Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 599/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 599/
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 132/A din data de 02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul-recurent, lipsă, avocat ales în substituirea avocat din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită în principal achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. a C.P.P. iar în subsidiar solicită a se reține incidența art. 74, 76.Cod Penal și a se aplica o pedeapsă orientată spre minim.
Procurorul solicită respingerea recursului, avându-se în vedere că instanța, pe baza probatoriului administrat, a reținut în mod corect vinovăția inculpatului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 96 din 14.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 79 al. 1 din OUG 195/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 79 al. 4 din OUG 195/2002.
În baza art. 79 al.4 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.13 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În temeiul art. 71. p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b
Cod PenalÎn baza art. 81.Cod Penal, art. 82.Cod Penal și art. 71 al. 5.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 (trei) ani.
În baza art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal, în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.
În baza art. 349.C.P.P. și art.191 al.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 7745/P/2004 din 06.07.2005 a fost trimis în judecata inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 79 al. 1 din OUG195/2002 reținându-se că în data de 02.10.2004, în jurul orei 3,00, un echipaj al Biroului Poliției Rutiere din cadrul Poliției Municipiului T, aflat în supravegherea și controlul traficului rutier pe B-dul - - din T, procedat de la oprirea autoturismului marca "BMW" cu număr de înmatriculare NM-TM 960, condus de învinuitul, pentru verificările de rigoare.
În condițiile în care s-a constat că învinuitul emana miros de alcool, a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,64 MG/L alcool pur în aerul expirat după care, a fost condus la Spitalul Clinic Județean pentru recoltarea probelor biologice.
La sediul unității spitalicești, la cererea medicului de gardă de a i se recolta probe inițiale de sânge, învinuitul a refuzat categoric recoltarea și semnarea buletinului de examinare clinică.
În declarația olografă nu și-a motivat refuzul recoltării probelor de sânge, însă la momentul cosemnării declarației - ora 4,25 - s-a arătat dispus să i se recolteze probe de sânge, susținând că doar a dorit amânarea momentului recoltării.
Prin sentința penală nr. 1352/08.05.2006, instanța de fond, în temeiul art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 79 al. 1 din OUG195/2002, în infracțiunea prevăzută de art. 79, al. 4 din OUG195/2002 și l-a condamnat pe inculpatul -, în temeiul art. 79. al. 4 din OUG195/ 2002, la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an. În temeiul art. 81, art. 82.Cod Penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 (trei) ani. În temeiul art. 359.C.P.P. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal, iar în temeiul art. 191 al.1 C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească statului 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin decizia penală nr. 442/A/22.11.2006 a Tribunalului Timiș, dată în dosar nr-, a fost respins că nefondat apelul inculpatului, iar prin decizia penală nr. 509/R/16.05.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de inculpat împotriva celor două hotărâri arătate mai sus, dispunând casarea lor și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Astfel, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara dosarul cu nr- din data de 08.06.2007.
Din probele administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, buletin de examinare clinică, declarațiile inculpatului, declarațiile martorului și fișa de cazier judiciar, instanța de fond, în rejudecare, a reținut starea de fapt menționată în cuprinsul rechizitoriului, în sensul că:
În data de 02.10.2004, în jurul orei 3,00, un echipaj al Biroului Poliției Rutiere din cadrul Poliției Municipiului T, aflat în supravegherea și controlul traficului rutier pe B-dul - - din T, procedat de la oprirea autoturismului marca "BMW" cu număr de înmatriculare NM-TM 960, condus de inculpatul, pentru verificările de rigoare.
În condițiile în care s-a constat că inculpatul emana miros de alcool, a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care a fost condus la Spitalul Clinic Județean pentru recoltarea probelor biologice.
La sediul unității spitalicești, la cererea medicului de gardă de a i se recolta probe inițiale de sânge, inculpatul a refuzat categoric recoltarea și semnarea buletinului de examinare clinică.
În declarația olografă nu și-a motivat refuzul recoltării probelor de sânge, însă la momentul cosemnării declarației - ora 4,25 - s-a arătat dispus să i se recolteze probe de sânge, susținând că doar a dorit amânarea momentului recoltării.
Declarația inculpatului -, care a recunoscut că a refuzat să se supună recoltării de probe biologice, se coroborează cu declarația martorului, care afirmă același lucru, precum și cu buletinul de examinare clinică (fila 7 dosar ).
S-a apreciat că faptul că după câteva ore inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de a oferi probe biologice, nu are nici o relevanță cu privire la refuzul inițial, ci denotă doar intenția de a împiedica stabilirea exactă a alcoolemiei.
Având a se pronunța asupra încadrării juridice a faptei anterior expuse, instanța de fond a reținut că în drept sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută de art. 79 al. 4 din OUG195/2002 și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, după ce, în prealabil, inculpatul consumase băuturi alcoolice, iar concentrația de alcool din sângele acestuia era peste limita legală. S-a apreciat că fapta săvârșită de către inculpat prezintă "in concreto" pericolul social al respectivei infracțiuni, în condițiile în care valoarea alcoolemiei acestuia a fost peste limita legală, fiind de natură a produce efecte și a conduce la diminuarea reflexelor conducătorului auto, crescând riscul ca acesta să cauzeze un eventual accident rutier, iar acesta s-a sustras în mod nejustificat de la recoltarea probelor biologice, aspecte care au și condus la incriminarea de către legiuitor a acestor acte. Fapta inculpatului constituie infracțiune de pericol prin săvârșirea căreia s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice.
Văzând că în mod greșit fapta a fost încadrată juridic în rechizitoriu sub prevederile art. 79 al. 1 din OUG195/2002, care face referire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolica ce depășește limita legala, deși starea de fapt a fost reținută corect, prima instanță, în temeiul art. 334.C.P.P. a considerat că se impune schimbarea încadrării juridice din art. 79 al. 1 din OUG195/2002, în art. 79 al. 4 din același act normativ.
Având în vedere faptul că de la data săvârșirii faptei și până la pronunțarea prezentei sentinței OUG nr.195/2002 a suferit modificări, art. 79 al. 4 devenit art. 87 al.5, iar pedeapsa din noua reglementare este de la 2 la 7 ani, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.13 Cod Penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Procedând la stabilirea răspunderii penale a inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72.Cod Penal pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, precum și faptul că din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Totodată, instanța de fond a avut în vedere valoarea alcoolemiei avută de inculpat în momentul verificării acestuia.
Împotriva acestei hotărârii a declarat apel inculpatul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 04.02.2008, sub nr- prin care a solicitat, în principal, desființare sentinței primei instanțe și achitarea, în temeiul prevederilor art. 10 lit. a din Codul d e Procedură Penală, iar în subsidiar aplicarea unei pedepse sub minimul special prin reținerea unor circumstanțe atenuante.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că motivarea sentinței primei instanțe este contradictorie, de vreme ce, pe de o parte, din declarația martorului audiat în cauză, se reține că a refuzat să meargă la spital iar pe de altă parte se reține că odată prezentat la spital a refuzat recoltarea probelor biologice, creându-se, în acest fel, un dubiu asupra stării de fapt.
A mai arătat că motivarea judecătoriei este contradictorie fapt demonstrat chiar de consemnarea din buletinul de examinare clinică întocmit la spital și depus la fila 16 dosar urmărire penală.
Se mai susține că depoziția martorului nu este concludentă deoarece acesta nu a fost de față atunci când inculpatul a fost testa cu aparatul alcool test.
Apelantul arată și faptul că deși inițial a refuzat recoltarea de probe biologice, ulterior a fost de acord cu prelevarea cestora, după ce a conștientizat efecte faptei sale, aspect care înlătură vinovăția.
În final, în susținerea solicitării subsidiare, inculpatul apelant arată că, față de lipsa antecedentelor penale, comportamentul pe parcursul cercetării penale și împrejurarea că după ce inițial a refuzat recoltarea ulterior a revenit, se impune reținerea circumstanțelor atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special.
Prin decizia penală nr. 132/A din 02 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală a fost respins apelul declarat de apelantul, cu domiciliul procedural ales în T,-,. 15, jud. T, împotriva sentinței penale nr. 96 din 14.01.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, iar în temeiul art. 192 alin. 2 cod procedură penală, a fost obligat apelantul la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Analizând apelul inculpatului, prin prisma motivelor invocate de acesta dar și acelor ce pot fi luate în considerare din oficiu, tribunalul a constatat că acesta este neîntemeiat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală,
S-a apreciat că pentru realizarea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, sub aspect obiectiv, este necesar ca, la solicitarea organelor de poliție acesta să fi refuzat recoltarea de probe biologice, infracțiunea consumându-se în momentul exprimării celui în cauză în acest sens. Cu alte cuvinte, refuzul inculpatului nu trebuie să aibă o anumită prelungire în timp, latura obiectivă fiind realizată în chiar momentul refuzului.
În speță, s-a reținut că așa cum rezultă din actele dosarului și chiar din recunoașterea inculpatului, inclusiv din cuprinsul cererii de apel, acesta a fost prezentat la spital unde a refuzat prelevarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, și aceasta urmare constatării, de organele de poliție, a prezenței alcoolului în aerul expirat, apreciindu-se de către tribunal că în acel moment infracțiunea s-a consumat, atât sub aspect obiectiv cât și sub aspect subiectiv, fără a avea relevanță o ulterioară revenire a inculpatului.
Prin urmare, tribunalul a constatat că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzut de art. 79 aliniat 4 din OUG 195/2002.
Tribunalul nu a putut reține afirmația inculpatului, cum că motivarea instanței de fond ar fi contradictorie, deoarece, în nici un moment, în cuprinsul acesteia nu s-a făcut mențiunea, reținută de instanță, că inculpatul ar fi refuzat să se prezinte la spital pentru recoltarea probelor de sânge.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, instanța de control a considerat că, în mod justificat, judecătoria, văzând atitudinea sinceră a inculpatului precum și lipsa antecedentelor penale, a aplicat o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege. De asemenea, a considerat că nu se impune reținerea împrejurărilor favorabile inculpatului ca circumstanțe atenuante, deoarece constatarea lor nu implică aplicarea automată a prevederilor art. 74 cod penal.
Pentru toate aceste considerente apelul de față a fost respins și s-a dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale nr. 132/A/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, inculpatul solicitând ca în rejudecare să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C.P.P. iar în subsidiar să se dispună aplicarea unei pedepse sub minimul special cu reținerea în cauză a prevederilor art. 74 și 76.
Cod PenalÎn motivarea recursului, inculpatul a susținut că s-ar fi creat un dubiu asupra stării de fapt concrete și corecte întrucât din depoziția martorului s-a reținut că ar fi refuzat să meargă la spital în vederea recoltării probelor biologice, însă în partea introductivă a considerentelor s-ar fi reținut faptul că și-ar fi exprimat refuzul în momentul în care a ajuns la spital, fapt ce ar rezulta și din buletinul de examinare clinică. În același timp, inculpatul a susținut că depoziția martorului audiat în cauză nu este concludentă în stabilirea în mod corect și clar a stării de fapt deoarece însuși martorul a declarat că nu a fost de față când a fost testat cu alcooltestul, ci că a fost oprit de organele de poliție ulterior. Pe de altă parte, a învederat că din declarația sa și cea a martorului - care ar fi precizat că deși inițial nu a fost de acord cu recoltarea probelor biologice ulterior a revenit - rezultă că a revenit la poziția exprimată în maxim J de oră de la momentul în care a refuzat, apreciind că a fost înlăturată învinuirea, respectiv că această perioadă de timp i-a fost necesară pentru a evalua consecințele pe care le avea asupra sa acest refuz. Totodată, inculpatul a susținut că deși și-a manifestat ulterior dorința de a i se preleva probe biologice, organele de poliție nu i-au permis acest lucru, iar perioada de J de oră nu putea influența concentrația de alcool din organism. În subsidiar, inculpatul a solicitat să se constate incidența în cauză a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74.Cod Penal, respectiv faptul că nu are antecedente penale, conduita manifestată la data săvârșirii faptei, când, deși inițial nu și-a manifestat prompt dorința de a i se recolta probe biologice, ulterior a revenit asupra acestei decizii, buletinul de examinare clinică - care concluzionează starea sa bună.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că recursul este fondat numai în ce privește interzicerea exercițiului dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a Cod Penal, în rest hotărârile instanțelor de apel fiind legale și temeinice, pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv declarațiile martorului, procesul verbal de cercetare la fața locului, buletinul de examinare clinică, declarațiile inculpatului.
Aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului au fost analizate și de Tribunalul Timiș în considerentele deciziei recurate, instanța constatând în mod corect că sunt nefondate. Astfel, martorul a declarat că a fost de față când inculpatul a refuzat să meargă la spital pentru recoltarea probelor biologice susținând că nu el a condus mașina, ci soția lui; iar din momentul în care inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice și până în momentul exprimării acordului a trecut maxim J de oră (fila 52 dosar fond -). Mai mult, martorul a relatat că a fost de față când, în momentul refuzului, polițiștii i-au explicat inculpatului că pentru fapta sa i se poate întocmi dosar penal. De asemenea, în procesul verbal de recoltare se menționează că persoana examinată, respectiv inculpatul, refuză se semneze și recoltarea probelor biologice. Această stare de fapt rezultă și din declarația inculpatului (fila19 dosar UP), care a arătat că a fost condus la Spitalul Clinic Județean unde a amânat recoltarea probelor biologice, că a refuzat semnarea procesului verbal la ora 03,15, solicitând recoltarea la ora 04,25. În mod corect instanțele de fond au reținut că infracțiunea s-a consumat în momentul exprimării refuzului de recoltare a probelor, iar faptul că după mai mult de o oră inculpatul și-a manifestat acordul în sensul recoltării nu înlătură caracterul penal al faptei, putând fi interpretat în sensul că acesta a intenționat să împiedice stabilirea exactă a alcoolemiei.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 79 al. 4 din OUG nr. 195/2002 de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În ce privește cuantumul pedepsei principale și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanțele de fond au făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Față de susținerea inculpatului-recurent referitor la faptul că, deși nu are antecedente penale și și-a manifestat ulterior acordul pentru recoltarea probelor, instanțele de fond nu au reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74.Cod Penal, trebuie avut în vedere că aceste circumstanță atenuante sunt judiciare, ele nu operează automat, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o astfel de atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. În speță, lipsa antecedentelor penale și conduita inculpatului reflectă un grad mai redus de periculozitate a inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 Cod Penal, ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate. Instanța de recurs apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 79 al. 4 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 13.Cod Penal, este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52.pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale. Criteriile anterior expuse conduc la concluzia că aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru reeducarea inculpatului, nefiind necesar a se dispune executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care în mod corect s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii.
În ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului instanța constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d va C.P.P. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 132/A/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș; va casa decizia și sentința penală nr. 96/14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara și rejudecând - va înlătura interdicția exercitării dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a Cod Penal, menținând în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art.38515alin. 1, pct. 2 lit. d C.P.P. admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 132/A/02.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 96/14.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- cu privire la pedeapsa accesorie și rejudecând, înlătură interzicerea exercițiului dreptului de "a alege", prevăzut de art. 64 lit. a teza I-a
Cod PenalMenține nemodificate celelalte dispoziții ale sentinței penale și deciziei penale casate.
În temeiul prev. art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 05 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.
Tehnored.CU -11.06.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Anca Nacu
