Falsul în declarații (art. 292 cod penal). Decizia 48/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 48
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 21 ianuarie 2010
Complet format din:
PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel JUDECĂTOR 2: Anti Silviu Pocovnicu Dumitru
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: -A -
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 301/A din 29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, a pus în discuție, din oficiu, excepția inadmisibilității formulării recursului, în raport de infracțiunea săvârșită în cauză, prevăzută și pedepsită de art. 292 Cod penal.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursului formulat de partea vătămată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 106 din 29.05.2009, Judecătoria Bicaz, în baza art. 11 pct. 2 lit. b, raportat la art.10 alin.1 lit. g Cod procedură penală, cu referire la art. 124, 122 alin.1 lit d Cod penal, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei -, fiica lui si, născută în comuna Bicazu, jud. N, cu același domiciliu, cetățean român, fără antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută si pedepsită de art. 292 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia penală nr.494/04.09.2008, Curtea de APEL BACĂU, în baza art. 385/15 pct.2 lit. c Cod procedură penală, a admis recursul declarat de recurenta - inculpată, împotriva deciziei penale nr. 61/AP/22.02.2008 a Tribunalului Neamț, a casat în totalitate decizia recurată și sentința penale nr.146/12.06.2007 a Judecătoriei Bicaz și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Bicaz, soluție motivată, în esență, pe cvasilipsa cercetării judecătorești la instanța de fond (neaudierea inculpatei, neadministrarea de probatorii în apărare, nesocotindu-se astfel garanțiile procesuale ale unui proces echitabil, instituite prin art. 289 Cod procedură penală, art.6 paragraf 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului).
Prin decizia penală nr.61/AP/22.02.2008, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, Tribunalul Neamța admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz împotriva sentinței penale nr.146/12.06.2007 a Judecătoriei Bicaz, pe care a desființat-o in parte și, rejudecând cauza: a majorat pedeapsa aplicata inculpatei, de la 400 lei la 500 lei amendă penală, în temeiul art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, iar, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de aceeași inculpată, împotriva aceleiași sentințe.
Prin sentința penală nr. 146/12.06.2007, Judecătoria Bicaza condamnat pe inculpată, pentru infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal, la o amendă penală de 400 lei noi, iar, în temeiul art. 81, 82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 1 (un) an.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reținut, esențialmente, în fapt, motivarea încheierii pronunțată de aceasta instanță la 22.11.2006 în dos. 1958/2006 (filele 30-31).
Prin încheierea pomenită, s-a dispus, printre altele, admiterea plângerii petentului, și desființarea ordonanței nr. 1168/09.05.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, a fost reținută cauza spre judecare, și a fost pusă in mișcare acțiunea penală împotriva inculpatei, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, constând, esențialmente, în aceea că:
1.- în ziua de 20.09.2000, inculpata, în scopul eliberării cererii pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 4198/20.09.2000 (fila 3 Dosar nr.1296/2000 al Judecătoriei Bicaz ), a declarat la, Consiliul Local al comunei Bicazu, că 2 suprafețe de teren, împreună cu alte bunuri, au rămas moștenire de la mama sa, deși - în realitate - fiecare din cele 2 terenuri făcuse obiectul câte unui antecontract de vânzare - cumpărare, constatate prin înscrisuri sub semnătură privată (zdelci), în care inculpata, căsătorită, are calitate de promitentă-cumpărătoare (filele 17,18 dosar de urmărire penala nr.1168/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz )
2. - la 31.10.2000, inculpata formulează la Judecătoria Bicaz, in contradictoriu cu nepoata de frate, cerere de partaj succesoral după mama sa, incluzând în masa succesorală, și suprafețele de teren învederate; prin sentința civilă nr.1099/2000 Judecătoria Bicaz, admițând acțiunea, a împărțit bunurile și a atribuit inculpatei și cele 2 terenuri in cauză, potrivit tranzacției încheiate între părți.
3. - la 19 sept. 2002, cu prilejul perfectării Contractului de întreținere autentificat sub nr.2165, prin care inculpata a transmis fiicei sale și soțului acestuia 311 mp teren din suprafețele invocate, inculpata a declarat în fața notarului public care a instrumentat înscrisul constatator al contractului, că a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului prin moștenire de la mama sa, fiindu-i atribuit in baza sentinței civile de partaj succesoral nr.1099/2000 a Judecătoriei Bicaz. În rejudecare, cauza a fost înregistrata sub nr-, iar, în urma soluționării incidentului procedural prin încheierea din data de 12.11.2008, cauza a fost reînregistrată sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale incidente in speță,instanța reține situația de fapt prezentată in cele ce precedă (punctele 1 - 3), pe care o încadrează juridic în conținutul infracțiunii de fals in declarații (art.292 Cod penal), constituită sub aspectul laturii obiective numai din actele materiale descrise la pct.1 și 2; cu privire la acțiunea arătata la pct. 3, instanța constată că producerea, în fața unui notar public, ca dovadă a dreptului de proprietate, a unei sentințe judecătorești obținute pe baza unor declarații false, nu poate constitui niciodată elementul material al unui fals în declarații deoarece nu se integrează in conținutul verbului regenss,a declara" (în speță), ci în conținutul verbului,a folosi".
Astfel, potrivit art.292 Cod penal, falsul în declarații constă în declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe, și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. Instanța, examinând materialul probator administrat, constată că fapta penală incriminată in art.292 Cod penal s-a epuizat la data de 29.11.2000, când Judecătoria Bicaza luat act de tranzacția părților prin sentința civilă nr. 1099/2000.
În raport cu data comiterii acestei infracțiunii și de pedeapsa prevăzută de lege pentru aceasta, în speță devine incidentă instituția prescripției răspunderii penale, reglementă în art. 121 și următoarele Cod penal.
Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzut în art. 292 Cod penal este de 5 ani (art.122 alin.1 lit. d Cod penal) de la săvârșirea infracțiunii (art.122 alin.2 teza I Cod penal).
Potrivit art. 124 Cod penal privind prescripția specială, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă
În cauză, instanța urmează să constate împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale cu durata de 7 ani și 6 luni la data de 29 mai 2008 și, pe cale de consecință, să înceteze procesul penal, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, partea vătămată. În motivarea apelului, a arătat că în mod greșit s-a reținut de prima instanță împlinirea termenului de prescriere specială a faptei, cu motivarea că fapta prevăzută de art. 292 Cod penal s-a epuizat la 29.11.2000, când Judecătoria Bicaza luat act de tranzacția civilă, prin sentința nr.1099/2000. Plângerea penală a fost formulată la 28.11.2005 și înregistrată la 29.11.2005. astfel că nu era împlinit termenul special de prescriere a faptei de 5 ani. Ultimul act al falsului în declarații s-a comis în 2002 când s-a încheiat actul prin care inculpata înstrăinează acele suprafețe de teren fiicei sale și în fața notarului public mai declară încă o dată că aceste bunuri sunt proprii.
În apel, inculpatul nu a dorit să fie ascultat.
Prin decizia penală nr.301/AP din data de 20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 106 din 29.05.2009, pronunțată de Judecătoria Bicaz.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat partea vătămată să plătească statului 50 lei, cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat partea vătămată să plătească inculpatei 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, în cadrul termenului legal, a declarat recurs partea vătămată.
În mod corect prima instanță a încetat procesul penal ca urmare a prescrierii răspunderii penale. Fapta s-a epuizat la data de 29.11.2000, când Judecătoria Bicaza luat act de tranzacția părților, astfel că termenul de prescripție specială a răspunderii penale, de 7 ani și 6 luni, conform art. 124 Cod penal, s-a împlinit la data de 29 mai 2008.
Nu poate fi avut în vedere termenul de 5 ani de prescripție a răspunderii penale, așa cum face partea vătămată în motivele de apel, întrucât, potrivit art. 124 Cod penal privind prescripția specială, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă În mod corect a reținut prima instanță că s-a împlinit termenul de 7 ani și 6 luni de prescripție specială a răspunderii penale.
În ceea ce privește celălalt motiv de apel, referitor la data de la care se calculează termenul, Tribunalul constată, de asemenea, că este nefondat. Termenul se calculează de la data epuizării faptei, așa cum corect a reținut prima instanță. Or, fapta s-a epuizat la data la care Judecătoria Bicaza luat act de tranzacția părților, atribuindu-i inculpatei suprafețele de teren. Inculpata era îndreptățită să declare în cursul anului 2002, în fața notarului public, că terenurile îi aparțin, întrucât dreptul său de proprietate a fost consfințit prin hotărârea de expedient a Judecătoriei Bicaz.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs partea vătămată.
Recursul nu a fost motivat în scris.
Recurenta-partea vătămată s-a prezentat în instanță la terenul de judecată din data de 17.12.2009, când a solicitat termen pentru a-și angaja apărător, după care nu s-a mai prezentat în instanță.
Analizând hotărârile pronunțate, din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, desigur pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pe fond pentru următoarele considerente.
În cauză a fost reținută o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate și în mod legal s-a dispus, în temeiul art.11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, raportat la art.10 alin.1 lit. g Cod procedură penală, cu referire la art. 124, 122 alin.1 lit d Cod penal, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei -, fiica lui si, născută în comuna Bicazu, jud. N, cu același domiciliu, cetățean român, fără antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută si pedepsită de art. 292 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Intimata-inculpată este judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod penal.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este de la 3 (trei) luni la 2 (doi) ani sau amendă.
În conformitate cu prevederile art.122 alin.1 lit.d Cod penal, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 (cinci) ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 1 (un) an, dar care nu depășește 5 (cinci) ani.
Apoi, potrivit art.124 Cod penal, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art.122 Cod penal este depășit cu încă
În raport de situația de fapt reținută în cauză, situație de fapt care corespunde probelor administrate, în mod corect instanțele au apreciat că infracțiunea pentru care este judecată inculpata s-a epuizat la data de 29.11.2000, când Judecătoria Bicaza luat act de tranzacția părților prin sentința civilă nr. 1099/2000, iar termenul de prescripție specială a răspunderii penale, cu durata de 7 ani și 6 luni, s-a împlinit la data de 29 mai 2008.
Recursul se impune a fi soluționat pe fond, iar nu respins ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Falsul în declarații zdruncină grav încrederea publică în valoarea înscrisurilor întocmite, potrivit legii, de organele competente, pe baza declarațiilor făcute în fața lor de unele persoane, precum și a înscrisurilor, cuprinzând declarațiile cărora legea le atribuie consecințe juridice directe depuse la instituțiile publice; odată cu acestea sunt tulburate, în egală măsură, și relațiile sociale care se întemeiază pe încrederea acordată sus-menționatelor înscrisuri.
pasiv este organul sau instituția de stat, ori altă unitate dintre cele la care se referă art.145 Cod penal, în cadrul cărora s-a comis falsul, deoarece prestigiul și, eventual, autoritatea sa sunt imediat și în mod necesar compromise prin faptul că un înscris emis sau întocmit de un salariat al acestora, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu este afectat de o alterare a adevărului pe care trebuie să-l exprime.
Însă, așa cum este cunoscut, infracțiunea de fals în declarații exclude, prin însăși conținutul său, existența în concurs a infracțiunii de uz de fals, această din urmă infracțiune, fiind absorbită, în infracțiunea de fals în declarații.
Teoria și practica judiciară a recunoscut că deși infracțiunile de fals în general și infracțiunea de uz de fals nu sunt condiționate de producerea unei vătămări materiale, acest lucru nu exclude însă posibilitatea ca, în fapt, ele să fie generatoare de daune, fie în mod exclusiv, fie angrenate într-o antecedență complexă, caz în care partea vătămată se poate constitui chiar parte civilă în procesul penal, având ca obiect o asemenea infracțiune.
Așa cum rezultă și din probele administrate, intimata-inculpată a folosit înscrisul emisă în baza declarației date în fals, astfel că prin fapta săvârșită s-au adus atingere și drepturilor patrimoniale ale recurentului, astfel că în mod corect recurentul a fost în cauză, atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, în calitatea de parte vătămată. De altfel și în celălalt ciclu procesual recurentul a fost citat în calitatea de parte vătămată la toate instanțele.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-partea vătămată.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-partea vătămată împotriva deciziei penale nr.301/AP din data de 29.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-parte vătămată să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Cu opinia separată a domnului judecător, care a fost pentru respingerea recursului declarat ca inadmisibil.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pt.GREFIER,
a
aflat în - grefier șef secție
Red.sent..
Pronunțat dec.apel /.
Red.dec.recurs
28.01.2010
OPINIA SEPARATĂ
formulată de domnul judecător
Opinia separată are în vedere doar calitatea procesuală pe care recurentul o poate avea în prezenta cauză.
Potrivit art. 24, alin.1 Cod procedură penală, pentru ca o persoană să poată fi numită parte vătămată trebuie să fi suferitprin fapta penalăo vătămare fizică, morală sau materială.
Recurentul nu este organ, instituție sau unitate dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal, dar nici măcar aceste entități nu pot fi considerate vătămate, în sensul textului legal amintit, așa cum se susține în opinia majoritară, urmarea imediată a infracțiunii fiind crearea stării de pericol în ceea ce privește realitatea datelor înscrise în actele ce sunt adresate acestora.
Infracțiunea ce constituie obiect al judecății, dar și cea de uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, se consumă în momentul declarării sau folosirii înscrisului ce conține declarația falsă, orice activitate sau urmare ulterioară situându-se în afara conținutului constitutiv prevăzut în mod precis de lege.
O eventuală antecedență cauzală nu face obiectul acțiunii penale puse în mișcare față de inculpată, după cum nicio ipotetică acțiune civilă, ce nu poate fi decât accesorie primeia, nu poate excede limitelor stabilite de obiectul acțiunii penale, care are ca principală componență infracțiunea, iar nu date sau orice alte împrejurări ulterioare.
Prin urmare, recurentul din prezenta cauză nu poate avea calitate de partea vătămată, raportat la infracțiunile ce fac obiectul judecății procesului penal, recursul declarat de acesta fiind lipsit de o calitate procesuală legală, deci inadmisibil.
JUDECĂTOR,
- -
Red.op.sep. -
Tehnored.
3.02.2010
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Anti Silviu Pocovnicu Dumitru
