Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 261
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și și partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 94/A din data de 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat asistat de apărător desemnat din oficiu av., av.Finică - apărător desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și av. - apărător ales pentru recurenta parte vătămată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurenta parte vătămată - precizează că recursul acesteia vizează modul de soluționare a apelului la Tribunalul Bacău, întrucât în mod incorect, nelegal și nejustificat s-a admis apelul unei persoane care nu a fost citată și nu există un apel d eclarat în termenul prevăzut de lege. De asemeni, nu s-a reținut că a fost îndreptat greșit în termen legal să poată opera la instanța competentă, iar apărarea a fost de acord că era un apel inadmisibil.
Instanța de fond s-a pronunțat față de cei doi inculpați, constatând din probatoriul administrat că se impune achitarea acestora.
Apelul lui, care nu a avut calitate procesuală, era inadmisibil și dosarul trebuia trimis la organele de urmărire penală și trebuia să se constate nelegală sesizarea instanței.
Atâta vreme cât s-a reținut că parte vătămată este doar, deși aceasta spune că nu a făcut plângere împotriva celor doi inculpați, că a venit la instanță în momentul în care a fost chemată să dea declarație, ceea ce nu constituie plângere, iar calitatea ei a fost stabilită încălcându-se principiul disponibilității, admiterea apelului lui s-a făcut cu încălcarea în mod flagrant a prevederilor legale.
Mai mult, la urmărirea penală trebuie întrebat dacă pe rolul instanței există formulată o plângere în civil, iar în cazul în care aceasta există, rezultatul este neînceperea urmăririi penale sau să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni.
În cauză există o hotărâre definitivă și irevocabilă în civil, iar susținerile lui că Judecătoria Brașov ar fi trebuit să-i intabuleze proprietatea sunt în afara legii. Din faptul că a stat în pasivitate atâta timp (ani de zile), faptul că o chitanță era anterioară vânzării, iar la Oficiu de cadastru nu există niciun fel de sarcină, rezultă că inculpații sunt nevinovați.
Solicită admiterea recursului părții vătămate, casarea deciziei tribunalului Bacău și menținerea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Bacău ca temeinică și legală.
Av.Finică - având cuvântul pentru inculpatul - solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Bacău și menținerea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Bacău ca temeinică și legală.
Instanța de fond corect a reținut situația de fapt, că celor două infracțiuni le lipsește intenția sau vinovăția, că la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare inculpatul era proprietarul imobilului.
Cu privire la recursului părții vătămate solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat. Solicită și plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită admiterea recursului, casarea deciziei din apel, menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond și menținerea achitării inculpatului. De asemeni, solicită, admiterea recursului părții vătămate.
Consideră că s-a construit un dosar într-un timp îndelungat și s-a constatat care sunt părțile în proces.
Raportat la lipsa unei plângeri a lui, inculpații nu trebuiau trimiși în judecată, cu atât mai mult cu cât au existat înscrisuri de proprietate, astfel încât este clar că au reprezentarea că sunt adevărații proprietari.
Solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Av. solicită admiterea recursurilor inculpaților și menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond și face precizarea că promisiunea de vânzare s-a încheiat cu soțul părții vătămate, deci nu se poate susține că ar fi existat o relație amoroasă între partea vătămată și inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii tribunalului Bacău și obligarea recurenților la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - solicită admiterea recursului și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 1320/4.06.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 5086/2006 s-a dispus:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cpp achitarea inculpaților - fiul lui G și, ns. la 12.05.1946 în mun. R, jud. N, in mun. B,-, jud. B și în mun. R,-, jud. N, CNP: - și - fiul lui și, ns. la 18.04.1970 în mun. R, jud. N,. în mun. R,-, jud. N,CNP: -, ambii pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2,3 Cp întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cpp au fost achitați inculpații și - ambii pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cp întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 192 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 1943/P/2004 din 06.04.2006 înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 5080/02.05.2006 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în declarații prev. de art. 215 alin 2,3 Cp și art. 2932 Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 11.02.2004 inculpații au declarat în fața notarului public că imobilul situat în mun. B,- nu face obiectul vreunui litigiu și ei sunt proprietari de drept, inducând în acest mod în eroare pe partea vătămată care a fost de acord cu încheierea contractului de vânzare a imobilului respectiv pentru care a plătit suma de 450.000.000 lei (rol), prejudicial nerecuperat.
În cursul cercetării judecătorești în conformitate cu dispozițiile art. 323 Cpp și art. 69-74 Cp a fost audiat inculpatul care a declarat că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa, descriind în mod amănunțit împrejurările în care a fost înstrăinat imobilul.
Inculpatul nu s-a prezentat în instanță în vederea audierii.
Potrivit art. 326 a C.P.P. fost audiat partea vătămată care a declarat că nu a formulat plângere împotriva inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune, că nu a fost prejudiciată ca urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare cu inculpații, neconstituindu-se parte civilă în procesul penal.
Instanța a procedat la audierea martorilor, () și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar..
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești instanța a reținut următoarele:
În rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.l943/P/2004 s-a reținut că la data de 16.05.2004(corect fiind 06.04.2004 nota instanței) numitul au reclamat faptul că inculpații - pile și au indus-o în eroare pe partea vătămată cu ocazia încheierii unui contract de vânzare cumpărare a unui imobil situat în B,-.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că prin sentința civilă nr. 609/17.01.2001 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 4711/1997 s-a hotărât perfectarea vânzării cumpărării intervenită la data de 24.05.1991 între și privind imobilul situat în B,-, hotărâre ce a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 147 6/A/2002 a Tribunalului Brașov. Având în vedere că pe parcursul procesului, reclamantul a decedat, acțiunea a fost continuată de succesorul său, care din momentul rămânerii definitive a hotărârii a devenit proprietarul de drept al imobilului.
În această situație la data de 24.05.2004 a închiriat imobilul respectiv SC SRL, reprezentată de numitul, societatea desfășurându-și activitatea în imobil.
Cu toate că cei doi inculpați aveau cunoștință de hotărârea judecătorească rămasă definitivă, profitând de faptul că petentul nu a intabulat imobilul în litigiu, s-au prezentat ca adevărați proprietari ai imobilului și au vândut imobilul respective numitei.
Astfel, inculpații și au declarat în fața notarului public că imobilul care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nu formează obiectul vreunui litigiu și nu este grevat de sarcini, ei fiind proprietar de drept ai casei conform ordinului prefectului nr. 81/1992 ce însă fusese anulat de Judecătoria Bacău.
În aceste condiții prin declarațiile false date în fața notarului public a fost posibilă încheierea contractului de vânzare - cumpărare între și și partea vătămată, autentificat sub nr. 382/11.02.2004 prin care a fost vândut imobilul din-, cu suma de - lei(Rol).
Situația de fapt reținută în actul de sesizare s-a apreciat a fi probată cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile petenților (fl.7-16), hotărâri judecătorești(fl. 18-26, 29-30, 39.50,58,81), chitanțe (fl.27,28,52,65), contract de închiriere (fl.32), declarații martori (fl.34-38),contractul de vânzare-cumpărare (fl.51), adrese cu relații (fl.53,60-64), acte de proprietate (fl.54-57), rezoluția de neîncepere a urmăririi penale (fl.97,98), dosar nr.3427/P/2004 (fl.99-129) și declarațiile inculpaților (fl.68-79, 83-86, 88-92, 94-96).
Instanța, față de ansamblul probator administrat în cauză a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților și prin actul de sesizare.
Astfel privitor la infracțiunea de înșelăciune instanța a reținut următoarele:
Partea vătămată, fiind audiată în instanță la data de 28.05.2007(fL184) a declarat că nu a formulat plângere penală împotriva celor doi inculpați, afirmând că nu se consideră prejudiciată în nici un fel în urma încheierii contractului de vânzare - cumpărare cu cei doi și nici nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune în convenții" prev. de art. 215 alin 3 Cp. Potrivit textului de lege această infracțiune constă în "inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate".
Din actele dosarului a rezultat că la data de 20.02.2004 (fl. 80 dup) partea vătămată a renunțat la judecarea cauzei având ca obiect perfectare vânzare cumpărare a imobilului din-, în contradictoriu cu pârâtul fiind pronunțată încheierea din 20.02.2004 a Judecătoriei Bacău în dosarul nr. 677/2004. Renunțare la judecată a fost urmarea faptului că la data de 11.02.2004 părțile litigante din dosarul nr. 677/2004 al Judecătoriei Bacăus -au prezentat în fața notarului fiind încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.382/11.02.2004 de BNP.
Având în vedere conduita părții vătămate care, inițial a formulat acțiune de chemare în judecată a inculpatului pentru ca ulterior să fie de acord cu încheierea contractului de vânzare cumpărare în fata notarului public după ce inculpații au consimțit a se prezenta la notar și a primi diferența de preț, instanța a apreciat că partea vătămată nu a fost indusă în eroare în nici un fel cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare, aceasta urmărind obținerea pe cale judiciară sau amiabilă a imobilului situate în-, pentru care a fost încheiată o zdelcă prin care inculpatul se obliga să-l vândă în timp ce (defunctul soț al părții vătămate) se obliga să-l cumpere, fiind achitat și un acont de 215 000 lei vechi.
În aceste condiții partea vătămată s-a considerat îndreptățită a cere și a obține încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare.
Mai mult decât atât, pentru existența infracțiunii de înșelăciune este necesar ca acțiune a de inducere în eroare să aibă ca rezultat producerea unei pagube, adică a unui prejudiciu material. Cum din actele dosarului rezultă că partea vătămată figurează la registrul de carte funciară ca fiind proprietar al imobilului plătind și impozitul pe clădiri aferent acestuia încă de la data încheierii contractului, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția, prevăzută de lege, a producerii unei pagube, pentru existența infracțiunii.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art.317 Cpp, judecând cauza, s-a mărginit la fapta și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței, întrucât procurorul de ședință nu a solicitat extinderea procesului penal privire la alte fapte.
Pentru considerentele expuse anterior, reținând că nu există o faptă de inducere în eroare și nu există nici prejudiciu, instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap la art. 10 lit. d Cpp a dispus achitarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin 2 și 3 Cp întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective.
Privitor la fapta de fals în declarații pentru care de asemenea inculpații au fost trimiși în judecată, instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective motivate de faptul că cele declarate de inculpați în fața notarului public corespund realității, inculpații având convingere că înstrăinează în calitate de proprietari, imobilul casă și teren.
In contractul de vânzare cumpărare încheiat între inculpați și partea vătămată (fi.51 dup) la paragraful III s-a reținut că "imobilul descris mai sus a fost dobândit de noi vânzătorii (inculpații) astfel: casa de mine prin schimb de la conform contractului de schimb autentificat sub nr. 529/1998 la Biroul Notarului Public " " din B transcris sub nr. 1306/1998 la Judecătoria Bacău, terenul de către mine înainte de căsătorie, prin atribuire în proprietate în baza Legii 18/1991 conform ordinului prefectului nr.81/1992 transcris la Judecătoria Bacău sub nr. 10324/1997, iar magazia a fost dobândită de către mine, și de către mine înainte de căsătorie prin cumpărare de la conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 15231/1991 la notariatul de Stat Județean B, transcris sub nr. 13190/1991 la același notariat.
Chiar dacă Ordinul prefectului nr. 81/1992 a fost anulat prin sentința civilă nr. 381/24.01.2003 a Judecătoriei Bacău (fl.l8-19), contractul de schimb autentificat sub nr. 529/9.01.1998 (act subsecvent emiterii ordinului 81/1992 fl. 66 dup) nefiind anulat a continuat a-și produce efectele, respectiv proprietatea asupra terenului și casei din-, fiind transmisă și aparținând inculpatului.
De asemenea, în condițiile în care la data încheierii contractului, nu exista pe rolul vreunei instanțe nici un litigiu cu privire la imobilul ce se înstrăinează (neexistând nici o dovadă la dosar cum că ar fi existat un proces pendente), instanța a reținut că și această afirmație este conformă cu realitatea.
În consecință, reținând că cei doi inculpați având convingerea că sunt proprietari ai imobilului ce se înstrăinează au făcut afirmații conforme cu realitatea, instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap la art. 10 lit. d Cpp a achitat inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cp întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive le infracțiunii sub aspectul laturii subiective.
Pentru aceleași considerente instanța a apreciat că nu se poate reține nici existența vreunui mijloc fraudulos de realizare a faptei de înșelăciune, dispunând achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin 2 și 3 Cp.
Sub aspectul laturii civile instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 192 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei soluții a declarat apel, în termen legal, Parchetul de le lângă Judecătoria Bacău care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei soluției de achitare generală, faptul că în mod eronat s-a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunile de înșelăciune și fals, din conținutul actelor existente la dosarul cauzei rezultă existența celor două fapte, fiind întrunite condițiile acestei infracțiuni, atât sub aspectul laturii obiective cât și subiective, așa încât, achitarea acestora apare ca netemeinică.
De asemenea, în conformitate cu prev art 362 lit f cod pr penală s-a constat că a declarat apel, persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, motivat de faptul că el este proprietarul imobilului în litigiu, el a fost înșelat și nu, față de care s-a reținut în mod greșit că este parte vătămată, că acesta a avut o contribuție la cumpărarea imobilului care de fapt îi aparține, iar numita cunoștea acest fapt și, cu toate acestea, a cumpărat imobilul, devenind astfel complice cu cei doi inculpați.
a criticat soluția primei instanțe și datorită faptului că instanța nu a luat în considerare plângerea pe care el a formulat-o în nume personal împotriva atât a celor 2 inculpați cât și împotriva lui, s-a reținut că de fapt cea vătămată a fost aceasta din urmă, aspect total eronat.
Tribunalul, prin decizia penală nr.68/ 07.02. 2008 analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu a dispus, în temeiul art. 380 Cpp, admiterea apelului formulat de apelantul persoană ale cărei interese au fost vătămate împotriva sentinței penale nr. 1320 din 04.06.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 5086/2006.
S-a desființat în tot sentința apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:
În temeiul art. 332 al. 2 Cpp, s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău pentru refacerea urmăririi penale întrucât instanța nu a fost legal sesizată.
S-a dispus efectuarea următoarelor mijloace de probă:
- audierea în calitate de parte vătămată a numitului, așa cum rezultă din plângerea formulată la fl.8 dup față de care în cauză nu s-a pronunțat nici o soluție;
- audierea în calitate de făptuitori a numiților și sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune, fals și uz de fals și a făptuitoarei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune, fals și uz de fals în raport de plângerea părții vătămate;
- analizarea înscrisului și stabilirea situației de fapt raportat la partea vătămată;
- audierea oricăror alte persoane în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva aceleiași sentințe.
Prin decizia penală nr. 432/ 26 iunie 2008 CURȚII DE APEL BACĂU s-au respins ca tardive recursurile formulate de partea vătămată și însă s-au admis recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU și de inculpatul s-a casat decizia sus-menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare la tribunal.
Se arată, în conținutul deciziei de casare că recursul Parchetului este întemeiat, din următoarele considerente:
Instanța de apel și-a motivat soluția de restituire pe faptul că Parchetul nu a soluționat plângerea formulată de (aflată la fl.7, 8, 9, 10 dos., care a solicitat efectuarea de cercetări față de, și, întrucât primii doi i-au vândut celei de a treia imobilul de pe- din mun. B, al cărui proprietar este.
Din dispozitivul rechizitoriului nr.1943/P/2004, a rezultat că la 06.04.2006, s-a dispus pe lângă punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților și și neînceperea urmăririi penale față de și pentru infracțiunile prevăzute de art.215 alin.2, 3 Cod penal și art.192 Cod penal, precum și față de pentru infracțiunile prevăzute de art.215 al.2, 3.Cod Penal și art.292 Cod Penal, situație în care nu se poate susține că nu s-a soluționat plângerea lui.
Este de menționat că obiectul cercetărilor din dosarul 1943/P/2004 a constat, ca și situație de fapt, în aceea că, la data de 11.02.2004, și au declarat în fals în fața notarului public că imobilul situat în B,-, nu face obiectul vreunui litigiu și că ei sunt proprietarii de drept și, în acest mod, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu, iar rechizitoriul întocmit s-a limitat la aceste fapte, însă s-a indicat că parte vătămată este și nu, care era proprietarul de drept al imobilului.
Mai este de menționat că pentru situația de fapt mai sus menționată, au formulat plângere atât, dar și și, motiv ce a impus și soluțiile de neîncepere dispuse prin rechizitoriu.
Față de situația de mai sus, s-a apreciat că sesizarea instanței a fost legală, rechizitoriul cuprinzând toate mențiunile prevăzute de art.263 C.P.P. iar faptul că nu a fost citat în calitate de parte vătămată nu este o neregularitate care să impună refacerea urmăririi penale.
De altfel, chiar instanța de apel a apreciat că, potrivit art.300 C.P.P. neregularitatea actului de sesizare a instanței poate fi înlăturată, dar s-a făcut precizarea că acest remediu poate fi folosit doar în fața primei instanțe, nu și în apel.
Dar, în situația în care instanța de fond nu a dispus citarea părții vătămate, instanța de apel avea posibilitatea legală de a desființa hotărârea și a trimite cauza spre rejudecare.
Analizând, în rejudecare apelurile, față de motivele de apel invocate de Parchet, cât și de apelantul, față de motivele de casare, tribunalul constată că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică, că se impune admiterea apelurilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 22. 02 2005 - fila 7 dosar urm. a făcut plângere împotriva inculpaților și precum și împotriva numitei solicitând a se efectua cercetări față de aceștia pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, fals și uz de fals deoarece cei trei în baza unei convenții frauduloase au reușit să inducă în eroare pe notarul public și să-l determine să întocmească actul autentic în baza căruia împreună cu fiul său au vândut concubinei sale imobilul proprietatea sa.
Același dat mai multe detalii cu privire la plângerea adresată parchetului, prin plângerile de la filele 8, 9 și 10 dosar urm. prin care solicită a se efectua cercetări față de persoanele reclamate, învederează acestora că el este cel care a fostînșelatși nu.
Deși la dosarul de urmărire penală există aceste declarații ale numitului, că întreg materialul de urmărire penală a fost instrumentat pe baza acestor sesizări, în actul de sesizare al instanței se reține că, de fapt, cea indusă în eroare este partea vătămată, aspect menținut și de instanța de fond, prin considerentele hotărârii atacate.
Se mai reține în expozitivul rechizitoriului, fără însă a se indica un material probator eficient, și în contradicție cu plângerile formulate, că de fapt reclamă faptul că inculpații au indus-o în eroare pe, deși prin plângerile susmenționate a sesizat clar parchetul pentru a se efectua cercetări față de cei trei, respectiv, și, că de fapt între aceștia a avut loc o înțelegere tocmai pentru a vinde un imobil ce nu le aparține.
Mai mult, trebuia ca instanța de fond, în momentul în care a stabilit calitatea procesuală a părții vătămate, să aibă în vedere faptul că este concubina inculpatului.
Așadar în pofida unei situații clare existente în cauză, și având în vedere și declarația numitului, dată la instanța de fond, prin care acesta arată că s-a purtat ca un adevărat proprietar față de imobilul în litigiu, că le-a adus la cunoștința, atât a inculpatului cât și părții vătămate că este proprietarul imobilului, în baza unui act de vânzare cumpărare și a unei hotărâri judecătorești de perfectare a vânzării, prima instanță nu a avut un rol activ în lămurirea corectă a situației de fapt și stabilirea, în concret, a calității de parte vătămată în cauză.
Față de aceste aspecte, cât și față de decizia de casare CURȚII DE APEL BACĂU, care recomandă trimiterea cauzei spre rejudecare pentru lămurirea aspectelor sus-menționate, Tribunalul a admis apelurile formulate în cauză, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal inculpații, și partea vătămată, aceasta din urmă fără nicio motivare în cererea scrisă.
Inculpații și au criticat decizia susținând că prin soluția de trimitere la rejudecare se tergiversează soluționarea cauzei, ceea ce are consecințe grave asupra părților din dosar.
Partea vătămată a criticat decizia ca fiind nelegală, deoarece s-a admis apelul unei persoane ce nu a avut calitate procesuală, soluția pronunțată de prima instanță fiind cea corectă, deoarece ea nu a făcut plângere penală împotriva inculpaților.
Verificând decizia pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului și din oficiu în limitele stabilite de art.3859al.3 C.P.P. Curtea constată că recursurile sunt fondate pentru considerente ce se vor expune.
Prin rechizitoriul din 6.04.2006 inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în convenție, prev.de art.215 al.2 și 3 și Cod Penal de fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod Penal, reținându-se în sarcina acestora că la data de 11.02.2004, cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare a imobilului situat în municipiul B,- au indus în eroare partea vătămată, prezentându-se drept proprietari ai imobilului respectiv, declarând în fața notarului public că acest imobil nu se află în litigiu.
Nu există niciun dubiu că instanța de judecată a fost sesizată cu fapta de inducere în eroare comisă de inculpați în dauna părții vătămate, faptă descrisă în cuprinsul rechizitoriului, dar și în dispozitivul acesteia.
Potrivit art.317 judecata C.P.P. se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
În cauză, în mod corect prima instanță s-a pronunțat cu privire la fapta pentru care a fost sesizată, iar soluția de achitare a inculpaților și pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții în dauna părții vătămate este conform cu probele administrate în cauză.
În primul rând este de reținut că însuși numitul a precizat în plângerea penală, dar și în memoriile și declarațiile date în cauză că partea vătămată a cunoscut exact situația juridică a imobilului (fl.7-13, fl.33, 36, 116, 156 dos.fond). Aceste probe se coroborează cu declarațiile martorilor, care au declarat că i-au adus la cunoștință părții vătămate, anterior perfectării actului de vânzare - cumpărare încheiat între ea și inculpați, că proprietar al imobilului este o altă persoană și nu inculpații (fl.34, 35, 37, 38, 114 - dos.fond). Rezultă, așadar, că inculpații nu au desfășurat o acțiune de inducere sau menținere în eroare a părții vătămate.
În mod greșit, instanța de apel, a apreciat că în cauză calitatea de parte vătămată o are și și pentru că acesta nu a fost citat s-a dispus desființarea sentinței și s-a trimis cauza la rejudecare la prima instanță.
ită, în mod legal, cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, Tribunalul nu a verificat însă hotărârea primei instanțe, criticile din considerentele deciziei vizând mai ales modul de desfășurare a urmăririi penale și rechizitoriul.
Nu se poate imputa primei instanțe că nu a avut rol activ în lămurirea situației de fapt și stabilirea în concret aac alității de parte vătămată, atât timp cât această din urmă instanță s-a confirmat dispozițiilor art.317.C.P.P. Nu are relevanță nici împrejurarea că organul de urmărire penală a făcut o apreciere eronată probelor administrate în cauză, inclusiv plângerilor formulate de, deoarece, singurul act de sesizare a instanței îl constituie rechizitoriul, care și stabilește obiectul judecății. Ori, așa cum s-a menționat, din rechizitor rezultă fără echivoc că infracțiunea cu care a fost sesizată instanța este cea de înșelăciune în convenții în dauna părții vătămate, situație ce rezultă atât din descrierea repetată a faptei, dar și din încadrarea juridică dată acesteia. Chiar dacă prin plângerile și memoriile formulate în cursul urmăririi penale, numitul a susținut că el este cel prejudiciat prin acțiunea concertată a celor doi inculpați și a părții vătămate, este cert că instanța nu a fost sesizată cu judecarea unei infracțiuni în dauna acestuia, astfel încât nu putea să-i confere calitatea de parte vătămată.
În condițiile în care acesta se consideră în continuare prejudiciat are posibilitatea formulării unei noi plângeri penale, iar pe parcursul unei noi urmăriri penale are posibilitatea să-și exercite toate drepturile procesuale cu privire la modul de desfășurare și finalizare a acestei prime faze a procesului penal.
Din considerentele arătate, soluția instanței de apel d e trimitere la rejudecare este nelegală, motiv pentru care se vor admite recursurile și se va casa în totalitate decizia recurată.
Deși, Tribunalul a soluționat cauza în apel pe excepție, nu se va trimite dosarul în vederea rejudecării apelurilor, deoarece incidența principiului neagravării situației în propria cale de atac nu ar lăsa posibilitatea unei alte soluții decât cea dată de prima instanță.
Astfel, împotriva deciziei date în apel au declarat recurs numai inculpații și partea vătămată, dar aceasta din urmă în favoarea inculpaților, ceea ce înseamnă că în rejudecarea apelurilor, ținând seama de dispozițiile art.3858și 372 Tribunalul C.P.P. nu ar putea pronunța o soluție de condamnare a inculpaților.
Pe temeiul acestui principiu, Curtea nu a analizat legalitatea și temeinicia sentinței cu privire la infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod Penal, deși din probele administrate în cauză rezultă că între inculpați și există o stare litigioasă, fiecare dintre ei pretinzând că cealaltă parte a uzitat de manopere frauduloase pentru a exercita proprietatea asupra imobilului ce a făcut obiectul și prezentei cauza.
Din aceste considerente, în baza art.38515pct.2 lit.a se C.P.P. vor admite recursurile, se va casa decizia și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.a admite C.P.P. recursurile declarate de inculpațiișiși partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 94/A/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Casează în totalitate decizia și menține sentința penală nr. 1320/4.06.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr- (nr.vechi 5080/2006).
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției și Libertăților a sumei de 600 lei reprezentând onorar pentru cei doi avocați desemnați din oficiu în recurs și 400 lei pentru cei doi avocați din oficiu în apel.
În baza art.192 al.3 cheltuielile C.P.P. judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
GREFIER,
Red. -
Red. -. /
Red. -
Tehnored. - 4 ex.
29.04.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Ecaterina Ene Dumitru Pocovnicu
