Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 131/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 131/PI
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul împotriva măsurilor și actelor procurorului dispuse în dosarul nr. 50/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și nr. 66/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petentul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată atașat dosarul nr. 66/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și dosarul nr. 50/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Instanța pune în discuție din oficiu, inadmisibilitatea plângerii.
Procurorul solicită respingerea plângerii ca inadmisibilă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 356/59 din 15.04.2008 petentul a contestat: - măsurile și actele procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, precum și ale celor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, constând în începerea urmăririi penale in rem - pentru pretinse fapte penale prevăzute de art. 215, 290 și 291 Cod Penal, în dosarul nr. 50/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, actualul dosar nr. 66/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciată ca nejustificată de petent; împotriva tergiversării soluționării dosarului nr. 66/ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosar despre care arată că are o vechime apreciabilă - din anul 2005 până în prezent, susținând faptul că din probele de la dosar rezultă netemeinicia plângerii, cât și nevinovăția persoanelor nominalizate; - împotriva actului, calificat de petent ca defectuos, și a omisiunii procurorului ierarhic superior de a lua măsura legală de soluționare a plângerii formulate de petent în termenul prevăzut de art. 277.pr.pen. plângere adresată de către petent Procurorului de Secție a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Urmărire Penală și Criminalistică în data de 13.03.2008.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că dosarul nr. 50/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, actualul dosar nr. 66/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este un dosar a cărui vechime este de peste 3 ani, regăsindu-se nominalizat în Nota Inspecției Judiciare nr. 1790/IJ/600//2007 având ca obiect "Raportul privind identificarea dosarelor mai vechi de 1 an de la sesizare și respectiv mai vechi de 6 luni de la începerea urmăririi penale, aflate în curs de instrumentare la procuror sau la organele de cercetare penală" (data publicării: 29 ianuarie 2008).
În fapt, petentul a arătat că împotriva sa și a altor persoane a fost formulată plângere penală de către numitul, pârât într-o cauză civilă care are ca obiect Legea 10/2001 și nulitatea absolută a vânzării cumpărării apartamentului pe care acesta l-a cumpărat împreună cu soția sa prin fraudarea Legii 112/1995, acesta fiind nemulțumit de faptul că în urma procesului care i-a fost intentat, exista posibilitatea ca instanțele judecătorești, în urma administrării probatoriilor și a cercetării judecătorești, să stabilească eludarea legii de către el și soția sa, cu consecința constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare a apartamentului situat central în Petentul a învederat că în sprijinul numitului s-au raliat și alți pârâți din imobilul anterior menționat; că pentru a bloca înfăptuirea justiției și a obține suspendarea cauzei în dosarul nr. 1441/C/2005 al Curții de APEL TIMIȘOARA, ceea ce s-a și întâmplat la termenul din data de 06.05.2005, numitul a solicitat efectuarea de cercetări penale în legătură cu procura înregistrată la notariat în Germsania sub nr. 1 UR 1262/2002, procură întocmită și semnată de persoane din Germania -, și - titularii dreptului dedus judecății civile. Totodată, a mai subliniat faptul că dosarul nr. 1441/C/2005 al Curții de APEL TIMIȘOARAa fost suspendat la termen: 06.05.2005, suspendare care persistă și dăinuie de atunci până în prezent, fiind dispusă de instanță până la soluționarea dosarului nr. 50/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, actualul dosar nr. 66/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce amplifică zilnic prejudiciul creat; că înainte de a le parveni originalul procurii anterior menționate, titularii drepturilor care formează obiectul Legii 10/2001, persoane care au întocmit acte în Germania, le-au transmis inițial procura prin fax, pentru a nu pierde termene prevăzute de lege. De asemenea, a arătat că numitul a speculat în plângerea sa pretinse inadvertențe referitoare la data și ora specificată pe faxul de la care le-a fost trimisă procura și data întocmirii acesteia, respectiv a apostilării procurii, pretinzându-se că, deși procura este întocmită în anul 2002, apostilarea acesteia este făcută în data de 30.05.2003, ceea ce în opinia numitului ar fi un fals; iar că în realitate, conform Convenției d l Haga, procedura apostilării ar fi facultativă, ea fiind necesară numai dacă în țara de destinație, ulterior, se pretinde în mod expres de către instituția în fața căreia se folosește actul, inclusiv realizarea acestei cerințe a apostilării.
Pe de altă parte, petentul a invocat dispozițiile art. 216.C.P.P. susținând că în speță nu au fost și nu sunt întrunite condițiile pentru a fi fost începută urmărirea penală și nici pentru ca începerea eronată a urmăririi penale, așa zis "in rem", să mai subziste; respectiv că plângerea penală a numitului nu întrunea condițiile pentru ca aspectele defăimate de acesta să fi constituit sau să constituie probe ori indicii a unor pretinse fapte penale, în sensul atribuit acestora de dispozițiile Codului d e procedură penală. Petentul a mai subliniat și faptul că lipsa unor indicii sau probe temeinice care să poată fundamenta începerea urmăririi penale împotriva vreunei persoane ar fi condus la soluția complet nelegală și ajuridică (penal) a începerii unei așa zise urmăririi penale "in rem" prin rezoluția cu nr. 50/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din 28.03.2005, urmărirea penală, chiar și "in rem" nefiind justificată și cu atât mai puțin subzistând în prezent, după 3 ani de la începerea sa.
În acest context, petentul a arătat și că ulterior începerii urmăriri penale "in rem", pentru pretinsa falsificare a procurii vizând imobilul din T,-, acest aspect ar fi fost elucidat, respectiv infirmat de rezultatul comisiei rogatorii din luna august 2005, perioadă în care au fost audiate persoanele care au semnat în fața notarilor actele defăimate. stabilindu-se în urma comisiei rogatorii veridicitatea și legalitatea procurilor menționate, sens în care nu se justifică nesoluționarea de către parchet a dosarului de o vechime apreciabilă. Totodată, a menționat că pentru a facilita soluționarea operativă a dosarului, în data de 21.09.2007 s-a prezentat împreună cu colega sa, a dat declarații și a pus la dispoziție materiale din care parchetul putea deduce caracterul abuziv al începerii urmăririi penale, cât și al nesoluționării acestui dosar, după mai bine de 3 ani; precizând și că a efectuat mai multe reveniri și cereri prin care a solicitat soluționarea dosarului, pentru a înceta starea de suspendare a unor cauze civile, ceea ce generează prejudicii morale și materiale care se amplifică zilnic, cu fiecare zi de întârziere.
În drept, petentul a invocat art. 2781, art. 277.C.P.P. și art. 20 și 21 din Constituția României, Decizia 486/1997 a Curții Constituționale, Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale Omului, Declarația Universală a drepturilor și libertăților fundamentale ale Omului, practica CEDO obligatorie, conform Legii 303/2000.
Analizând plângerea formulată în raport cu conținutul dosarului de urmărire penală, precum și cu dispozițiile art. 2781.proc.pen. instanța reține următoarele:
Prin referatul din data de 14.03.2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din dosarul nr. 5/P/2005, s-a dispus înregistrarea la un alt număr de dosar a plângerii penale formulată de:, Vătău, împotriva numiților - avocat, - avocat și - magistrat judecător.
Prin rezoluția din data de 28.03.2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 50/P/2005 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.Cod Penal; uz de fals prev. de art. 291.p și înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 2.
Cod PenalPrin rezoluția nr. 12/3/2007 din 15.01.2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus preluarea cauzei înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 50/P/2005, privind pe învinuiții, a, de către procurorii Secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea efectuării urmăririi penale și a soluționării. În acest sens, s-a constatat din examinarea actele din dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 50/P/2005, cauză în care numiții, ș- sunt cercetați pentru săvârșirea infr.prev.d e art. 215 alin. 1 și 2.Cod Penal, art. 290.Cod Penal și 1rt. 291.Cod Penal, că finalizarea urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este îngreunată datorită complexității cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 2781.proc.pen. procedura plângerii în fața instanței poate avea ca obiect numai actele procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, stabilind prin decizia nr. 57/2007 că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781alin. 1 din Codul d e procedură penală, este inadmisibilă. Prin art. 278 alin. 1 din Codul d e procedură penală, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 167 din Legea nr. 281/2003, se prevede că "plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de la lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție", iar în conformitate cu alineatul 2 al aceluiași articol "în cazul când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului șef de secție al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior".
avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea deciziei nr. 57/2007 sunt aplicabile și obligatorii în speță. Astfel, în art. 2781alin. 1, introdus în Codul d e procedură penală prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 și modificat prin art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006, se mai prevede că "după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță", precizându-se, în continuare, că "plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu". Aceste reglementări, prin conținutul lor neechivoc, asigură exercitarea efectivă de către toate persoanele interesate a dreptului lor de acces la justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu dreptul oricărei persoane la un proces echitabil în sensul prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că nu se poate considera că accesului liber la justiție, garantat prin art. 21 din Constituție, în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" fără care vreo lege să poată îngrădi exercitarea acestui drept, i s-ar aduce limitări în cazul riguroasei aplicări a dispozițiilor cuprinse în art. 2781din Codul d e procedură penală, câtă vreme în interpretarea dată de Plenul Curții Constituționale, prin decizia nr. I/1994, un astfel de drept constă în posibilitatea de a accede la structurile judecătorești uzând de mijloacele prin care justiția se înfăptuiește, potrivit legii, adică inclusiv cu respectarea cadrului reglementat pentru exercitarea dreptului de a face plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. În aceste condiții, din moment ce prin dispozițiile art. 2781din Codul d e procedură penală este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, este evident că în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispozițiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc. Un atare mod de a se proceda se impune deoarece, pe lângă că nu este prevăzut controlul judiciar decât asupra rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, precum și cu privire la dispoziția de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu, pentru toate celelalte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate din dispoziția sa, fie au fost reglementate proceduri specifice de verificare imediată de către instanță (art. 1402și art. 168 din Codul d e procedură penală) ori există posibilitatea de a fi cenzurate indirect de instanță cu ocazia cercetării judecătorești.
Față de stadiul dosarului 50/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, respectiv dosar nr. 66/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și de obiectul plângerii formulată de petentul, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2781alin. 1.C.P.P. respectiv că nu vizează o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanță ori, după caz, a rezoluție de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Prin urmare, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a va C.P.P. respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul împotriva măsurilor și actelor procurorului dispuse în dosarul nr. 50/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și nr. 66/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a respinge C.P.P. ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul împotriva măsurilor și actelor procurorului dispuse în dosarul nr. 50/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și nr. 66/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2008.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.CU -23.06.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan
