Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 49/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 49
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 21 ianuarie 2010
Complet format din:
PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel JUDECĂTOR 2: Anti Silviu Pocovnicu Dumitru
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: -A -
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, împotriva sentinței penale nr. 214/P din 19.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a lipsit intimatul.
Procedura de citare este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat admiterea recursului, casarea soluției Tribunalului Neamț, și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât hotărârea este lovită de nulitate în totalitate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 214/P/19.11.2009 s-a dispus în temeiul art. 2781alin. 8 lit. b din Codul d e procedură penală, admiterea plângerii formulată de petentul, împotriva ordonanței din 16.07.2009, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 29/P/2009.
S-a desființat, în parte, ordonanța atacată, numai cu privire la temeiul scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 147 din Legea 85/2006 și, rejudecând cauza, în fond:
S-a schimbat temeiul scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 147 din Legea 85/2006, din art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit.1din Codul d e procedură penală și art. 181din Codul penal, în dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală.
A fost înlăturată sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii, în sumă de 1000 lei.
A fost înlăturată obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 50 de lei stabilite prin ordonanța atacată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale ordonanței atacate.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că petentul este administratorul statutar al SC SRL Această societate a fost declarată în insolvență prin sentința civilă nr.468/F/2008 din 24.07.2008 și a fost desemnat ca lichidator judiciar Management Lichidatorul, în exercitarea atribuțiilor, a notificat administratorul statutar, în speță petentul, să depună toate actele și documentele contabile ale societății, necesare pentru întocmirea raportului privind cauzele ce au determinat încetarea plăților precum și pentru stabilirea activului și pasivului societății. Întrucât notificarea a rămas fără răspuns, lichidatorul a formulat plângere penală împotriva petentului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.147 din Legea nr.85/2006, constând în refuzul făptuitorului (administrator) de a pune la dispoziția lichidatorului actele și documentele contabile. Fiind audiat în cursul cercetării penale, petentul a arătat că nu a refuzat să predea documentele întrucât nu a avut cunoștință despre existența falimentului. Ulterior audierii, petentul a procedat la predarea tuturor documentelor, fapt confirmat de lichidator. Obligația de predare a documentelor fusese notificată petentului (notificarea fiind publicată și în Monitorul de R) însă oficiul poștal a restituit corespondența cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă". Organul de cercetare penală mai reține în referatul întocmit, că în sarcina petentului nu se poate reține refuzul cu rea credință de a preda documentele deoarece acesta le-a predat în final chiar dacă a făcut-o cu întârziere.
Luând în considerare împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă precum și conduita și persoana petentului, procurorul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.181Cod penal, a dispus scoaterea de sub urmărire penală și a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.
Împotriva acestei rezoluții a formulat petentul plângere la primul procuror, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr.611/II-2/2009 din 09.09.2009.
În conformitate cu dispozițiile art.2781alin.1 Cod procedură penală, petentul s-a adresat cu plângere la instanța de judecată.
Plângerea este fondată.
Din situația de fapt, corect stabilită de procuror la propunerea organului de cercetare penală, s-a reținut că petentul, administrator al R, a fost notificat de lichidatorul judiciar Management ca urmare a declanșării procedurii insolvenței prin sentința civilă nr.486/F/2008 a Tribunalului Neamț, să predea actele și documentele contabile ale societății. Notificarea a fost restituită cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă". De aici rezultă că petentul nu a avut cunoștință despre această obligație. Mai mult, după audierea sa în cursul urmăririi penale, luând cunoștință de această obligație, a procedat imediat la predarea documentelor (fila 21 ). Acestei situații de fapt nu i se poate da încadrarea juridică prevăzută de art.147 din Legea nr.85/2006, textul incriminând "refuzul administratorului de a preda documentele contabile". Prin refuz se înțelege atitudinea făptuitorului care cu intenție, cu bună știință, cunoscând că i s-a cerut să predea documentele contabile se sustrage acestei obligații. Ori în speță petentul nu a avut cunoștință despre notificarea lichidatorului și nu se poate reține un refuz, o intenție de sustragere de la această obligație. Cum sub aspectul laturii subiective nu este întrunit conținutul constitutiv al infracțiunii, soluția corectă era cea de scoatere de sub urmărire penală și pe temeiul prevăzut de art.10 lit. d Cod procedură penală. Temeiul prevăzut de art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală, există atunci când fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, este săvârșită cu vinovăție dar are un pericol social redus. Ori în cauză fapta reținută nu constituie infracțiune deoarece nu există un refuz nejustificat, intenționat al petentului de a fi predat actele.
Pentru considerentele mai sus expuse tribunalul, în baza art.2781alin.8 lit.b Cod procedură penală, a admis plângerea petentului, a desființat în parte ordonanța atacată cu privire la temeiul scoaterii de sub urmărire penală și a dispus în sensul celor anterior arătate, a înlăturat sancțiunea amenzii și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare.
În cauză a formulat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț în care se arată că:
1. Instanța nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la rezoluția nr.611/II-2/2009, a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, prin care s-a respins plângerea formulată de, ca neîntemeiată;
2. Instanța, în mod greșit, a dispus schimbarea temeiului de drept al scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului, din art.10 lit.1Cod procedură penală, fără a rejudeca în fond cauza.
Astfel, deși în dispozitivul hotărârii se vorbește de o rejudecare în fond, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă în mod clar că la al doilea termen de judecată, când procedura era legal îndeplinită și erau atașate atât dosarul de urmărire penală, cât și dosarul cu plângerea împotriva soluției, s-a dat cuvânt pe fondul cauzei, iar în final s-a pronunțat hotărârea menționată mai sus.
Așadar, nu a existat o rejudecare în fond, ci doar o schimbare a temeiului de drept al scoaterii de sub urmărire penală.
De altfel, dacă s-ar fi admis plângerea, judecătorul care admitea plângerea era incompatibil apoi să soluționeze fondul cauzei.
Pe de altă parte, în cauză nu se putea dispune direct schimbarea temeiului de drept, fără judecarea pe fond, deoarece procurorul a reținut existența unei fapte săvârșite de, dar a apreciat că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. A face aplicarea dispozițiilor art.10 lit.d Cod procedură penală și a constata că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.147 din Legea nr.85/2006, presupunea, în mod obligatoriu, admiterea plângerii și reținerea cauzei pentru judecare și administrarea de probe.
Ori în cauză nu s-a procedat ca atare și s-a constatat, direct, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost cercetat, pe considerentul că nu ar fi luat cunoștință despre notificarea lichidatorului judiciar de a preda documentele societății al cărei administrator era.
Pe motive de netemeinicie, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă în mod cert că a avut cunoștință despre faptul că societatea pe care o administra, respectiv, "" R, era în insolvență și s-a început procedura falimentului pentru că, potrivit sentinței civile nr.456/F/2008, a Tribunalului Neamț - Secția Comercială și contencios Administrativ, a fost prezent în sala de judecată la ultimul termen, când s-a admis cererea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice N și s-a deschis procedura simplificată a insolvenței și începerea procedurii falimentului și s-a numit lichidator judiciar " Management", hotărârea fiindu-i comunicată acestuia (filele 25-26 din dosarul de urmărire penală).
a înstrăinat, într-adevăr, apartamentul ce figura ca sediul social al societății pe care o administra, dar în mod voit a refuzat să comunice lichidatorului judiciar desemnat noua adresă la care poate fi găsit. în aceste condiții, lichidatorul judiciar nu a avut posibilitatea practică să ia legătura cu și este clar că învinuitul s-a sustras de la procedura predării documentelor către lichidatorul judiciar, sens în care a procedat în modalitatea expusă mai sus.
De altfel, lichidatorul judiciar 1-a notificat pe învinuit și printr-un anunț publicat la data de 12.08.2008 în ziarul "Monitorul de R", în sensul că trebuie să predea documentele contabile ale ""
Mai mult, deși a fost audiat în dosarul penal nr.29/P/2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, la data de 01.11.2008, acesta a binevoit să predea documentele contabile ale societății pe care o administra de abia în luna iunie 2009, după cum rezultă din adresa nr.677/24.06.2009, a " Management" (fila 21).
Așadar, în cauză se poate constata, fără dubiu, că învinuitul a avut cunoștință de faptul că trebuia să predea documentele contabile ale societății pe care o administra lichidatorului desemnat, dar a refuzat să facă acest lucru, iar faptul că a înstrăinat apartamentul ce figura ca domiciliu al său și sediul social al societății, fără a comunica noua adresă, nu a fost decât o manoperă dolosivă folosită pentru a masca refuzul său de a preda documentele societății.
Prin urmare, este cert că în cauză subzistă și latura subiectivă a infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr.85/2006, astfel că, în mod greșit instanța a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea de Apel reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- petentul a atacat ordonanța nr. 29/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț din data de 16.07.2009.
Prima instanță, deși motivează că plângerea a fost introdusă în termen, nu face verificări în acest sens.
Se constată de către instanța de recurs că petentul s-a adresat inițial cu plângere la procurorul ierarhic superior, înregistrată la data de 12.08.2009, având obligația ca, după expirarea termenului de 20 de zile în care plângerea să fie soluționată de acesta, în temeiul art. 275-278 Cod procedură penală, să se adreseze cu o nouă plângere judecătorului, în termen de 20 de zile de la expirarea primului.
Fără să respecte condiția legală a formulării plângerii în termenele reglementate imperativ de Codul d e procedură penală, așa cum au fost acestea interpretate de, a promovat prezenta plângere la data de 05.10.2009 ( fl. 7 din dosarul primei instanțe), după mai mult de 50 de zile de la plângerea adresată procurorului ierarhic superior, împotriva ordonanței atacate.
Prin urmare, plângerea petentului este tardivă, iar hotărârea primei instanțe este nelegală sub acest aspect.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 38515, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul procurorului și, în rejudecare, va respinge plângerea ca tardivă, în baza art. 2781, alin.8, lit. a Cod procedură penală.
Va menține ordonanța atacată.
Văzând și dispozițiile art. 192, alin.2 și 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 38515, pct. 2, lit. d Cod procedură penală, admite recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva sentinței penale nr. 214/P/19.11.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț.
Casează sentința penală recurată în totalitate și reține cauza spre rejudecare.
În baza art. 278/1, alin.8, lit. a Cod procedură penală, respinge plângerea petentului, formulată împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ nr. 29/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, din 16.07.2009, ca tardivă.
Menține ordonanța susmenționată.
În baza art. 192, alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul la plata 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat la prima instanță.
În baza art. 192, alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. -
Red. -
Tehnored. - 3 ex.
04.02.2010
Președinte:Crîșmaru GabrielJudecători:Crîșmaru Gabriel, Anti Silviu Pocovnicu Dumitru
