Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 584/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 584/2008
Ședința publică din 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Maria Elena Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 429/A/06 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata intimată, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, depune la dosar caracterizarea inculpatului de la locul de muncă al acestuia.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare să se dispună în sensul celor solicitate prin motivele de recurs depuse la dosar.
Arată că instanța de apel nu a constatat că faptele în litigiu sunt concurente cu faptele din sentința penală nr. 159/2005 pronunțată de Judecătoria G, nu a contopit pedepsele și nu a dedus starea de arest.
De asemenea, arată că s-a impune aplicarea prevederilor art. 74-76 Cod penal, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului după săvârșirea infracțiunii, când a înțeles urmările faptelor sale, a achitat o parte din prejudiciu și din anul 2008 este încadrat în muncă. Având în vedere valoarea redusă a prejudiciului apreciază că pedeapsa aplicată este prea mare.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata intimată, avocat, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului, în temeiul art. 3857Cod procedură penală solicită extinderea efectelor recursului și asupra coinculpatei. Solicită să se constate că în conformitate cu prevederile deciziei 4/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție infracțiunea de fals la legea contabilității, prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 este absorbită în conținutul infracțiunii de evaziune fiscală, motiv pentru care solicită schimbarea încadrării juridice, reținerea doar a infracțiunii de evaziune fiscală în sarcina celor doi inculpați, descontopirea pedepselor și înlăturarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de fals. De asemenea, solicită menținerea aceleiași pedepsei în privința inculpatului, apreciind că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală a fost corect individualizată iar în ce privește pe inculpata solicită aplicarea unei pedepse noi pentru cele două infracțiuni de evaziune fiscală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 406/2007 Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpații:
1., la:
- 2 (doi) închisoare și interzicerea pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c cod penal pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 al.1 lit. din Legea 241/2005 (fost art. 11 lit. c din 87/1994 republicată);
- 2 (doi) ani închisoare și interzicerea pe o durată de 1 an a drepturilor prev.de art. 64 lit. a-c pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 lit. f din Legea 241/2005 (fost art. 12 lit.b din Legea 87/1994 republicată) cu aplic. art. 13 cod penal;
- 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea 82/1991 rap. la art. 289 cod penal
In baza art. 33 lit. a,34 lit. b cod penal inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c cod penal.
În baza art. 81, 82 și 71 alin. 5 cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii precum și a pedepselor accesorii și complementare pe o durată de 4 ani reprezentând termen de încercare.
A atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 cod penal.
2., la:
- 2 (doi) ani închisoare și interzicerea pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a- c cod penal pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art.26 cod penal rap la art. 9 lit. b din Legea241/2005 (fost art. 11 lit.c din Legea 87/1994 republicată) cu aplic. art. 37 lit. a cod penal
- 2 (doi) ani închisoare și interzicerea pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c cod penal pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 26 cod penal rap. la art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005 (fost art. 12 lit. b din Legea 87/1994 republicată) cu aplic. art. 13 cod penal și art. 37 lit. a cod penal
- 6 (șase) luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. și ped. de art. 26 cod penal rap. la art. 43 din Legea 82/1991 și art. 289 cod penal cu aplic. art. 37 lit. cod penal
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c cod penal
În baza art.83 cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1499/2003 a Judecătoriei Deva iar în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat grațierea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin aceeași sentință penală pentru fapte concurente și a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel că va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani si interzicerea pe o durată de 1 an a drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-c cod penal.
A constatat că pedeapsa aplicată în prezenta cauză este concurentă cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sent.pen.nr. 1891/15.11.2005 a Judecătoriei Deva, rămasă definitivă prin dec.pen.nr.282/20.04.2006 a Curții de APEL ALBA IULIA.
În baza art. 36 al.1 cod penal a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni aplicată prin sent.pen. nr. 1891/2005 a Judecătoriei Deva, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și interzicerea pe o durată de 1 an a drepturilor civile prev. de art. 64 lit.a-c cod penal.
A interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a-c cod penal în condițiile și pe durata prev. de art. 71 cod penal.
În baza art. 36 alin.3 a dedus din pedeapsa mai sus menționată, durata executată de inculpat în baza sent.pen.nr.1891/2005 a Judecătoriei Deva respectiv din data de 11.02.2002-12.04.2002 și începând cu data de 11.05.2006 și până la data de 19.06.2007.
A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 2215/2005 emis de Judecătoria Deva în baza sent.pen.nr.1891/2005 și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
A menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 lit. b și 346 cod procedură penală rap. la art. 998, 1003 civ. a obligat inculpații în solidar, pe inculpata în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC" 2003" SRL, cu sediul în P,-,.6 jud. H la plata sumei de 4.711,14 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H în calitate de reprezentantă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
În baza art. 13 din Legea 241/2005 la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, un exemplar al acesteia s-a comunicat la Registrul Comerțului Județului H, iar în baza art. 2 și 6 din OUG nr.75/2001, modificată prin Legea 146/2005, un exemplar al prezentei sentințe s-a comunicat Direcției Generale a Finanțelor Publice H-D, pentru înscriere în cazierul fiscal.
În baza art. 191 alin. 3 cod procedură penală a obligat pe inculpata a în solidar cu partea responsabilă civilmente SC " 2003" SRL la 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a plătit anticipat din fondurile Ministerului Justiției. A obligat pe inculpatul la 350 lei cu același titlu, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu s-a plătit anticipat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut și a motivat următoarele:
În urma unui control efectuat de comisari ai Gărzii Financiare H în luna aprilie 2005, s-a constatat, prin nota întocmită cu nr. 837/21.04.2005 (6-7), că SC 2003 SRL P, cu sediul în P,-/6, nu are sediul social la locul declarat, aici locuind, fost administrator al societății, care, a cesionat părțile sale sociale inculpatei, aceasta dobândind puteri depline de administrare, așa cum rezultă din încheierea de autentificare nr. 948/9.02.2004 a Tribunalului Hunedoara ( 8).
În acea perioadă cei doi inculpați întrețineau relații de concubinaj și s-au înțeles să cumpere societatea pe numele inculpatei, iar să o ajute în administrarea ei. în fapt, cel care se ocupa efectiv de administrarea societății era inculpatul, așa cum arată inculpata în declarația dată în cursul urmăririi penale, în fața procurorului și în prezența apărătorului său ales (82). Actele și ștampila societății se aflau efectiv în posesia lui, documentele contabile urmând a fi semnate de către.
În data de 3.09.2004, cu factura HD -, SC 2003 livrat lemn de în valoare de 24.561,69 lei, din care 3.921,60 lei reprezintă TVA, către SC SRL, societate administrată de către (25). Masa lemnoasă a fost dusă la sediul societății lui de către inculpatul, în mai multe rânduri, acesta figurând și în avizul de expediție la numele delegatului. Banii i-au fost dați tot acestuia, tot în mai multe rânduri.
Inculpatul nu recunoaște acest lucru, declarând că el nici măcar nu o cunoaște pe, că niciodată nu a derulat afaceri cu aceasta, dar susținerea sa este contrazisă de către martora, care a arătat că îl cunoaște pe inculpat de mai mult timp, încă de când acesta avea, asociație care i-a vândut tot material lemnos în anul 2003.aceasta crezând că și societatea 2003 este tot a lui (23, 30-32, 109 și 191) și că în mod cert inculpatul i-a adus materialul lemnos trecut în factura respectivă în luna septembrie 2004 și tot lui i-a dat și cea mai mare parte din bani.
La data de 23.11.2004. cu factura fiscală - seria - (47),SC 2003 SRL a livrat societății SRL lemn de în val. de 4.883 lei din care 779 lei reprezintă TVA. în factură ca delegat este menționat, iar mijlocul de transport este identificat prin nr. -. Mijlocul de transport nu figurează în baza de date a Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor H (12), iar din verificările efectuate rezultă că este o persoană fictivă (69).
Inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, dar acestea sunt dovedite în cauză cu probe directe și indirecte, după cum urmează:
Inculpatul nu recunoaște că a livrat material lemnos către SC SRL, declarând că nici nu o cunoaște pe, administratoarea acestei societăți și că nici nu a derulat nici o activitate comercială cu această societate, lucru infirmat de către martoră, care arată că în luna septembrie 2004, inculpatul i-a adus materialul lemnos (bușteni de ) cu factura și avizul de expediție aflate la 25 din dosar, în mai multe rânduri; că acesta mai era însoțit de alte două persoane și că banii reprezentând contravaloarea mărfii i-a dat o parte personal inculpatului și o altă parte persoanelor care l-au însoțit pe acesta; că inculpatul o cunoștea pe martoră și că a mai derulat afaceri comerciale cu aceasta ca administrator al rezultă și din cuprinsul sentinței penale 159/2005 a Judecătoriei G ( 108-111). Martora a mai declarat că nu a cunoscut-o personal pe inculpata dar într-o discuție telefonică avută cu aceasta, inculpata i-a confirmat faptul că inculpatul se ocupă de afacerile firmei SRL(191). Factura și avizul de expediție au fost completate de alte persoane, strategie folosită de inculpat și în cazul întocmirii facturii către SC SRL, pentru a nu fi tras la răspundere penală.
În declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpații au susținut că inculpata ar fi pierdut ștampila și unele acte ale societății - facturi fiscale și avize de expediție în luna august 2004 printre acestea aflându-se și facturile fiscale și avizele de expediție cu care s-a livrat materialul lemnos către SC SRL și SC SRL, susținere infirmată de către martora. Din moment ce inculpatul i-a predat factura fiscală și avizul de expediție ce însoțeau marfa livrată în luna septembrie, ele nu puteau fi pierdute în luna august, raționament valabil și în cazul mărfii livrate către SC. De altfel inculpata a publicat pierderea lor în Monitorul Oficial abia în luna noiembrie 2004, lucru care demonstrează că inculpații au înscenat pierderea documentelor contabile pentru ca acestea să fie folosite în derularea unor operațiuni comerciale neînregistrate în scopul evaziunii fiscale.
Deși inculpatul că între el și inculpata ar fi existat vreo înțelegere la cumpărarea de către acesta din urmă a societății 2003, acest aspect este infirmat de declarațiile contradictorii date de inculpați în fața instanței. a declarat că el i-a dat banii coinculpatei pentru achiziționarea acestei societăți sub formă de împrumut, dar aceasta nu i-a mai restituit, însă nu a putut preciza suma împrumutată, iar inculpata a declarat că inculpatul urma să-și recupereze suma dată la cumpărarea societății din veniturile societății pe parcursul desfășurării activității.
Inculpații nu au declarat sediul real al societății la organul fiscal tocmai în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor fiscale legale. Din moment ce ei locuiau în județul A, nu aveau nici un motiv să păstreze sediul societății în P, dacă intenționau să desfășoare activități legale.
La individualizarea pedepselor ce urmează a se aplica celor doi inculpați instanța a avut în vedere pericolul social al faptelor, limitele pedepselor, modul concret de săvârșire a faptelor precum și persoana inculpaților, care nu au recunoscut faptele, inculpata nu are antecedente penale iar inculpatul este recidivist.
Cu privire la latura civilă: Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată de DGFPJ H s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.711,14 lei (160), reprezentând impozit pe profit datorat, neconstituit și nevirat la bugetul consolidat al statului, sumă la care cei doi inculpați vor fi obligați în solidar, cu titlu de despăgubiri civile, inculpata în solidar și cu partea responsabilă civilmente.
Împotriva acestei sentințe a înaintat apel în termen partea civilă DGFP H și inculpatul.
În motivarea apelului înaintat partea civilă DGFP H a criticat sentința atacată arătând că instanța de fond i-a obligat în solidar pe cei 2 inculpați doar la suma de 4711,14 lei, reprezentând impozit pe profit, deși ei s-au constituit parte civilă în cauză la data de 13.03.2007 cu suma totală de 9412,50 lei reprezentând impozit pe profit și plata accesoriilor. Totodată partea civilă a mai solicitat obligarea inculpaților și la accesoriile care se vor calcula până la data plății efective a obligațiilor. A solicitat a se respinge apelul inculpatului.
Prin apelul înaintat inculpatul a solicitat conform susținerilor apărătorului ales, admiterea apelului considerând că sancțiunea aplicată este prea severă în raport cu starea de fapt reținută în dosar, a se reține doar valoarea primului aviz de expediție, achitarea inculpatului în baza disp.art.10 lit.c cod procedură penală și respingerea apelului părții civile.
Inculpatul, personal a arătat că nu a avut un proces achitabil în sensul art.6 CEDO și a fost lipsit de dreptul la apărare. A mai arătat că dorește să achite prejudiciul la care a fost obligat.
Prin decizia penală nr. 429/A/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr- a fost admis ca fondat apelul introdus de partea civilă DGFP H împotriva sentinței penale nr. 406/2007 a Judecătoriei Petroșani, aceasta fiind desființată în parte și în consecință:
A fost stabilit cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații și în solidar, inculpata în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC 2003 SRL P către partea civilă DGFP H la suma totală de 9412,50 lei.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare în apel către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata în sumă de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În considerentele deciziei, Tribunalul Hunedoaraa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Faptele comise de inculpat împreună cu coinculpata intimată au fost probate printr-o amplă probațiune administrată în cauză, instanța de fond motivând în amănunt faptele acestora.
Astfel nu se poate reține nevinovăția inculpatului atâta timp cât din declarația martorei a reieșit că în luna septembrie 2004 inculpatul a livrat bușteni de în numele SC 2003 SRL P, existând factura fiscală și avizul de expediție completate.
Din conținutul sentinței penale nr. 159/2005 dată de Judecătoria G reiese că, în lunile martie și mai 2004, inculpatul a emis în numele AF, pe care o administra la acea dată, două facturi fiscale către SC SRL, prin care a vândut cantitatea de 35,36 mc bușteni esență și stejar, în valoare de 28.184,19 lei, facturi neînregistrate în contabilitate ( 109 dos.up).
Din cercetări a mai reieșit că în data de 23.11.2004, cu factura fiscală nr.-, SC 2003 SRL P livrează SC SRL, județul A, bușteni de în valoare de 4883 lei din care 779 lei a reprezentat TVA. în conținutul facturii este menționat în calitate de delegat, iar mijlocul de transport este identificat prin nr.-. Mijlocul de transport nu figurează în baza de data a Serviciul Public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor Din verificările efectuate rezultă că este o persoană fictivă. Seria și numărul facturii se încadrează în seriile și numerele facturilor repartizate ca imprimate cu regim special SC 2003 SRL P și face parte din facturierul declarat pierdut de învinuita .
Învinuitul a continuat relația comercială cu SC SRL livrând, de această dată în numele SC 2003 SRL P, bușteni de, fără documente primare și sumele de bani obținuți să fie înregistrate în contabilitate de către administratorul societății furnizoare, în baza înțelegerii dintre cei doi.
Inculpatul i-a predat administratorului SC SRL România documentele primare completate de alte persoane, strategie folosită pentru a nu fi tras la răspundere penală.
Modul de operare folosit în cazul relației cu SC România SRL a fost identic, în sensul că: învinuitul a vândut bușteni din, desfacerea lemnului de această esență caracterizând activitatea comercială desfășurată de asociațiile familiale și societățile comerciale pe care Ie-a administrat ori în numele cărora a lucrat. Documentele primare au fost completate de alte persoane cu scopul de a fi zădărnicită aflarea adevărului, învinuiții au înscenat pierderea documentelor contabile, starea de fapt din dosar dovedind însă că actele respective au rămas în posesia lor și au fost folosite pentru derularea unor operațiuni comerciale neînregistrate, în scop de evaziune fiscală.
Învinuiții s-au înțeles să nu declare la organul fiscal sediul principal al societății, cu scopul de a se sustrage de la efectuarea verificărilor fiscale. Sediul fiscal al SC 2003 SRL Par ămas în P, strada -,.2,.6.
Sediul real al societății a fost în satul, nr.58 comuna, județul A, la domiciliul învinuitului. În această localitatea au avut sediul și AF și AF, societăți cu același cod fiscal, al căror administrator a fost învinuitul.
De altfel prin apelul înaintat inculpatul și-a recunoscut indirect comiterea faptei susținând că sancțiunea aplicată este prea severă în raport cu starea de fapt reținută în dosar.
Același inculpat a mai criticat sentința și pe motiv că nu a avut în proces echitabil potrivit art.6 CEDO, respectiv a fost lipsit de dreptul de apărare.
Verificând acest aspect s-a constatat că la toate termenele de judecată acordate de către instanța de fond atât inculpatul apelant, cât și intimata au fost asistați de către apărători.
Așa fiind, pentru considerentele arătate s-a respins ca nefondat apelul înaintat de inculpatul.
În ceea ce privește apelul înaintat de partea civilă DGFP H acesta a fost apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
In fața instanței de fond partea civilă DGFP Has olicitat, la data de 4.04.2007 obligarea celor doi inculpați la plata sumei de 4701,36 lei reprezentând TVA, cât și la 4711,14 lei reprezentând impozit pe profit datorat și nevirat la bugetul consolidat al statului.
Această constituire a fost făcută de partea civilă cu respectarea,
prev. art.15 alin.2 cod procedură penală, respectiv până la citirea actului de
sesizare a instanței (159 dos.fond).
Prin motivele de apel partea civilă a solicitat, pe lângă suma totală de mai sus, respectiv 9412,50 lei, obligarea inculpaților și la plata accesoriilor reprezentând dobândi și penalități de întârziere datorate până la data achitării efective a acestor creanțe.
Având în vedere prevederile exprese ale art.15 alin.2 cod procedură penală, precum și faptul că instanța de fond a stabilit doar obligarea inculpaților la plata sumei de 4711,14 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă, s-a admis ca fondat apelul înaintat de către DGFP H, în temeiul art.379 pct.2 lit. a cod procedură penală, s-a modificat parțial sentința atacată și au fost obligați pe cei doi inculpați, în solidar, iar inculpata, în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC 2003 SRL P la plata sumei de 9412,50 lei.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 3853Cod procedură penală inculpatul, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. instanța de apel a omis să constate incidența dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, faptele comise fiind concurente cu infracțiunile sancționate prin sentința penală nr. 159/2005 a Judecătoriei
2. pedeapsa aplicată este prea severă raportat la unele împrejurări ce țin de persoana inculpatului (acesta este încadrat în muncă), de conduita sa procesuală (a achitat o parte din prejudiciu) și care pot fi considerate ca circumstanțe atenuante în sensul art. 74, 76 Cod penal.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Prima critică adusă deciziei Tribunalului este vădit nefondată prin prisma dispozițiilor deciziei nr. 70/15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie pronunțată ca urmare a soluționării unui recurs în interesul legii și care statuează că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății, cu pedepsele aplicate infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care nu a fost dispusă de către prima instanță.
Raportat la această decizie, obligatorie în sensul art. 4142Cod procedură penală, Curtea arată că în cazul de față nu va putea opera contopirea pedepselor invocate de inculpat cu ocazia susținerii recursului.
2. Curtea apreciază ca nefondată și cea de-a doua critică adusă hotărârii, vizând temeinicia sancțiunii penale aplicate inculpatului.
În acest sens, Curtea reține că pedeapsa stabilită corespunde pe deplin exigențelor instituite de art. 72 Cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, cât și cu elementele ce definesc profilul socio-moral al inculpatului.
Curtea sesizează că împrejurările invocate de recurent ca și cauze de atenuare a răspunderii penale au fost avute în vedere de către instanță la stabilirea sancțiunii penale aplicate și care se situează la limita minimului special prevăzut de lege.
O atenuare mai accentuată a răspunderii penale prin reținerea dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal nu este justificată de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin de antecedența infracțională a inculpatului, de persistența sa în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
3. Curtea constată însă că recursul inculpatului este fondat prin prisma incidenței în cauză a dispozițiilor obligatorii cuprinse în decizia nr. 4/21 ianuarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a promovării recursului în interesul legii.
Conform deciziei nr. 4/2008 fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile ori alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, ori evidențierea în actele contabile sau alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente dispozițiile art. 43 din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilității, raportat la art. 289 Cod penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
Curtea va aplica dispozițiile acestei decizii obligatorii și în speța de față, urmând a admite recursul inculpatului sub acest aspect și a schimba încadrarea juridică a celor două fapte reținute în sarcina sa, de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu art. 26 Cod penal și fals la legea contabilității prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu art. 289 Cod penal și art. 26 Cod penal, într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, în condițiile art. 26 Cod penal.
5. Curtea examinând cauza prin extindere și cu privire la inculpata, care nu a declarat recurs, apreciază că decizia nr. 4/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este incidentă și în cazul său urmând aoa plica și a schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei, din două infracțiuni, prevăzute de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu art. 289 Cod penal, într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
6. Ca atare, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, art. 3859pct. 17 Cod procedură penală, Curtea va admite recursul inculpatului și prin extinderea efectelor recursului și cu privire la inculpata, va casa decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 406/2007 a Judecătoriei Petroșani numai sub aspectul încadrării juridice a faptelor.
Curtea va descontopi pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată inculpatei în elementele ei componente de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/05 și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 43 din Legea 82/91 raportat la art. 289 Cod penal.
În baza art. 334 Cod pr. pen. va schimba încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prev. și ped. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/05 și prev. de art. 43 din Legea 82/91 rap. la art. 289 Cod penal într-o singură infracțiune, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/05.
- stabili pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005 pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cp va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pt. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al.1 lit. f Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal, în cea mai grea, de 2 ani închisoare.
- descontopi pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în elementele ei componente de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1891/2005 a Judecătoriei Deva și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală atacată (406/2007 a Judecătoriei Petroșani ).
- repune pedeapsa de 3 ani închisoare în individualitatea sa: 2 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1499/2003 a Judecătoriei Deva.
- descontopi pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința atacată, în elementele ei componente: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al. 1 lit. f din Legea 241/05 cu art. 26 Cod penal și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 43 din Legea 82/91 cu art. 289 Cod penal, toate reținute în condițiile art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 334 Cod pr. penală va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/05 cu art. 26 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 43 din Legea 82/91 cu art. 289 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, într-o singură infracțiune, prev. de art. 26 rap. la art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005, cu art. 37 lit. a Cod penal.
- stabili pentru această infracțiune pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal va contopi pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al. 1 lit. f din Legea 241/05 în cea mai grea, de 2 ani închisoare.
- menține dispozițiile art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare și ale art. 7 din Legea nr. 543/2002 și va adăuga această pedeapsă (rezultată în urma contopirii pedepsei de 1 an închisoare și 6 luni închisoare) pedepsei de 2 ani închisoare aplicate mai sus, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal va contopi pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1891/15.11.2005 a Judecătoriei Deva în cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.
- menține în rest toate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Se va face aplicarea art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 429/A/6.12.2007 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr- și prin extinderea efectelor recursului și cu privire la inculpata.
Casează decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 406/2007 a Judecătoriei Petroșani numai sub aspectul laturii penale a cauzei, vizând încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați și procedând la rejudecare în aceste limite:
Descontopește pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată inculpatei în elementele ei componente de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/05 și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 43 din Legea 82/91 raportat la art. 289 Cod penal.
În baza art. 334 Cod pr. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunile prev. și ped. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/05 și prev. de art. 43 din Legea 82/91 rap. la art. 289 Cod penal într-o singură infracțiune, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/05.
Stabilește pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005 pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cp contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pt. săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al.1 lit. f Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal, în cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în elementele ei componente de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1891/2005 a Judecătoriei Deva și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală atacată (406/2007 a Judecătoriei Petroșani ).
Repune pedeapsa de 3 ani închisoare în individualitatea sa: 2 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1499/2003 a Judecătoriei Deva.
Descontopește pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința atacată, în elementele ei componente: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al. 1 lit. f din Legea 241/05 cu art. 26 Cod penal și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 43 din Legea 82/91 cu art. 289 Cod penal, toate reținute în condițiile art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 334 Cod pr. penală dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/05 cu art. 26 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal și infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 43 din Legea 82/91 cu art. 289 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, într-o singură infracțiune, prev. de art. 26 rap. la art. 9 al. 1 lit. b din Legea 241/2005, cu art. 37 lit. a Cod penal.
Stabilește pentru această infracțiune pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 al. 1 lit. f din Legea 241/05 în cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Menține dispozițiile art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare și ale art. 7 din Legea nr. 543/2002 și adaugă această pedeapsă (rezultată în urma contopirii pedepsei de 1 an închisoare și 6 luni închisoare) pedepsei de 2 ani închisoare aplicate mai sus, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal contopește pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1891/15.11.2005 a Judecătoriei Deva în cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.
Menține în rest toate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 192 al. 3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./04.11.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Oana Maria Călian, Maria Elena Covaciu
