Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 364/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.364/R/2008
Ședința publică din 4 iunie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul și partea civilă ANAF - DGFP S, împotriva deciziei penale nr.31 din 9 aprilie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av. din cadrul Baroului S, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat a părții civile ANAF - DGFP în privința recursului inculpatului solicită admiterea lui, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Sălaj și rejudecând cauza în fond a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.18/1 penal și în consecință aplicarea unei mustrări sau o amendă administrativă. Apreciază că în mod incorect atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut culpa inculpatului deși a arătat că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și nu a ținut cont de cuantumul prejudiciului, de persoana și conduita inculpatului. În mod sigur infracțiunea săvârșită de inculpat este lipsită de importanță, nefiind vorba de intenție ci mai degrabă de neglijență.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinice și legale a soluțiilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel. Apreciază că în cauză nu-și au aplicabilitatea disp.art.18/1 penal deoarece nu a avut loc recuperarea prejudiciului. De asemenea, consideră că instanța în mod corect a evaluat prejudiciul cauzat.
CURTEA
Deliberând reține că rin p. sentința penală nr. 116 din 31 octombrie 2007 Judecătoriei, inculpatul (fiul lui și, născut la 30.11.1066, în, domiciliat în comuna, nr.560,.2,.1, apA, jud.S) a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.și ped.de art.9 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal și art.74, 76 lit.d Cod penal.
În baza art.71 Cod penal inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a, b Cod penal.
În baza art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea pe durata executării
pedepsei a pedepselor accesorii.
S-a tăcut aplicarea art.359 Cod procedură penală atrăgând atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art.83 Cod penal în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
A fost admisă în parte acțiune a civilă formulată de P S și inculpatul a fost obligat să achite părții civile suma de 8.025,4688 lei din care 416,53 lei impozit pe venit stabilit suplimentar și 7.608,9388 lei TV - neînregistrat și datorat.
În baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească
statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că începând cu anul 2002 inculpatul este administratorul PF care a fost plătitoare de TVA din 1 august 2002, iar începând cu data de 1 august 2005 persoana fizică a fost scoasă din evidența plătitorilor de TVA conform declarației înregistrată la DGFP S sub nr.29/25.07.2005.
In cursul anului 2005 inspectori ai DGFP S au efectuat un control la PF, perioada controlată fiind 1 august 2002-20 aprilie 2005 iar în conformitate cu raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 20 septembrie 2005 au rezultat următoarele:
-veniturile realizate de PF au provenit în principal din activitatea de comerț și alimentație publică, precum și din organizări de spectacole ( discoteci).
In urma verificării documentelor s-a constatat că nu s-au înregistrat în registrul de încasări și plăți și registrul stocurilor:
-cheltuieli deductibile reprezentând plăți taxe spectacol, chirie spațiu către Primăria, achiziționarea a 2 aparate aer condiționat pentru cele două puncte de lucru în care contribuabilul își desfășoară activitatea
-veniturile realizate din organizarea de spectacole în sumă de 180.000.000 lei incluzând TVA
-venituri nerealizare aferente lipsei în gestiune la sfârșitul anului 2002.
Tot ca urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că PF este plătitoarea de TVA din 1.08.2002, iar în perioada verificată contribuabilul nu a condus jurnal de cumpărări și vânzări nu a condus, nu a depus deconturile de TVA, în registrul de încasări și plăți, a înregistrat mărfurile achiziționate cu TVA inclus iar ca încasări a înregistrat marfa vândută necalculând TVA colectat.
Totodată nu a evidențiat TVA-ul aferent biletelor de spectacol vândute.
În cursul urmăririi penale inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile, considerând că nu era plătitor de TVA în perioada 1.08.2002-octombrie 2005 și nici nu a încasat TVA.
Expertiza efectuată la solicitarea inculpatului a fost întocmită de expertul contabil și a răspuns la următoarele obiective:
1.Dacă operațiunile economice desfășurate de PF au fost înregistrate în contabilitate
2.Care au fost veniturile realizate din organizarea de spectacole și dacă TVA-ul aferent biletelor de spectacol a fost evidențiat
3.Dacă s-a adăugat TVA la mărfurile vândute
4.Dacă administratorul PF a depus declarațiile de venit global și dacă era plătitor de TVA
5.Dacă a fost prejudiciat bugetul de stat și cu ce sume în perioada 1.08.2002-20.04.2005
In concluziile exprimate prin raportul de expertiză întocmit expertul a aratat următoarele (36-47):
În perioada 1.08.2002-20.04.2005 PF a desfășurat activități de comerț și alimentație publică și organizarea de spectacole-discotecă ar în contabilitate nu s-au înregistrat toate operațiunile economice desfășurate, respectiv nu s-au înregistrat operațiunile privind activitatea de organizare de spectacole atât la venituri cât și la cheltuieli.
2.Veniturile realizate din organizarea de spectacole a fost de 180.000.000 lei, valoare care conține TV A și nu a fost evidențiat TV A-ul aferent biletelor de spectacol.
3.Recepțiile de mărfuri întocmite de agentul economic nu conțin TVA.
4.AF cu sediul în nr.568 a devenit plătitor de TVA începând cu data de 01.05.2000 când a atins plafonul pentru luare în evidență ca plătitor de TVA.
Concluzia finală a expertului a fost în sensul prejudicierii bugetului de stat de către PF cu suma de 80.254.688 lei din care 4.165.300 lei impozit pe venit stabilit suplimentar și 76.089.383 lei TV neînregistrat și datorat.
In drept, fapta inculpatului care în calitate de administrator la PF în perioada 2002-2005 omis în parte evidențierea în actele contabile a veniturilor realizate, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 80.254.688 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev.și prev.de art.9 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal.
Apreciind în concret gradul de pericol social al faptei comise de inculpat, ținând cont de faptul că acesta nu are antecedente penale, a manifestat sinceritate și regret pe parcursul procesului penal, pe baza criteriilor generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 Cod penal instanța îi aplică pentru fapta comisă pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru această infracțiune și anume 6 luni închisoare.
In baza art.71 Cod penal pe durata pedepsei aplicate inculpatul va fi privat de exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit"a-b" Cod penal.
Apreciind că în cauză sunt întrunite cerințele cumulativ impuse de dispozițiile art.81 Cod penal și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, face aplicarea acestui text, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, stabilind un termen de încercare - în baza art.82 Cod penal-de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 Cod penal privind suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală atrăgând atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art.83 Cod penal în cazul săvârșirii unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare.
Cu privire la latura civilă, Direcția Generală a Finanțelor Publice S s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 14.976 lei reprezentând TVA suplimentar, dobânzi, penalități, impozit pe venit suplimentar. (149).
Cum din probatoriul administrat rezultă că prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost în sumă de 8.025, 4688 lei din care 416,53 lei impozit pe venit stabilit suplimentar și 7.608,9388 lei TV -neînregistrat și datorat, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de Direcția Generală a Finanțelor Publice S și obligă pe inculpat să achite părtii civile suma de 8.025, 4688 lei.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatul și P -
Inculpatul a susținut că hotărârea atacată cu apel este netemeinică și nelegală și solicită trimiterea cauzei la Tribunalului Sălaj în vederea solutionării apelului, fără a arăta motivele.
În ședința publică din 9 aprilie 2008 apărătorul inculpatului a solicitat instanței de apel achitarea inculpatului în baza art.11 pct. 2 raportat la art.10 lit b/1 proc.pen. întrucât fapta este lipsită de importanță și îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni aducând o atingere minimă valorilor sociale și lasă la latitudinea instanței apelul declarat de partea civilă P -
Prin decizia penală nr. 31/09.04.2008 a Tribunalului Sălajs -au respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă F - B - Direcția finanțelor publice S și inculpatul (fiul lui și, născut la 30.11.1066, În, domiciliat în comuna, nr.560,.2,.1,.4, jud.S) și s-a dispus obligarea apelanților la plata către stat a câte 40 lei cheltuieli judiciare.
S-a motivat arătându-se că, în baza probelor administrate, s-a reținut o corectă stare de fapt și s-a dat acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile prev.de art.72 Cod penal, cuantumul acesteia fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev.de art.52 Cod penal.
Cererea apărătorului inculpatului privind achitarea acestuia având în vedere lipsa de importanță a faptei și atingerea minimă adusă valorilor sociale a fost apreciată ca lipsită de obiectivitate deoarece fapta există și prezintă pericol social, impunându-se ca inculpatul trebuie să răspundă pentru faptele sale.
În ceea ce privește latura civilă s-a apreciat că în mod corect a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.025,4688 lei conform expertizei efectuate în cauză. Această expertiză nu a fost contestată de partea civilă ANAF - P - Mai mult decât atât partea civilă în constituirea de parte civilă a făcut doar o enumerare a sumelor cu care s-a constituit parte civilă solicitând instanței obligarea inculpatului la plata acestor sume fără să aducă dovezi concrete, calcule din care să rezulte că aceste sume de bani sunt datorate de inculpat.
Pentru motivele arătate mai sus apelurile declarate de ANAF - B P - S și inculpatul au fost respinse ca nefondate.
Împotriva acestei decizii și, implicit împotriva sentinței instanței de fond, au declarat recurs inculpatul și partea civilă ANAF - B prinP - S, criticându-se soluțiile atacate ca fiind netemeinice.
Inculpatul a solicitat pronunțarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. b/1 proc.pen. motivând că atât instanța de fond, cât și cea de apel au făcut o greșită apreciere a pericolului social al faptei pentru care a fost trimis în judecată deoarece, raportat mijloacele de comitere a faptei, la conduita sa anterioară și valoarea redusă a prejudiciului, s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, astfel că fapta sa este în mod vădit lipsită de importanță.
Partea civilă a criticat soluțiile atacate cu privire la modul de soluționare a acțiunii civile promovate, solicitând acordarea integrală a sumei solicitate cu titlu de prejudiciu, precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente calculate până la achitarea integrală a prejudiciului.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpreatrea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că în perioada 2002-2005, în calitate de administrator la PF, inculpatul a omis evidențierea în parte a veniturilor realizate, cauzând un prejudiciu total de 8025,54683 lei.
Situația de fapt reținută se probează cu declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și în fața instanței ( 33,34, 35 dos. urm. pen. 169 dos. fond, 34 dos. apel), Raportul de expertiză judiciară contabilă ( 36-47 dos. urm. pen.), copiile declarațiilor de venit global aferente anilor 2002, 2003,2004, 2005 (56-60 dos. urm. pen.), copiile deciziilor de impunere anuală aferente anilor 2002-2005 ( 61-64 dos. urm. pen.), declarațiile martorilor și ( 132, 133 dos. urm. pen.).
Raportat la starea de fapt constatat, s-a dat o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, vinovăția acestuia fiind correct reținută, iar sancțiunea penală aplicată a fost judicious individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât a modalității de executare, răspunzând criteriilor stabilite prin art. 72.pen. și scopului de coerciție și reeducare urmărit prin art. 52.pen.
Apărarea inculpatului potrivit căreia prin fapta sa s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege și că este lipsită în mod vădită de importanță, nu poate fi primită.
Potrivit art. 18/1 pen. "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni; la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
În speță, activitatea infracțională a inculpatului s-a derulat pe durata mai multor ani, activitate constând în omisiunea constantă a înregistrării în totalitate în contabilitate a operațiunilor economice desfășurate și a evidențierii TVA-ului, consecința fiind cauzarea unui prejudiciu deloc lipsit de importanță, respectiv de 8025,4688 lei.
Nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia nu a avut cunoștință despre împrejurarea că începând cu anul 2000 devenit plătitor de TVA deoarece, pe de o parte, necunoașterea legii nu poate fi invocată de temei de exonerare de răspundere, iar pe de altă parte, prin adresa nr. 1900/17.04.2000 Administrația Finanțelor Publice a înștiințat faptul că în conformitate cu nr.OG 3/1992, modificat prin nr.OG 215/1999, AF a realizat o cifră de afaceri în valoare de 54.527.000 lei vechi la data de 31.03.2000, solicitând DGFP înregistrarea ca plătitor de TVA ( 70 dos. urm. pen.).
Pe de altă parte, conduita inculpatului, precum și persoana acestuia au fost avute în vedere în procesul de individualizare a pedepsei, acordându-se o eficiență substanțială circumstanțelor atenuante legale prev. de art. 74.pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, aceleași criterii conducând și la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea efectivă de libertate a inculpatului.
Pentru aceste considerente, Curtea concluzioneză că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen.
Referitor la recursul declarat de partea civilă, Curtea constată că este fondat doar cu privire la omisiunea acordării dobânzilor și a penalităților de întârziere.
Astfel, în cauză partea civilă nu a produs nicio probă în susținerea acțiunii civile promovate, simpla afirmație nefiind suficientă pentru dovedirea prejudiciului invocat.
Dimpotrivă, în cauză a fost administrată proba științifică a expertizei contabile, probă prin care s-a dovedit că prejudiciul real cauzat prin activitatea infracțională este cel reținut de instanța de fond.
Pe de altă parte, atât instanța de fond, cât și cea de apel au omis a se pronunța asupra solicitării părții civile de acordare a dobânzilor și penalităților de întârziere, petit formulat în constiuirea de parte civilă la instanța de fond la data de 22.05.2007 ( 149 dos. fond), anterior citirii actului de sesizare al instanței care a avut loc la termenul din 17.10.2007 ( 171 dos. fond).
Pe fond, această solicitare este întemeiată având în vedere dispoțiile art. 114, din Codul d e procedură fiscală aprobat prin OG nr. 92/2003, text potrivit căruia pentru neachitarea de către debitor la termenul de scadență a obligațiilor de plată, se datorează dobânzi și penalități de întârziere, cunatumul acestora fiind calculat potrivit art. 115 și art. 120 din același act normativ.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d proc.pen. se va admite în aceste limite recursul declarat de partea civilă ANAF-DGFP S, iar decizia atacată se va casa împreună cu sentința nr. 116/31.10.2007 a Judecătoriei Șimleul S numai sub aspectul omisiunii soluționării petitului referitor la acodarea dobânzilor și penalităților de întârziere.
Rejudecând în acete limite, se va dispune obligarea inculpatului la plata către parte civilă a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente sumei de 8025,4688 lei începând cu data de 20.09.2005 (data actului de constatare) și până la achitare integrală.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În temeiul art. 192 al. 2.proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - fiul lui și, născut la 30.11.1966 în, jud.S, domiciliat în, nr.560,.2,.1,.4, jud.S, CNP -, împotriva deciziei penale nr.31 din 9 aprilie 2008 Tribunalului Sălaj.
Admite recursul declarat de ANAF - DGFP S - împotriva deciziei penale nr.31 din 9 aprilie 2008 Tribunalului Sălaj, decizie care se casează împreună cu sentința penală nr.116 din 31 octombrie 2007 Judecătoriei Simleu S, numai cu privire la omisiunea soluționării petitului referitor la acordarea de dobânzi și penalități de întârziere.
Rejudecând în aceste limite, obligă inculpatul la plata către partea civilă ANAF - DGFP S - de dobânzi și penalități de întârziere aferente sumei de 8025,4688 lei începând cu data de 20 septembrie 2005 și până la achitare.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Obligă pe inculpat să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
19.06.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
