Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 178/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 178/

Ședința publică din 18 februarie 2010

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 298/A/10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind și părțile vătămate intimate SC SRL A și SC ARCTIC SRL

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la dosar a fost depus un proces-verbal încheiat de Poliția Municipiului A, în care se arată imposibilitatea executării mandatului de aducere, rezultând din verificările efectuate că inculpatul este plecat de circa 5 ani în Spania și că, în baza de date a Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor, acesta nu figurează la adresa indicată în mandat.

Având în vedere faptul că este în imposibilitatea de a-l audia pe inculpatul, iar procedura cu acesta a fost legal îndeplinită, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și în rejudecare să se dispună aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, întrucât inculpatul nu are antecedente penale și a fost de acord cu recuperarea prejudiciului.

Procurorul pune concluzii de admitere în parte a recursului formulat de inculpat, numai cu privire la interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I, lit. c și e Cod Penal, pentru celelalte motive solicitând respingerea recursului.

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2236/02 noiembrie 200 5, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 3920/2005, în baza art. 335 al. 2 din Codul d e procedură penală combinat cu art. 43 din Codul penal, s-a dispus reunirea cauzei ce face obiectul dosarului 3920/2005 al Judecătoriei Arad, cu cea prin care a fost condamnat prin sentința penală 2302 din 20 noiembrie 2003, dosar 11.457/2003 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă, care a fost desființată.

În baza art. 215¹al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 și 43 din Codul penal inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 8 luni închisoare, pentru prejudiciul de 140.311.236 lei.

În baza art. 290 cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 și 43 din Codul penal inculpatul a fost condamnat la 10 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b din Codul penal s-au contopit pedepsele în pedeapsa mai grea, de 2 ani și 8 luni care a fost sporită cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

În baza și pe perioada prevăzută de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, c și e din Codul penal.

În baza art. 348 din Codul d e procedură penală au fost anulate facturile fiscale falsificate cu nr. -/28.02.2003, -/28.02.2003, -/13.03.2003, -/14.03.2004;-/11.04.2003,-/17.04.2004, -/29.04.2003, -/30.04.2003; -/5.05.2003, -/9.05.2003, -/12.05.2003 și avizul de însoțirea mărfii seria - - nr. -, toate eliberate de SC SRL.

În baza art. 118 lit. d din Codul penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 38.- lei prin obligarea inculpatului la plata acestei sume către stat.

În temeiul art. 346 raportat la art. 14 din Codul d e procedură penală inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile SC SRL A, despăgubiri civile de 101.683.836 lei vechi.

S-a dispus ca din fondurile Ministerului Justiției să se plătească Baroului A 400.000 lei vechi, onorar de avocat din oficiu.

În baza art. 191 Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul a fost încadrat ca șofer distribuție - cu activități de gestionar la SC SRL

La data de 9 octombrie 2001, între această societate și SC Arctic SRL s-a încheiat un contract de închiriere și prestări de servicii, în baza căruia prima societate urma să predea celei de a doua produse congelate, aceasta din urmă trebuia să trieze și să depoziteze produsele. SC SRL, la cererea agenților de vânzări, în baza unei comenzi de marfa întocmită în trei exemplare (albastru, roșu și ) ridica mărfurile predate spre păstrare și le livra beneficiarilor, exemplarul albastru al avizului rămânea la SC Arctic SRL spre decontare.

În data de 21 martie 2003, inculpatul s-a prezentat la sediul acestei unități, a întocmit avizul de însoțire a mărfii seria - nr. -, a ridicat marfa în valoare de 38.627.400 lei, pe care a încărcat-o în autovehiculul de serviciu cu număr de înmatriculare -, și fără să predea exemplarul albastru gestionarului SC Arctic SRL A, a plecat din depozit cu marfa pe care a valorificat-o, iar banii obținuți i-a însușit.

Prin sentința penală 2302/2003 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă, pronunțată în dosarul 11457/2003, în baza art. 215¹cu aplicarea art. 41 al. 2 din Codul penal, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare și în baza art. 290 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 din același cod, la 6 luni închisoare.

Pedepsele au fost contopite în cea de 2 ani și s-a dispus, în baza art. 81 și 82 din Codul penal, suspendarea condiționată a pedepsei.

Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile SC SRL despăgubiri în sumă de 101.683.836 lei și au fost anulate facturile falsificate.

S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada ianuarie - 23 mai 2003 acesta a fost angajat ca agent comercial la SC SRL având ca atribuțiuni de serviciu livrarea mărfurilor în baza avizelor întocmite.

În această perioadă inculpatul a întocmit în fals 11 facturi către diverși clienți fără a livra marfă în valoare de 101.683.836 lei creând acest prejudiciu unității.

În privința acestor fapte s-a constatat că există autoritate de lucru judecat.

Împotriva sentinței a declarat apel peste termen inculpatul, care a invocat că nu a avut cunoștință de proces, citațiile fiind emise pentru adresa din A, iar el a lucrat în Ungaria. Oral, avocatul inculpatului a solicitat și reevaluarea probelor și reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 298/A/10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul peste termen declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 2236/02.11.2005 pronunțată în dosar nr. 3920/2005 al Judecătoriei Arad și, în consecință, s-a menținut hotărârea atacată. Inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, cu privire la susținerea inculpatului că nu a cunoscut despre proces întrucât se afla în Ungaria pentru a lucra, iar instanța a continuat citarea sa la domiciliul său, a reținut că potrivit art.177 Cod procedură penală "(1) Învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează; (2) Dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat; (3) În caz de schimbare a adresei arătată în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obținute potrivit art. 180 că s-a produs o schimbare de adresă".

În cauză, inculpatul a arătat că locuiește în sat H, com., jud. A, aspect consemnat în procesul verbal de constatare. De asemenea, fiind condus pentru recoltarea probelor biologice, a declarat același domiciliu, iar prin declarația de la fila 40-41 dosar urmărire penală inculpatul a menținut aceeași declarație privind domiciliul său. Deși citat telefonic pentru prezentarea în fața organelor de urmărire penală, inculpatul nu s-a prezentat, astfel că a fost trimis în judecată în lipsă. În cursul judecății, prima instanță a făcut toate demersurile pentru prezentarea inculpatului conform art. 183 dispunând aducerea acestuia. Mama inculpatului a arătat că în fapt inculpatul nu mai locuiește de mulți ani la acea adresă și nu știe unde poate fi găsit.

S-a mai reținut de către instanța de apel că prima instanță a procedat legal și la citarea prin afișarea la consiliul local de la locul săvârșirii faptei, în condițiile în care s-a stabilit că la adresa de domiciliu acesta nu a mai locuit de mult timp, iar altă adresă sau loc de muncă nu se cunoștea. În consecință, văzând că au fost respectate dispozițiile art. 177 Cod procedură penală privind locul citării inculpatului, s-a considerat de către Tribunalul Arad că motivul invocat este neîntemeiat.

În fața instanței de apel inculpatul a declarat aceeași adresă ca în faza de urmărire penală și, deși legal citat, existând dovada că a primit personal citația, nu s-a prezentat în vederea audierii sale.

Cu privire la greșita individualizare a pedepsei, Tribunalul Arada considerat că s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului, de a conduce autoturismul marca, cu număr de înmatriculare AD-343-HR, pe strada - din municipiul A, având o îmbibație alcoolică de 2,05 g/l alcool pur în sânge și fără a poseda permis de conducere, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002.

Din mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, respectiv procesul verbal de depistare, copii documente, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 870/A/5 din 08.07.2008 de la fila 29 dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul avea în noaptea de 12.07.2008, la ora 22,05, o alcoolemie de 2,05 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 23,05, o alcoolemie de 1,90 g/l alcool pur în sânge.

Fapta de conducere fără a poseda permis de conducere a rezultat atât subiectiv cât și obiectiv din probele administrate, respectiv adresa nr. 27231/13.11.2008 emisă de A de la filele 24-25 dosar urmărire penală.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, acestea au fost evaluate de către prima instanță în mod temeinic, în contextul cauzei, criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal, ținându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptei comise, de natura infracțiunii, de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.

Tribunalul a considerat că prin cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare faptă, orientate către minimul special prevăzut de lege, în mod just s-a apreciat că acestea sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, cel de exemplaritate, dar și cel educativ, în vederea asigurării prevenției generale și speciale.

Totodată, tribunalul a constatat că în stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, în mod legal s-a avut în vedere nivelul ridicat al alcoolemiei, dar și persoana inculpatului cunoscut cu antecedente penale, infracțiunile deduse judecății fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie.

În raport cu cele menționate, tribunalul a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 reflectă toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, acestea fiind evaluate, în mod plural, dându-se relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu se impune coborârea pedepsei. În mod legal prima instanță a dat eficiență art. 61 Cod penal privind revocarea liberării condiționate și a aplicat sporul de 6 luni închisoare, raportat la perseverența infracțională a inculpatului.

Împotriva deciziei penale nr. 298/A/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, fără a preciza motivele căii de atac nici în scris și nici oral în fața instanței.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de inculpatul recurent și din oficiu conform art. 385⁹alin. 3.C.P.P. instanța de recurs constată că recursul este fondat numai în ce privește interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza I, lit. c și e Cod Penal, în rest hotărârile instanțelor de fond fiind legale și temeinice, pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, recunoașterea învinuitului în cursul urmăririi penale (fila 80 dosar UP) care se coroborează cu declarațiile martorilor și și facturile fiscale falsificate. Instanțele de fond au făcut o corectă și completă evaluare a probatoriului administrat în cauză, evaluare pe care instanța de recurs și-o însușește ca fiind pertinentă. Astfel, în mod corect s-a stabilit că în data de 21.03.2003, inculpatul, angajat al SC " " SRL A în calitate de șofer - distribuție, s-a prezentat la sediul SC " Arctic" SRL pentru a ridica marfă, a întocmit cererea de ridicare a mărfii intitulată "Aviz de însoțire a mărfii" seria - - nr. -, a ridicat marfă în valoare de 38.627.400 lei ROL, pe care a încărcat-o în mașina de serviciu - și a plecat fără să predea exemplarul albastru gestionarului de la SC " Arctic" SRL A; după care a vândut marfa diferitelor societăți comerciale, însușindu-și banii obținuți și făcând mențiunea de anulare pe cele trei avize de însoțire a mărfii, creând impresia că marfa a fost returnată.

În mod temeinic, s-a reținut de prima instanță că faptele anterior descrise formează o unitate infracțională cu faptele definitiv judecate prin sentința penală nr. 2302/2003 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 11457/2003, prin care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215¹.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal

Prin sentința penală nr. 2302/2003 pronunțată de Judecătoria Arads -a reținut că în perioada ianuarie - 23 mai 2003, inculpatul, în calitate de agent comercial la SC " " SRL a întocmit în fals un număr de 11 facturi către diverși clienți, fără a livra marfă în valoare de 101.683.836 lei; aspecte intrate în puterea lucrului judecat.

Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. 4 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, precum și faptul că rezoluția infracțională unică rezultă din existența aceluiași mod de operare, perioada de timp, calitatea în care a acționat inculpatul în dauna aceleiași părți vătămate.

În ce privește cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatului și modalitatea de executare, instanța de recurs constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72.Cod Penal și 52.Cod Penal Astfel, potrivit art. 72.Cod Penal "la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". Potrivit dispozițiilor art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârșire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziția în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracțiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracțiuni, din perseverența infracțională etc.), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 Cod penal); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opțiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica și în general pentru un anume regim sancționator, condiționează eficiența deciziei judiciare în atingerea scopului reglementat de legiuitor. În cauză, se constată că inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 2302/2003 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 11457/2003, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215¹.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, faptele sancționate intrând în conținutul constitutiv al infracțiunilor rezultate prin reunirea cu această cauză conform art. 335 alin. 2.C.P.P. raportat la art. 43.Cod Penal Prin urmare, în urma acestei reuniri nu există posibilitatea aplicării unor pedepse într-un cuantum mai mic decât cel stabilit prin sentința penală nr. 2302/2003 a Judecătoriei Arad întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.

În speță, instanțele de fond au făcut o analiză și evaluare completă a tuturor elementelor relevante în individualizarea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, mai sus expuse. Astfel, pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215¹al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și cea de 10 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal; respectiv pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, sunt în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52.Cod Penal

Analizând dispozițiile sentinței penale nr. 2236/02.11.2005 pronunțată de Judecătoria Arad se constată că inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c și e pe Cod Penal durata executării pedepsei principale. Astfel, se constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de recurs apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii.

Astfel fiind, în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. d va C.P.P. admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 298/A/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-. Pe cale de consecință, va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 2236/02.11.2005 pronunțată de Judecătoria Arad în ce privește individualizarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului și va înlătura interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I și lit. e din Cod Penal conținutul acesteia. Va menține în rest dispozițiile hotărârilor judecătorești atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 298/A/10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 2236/02.11.2005 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 3920/2005 în ce privește individualizarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului și rejudecând:

Înlătură interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I și lit. e Cod penal din conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

Menține în rest dispozițiilor hotărârilor judecătorești atacate.

În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

G - - - - -

GREFIER,

- -

Red. /18.02.2010

Tehnored./2 ex./22.02.2010

Prima instanță:

Inst. de apel:,