Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 363/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 363/R/2008
Ședința publică din 4 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr.67/A din 03.03.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e pen. cu aplic.art.99 și urm.pen. și art.40 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal, asistat de av. din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și partea responsabilă civilmente, lipsă fiind autoritatea tutelară Consiliul Local C N, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, partea civilă și reprezentantul acesteia,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal de la dosar.
În timpul luării declarației inculpatului, se respinge ca nerelevantă, întrebarea reprezentantului Parchetului: "ce urma să facă inculpatul cu banii obținuți pe brățară? ".
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale pronunțată de Tribunalul Cluj și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea hotărârii primei instanțe de condamnare. Apreciază hotărârea instanței de apel ca fiind netemeinică, întrucât instanța în mod greșit a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că reeducarea și reinserția socială a acestuia se pot realiza și fără aplicarea unei pedepse. Nu poate fi contestat că, la data comiterii faptei inculpatul era minor precum și faptul că raportat la împrejurările și modalitatea de săvârșire, fapta inculpatului nu prezintă o gravitate însemnată însă, tocmai persoana inculpatului este cea care nu justifică decizia instanței de apel. Inculpatul a mai fost condamnat în anul 2006 de Tribunalul Cluj pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie și furt calificat, iar după condamnare, acesta a mai fost cercetat în dosarul nr.1351/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N, sens în care depune o copie de pe ordonanța pronunțată în acest dosar. De asemenea, în prezent inculpatul este cercetat și în dosarul nr.8162/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N, cu propunere de trimitere în judecată.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii Tribunalului Cluj, apreciind că în mod corect instanța a reținut că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Solicită a se avea în vedere că inculpatul la acea dată era minor, a recunoscut și regretat comiterea faptei, prejudiciul este foarte mic, inculpatul s-a prezentat de fiecare dată la Serviciul de Probațiune, la data condamnării inculpatul a conștientizat de gravitatea faptei și și-a continuat școala.
Partea responsabilă civilmente solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate, arătând că regretă ceea ce s-a întâmplat, dar consideră că din cauza anturajului, inculpatul a săvârșit infracțiunea.
Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că regretă ce s-a întâmplat, considerând că s-a schimbat și solicită respingerea recursului formulat de parchet.
CURTEA
Prin sentința penală nr.581 din 17.05.2007 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la 02.02.1989 în C-N), la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e pen. cu aplicarea art.99 și 100.pen. art.74 lit.c și 76 lit.d pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e pen. cu aplic.art.99 și urm.pen. și art.40 pen.
În temeiul art.110/1 alin.2 rap. la art.83 pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 13/17 ianuarie 2006 Tribunalului Cluj, pedeapsă ce a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin această sentință, astfel încât inculpatul are de executat în final pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis acestui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată SC SRL, nu s-a constituit partea civilă în cadrul procesului penal.
În temeiul art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în data de 13 iunie 2006, în jurul orei 16,30 inculpatul a intrat în casa de amanet situată pe strada - - din localitatea C-N și a solicitat administratorului acesteia, să îi arate mai multe brățări de aur, motivând că împreună cu niște colegi intenționează să cumpere o brățară unui profesor, cu ocazia finalului anului școlar. a arătat inculpatului un număr de trei brățări de aur, iar inculpatul a ales dintre acestea una în greutate de 18,31 grame în valoare de 860 RON și și-a exprimat intenția să o cumpere. În timp ce cântărea brățara pentru a calcula prețul ei, inculpatul a luat brățara din cântar și a părăsit în fugă casa de amanet fără a plăti prețul brățării. Inculpatul a părăsit casa de amanet în prezența martorului. l-a urmărit pe inculpat și l-a ajuns în fața maghiare unde l-a scos de pe bancheta din spate a taximetrului în care inculpatul apucase să urce și a solicitat deplasarea organelor de poliție la fața locului. În prezența organelor de poliție și a martorilor, respectiv un trecător, și, respectiv șoferul taximetrului în care a urcat inculpatul, inculpatul a scos din buzunarul din față al pantalonilor cu care era îmbrăcat o brățară din metal de culoare galbenă, pe care a recunoscut-o ca fiind brățara pe care inculpatul a luat-o din casa de amanet, pe care o administrează. a fost predată reprezentantului părții vătămate pe baza unei dovezi de predare.
În drept, așa cum a fost descrisă, recunoscută și probată, fapta inculpatului care în data de 13 iunie 2006, în jurul orelor 16.30 luat din casa de amanet situată pe str.- - din localitatea C-N o brățară în greutate de 18,31 grame confecționată din aur în valoare de 860 RON, fără să o plătească și în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de articolul 208 alin 1 și art. 209 alin 1 lit. e din Codul penal și pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Inculpatul fiind minor la data săvârșirii faptei, instanța a aplicat și articolele 99 și 100 din Codul penal, în temeiul cărora instanța a avut în vedere la aplicarea sancțiunii, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, dezvoltarea intelectuală și morală a inculpatului, starea sa fizică, comportarea lui, condițiile în care a crescut și alte elemente de natură a caracteriza persoana minorului. Sub aspectul comportamentului inculpatului minor, deși după săvârșirea faptei pentru care este judecat a recunoscut cu sinceritate în declarațiile pe care le-a dat, modul în care a comis fapta, acesta a mai fost condamnat definitiv pentru o infracțiune de tâlhărie. De altfel, cu ocazia primei condamnări, inculpatului minor i-a fost acordat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, beneficiu pe care inculpatul l-a nesocotit, săvârșind fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză în interiorul termenului de încercare. Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că aplicarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului minor, alegând aplicarea unei pedepse.
Raportat la încadrarea în drept a faptei săvârșite, instanța a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea săvârșită, la o pedeapsă la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art 72 din Codul penal.
La stabilirea cuantumului pedepsei, instanța a reținut, în temeiul art 74 lit. c din Codul penal, cu titlul de circumstanță atenuantă judiciară, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, pentru că el a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, contribuind la stabilirea cât mai fidelă a stării de fapt și la o justă soluționare a cauzei, dar și împrejurarea că prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului a fost reparat prin restituirea bunului sustras. Instanța a avut în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, din care rezultă că, analizând informațiile referitoare la comportamentul inculpatului și ținând cont că intervenția specializată din partea Serviciului de Probațiune, în colaborare cu alte instituții și cu familia, nu a avut efectul scontat (reducerea riscului de a comite noi infracțiuni) se estimează că în prezent șansele de reintegrare în societate a inculpatului sunt reduse. În cuprinsul aceluiași referat de evaluare s-a arătat că, principalii factori care ar putea influiența negativ și pe viitor conduita inculpatului sunt: nerespectarea autorității bunicilor, anturajul deviant al inculpatului, implicarea sa în mai multe fapte antisociale de la o vârstă mică. Instanța a reținut totodată și modalitatea comiterii faptei, inculpatul profitând de neatenția vânzătorului; conduita inculpatului anterior comiterii acestei fapte când a mai fost condamnat pentru infracțiune de tâlhărie și deși a beneficiat de modalitatea de executare a pedepsei a suspendării condiționate, inculpatul nu a dat dovadă că ar regreta fapta pentru care a fost condamnat anterior și că ar fi intrat într-un proces de îndreptare a conduitei sale, ci dimpotrivă, a dovedit că lăsarea sa în libertate nu este o modalitate eficientă de descurajare a comportamentului său antisocial, săvârșind fapta pentru care este judecat în această cauză la un interval de timp foarte scurt de la data rămânerii definitive a primei hotărâri prin care a fost condamnat.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul care, a solicitat prin apărător ales, schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate, respectiv suspendarea sub supraveghere a acesteia, cu motivarea că este tânăr și poate fi reeducat și reintegrat social.
Prin decizia penală nr.67/A/ 2008 Tribunalului Cluj, s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat în întregime sentința atacată și, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de furt calificat și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ - amendă în cuantum de 1000 lei.
A fost obligat inculpatul să plătească 120 lei cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond, cheltuielile judiciare în apel rămânând în sarcina statului.
Instanța de apel a apreciat că fapta inculpatului a adus o atingere minimă valorii sociale protejate de legea penală și este în mod vădit lipsită de importanță.
Astfel, s-a arătat în motivarea acestei soluții că în conformitate cu dispozițiile art. 17 Cod penal, pentru ca o faptă să constituie infracțiune, nu este suficient ca ea să întrunească toate elementele constitutive ale unei infracțiuni incriminate prin lege, ci și să îndeplinească cumulativ cele trei trăsături pe care trebuie să le îndeplinească orice infracțiune respectiv să fie prevăzută de legea penală, să fie săvârșită cu vinovăție și să prezinte în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În cazul de față, instanța de apel a reținut că se regăsesc primele două trăsături ale infracțiunii, impuse prin dispozițiile art 17 Cod penal, însă a apreciat că faptei săvârșite de inculpat, îi lipsește una dintre trăsăturile esențiale ale oricărei infracțiuni și anume gradul de pericol social concret al unei infracțiuni. Gradul de pericol social abstract stabilit de legiuitor prin incriminarea faptei, nu trebuie confundat cu și nici suprapus peste gradul de pericol social concret al acesteia, iar pentru a analiza în concret gradul de pericol social al unei fapte, instanța a avut în vedere criteriile stabilite prin dispozițiile art. 181alin 2 Cod penal, conform cărora, la stabilirea în concret al gradului de pericol social se va ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produse, precum și de persoana și conduita inculpatului.
În acest context, instanța a reținut că fapta comisă de acest inculpat poate fi apreciată ca fiind o copilărie, un gest necugetat al acestuia, care nu a acționat cu suficientă responsabilitate, fiind tentat de brățara de pe tejgheaua casei de amanet, de ușurința cu care a reușit să o ia și apoi să fugă; se pune apoi problema că bunul sustras a fost recuperat, în cauză nefiind constituire de parte civilă. Este vorba apoi de comportamentul inculpatului, care a fost minor la data comiterii infracțiunii, de dezvoltarea sa fizică și mai ales psihică, afectate de faptul că se afla în întreținerea bunicilor materni, datorită faptului că tatăl său decedase, iar mama se afla la muncă în străinătate; acestea au fost condițiile în care a comis și fapta anterioară și pentru care a mai fost condamnat, având antecedente penale. O pedeapsă privativă de libertate ar conduce cu siguranță la deteriorarea psihică și fizică a acestui inculpat, care în prezent dă dovadă de mult regret, de o înțelegere, chiar dacă tardivă a consecințelor faptei sale, însă prezintă această conștientizare și părere de rău, existând posibilitatea reeducării și reintegrării sociale.
Împotriva deciziei Tribunalului Cluj, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitându-se casarea acesteia și, rejudecând, să fie menținută hotărârea primei instanțe, respectiv hotărârea de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a apreciat ca netemeinică soluția instanței de apel, întrucât, în mod greșit, Tribunalul Cluja considerat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, analizând și interpretând necorespunzător dispozițiile art.18/1 pen.
La data comiterii faptei, inculpatul era minor și, raportat la împrejurările și modalitatea de comitere, la valoarea prejudiciului și recuperarea acestuia, într-adevăr, fapta nu prezintă o gravitate deosebită, însă persoana inculpatului este cea care nu justifică aplicarea dispoz. art.18/1 pen.
Inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat în anul 2006 pentru infracțiunile de tâlhărie și furt calificat, pedeapsa aplicată fiind suspendată sub supraveghere, însă în perioada termenului de încercare, inculpatul comite fapta ce face obiectul prezentului dosar. Nu a respectat nici celelalte obligații impuse de instanță prin sentința anterioară și, în plus, mai est cercetat în alte trei dosare pentru furturi de telefoane mobile, fapte comise tot în perioada termenului de încercare al suspendării executării pedepsei anterioare.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, corect administrat și interpretat, prima instanță a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, la data de 13.06.2006 inculpatul ( minor la data respectivă), a sustras din incinta casei de amanet " " situată pe strada - - din C-N, o brățară de aur în greutate de 18,31 grame, în valoare de 860 lei, în scopul însușirii pe nedrept.
S-a realizat apoi, o încadrare juridică corectă a faptei, în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e pen. cu aplicarea art.99 și 100.pen.
De asemenea, instanța de fond a valorificat eficient criteriile de individualizare a pedepsei - prev. de art.72 pen. și a aplicat inculpatului o pedeapsă judicios individualizată, ca și cuantum și modalitate de executare.
Astfel, s-au avut în vedere: pe de o parte, limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru această infracțiune, reduse la J, ca urmare a minorității inculpatului la data săvârșirii faptei; gradul de pericol social al faptei - relativ redus, raportat la modul și împrejurările comiterii, dar și la valoarea prejudiciului și recuperarea acestuia; atitudinea sinceră a inculpatului după săvârșirea infracțiunii, prin recunoașterea și regretarea faptei - împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă; iar pe de altă parte, antecedentele penale ale inculpatului - fiind condamnat anterior la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt și a unei infracțiuni de tâlhărie, pedeapsa fiind suspendată sub supraveghere, iar în cursul termenului de încercare al acestei suspendări, nu numai că inculpatul nu a respectat obligațiile impuse de instanță ( motiv pentru care a și fost sesizat Tribunalul Cluj - Compartimentul Executări Penale), dar a și comis noi fapte penale, respectiv infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar, precum și alte fapte - furturi de telefoane mobile ( la data de 09.07.2006, 05.05.2006, 05.10.2006 ), doar pentru prima dintre ele, pronunțându-se la 05.11.2007 o soluție - aplicarea unei sancțiuni administrative de 400 lei (ordonanță de scoatere de sub urmărire penală - fila 21 prezentul dosar ), celelalte fapte fiind în curs de cercetare.
Se constată că prima instanță a analizat și valorificat judicios, toate informațiile solicitate și obținute, în scopul folosirii lor în procesul de individualizare a sancțiunii aplicabile inculpatului.
Astfel, s-a ținut seama și de concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj ( filele 31-34 dosar fond), din care rezultă că, deși în urma suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare, inculpatul s-a aflat sub supravegherea acestui serviciu, (având de prestat 200 ore de muncă neremunerată până la împlinirea vârstei de 18 ani la cantina socială din cadrul Parohiei - ) intervenția acestui serviciu, coroborată cu a altor instituții și cu familia, nu a avut efectul scontat - inculpatul manifestând în continuare un comportament deviant (agresivitate verbală, nerespectarea programului de lucru, furturi) estimându-se ca reduse șansele de reintegrare socială a inculpatului.
Față de toate aceste circumstanțe, se constată că numai o pedeapsă cu închisoarea va fi în măsură să asigure scopul prev. de art.52 pen.
În consecință, se constată așadar că, instanța de apel nu a realizat o aplicare corespunzătoare a textului de lege folosit - art.18/1 pen. la realitatea concretă din prezenta speță, dând o eficiență maximă primelor criterii de stabilire a gradului de pericol social al unei fapte și, minimalizând nejustificat, ultimul criteriu prevăzut de lege - persoana și conduita făptuitorului.
Aceasta, în condițiile în care, nu a motivat în nici un fel netemeinicia soluției primei instanțe și a analizat fapta inculpatului în mod izolat, apreciindu-se ca fiind "o copilărie, un gest necugetat, o acțiune iresponsabilă", fără a se face vreo referire la perseverența infracțională a inculpatului sau la clemența și ajutorul de care a beneficiat acesta anterior, atât din partea organelor judiciare, cât și a organelor specializate în reinserția socială a infractorilor - Serviciul de probațiune, etc.
Conduita și persoana infractorului nu pot fi analizate izolat, prin raportare exclusiv la fapta dedusă judecății, ci într-un context mai larg, care să cuprindă comportamentul în familie, societate, loc de muncă sau școală, precum și atitudinea generală față de muncă sau regulile de conviețuire socială, încercarea de îndreptare, de reeducare, de revenire la normal, după ce s-a beneficiat de clemența justiției.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea constată fondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, acesta urmând a fi admis în temeiul art.385/15 pct.2 lit.a pr.pen. decizia atacată va fi casată în întregime și se va menține hotărârea primei instanțe, deoarece apelul inculpatului împotriva acesteia din urmă, a fost greșit admis de către Tribunalul Cluj.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr. 67/A din 3 martie 2008 Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime și mentine hotărârea primei instanțe - sentința penală nr. 581 din 17 mai 2007 Judecătoriei Cluj N.
Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 04.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./16.06.2008
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
