Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 597/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 597/
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurile declarate de inculpata recurentă și partea civilă T, împotriva deciziei penale nr. 74/A din data de 15.02.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata-recurentă, asistată de avocat ales din cadrul Baroului T, nereprezentată partea responsabil civilmente SC Grimar " SRL și partea civilă-recurentă
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se procedează la audierea inculpatei-recurente, după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatei-recurente, avocat, arată că recursul declarat de inculpată se bazează pe art. 3859pct. 6.C.P.P. în mod greșit instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpată pentru cele două infracțiuni deduse judecății, desființând sentința penală nr. 3094/6.11.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara prin care, în mod corect, inculpata a fost achitată în baza disp.art. 10 lit. d pentru C.P.P. aceste infracțiuni și au fost respinse pretențiile civile ale DGFP PE cale de consecință, solicită admiterea recursului și casarea deciziei atacate, menținerea hotărârii primei instanțe, iar în soluționarea laturii civile a cauzei solicită respingerea pretențiilor civile formulate de DGFP T, neexistând raport de cauzalitate între sarcinile inculpatei și producerea vreunei pagube. În ceea ce privește recursul părții civile DGFP T, solicită respingerea acestuia.
Procurorul solicită respingerea recursului inculpatei ca nefondat, întrucât aceasta a săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată și admiterea recursului formulat de partea civilă și obligarea inculpatei la plata despăgubirilor.
Inculpata-recurentă, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovată și este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 633/PI din 06.10.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.4954/P/2004, în baza art. 40 din Legea 82/1991 cu aplicarea art. 289.Cod Penal, a fost condamnată inculpata la 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals la legea contabilității.
În baza art. 13 din Legea 83/1994 cu aplicarea art. 13 Cp, a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 33 lit. a s Cod Penal-a dispus contopirea celor două pedepse în pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe un termen de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra prev. art. 83.
Cod PenalÎn baza art. 14, 346.C.P.P. și art. 998.civil a fost obligată inculpata să plătească părții civile T suma de 3.6127.602.262 lei despăgubiri civile.
În baza art. 348.C.P.P. s-a dispus anularea facturilor fictive și a notelor de recepție pentru livrare de produse petroliere de la Grimar T, facturi livrări de la Grimar T la H și S și chitanțele de plăți fictive aflate toate în dosarul de UP vol.II, filele 3-342.
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligată inculpata să plătească statului 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, nr. 785/P/20022, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr.4954/P/2004 a fost trimisă în judecată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la legea contabilității prevăzută de art. 289.Cod Penal, rap. la art. 40 din Legea nr. 82/1991 și a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.
În fapt, s-a reținut că la data de 04.04.2000, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că " Grimar " Tav ândut și achiziționat în perioada iulie - decembrie 1999 produse petroliere, respectiv combustibil timp M și motorină, fără a respecta legislația în vigoare.
probatoriul în cauză, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt: una dintre societățile cu care a avut relații de afaceri firma sus menționată a fost " " cu sediul în comuna - C, jud. H, societate care nu a desfășurat nici un fel de activitate, sediul declarat fiind fictiv.
Întrucât societățile comerciale partenere în raporturile contractuale a " Grimar " nu existau, organele de poliție au solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice T efectuarea unei verificări economice pentru a stabili valoarea taxelor și impozitelor datorate la bugetul statului, în sensul sustragerii de la plata accizelor și a taxei de drum. Direcția Generală a Finanțelor Publice a procedat la formularea unei plângeri penale, solicitând efectuarea cercetărilor ce se impun în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.
Din conținutul plângerii penale la care s-a făcut referire, rezultă că în urma controlului financiar efectuat la " Grimar " au fost constatate o serie de deficiențe în modul de înregistrare a veniturilor societății și a obligațiilor fiscale, al căror cuantum însă nu s-a putut stabili, deoarece evidența contabilă nu a fost ținută la zi.
" Grimar." a fost înființată în cursul anului 1992, avându-i ca asociați pe numiții (în prezent domiciliat în ), G (în prezent decedat) și. LA înființarea societății au fost desemnați în calitate de administratorii și, pentru o perioadă de 4 ani.
Potrivit prevederilor actelor constitutive ale societății, în cazul decesului unuia dintre asociați, societatea intra automat în dizolvare, fără ca activitatea ei să fie continuată de moștenitori. Cu toate acestea, deși a decedat în anul 1997, societatea și-a continuat activitatea chiar după declanșarea procedurii de dizolvare și arestarea lui, care și-a desfășurat activitatea în cadrul firmei ca director general; calitatea de administrator a avut-o doar în perioada 1992 - 1996, evidența contabilă a societății fiind întocmită de, care la data de 29.06.1998 a fost împuternicită de, că începând cu data de 01.07.1998 să semneze toate documentele societății.
În urma cercetărilor s-a stabilit că în perioada iulie - decembrie 1998 între " Grimar." în calitate de furnizor și " " ca beneficiar, cât și " " și "" în calitate de furnizor și " Grimar " în calitate de beneficiar, au avut loc operațiuni privind livrarea unor produse petroliere, operațiuni care s-au dovedit a fi fictive, bugetul statului fiind prejudiciat cu suma de 3.617.602.262 lei, reprezentând contravaloarea accizelor și a taxei de drum.
Pe baza acestei stări de fapt, rezultată din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei și i-a aplicat pedepsele înscrise în dispozitivul hotărârii.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpata și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Inculpata a criticat sentința penală apelată pentru nelegalitate, întrucât competența materială de soluționare a cauzei în prima instanță aparține Judecătoriei și nu Tribunalului. Partea civilă a criticat sentința penală pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit inculpata nu a fost obligată și la plata dobânzilor legale, până la achitarea efectivă a despăgubirilor datorate.
Prin decizia penală nr. 81/A/16.02.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 12009/P/2005, ambele apeluri au fost admise, sentința penală apelată a fost desființată, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare la Judecătoria Timișoara, reținându-se că obiectul cauzei îl constituie infracțiunea de evaziune fiscală și fals intelectual la legea contabilității pentru care competența în primă instanță aparține judecătoriei și nu tribunalului, cuantumul prejudiciul produs neavând nici o relevanță juridică.
În fond, după desființarea cu trimitere pentru rejudecare, cauza a format obiectul dosarului nr. 4259/2006 al Judecătoriei Timișoara, iar prin sentința penală nr. 3094/06.11.2006, "în baza art. 334.C.P.P. a fost respinsă cererea având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei formulată de apărătorul inculpatei din infracțiunea prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 republicată rap. la art. 289.Cod Penal și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a în Cod Penal infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.
Cod PenalÎn baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. d p Cod Penal, a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 republicată rap. la art. 289.
Cod PenalÎn baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 lit. d C.P.P. a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.
Cod PenalÎn baza art. 14, 346.p Cod Penal, au fost respinse pretențiile părții civile T față de inculpată și s-a constatat că Agenția Națională pentru Administrare Fiscală B nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art. 348.C.P.P. s-a dispus anularea facturilor fiscale și a notelor de recepție pentru livrare de produse petroliere de la Grimar T, facturi livrări de la Grimar T la SC H și S și chitanțele de plăți fictive aflate toate în dosarul de vol.II, filele 3-342.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut că faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, inculpata și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa criticat sentința pentru netemeinicie, constând în greșita achitare a inculpatei, inculpata a criticat sentința penală pentru motivul că prin actul de inculpare a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni,iar Agenția Națională de Administrare fiscală a criticat sentința pentru greșita respingere a pretențiilor civile.
Prin decizia penală nr. 74/A/09.03.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, apelurile au fost respinse ca nefondate, reținându-se că nu există motive de desființare a sentinței penale atacată.
Împotriva ambelor hotărâri judecătorești au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpata și partea civilă T, fiecare reiterând motivele de apel.
Prin decizia penală nr. 919/17 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, apelurile au fost admise, decizia penală apelată a fost casată, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș.
S-a reținut că la termenul de judecare a apelului procedura de citare cu inculpata nu a fost legal îndeplinită, ea fiind citată doar de la adresa din T, str. -, deși într-un memoriu depus la dosar, aceasta indica domiciliul în Italia, nr. 117, adresă de la care nu a fost citată.
În apel, după casare cu trimitere pentru rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- al Tribunalului Timiș, iar prin decizia penală nr. 74/A/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, "în baza art. 379 pct. 2 lit. a p Cod Penal, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 3094/26.11.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. -, pe care o desființează și în temeiul art. 121, 12 lit. d pen, a constatat prescrise infracțiunile prevăzute de art. 40 din Legea nr.82/1991, raportat la art. 289.pen, art. 13 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art. 13.Cod Penal, reținute în sarcina apelantei-inculpate.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b, rap. la aret. 10 lit. g a C.P.P. dispus încetarea procesului penal față de inculpata-apelantă.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins ca nefondate apelurile declarate de inculpata și partea civilă T în nume propriu și în numele împotriva aceleiași sentințe penale.
A menținut restul dispozițiilor sentinței penale aplicate.
Pentru a pronunța această decizie penală, instanța de apel a reținut că în cauză, avându-se în vedere că limitele pedepselor pentru infracțiunile reținute în seama inculpatei sunt de la 6 luni la 5 ani, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpata și partea civilă
Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa criticat decizia recurată pentru nelegalitate, întrucât, solicitându-se continuarea procesului penal, instanța de apel avea obligația să se pronunțe mai întâi asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatei și numai după aceea să dispună încetarea procesului penal, urmare aplicării termenului de prescripție a răspunderii penale, aceeași critică fiind formulată și de către inculpată în recursul său.
Partea civilă a criticat decizia pentru greșita respingere a pretențiilor civile.
Recursurile sunt fondate, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi admise:
Instanța de apel a dispus încetarea procesului în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. b C.P.P. rap. la art. 10 lit. g C.P.P. iar potrivit disp. art. 13 alin. 1 din Codul d e procedură penală, "în caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii prealabile, precum și în cazul existenței unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.".
Inculpata a cerut continuarea procesului penal considerând că soluția de achitare a sa este mai favorabilă, astfel că instanța de apel trebuia să analizeze cauza pe fond și să se pronunțe cu privire la vinovăția sau nevinovăția inculpatei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, dispozițiile art. 346 alin. 3.C.P.P. menționează cazurile în care nu pot fi acordate despăgubiri civile, iar dispozițiile art. 346 alin. 4 din enumeră C.P.P. cazurile în care acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, nu se soluționează.
Cum printre aceste cazuri cel de încetare a procesului penal, urmare prescripției răspunderii penale nu este enumerat, întrucât ceea ce se prescrie este răspunderea penală și nu răspunderea civilă, instanța de apel avea obligația să se pronunțe și pe fond.
Neprocedând în acest mod, Tribunalul Timișa pronunțat o soluție nelegală, astfel că în baza disp. art. 38515alin. 1 pct. 2, lit. c C.P.P. recursurile vor fi admise, decizia penală recurată va fi casată, iar cauza va fi trimisă la Tribunalul Timiș pentru rejudecarea apelurilor.
În temeiul prev. art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 2lit. c admite C.P.P. recursurile declarate de inculpata și partea civilă T împotriva deciziei penale nr. 74/A/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și dispune rejudecarea apelurilor de către Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 3.Cod Penal cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.
Tehnored.CU -17.06.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
