Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 305/2009

Ședința publică de la 07 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Leontin Coraș

JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian

JUDECĂTOR 3: Maria

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de

Procuror -

Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă Statul român prin ANAF reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Hî mpotriva deciziei penale nr. 412/A/19 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 30 aprilie 2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Se constată că inculpatul și partea civilă apelantă au depus la dosar concluzii scrise.

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 493/08 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr- (1890/2006) a fost condamna inculpatul la:

-6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. și ped de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991, rap. la art. 289 Cod penal;

-6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped de art. 9 lit. b din Legea nr. 24/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 luni închisoare.

Inculpatul a fost privat de exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c,e Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 14 Cod proc. penală, art. 346 Cod proc. penală, art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, suma de 13715 lei, despăgubiri civile, din care suma de 6495 lei reprezentând impozit pe profit și suma de 7220 lei reprezentând TVA, fiind respinse în rest pretențiile civile ca nedovedite.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea la Oficiul Național al registrului Comerțului a dispozitivului sentinței la data rămânerii definitive a acesteia.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 130 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul, fost administrator al SC Trans SRL H (în lichidare) în perioada anilor 2000-2004, al cărei obiect principal de activitate îl reprezenta efectuarea de transporturi rutiere de mărfuri, societate comercială plătitoare de TVA din anul 2001, în cursul lunii februarie 2004 efectuat operațiuni comerciale, fără a le evidenția în contabilitate, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale față de stat.

Astfel, în cursul lunii februarie 2004, inculpatul a înstrăinat automacaraua 250 în favoarea SC SRL H, conform facturii fiscale nr. -, factură în valoare de 452.000.000 lei ROL; reprezentând prețul obținut ca urmare a vânzării, care nu a fost înregistrată în contabilitate, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în sumă de 94.950.000 lei ROL și de la plata TVA în cuantum de 72.200.000 lei ROL; prin neînregistrarea acestui venit fiind denaturate rezultatele financiare ale societății, reflectate în bilanț.

Constatând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și evaziune fiscală și l-a obligat la plata despăgubirilor civile către partea civilă, respectiv la suma de 6495 lei RON reprezentând impozitul pe profit, luând în considerare faptul că din valoarea totală de 9495 lei RON inculpatul a achitat 3000 RON și la plata sumei de 7220 lei RON reprezentând TVA, iar restul pretențiilor formulate au fost respinse ca nedovedite.

Împotriva sentinței de mai sus au declarat apel în termen și motivat partea civilă și inculpatul.

În apelul părții civile hotărârea este criticată pentru nelegalitate sub aspectul laturii civile, susținându-se că în mod greșit, inculpatul nu a fost obligat și la plata accesoriilor (penalități de întârziere și dobânzi) în sumă de 15.372 lei, deși această obligație de plată este reglementată prin lege.

În susținerea orală a apelului, apărătorul ales al inculpatului a solicitat desființarea sentinței penale atacate sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a acesteia.

În concluziile scrise formulate s-a solicitat achitarea inculpatului pentru temeiul prev. de art. 11 pct, 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală în ce privește infracțiunea de fals intelectual, motivându-se că nu sunt întrunit elementele constitutive ale acestei fapte penale, respectiv lipsește intenție deoarece în perioada februarie - iunie 2004, inculpatul a fost internat în spital și nar eușit să efectueze înregistrările contabile.

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală, s-a solicitat încetare procesului penal, cu reținerea temeiului prev. de art. 10 lit. j Cod proc. penal susținându-se că există autoritate de lucru judecat, întrucât prin sentința penal nr. 597/2005 a Judecătoriei Hunedoara, inculpatul a mai fost condamnat pentru această faptă.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea su supraveghere a acesteia.

S-a mai arătat că se impunea conexarea prezentei cauze cu dosarul nr- (8157/2005) pe considerentul că faptele din cele două dosar sunt concurente între ele și concurente cu faptele din dosarul nr. 2577/2005 Judecătoriei Hunedoara, impunându-se contopirea pedepselor aplicat inculpatului prin sentințele penale nr. 597/2005, 98/2006 și 266/2006 al Judecătoriei Hunedoara.

Prin decizia penală nr. 412/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost admis ca fondat apelul introdus de partea civilă Agenția Națională De Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva sentinței penale nr. 493/200 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, a fost desființată parțial sentința atacată și în consecință:

S-a stabilit la 29.087 lei RON cuantumul despăgubirilor civile pe care inculpatul urmează să le plătească părții civile respectiv suma de 6495 lei reprezentând impozit pe profit, suma de 7220 lei reprezentând TVA și suma de 15.372 lei reprezentând accesorii (penalități de întârziere și dobânzi).

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pronunțând o soluție de condamnare a acestuia pentru infracțiunile de fals intelectual la legea contabilității și evaziune fiscale încadrarea juridică fiind legală.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, avându-se în vedere criteriile înscrise în art. 72 Cod penal.

Tribunalul a reținut că latura penală a cauzei a fost corect soluționată criticile formulate de către inculpat nefiind întemeiate.

Astfel, s-a constatat că este realizat conținutul ambelor infracțiuni respectiv al falsului intelectual la legea contabilității materializat în omisiunea cu știință a înregistrării în contabilitatea societății a facturii fiscale în valoare de 452.000.000 lei ROL; având ca urmare denaturarea rezultatelor financiar reflectate în bilanțul contabil, inculpatul evitând să plătească impozitele și taxele datorate bugetului de stat.

Nu se poate reține existența autorității lucrului judecat cu privire la fapta de evaziune fiscală, întrucât prin sentința penală nr. 597 din 16 noiembrie 2005 Judecătoriei Hunedoara inculpatul a fost condamnat pentru neînregistrarea în contabilitate a facturii fiscale nr. - din 11 februarie 2004, în valoare de 380.000.000 lei ROL, emisă de SC SA H către SC Trans SRL H, având ca obiect vânzarea mijlocului fix automacara 250.

Ori, în prezenta cauză fapta de evaziune fiscală privește neînregistrarea facturii fiscale nr. -/2004 în valoare de 452.000.000 lei ROL; reprezentând prețul obținut în urma înstrăinării automacaralei 250 în favoarea SC SRL

În procesul de individualizare a pedepselor s-a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, modalitatea de desfășurare a activității infracționale, urmările produse, persoana inculpatului, pedepsele fiind stabilite spre minimul special prev. de lege.

S-a constatat că atât cuantumul pedepsei rezultante aplicate, cât și modalitatea de executare a acesteia, prin privare de libertate, sunt de natură a realiza cerințele înscrise în art. 52 Cod penal, motiv pentru care nu se impune modificarea pedepsei.

Tribunalul a apreciat că nu există conexitate între faptele care formează obiectul prezentei cauze și cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 597/2005, 98/2006 (definitivă) și 266/2006 (definitivă) ale Judecătoriei Hunedoara, întrucât nu rezultă o legătură strânsă și reală între acestea, astfel că nu operează reunirea cauzelor conform art. 32 Cod proc. penală, nefiind incident vreunul din cazurile de conexitate înscrise în art. 34 Cod proc. penală.

Hotărârea primei instanțe este greșită în ce privește latura civilă a cauzei.

Instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă reprezentând impozitul pe profit și TVA respingând restul pretențiilor civile ca nedovedite.

Partea civilă a solicitat și obligarea inculpatului la plata accesoriilor (penalități de întârziere și dobânzi) în sumă de 15372 lei, indicându-se dispozițiile art. 115 - 116 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.

Având în vedere că repararea prejudiciului cauzat trebuia să fie integrală și să cuprindă atât paguba efectivă, cât și beneficiul nerealizat, se impunea ca inculpatul să fie obligat și la plata accesoriilor eferente în sumă de 15372 lei RON.

Reținând nelegalitatea hotărârii sub acest aspect, instanța de apel a dispus obligarea inculpatului și la plata acestei sume.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel au declarat recursuri inculpatul și partea civilă ANAF reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Recursurile au fost declarate în termen.

În motivarea recursului, inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspect penal, susținând că nu este vinovat de săvârșirea faptelor de care este acuzat și a solicitat în principal achitarea, iar în subsidiar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, menționând că achitat o parte din prejudiciul cauzat.

Criticile formulate de inculpat se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct. 14 și 18.pr.penală.

ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Ha criticat soluționarea laturii civile a cauzei solicitând acordarea majorărilor de întârziere, potrivit art. 120 alin.1 din OG nr. 92/2003, până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

Judecarea recursului ANAF se va face în conformitate cu disp. art. 385/9 alin.2 pr.penală, cazul de casare urmând a fi analizat în concret, în funcție de modul de rezolvare a laturii civile, ținând seama de decizia nr. 28/2008 a ÎCCJ - Secțiile Unite.

În temeiul art. 385/9 alin.3 pr.penală, instanța va lua în considerare, din oficiu, și cazul de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct. 17.pr.penală privind greșita încadrare juridică a faptei, apreciind că acesta a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, prin reținerea unui concurs real de infracțiuni.

Din perspectiva cazurilor de casare de mai sus, verificând temeinicia criticilor formulate pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt fondate din următoarele considerente:

Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei reținând corect starea de fapt, din care rezultă că în cursul lunii februarie 2004, inculpatul, în calitate de administrator al SC Trans SRL Hae fectuat operațiuni comerciale, fără a le evidenția în contabilitate, sau a evidențiat operațiuni fictive, iar în cursul aceleiași luni a înstrăinat din patrimoniul societății automacaraua 250 în favoarea SC SRL conform facturii fiscale nr. -, pe care nu a înregistrat-o în evidențele contabile denaturând rezultatele financiare ale societății.

Raportat la starea de fapt corect reținută, instanțele au făcut o greșită încadrare juridică a faptelor.

Astfel, potrivit deciziei nr. 4/2008 a ÎCCJ - Secțiile Unite s-a stabilit că fapta de omisiune în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. și c din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente disp. art. 43 din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilității raportat la art. 289 cod penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.

Ținând seama de recursul în interesul legii prezentat mai sus, instanța de recurs apreciază că s-a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor potrivit art. 43 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 cod penal și art.9 lit.b din Legea nr. 241/2005, încadrarea juridică a faptelor fiind infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. și din Legea nr. 241/2005.

La individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea de evaziune fiscală, potrivit noii încadrări juridice, instanța apreciază că stabilirea unei pedepse de 6 luni închisoare, este bine proporționalizată.

Din probatoriul administrat rezultă vinovăția inculpatului, iar motivul prin care s-a solicitat suspendarea sub supraveghere a pedepsei este nefondat ținând seama de numeroasele condamnări ale inculpatului pentru același gen de infracțiuni.

Între ceea ce spune dosarul prin scripetele lui și ceea ce spune instanța prin hotărâre, nu există o contrarietate evidentă și de necontroversat de natură a determina o eroare gravă de fapt, care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului.

Prima instanță a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a, b, c, e cod penal.

Având în vedere decizia nr. 74/2007 a ÎCCJ - Secțiile Unite, instanța de recurs apreciază că aplicarea unei pedepse accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c cod penal, în condițiile art. 71 alin.2 cod penal, este suficientă și bine proporționalizată.

Referitor la plata sumei de 9164 lei (118) către bugetul general consolidat al statului, prin înscrisul depus de inculpat, nu se poate stabili că acestea au fost plătite pentru impozitul pe profit, TVA sau accesorii.

Instanța de recurs apreciază că se impune potrivit art. 120 alin.1 din OG nr. 92/2003 acordarea majorării de întârziere calculate până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct. 2 lit.d pr.penală instanța va admite ca fondate recursurile declarate de inculpatul - și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a H - Administrația Finanțelor Publice a municipiului H împotriva deciziei penale nr. 412/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 98/2006 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. 2577/2005 sub aspect penal și civil și în rejudecare; va condamna pe inculpatul - la 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii complexe de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr. 241/2005 prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals intelectual prev. și ped. de art. 43 din Legea nr. 82/1991- legea contabilității, raportat la art. 289 cod penal și infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 alin.1 lit. din Legea nr. 241/2005, aflate în concurs real în condițiile art.33 alin.1 lit.a cod penal; va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c cod penal în condițiile art. 71 alin.2 cod penal; va obliga inculpatul să plătească părții civile suma de 13.715 lei și majorările de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, menținând celelalte dispoziții din hotărârile penale casate.

Conform art. 192 alin.3 pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite ca fondate recursurile declarate de inculpatul - și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a H - Administrația Finanțelor Publice a municipiului H împotriva deciziei penale nr. 412/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-,

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 98/2006 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr. 2577/2005 sub aspect penal și civil și în rejudecare;

Condamnă pe inculpatul - la:

- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii complexe de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr. 241/2005 prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals intelectual prev. și ped. de art. 43 din Legea nr. 82/1991- legea contabilității, raportat la art. 289 cod penal și infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 alin.1 lit. din Legea nr. 241/2005, aflate în concurs real în condițiile art.33 alin.1 lit.a cod penal.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c cod penal în condițiile art. 71 alin.2 cod penal.

Obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 13.715 lei și majorările de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

Menține celelalte dispoziții din hotărârile penale casate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă.procentuală, în sumă de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 07 mai 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - -

Grefier,

Red. CL

Tehnored. VV 2 ex/19.05.2009

G

,

Președinte:Leontin Coraș
Judecători:Leontin Coraș, Oana Maria Călian, Maria

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Alba Iulia