 și-a modificat, într-un fel, modul de operare susținând că are calitatea de angajată la RENEL, a încasat contravaloarea unor așa zise facturi emise pentru consumul de energie electrică, de subliniat că anterior cetățenii au fost avertizați prin mijloace mass-media despre existența escrocheriei. În funcție de aceste din urmă mențiuni, evident nici apelul inculpatei nu are suportul concret necesar pentru admitere, pedepsele aplicate au fost just individualizate, nu se impune coborârea lor. De altfel, chiar și în apel s-a susținut fără nici un temei că prejudiciul a fost achitat integral, dar nu s-au depus dovezi în acest sens, deși s-au acordat termene de judecată.

Apelanta nu a formulat inițial pretenții civile, cu menționarea expresă a acestei manifestări de voință, astfel că orice reveniri ulterioare în apel, nu pot fi luate în considerare.

Aceeași legalitate și temeinicie s-a manifestat din partea instanței de fond și în ce privește operațiunile juridice de contopire, deducerea perioadei executate, cu menținerea stării de arest, față de soluția pronunțată, de condamnare, aceleași împrejurări conducând la menținerea stării și pentru faza procesuală de față, dispozițiile concrete în latură civilă și cele privind cheltuielile judiciare.

Așa fiind, tribunalul a respins apelurile declarate în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen.

Împotriva deciziei menționate inculpata a declarat recurs în termen, iar partea civilă a solicitat repunerea în termenul de recurs.

Inculpata a solicitat reducerea pedepselor aplicate pentru că a recunoscut și regretă faptele și se angajează să recupereze prejudiciul cauzat, sens în care a demarat procedura obținerii unui credit bancar.

Partea civilă a arătat că nu a declarat recurs în termen datorită sindromului lacunar cerebral de care suferă, are perioade lungi de timp în care este amnezică și nu-și amintește nimic. Pe fond, a învederat instanței că în momentul în care a dat declarația la organul de cercetare penală că nu se constituie parte civilă, se afla într-o asemenea perioadă; de aceea a învederat că se constituie parte civilă și solicită obligarea inculpatei la plata sumei de 800 RON reprezentând suma cu care a fost înșelată de către inculpată.

Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, a celor care pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță, Curtea constată următoarele:

Decizia atacată a fost comunicată părții civile la data de 8 iunie 2006, comunicarea fiind îndeplinită prin afișare pe ușa locuinței sale. In 20 sept.2006 în ședință publică - după expirarea termenului de declarare a recursului, aceasta a depus în fața Curții, un înscris despre care a declarat că dorește să fie considerat recurs, deoarece până atunci a suferit de amnezie și nu l-a putut introduce în termen.

In dovedirea cererii de repunere în termen a depus copia biletului de ieșire din Clinia de neurologie " " în care se confirmă că partea civilă, în vârstă de 85 de ani suferă de polineuropatie mixtă cu sindrom ataxic secundar, sindrom lacunar cerebral și osteoporoză.

Curtea a constatat că starea de sănătate a părții civile constituie o cauză temeinică de împiedicare a declarării recursului în termenul legal de 10 zile de la comunicare.

Așa fiind, în temeiul art.3853alin.2 rap.la art.364 pr.pen. s-a dispus repunerea părții civile în termenul de recurs, înscrisul depus urmând a fi considerat recurs.

In motivarea acestuia partea civilă a arătat că datorită stării de confuzie nu a putut reține corect atunci când a declarat că nu se constituie parte civilă împotriva inculpatei, ultima a fost de acord să fie obligată la plata sumei de 800 lei către partea civilă așadar, în virtutea principiului disponibilității laturii civile, urmează să fie obligată la plata despăgubirilor civile către recurentă - parte civilă.

Este de observat că, în fața primei instanțe inculpata a declarat că este de acord să repare tot prejudiciul cauzat, deci inclusiv cel al părții civile ca atare în mod greșit atât prima instanță, cât și instanța de apel au considerat că aceasta nu mai poate formula nici o pretenție ulterior renunțării, fără a lua în considerare principiul disponibilității laturii civile și manifestarea de voință a inculpatei care a consimțit să repare în întregime prejudiciul.

Această greșeală constituie o eroare gravă de fapt, sub aspectul laturii civile, ce a avut drept urmare pronunțarea unor hotărâri greșite constând în neacordarea despăgubirilor civile către partea civilă recurentă, motiv de casare ce se încadrează în cazul prev. de art.3859alin.1 pct.18 pr.pen.

Recursul inculpatei vizând reducerea pedepsei a fost analizat din perspectiva art.3859alin.1 pct.14 pr.pen. sens în care s-a constatat că pedepsele de 3 ani, 3 ani și 6 luni, 1 an și 6 luni închisoare au fost corect individualizate, cu respectarea tuturor criteriilor speciale și generale prev. de art.72 pen.

Astfel, desfășurarea activității infracționale pe o lungă perioadă de timp (iulie 2000-ianuarie 2001, octombrie 2003-septembrie 2005), înșelarea unui număr mare de persoane - 39 - toate vârstnice, profitând de orice ocazie, inclusiv furtul unui portmoneu cu 7.500.000 lei vechi în timp ce partea vătămată a mers să-i aducă un pahar de apă inculpatei - denotă gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor reținute precum și periculozitatea sa.

De asemenea, s-au avut în vedere toate datele ce caracterizează persoana ei, inclusiv aceea că a comis faptele în stare de recidivă, împrejurările că a fost sinceră și a regretat faptele au fost avute în vedere la stabilirea pedepselor orientate spre minimul principal.

Referitor la conduita ulterioară a inculpatei, susținerea că a făcut demersuri pentru repararea prejudiciilor cauzate a rămas pur declarativă, nefiind dovedită cu nici un înscris, iar starea de sănătate a inculpatei nu justifică reducerea pedepselor.

Ca atare, reducerea pedepselor principale aplicate este nejustificată.

Recursul inculpatei s-a apreciat că este însă fondat sub aspectul pedepselor accesorii aplicate; în mod greșit prima instanță a făcut aplicarea art.71, 64.pen. interzicând pe durata executării pedepsei drepturile părintești și dreptul de a fi tutore fără a da aplicare Hotărârii CEDO pronunțată în cauza Sabou și Pârcălab contra României; în prezent noua redactare a art.71 alin.3 pen. prevede expres că interzicerea drepturilor din art.64 lit.d și e se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, ori infracțiunile contra patrimoniului reținute în sarcina inculpatei nu au nici o legătură cu drepturile părintești și dreptul de a fi tutore pentru a aprecia necesară interzicerea acestor drepturi, nici absența în fapt a exercitării drepturilor menționate nu justifică interdicția lor, în consecință, urmează a fi înlăturată interzicerea acestora.

La examinarea cauzei nu s-au constatat alte cazuri de casare din oficiu.

Așa fiind, în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr.pen. s-a admis recursul părții civile recurente și a inculpatei casând atât sentința cât și decizia atacată și, în rejudecare, s-au interzis inculpatei doar drepturile prev. de art.64 lit.a-c pen. în condițiile art.71 pen. și a fost obligată inculpata să plătească părții civile suma de 800 RON, despăgubiri civile.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

In baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare din recurs, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii de condamnare a formulat "contestație în anulare a pedepselor complementare" contestatoarea, cerere adresată și înregistrată la Judecătoria Cluj -N sub nr-.

Prin sentința penală nr.207 din 6.03.2008 a Judecătoriei Cluj -N s-a declinat în favoarea Curții de APEL CLUJ competența de soluționare a cererii formulată de către contestatoarea, cu motivarea că aceasta a înțeles să își susțină cererea ca și contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.522/2006 a Curții de APEL CLUJ.

La termenul din data de 30 martie2008 contestatoarea a solicitata acordarea unui nou și scurt termen de judecată pentru a lua legătura cu un avocat și a preciza temeiul de drept al cererii formulate.

În ședința publică din data de 7 aprilie 2008 contestatoarea a învederat că nu a reușit să ia legătura cu un avocat și că nemulțumirea ei vizează împrejurarea că prin hotărârea de condamnarea i-au fost interzise drepturile părintești, ca și pedeapsă accesorie.

Instanța a explicat contestatoarei faptul că prin decizia Curții de APEL CLUJi -au fost interzise doar drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c pen. nu și drepturile părintești și că din actele de la dosar reiese că nu are copii.

Față de această împrejurare contestatoarea a declarat că înțelege să își retragă contestația formulată, împrejurare de care curtea urmează a lua act.

În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligată contestatoarea la plata în favoarea statului a sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din care 40 lei, se vor avansa din în favoarea apărătorului din oficiu, av. R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de retragerea contestației în anulare formulată de contestatoarea fiica lui și, născută la 18.03.1960, aflată în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.522/2006 a Curții de APEL CLUJ.

Obligă contestatoarea la plata în favoarea statului a sumei de 140 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției în favoarea apărătorului.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - -

Red.//

11.04.2008 - 3 ex.

Jud.recurs:;;

Președinte:Livia Mango
Judecători:Livia Mango, Ioana Cristina Morar Monica

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 225/2008. Curtea de Apel Cluj