Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 264
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpata -, împotriva deciziei penale nr. 348/A din data de 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată - asistată de apărător ales av.Finică.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Av.Finică depune la dosar înscrisuri - ca probatorii - din care rezultă că societatea a fost controlată de Garda Financiară, copii după pașapoarte din care rezultă că inculpata și fiica sa au fost plecate în străinătate în jurul datei de 12 aprilie, când a fost chemată de Garda Financiară, De asemeni, depune originalele pașapoartelor pentru a fi verificate dacă copiile corespund cu originalul.
La cererea instanței - recurenta inculpată precizează că s-a întors în țară la data de 13 aprilie, nu mai știe exact când a plecat, dar se poate verifica în pașaport.
Instanța a verificat originalul pașapoartelor cu copiile, constată că sunt identice și returnează originalele.
Av.Finică arată că recurenta inculpată dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța constată că nu se impune audierea acesteia față de declarația dată la instanța de apel, aflată la fila 17 dosar apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av.Finică - având cuvântul pentru recurenta inculpată - arată că recursul vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii din apel, prin care a fost schimbată achitarea cu aplicarea unei amenzi.
Apreciază că instanța de recurs urmează să caseze hotărârea din apel și să mențină sentința penală de la fond, de achitare.
S-a reținut în sarcina inculpatei că a refuzat să primească controlul Gărzii Financiare și s-a reținut intenția directă.
Apreciază că instanța de fond corect a dispus achitarea pentru că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii. Nu s-a dovedit că inculpata a refuzat și nu există cele trei convocări succesive despre care se face vorbire, respectiv din 12 aprilie, 9 mai și 18 mai.
Pentru cea din 12 aprilie s-a făcut dovada că inculpata era plecată din țară, iar despre convocările ulterioare din 9 mai și 18 mai, au luat la cunoștință alte persoane din societate și nu inculpata. Consideră că este vorba de o răzbunare a comisarilor Gărzii Financiare, care au fost deranjați de atitudinea lucrătorului de la bar și au acționat în așa fel pentru a-i face dosar penal. Inculpata nu a intenționat niciodată să se sustragă, astfel că instanța de fond corect a achitat-
Chiar dacă ar fi fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, consideră că în speță pericolul social este scăzut și este o condiție suficientă pentru a se dispune achitarea inculpatei în baza art.10 lit.b întrucât C.P.P. s-a adus o atingere minimă valorilor sociale.
În subsidiar, solicită aplicarea unei amenzi administrative.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei din apel întrucât pedeapsa a fost corect individualizată și obligarea inculpatei la cheltuieli judiciare.
Recurenta inculpată - având cuvântul - arată că nu s-a sustras niciodată, administrează societatea de 12 ani și a fost controlată cu puțin timp mai înainte.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 338/2.06.2008, Judecătoria Roman, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a achitat-o pe inculpata -, CNP -, fiica lui și, născută la data de 13.02.1954 în mun. R, domiciliată în satul, comuna, județul N, studii superioare, administrator al " ", fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 192 alin. 3 od procedură penală. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman nr. 1425/P/2006 din data de 25 noiembrie 2007, fost trimisă în judecată inculpata, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr. 241/2005.
Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 6.04.2006, doi comisari ai Gărzii Financiare - Secția N s-au prezentat la sediul " " L din comuna, județul N pentru a efectua un control operativ și inopinat cu privire la respectarea disciplinei financiare și a normelor legale de comerț. Administratora societății, inculpata nu a fost găsită la sediu și i-a contactat telefonic pe cei doi comisari, motivând că se află pe drumul de întoarcere din Austria și că a doua zi îi va contacta.
A doua zi, reprezentanții Gărzii Financiare nu au putut lua legătura cu inculpata, motiv pentru care i-au trimis prin poștă trei invitații pentru a se prezenta la sediul Gărzii Financiare N cu documentele de evidență contabilă. Invitația din data de 17.04.2006 a fost semnată de fiul inculpatei, cea din 25.04.2006 de secretara firmei, iar ultima invitație, din 22.05.2006, de inculpată ( filele 8-13 dosarul de urmărire penală).
Potrivit art. 4 din Legea nr. 241/2005, " constituie infracțiunerefuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de trei ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor fiscale sau vamale".
Pentru existența laturii obiective a infracțiunii este necesar ca inculpata să fi refuzat în mod nejustificat să prezinte organelor competente documentele solicitate, după ce a fost somată de 3 ori. Din probele existente la dosar rezultă că în acea perioadă inculpata a fost bolnavă (fila 28 din dosarul instanței) și a fost plecată în străinătate cu fiica sa care avea probleme de sănătate (filele 15, 20, 21 din dosarul instanței).
Pe de altă parte, una dintre cele trei somații este semnată de fiul inculpatei care nu are nicio calitate în firma inculpatei ( fila 21 ).
Cu privire la latura subiectivă, fapta trebuia comisă cu intenție în scopul împiedicării verificărilor financiare fiscale sau vamale. În speță, inculpata nu s-a sustras cu intenție de la vreun control sau vreunei verificări, mai ales că, doar cu câteva zile înaintea primei somații societatea fusese supusă unui control în urma căruia fuseseră verificate toate actele și bunurile firmei. În aceste condiții, inculpata nu avea cum să se sustragă după doar câteva zile de la ultimul control unui alt control cu scopul de a împiedica verificarea unor acte deja verificate (filele 22-24 din dosarul instanței).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, procurorul. În motivarea apelului, a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, existând probe de vinovăție cu privire la refuzul nejustificat de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de trei ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor fiscale. De altfel, în declarația olografă dată în cursul urmăririi penale, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei. Adeverința eliberată de medic la data de 15.04.2006 este susceptibilă de a fi falsă, întrucât inculpata nu este înscrisă în registrul de consultații al medicului.
În apel, inculpata nu a dorit să fie ascultată și s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv procesul verbal din 26.08.2008 întocmit la Postul de Poliție al comunei.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, pe baza motivelor de apel și din oficiu, Tribunalul a apreciat că apelul procurorului este fondat, din următoarele considerente:
Prima instanță a achitat în mod greșit inculpata, considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 deoarece din probele existente la dosar rezultă că în acea perioadă a fost bolnavă și a fost plecată în străinătate cu fiica sa care avea probleme de sănătate, astfel că nu s-a sustras cu intenție de la vreun control sau vreunei verificări, mai ales că, cu doar câteva zile înaintea primei somații societatea fusese supusă unui control în urma căruia fuseseră verificate toate actele și bunurile firmei, iar una dintre somații este semnată de fiul inculpatei, care nu are nicio calitate în societate.
Din probele administrate, rezultă că inculpata a refuzat nejustificat să prezinte comisarilor Gărzii financiare, după ce a fost somată de trei ori, documentele legale, în scopul împiedicării verificării financiare. Inculpata a fost somată de trei ori, la datele de 12.04.2006, 9.05.2006 și 18.05.2006 (filele 9-16 dosar urmărire penală). La dosar nu există nicio probă temeinică pe baza căreia să se poată stabili că în acea perioadă inculpata a fost plecată din țară, iar adeverința eliberată în ziua de 15.04.2006 din care rezultă că suferă de pneumonie interstițială nu poate fi primită întrucât, așa cum rezultă din procesul verbal din 26.08.2008 întocmit la Postul de Poliție al comunei (fila 7 dosar apel), inculpata nu este înscrisă în registrul de consultații al medicului.
Faptul că una dintre somații a fost semnată de fiul inculpatei nu poate conduce la concluzia că nu este legală atât timp cât sediul societății este la domiciliul inculpatei.
Nici controlul la care societatea a fost supus de alte organe competente nu îi înlătură vinovăția, inculpata fiind obligată să prezinte documentele ori de câte ori i se cere.
Față de cele ce preced, Tribunalul a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, scopul sustragerii verificărilor financiare fiind evident.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal. Aceleași criterii au fost avute în vedere și la alegerea uneia din pedepsele alternative prevăzute în textul incriminator.
Față de gradul de pericol social al faptei săvârșite rezultat din modul și mijloacele săvârșirii ei, din împrejurările în care a fost săvârșită, din urmările produse sau care se puteau produce, din importanța valorii sociale ocrotită de legea penală și care a fost încălcată și din persoana și conduita inculpatei care are vârsta de 54 de ani, are studii superioare, este inginer agronom, este căsătorită, nu are antecedente penale și a avut o poziție procesuală nesinceră și față de dispozițiile părții generale a codului penal și limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, inculpata a fost condamnată la pedeapsa amenzii în minimul special, această pedeapsă fiind de natură a asigura scopul prevăzut în art. 52 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 ind. 1 Cod penal, privind posibilitatea înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în cazul în care nu este achitată cu rea credință.
Așa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, apelul a fost admis, iar sentința apelată modificată în sensul celor arătate.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal fără nicio motivare în cererea scrisă.
Cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, a solicitat casarea deciziei și menționarea hotărârii primei instanțe, deoarece nu există cele trei convocări succesive. Pentru cea din 12.04.2006 s-a făcut dovada că inculpata era plecată din țară, iar de pe convocările ulterioare din 9 și 18 mai au luat cunoștință alte persoane.
Motivul invocat constituie cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 și C.P.P. care, potrivit art.3859al.3 teza a II-a poate C.P.P. fi luat în considerare și din oficiu atunci când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.
Verificând decizia pe baza motivelor invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit art.4 din 241/2005 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale și bunurilor din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
În mod corect prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite toate elementele constitutive ale infracțiunii incriminate de art.4 din 241/2005, dar pentru alte considerente decât cele reținute în motivarea sentinței.
Din examinarea dispozițiilor art.4, rezultă că pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii este necesar, pe lângă alte condiții, îndeplinirea celei ca o persoană să fie somată de 3 ori.
Deși textul nu precizează ce condiții trebuie să îndeplinească o somație, este evident că fiecare din cele 3 ori trebuie să ajungă la cunoștința persoanei convocate anterior datei la care i se cere să prezinte documentele solicitate.
Din examinarea lucrărilor dosarului de urmărire penală rezultă că i-au fost trimise inculpatei trei somații, după cum urmează: prima din 10.04.2006, prin care a fost somată să se prezinte la 17.04.2006, fiind primită pe 12.04.2006 de fiul inculpatei (fl.8,9 ), a doua emisă la 17.04.2006 pentru data de 25.04.2006, dar primită de secretara societății la data de 9 mai 2006 (fl.10, 11) și a treia emisă la 10 mai 2006 pentru data de 22.05.2006 și primită de inculpată la 18.05.2006.
Rezultă, așadar, că a doua invitație a fost primită după două săptămâni de la data la care inculpata ar fi trebuit să se prezinte la sediul Gărzii Financiare, ceea ce înseamnă că aceasta nu îndeplinește condițiile unei "notificări", unei comunicări corecte din punct de vedere juridic și, ca atare, nu poate produce consecința juridică a sancționării celui ce nu s-a conformat dispozițiilor ei. Raportat la dispozițiile art.4 din 241/2005 somația din 17.04.2006 nu poate fi considerată una din cele trei la care face referire textul de lege, așa încât nu este îndeplinită această condiție imperativ cerută pentru existența infracțiunii, soluția de achitare pronunțată de prima instanță fiind temeinică și legală.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.2 lit.a se C.P.P. va admite recursul, se va casa în totalitate decizia și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.2 lit.a Cod pr.penală admite recursul declarat de inculpata-,împotriva deciziei penale nr. 348/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Casează în totalitate decizia și menține sentința penală nr. 338/2.06.2008 pronunțată de Judecătoria Roman.
În baza art. 192 al.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate în recurs de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
24.04.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
