Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 179/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 179/R
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 252/A/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, asistat de avocat ales din cadrul Baroului B, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală. Inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, în cauză fiind administrate probe care sunt la dosar, din înscrisuri și din planșele fotografice rezultând că locul unde s-ar fi comis infracțiunea este o parcare, iar din procesele-verbale ale organelor de poliție că autoturismul se afla în intersecția str. - cu - și totodată și pe str. -. Mai arată că declarațiile martorilor propuși de parchet au fost dictate de organele de poliție, iar din interiorul buticului a cărui fotografie s-a depus la dosar, nu se putea vedea strada pe care a avut loc incidentul. Mai invocă și faptul că recoltarea probelor biologice nu s-a făcut cu trusa standard, ceea ce duce la anularea acestei probe.
Procurorul pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat, soluția atacată fiind legală și temeinică, din probe rezultă din inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, lipsa trusei standard pentru recoltarea probelor biologice nu creează o prezumție de alterare a acestei probe și prin aceasta nu au fost vătămate interesele inculpatului.
Inculpatul recurent arată că e nevinovat, că nu a condus mașina, nefiind la volanul acesteia și solicită admiterea recursului și menținerea soluției pronunțate în primă instanță.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 691/11.03.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 15.01.1972 în T, județul T, domiciliat în T,-,. B,. 8, județul T, fără forme legale în T,-,. 16, județul T, cetățean român, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, ocupația - ospătar la SC SRL, fără antecedente penale, CNP -, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 09.09.2007, în jurul orei 03,10, învinuitul, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes E 230 cu numărul de înmatriculare -, a fost oprit regulamentar de un echipaj de poliție al Secției 4 Poliției Municipiului Întrucât conducătorul auto emana miros de alcool, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,87 mg/l alcool în aerul expirat. Învinuitul a fost condus la Spitalul Clinic Municipal T în vederea recoltării probelor de sânge.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.820/A/11.09.2007 al LTa rezultat că alcoolemia la proba I este de 1,95 la ora 04,40, iar la proba II de 1,80, la ora 05,40.
Pentru dovedirea faptei de natură penală reținută în sarcina inculpatului, în rechizitoriu au fost indicate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, declarațiile învinuitului, declarațiile martorei.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, text de lege care are următorul conținut "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani".
Prin urmare, elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea de "conducere" a unui autovehicul, esențial pentru existența acestei infracțiuni fiind dovedirea împrejurării că persoana cercetată a condus într-adevăr un autovehicul pe drumurile publice, deoarece numai în această ipoteză se poate pune problema săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.
Inculpatul a fost audiat atât în faza de urmărire penală (filele 17-21) cât și cu ocazia cercetării judecătorești (fila 11), negând în fiecare declarație faptul că ar fi fost oprit în timp ce conducea. În cele trei declarații date inculpatul susține că în data de 09.09.2007, în jurul orei 0200, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare -, de la serviciu până la buticurile situate la intersecția străzilor - și -, unde a oprit și a parcat mașina. De bucurie că a câștigat echipa de fotbal a României a consumat o cantitate importantă de votcă împreună cu bere. față și geamurile de la mașină erau deschise, astfel încât muzica din autoturism se auzea foarte tare. La un moment dat au sosit lângă mașină doi polițiști care i-au cerut mai întâi să dea muzica mai încet. Inculpatul s-a conformat solicitării, însă polițiștii au observat că este sub influența băuturilor alcoolice motiv pentru care i-au cerut să se legitimeze, însă inculpatul nu avea actele asupra sa. Polițiștii și-au chemat colegii de la poliția rutieră care l-au testat pe inculpat cu etilotestul după care l-au condus la Spitalul Clinic Municipal din T unde i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Având în vedere că în toate declarațiile date inculpatul a negat constant faptul că ar fi condus autovehiculul în momentul în care cei doi polițiști s-au întâlnit cu el, trebuie analizate și coroborate celelalte mijloace de probă administrate în procesul penal pentru a se putea stabili dacă într-adevăr inculpatul a condus sau nu autoturismul în momentul în care l-au găsit cei doi polițiști.
Sub acest aspect probele în acuzare sunt următoarele: procesul-verbal de constatare (fila 5 dosar UP) întocmit de agenții de poliție și din cadrul secția 4 și declarația martorei (filele 7,8 dosar UP, filele 27,28 dosar instanță).
Cei doi agenți de poliție au precizat în procesul-verbal că în data de 09.09.2007, în jurul orei 0310, în timp ce efectuau serviciul de patrulare cu autoturismul din dotare, au observat la intersecția străzilor - cu - un autoturism marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare -, care circula cu viteză redusă și care nu a semnalizat schimbarea direcției de mers. Polițiștii precizează că au oprit autoturismul și au trecut la legitimarea conducătorului auto, ambele operațiuni fiind efectuate în prezența martorului ocular.
În același proces-verbal este consemnată și declarația martorului ocular, care a menționat că la data și ora specificate mai sus a observat autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare -, la volanul căruia se afla o persoană de sex masculin, care se afla în stare de ebrietate, despre care ulterior a aflat că se numește.
Procesul verbal este semnat de cei doi agenți de poliție, de martorul și poartă mențiunea că persoana în cauză (inculpatul) refuză să dea orice declarație, să prezinte vreun act de identitate și să semneze procesul-verbal.
Martorul a dat o declarație în faza actelor premergătoare, în data de 09.09.2007 (fila 8 dosar UP) și o declarație după începerea urmăririi penale, în data de 09.11.2007 (fila 7 dosar UP).
În declarația din 09.09.2007 martorul a precizat că în aceeași dată, la ora 0310, pe strada - a observat o patrulă de poliție care a oprit autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare -, la volanul căruia se afla o persoană de sex masculin. La coborârea acestuia din autoturism a observat că persoana care se afla la volan era în stare vădită de ebrietate. După legitimarea acestuia de către agenții de poliție a aflat că se numește de 35 de ani. Menționează că după testarea acestuia cu etilotestul a reieșit că avea o alcoolemie de 0,87 mg/l în aerul expirat iar testul a fost făcut de către o patrulă a poliției rutiere.
În declarația din 09.11.2007 martorul a precizat aceleași date din declarația anterioară, menționând în plus că în ziua evenimentului (09.09.2007) se găsea la SC SRL, situată pe strada - la intersecție cu strada -, unde efectua serviciul la un magazin (boutique).
În ce privește valoarea probatorie a procesului-verbal încheiat la data de 09.09.2007, s-a reținut că potrivit art.90 Cod procedură penală "Procesele-verbale încheiate de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată sunt mijloace de probă.
De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale și actele de constatare încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta".
În cazul de față, cei doi agenți de poliție, care au întocmit procesul verbal, nu fac parte din categoria organelor de urmărire penală, prin urmare actul întocmit nu poate fi considerat mijloc de probă din perspectiva art. 90 alin. 1.
C.P.P.Legea procesual penală atribuie calitatea de mijloace de probă și proceselor verbale, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta (art. 90 alin. 2.p Cod Penal).
Prin procesul-verbal menționat s-a constatat o infracțiune la legea circulației pe drumurile publice (OUG 195/2002 republicată), astfel încât trebuie analizate dispozițiile acestui act normativ pentru a se putea stabili în ce condiții organele de poliție pot întocmi acte de constatare cu valoare probatorie în procesul penal.
Potrivit art. 2 din OUG 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora".
Aceste dispoziții se completează cu cele cuprinse în Regulamentul de aplicare a ordonanței, aprobat prin HG nr. 1391/2006. Astfel, potrivit art. 177 din Regulament "(1) Îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române; (2) Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române".
Potrivit art. 182 alin. 1 din Regulament "(1) Oprirea vehiculelor pe drumurile publice se realizează prin executarea semnalelor regulamentare de către polițistul rutier sau, după caz, de către polițistul de frontieră, atunci când constată încălcări ale normelor rutiere ori în situația în care există indicii temeinice despre săvârșirea unei contravenții ori a unei fapte de natură penală, pentru identificarea persoanelor care au comis astfel de fapte și a bunurilor care fac obiectul urmăririi, precum și pentru verificarea deținerii de către conducătorii vehiculelor a documentelor prevăzute de lege. Oprirea vehiculelor pe drumurile publice se realizează și în condițiile producerii unor calamități naturale, dezastre sau a altor situații care pun în pericol siguranța circulației".
Rezultă din analiza textelor de lege citate mai sus faptul că atribuțiile în domeniul controlului respectării normelor de circulație pe drumurile publice sunt îndeplinite de un corp specializat de polițiști ("poliția rutieră" în accepțiunea textului de lege), competenți să întocmească și acte de constatare, fie că este vorba de contravenții, fie că este vorba de fapte de natură penală.
Cei doi agenți de poliție care, potrivit celor menționate în procesul-verbal, au oprit inculpatul în timp ce conducea pe drumurile publice, nu fac parte din categoria polițiștilor rutieri, aspect ce rezultă din actul de constatare, unde nu se precizează decât faptul că polițiștii fac parte din secția 4, precum și din adresa comunicată instanței de către șeful IPJ T (adresa nr.40429/16.02.2009 - fila 46).
În consecință, întrucât cei doi polițiști nu făceau parte din categoria polițiștilor rutieri, aceștia nu aveau competența legală de a efectua oprirea în trafic și de a întocmi acte de constatare a unei infracțiuni la legea circulației, încălcarea acestor dispoziții legale fiind sancționată în acest caz prin înlăturarea procesului-verbal ca mijloc de probă în procesul penal.
În ce privește declarația martorului s-a constatat că acesta a fost audiat în mod nemijlocit de către instanța de judecată cu ocazia cercetării judecătorești (filele 27,28).
În această declarație martorul a precizat că la momentul incidentului lucra la buticul situat la intersecția străzilor - cu - și a intrat în tură în jurul orei 1900. Inculpatul a cumpărat bere în timpul nopții, părând a fi sub influența băuturilor alcoolice. După ce a cumpărat berile inculpatul a stat la mesele din fața buticului alături de alte persoane. A precizat că la un moment dat a observat o discuție în contradictoriu între inculpat și mai mulți agenți de poliție, însă nu a auzit ce se discuta. A susținut că nu a fost prezentă când inculpatul a fost legitimat, nu l-a văzut pe inculpat la volanul autoturismului, nu a cunoscut marca și numărul de înmatriculare, nu a asistat la testarea cu aparatul etilotest. A menționat că a semnat procesul-verbal la indicația agentului de poliție, fără însă a-l citi, declarația olografă de la fila 8 dosar UP a scris-o personal, la indicația agentului de poliție, declarația olografă de la fila 7 dosar UP a semnat-o fără să o citească, iar scrisul nu-i aparține. A afirmat că în dimineața zilei de 09.09.2007 (ora 700) i-a fost prezentat biletul cu rezultatul etilotestului, însă nu a cunoscut ce cuprinde acesta.
Rezultă din această declarație că inculpatul a cumpărat băuturi alcoolice de la magazinul în care lucra martorul, băuturi pe care le-a consumat în apropierea magazinului, iar întâlnirea cu agenții de poliție a avut loc nu în trafic ci în apropierea buticului, fără ca inculpatul să conducă autoturismul.
Această declarație se coroborează cu declarațiile martorilor oculari și (filele 26, 29) audiați nemijlocit de instanța de judecată. martori afirmă că se aflau la buticul de la intersecția străzilor - cu -, iar în jurul orei 01-0130venit și inculpatul, care conducea autoturismul personal pe care l-a parcat în apropierea buticului. În jurul orei 03-0330inculpatul a avut o discuție cu 2 agenți de poliție, determinată de faptul că celor doi agenți li se părea că din mașina inculpatului muzica se auzea prea tare. Cei doi martori au precizat că în momentul în care au sesizat că discuția între inculpat și agenți a devenit serioasă au plecat. Totodată martorii au susținut că în momentul în care inculpatul a parcat autoturismul agenții de poliție nu erau de față și în intervalul de timp cât ei au fost prezenți inculpatul nu a urcat la volanul autoturismului, toți trei mergând de câteva ori cu berile în mână pentru a schimba muzica din mașină.
Prin urmare, din coroborarea declarațiilor celor trei martori oculari a rezultat faptul că inculpatul nu a fost oprit în trafic nici de echipajul format din cei doi agenți ai secției 4 și nici de vreun echipaj al poliției rutiere.
Întrucât nu s-a dovedit din probatoriul administrat în cauză faptul că inculpatul conducea un autoturism pe drumurile publice, prima instanță, în baza art. 11 pct. 2 lit. a proc.penală raportat la art. 10 lit. a proc.penală, a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 republicată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând soluția ca nelegală, sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor prev. de art. 2 din OUG nr. 195/2002, având în vedere că prima instanță nu a ținut seama de dispozițiile Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române și ca neîntemeiată, sub aspectul greșitei achitări aplicată inculpatului, solicitând admiterea apelului și rejudecarea cauzei.
Prin decizia penală nr. 252/A/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 691/11.03.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, care a fost desființată și rejudecând:
În baza art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, (conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală), a fost condamnat inculpatul, la 1 an închisoare.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, conform art. 82.pen.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83, 85.pen.
Inculpatul a fost obligat la 150 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanța, pe baza probelor aflate la dosar a reținut nejustificat incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 lit. a pen.Cod Penal,( fapta nu există) și a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 87 al 1 din OUG nr. 195/2002.
Astfel, instanța a înlăturat nejustificat din cadrul probelor aflate la dosar, procesul verbal întocmit la data de 09.09.2007 de către cei doi agenți de poliție care au constatat săvârșirea faptei penale de către inculpat.
Pentru a înlătura proba menționată, instanța a făcut și o interpretare eronată atât a dispozițiilor legale care reglementează competența lucrătorilor poliției de constatare a faptelor penale la regimul circulației pe drumurile publice, cât și a conținutului adresei nr. 40429/16.02.2009 a JT.
Astfel, din conținutul adresei menționate coroborată cu celelalte probe ale dosarului, rezultă că cei doi agenți erau în timpul serviciului și patrulau cu autoturismul din dotare atunci când l-au observat pe inculpat care conducea autoturismul și pentru că nu a semnalizat schimbarea direcției de mers l-au oprit, iar cu această ocazie au constatat că este sub influența alcoolică, iar când a fost testat cu aparatul etilotest, a rezultat o alcoolemie de o,87%( ulterior s-a stabilit că alcoolemia era de 1,35 gr.%o la ora 04,40 și de 1,80 gr%o la un interval de o oră).
Prima instanță nu a ținut seama de dispozițiile Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, în special prevederile art. 26 al. 1 pct. 8, care stabilesc atribuții, în sensul desfășurării potrivit competenței de activități pentru constatarea faptelor penale și de efectuare de cercetări în legătură cu aceste fapte, precum și de prev. art. 31 al. 1 lit. f, conform cărora în realizarea atribuțiilor ce îi revin, polițistul este investit cu exercițiul autorității publice și are printre drepturile și obligațiile sale specifice și pe acelea de a efectua cu respectarea dispozițiilor legale controale ale traficului vehiculelor aflate în circulație, atunci când există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unor infracțiuni; potrivit art. 26 al. 1 pct. 18, organele de poliție supraveghează și controlează circulația pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute de lege; se constată că potrivit art. 213.C.P.P. organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare care nu suferă amânare chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența lui.
În raport de aceste dispoziții legale și de înscrisurile mai sus menționate, s-a apreciat de către instanța de apel că procesul verbal întocmit de cei doi agenți de poliție nu poate fi înlăturat în cauză, ci dimpotrivă este prezumat că exprimă realitatea datelor cu privire la faptele și împrejurările constatate de către cei doi agenți de poliție până la înscrierea în fals.
Totodată, s-a mai constatat că prima instanță a făcut și o interpretare eronată a declarației martorei, în sensul că în mod neîntemeiat a reținut declarația dată de aceasta în fața instanței și a înlăturat nejustificat declarația dată de martoră la urmărirea penală.
Astfel, în cele două declarații (din care una olografă) date la urmărirea penală, martora a declarat că a observat când autoturismul condus de inculpat a fost oprit de către o patrulă de poliție și la coborârea conducătorului auto din autoturism a observat că acesta era în vădită stare de ebrietate; martora a văzut biletul cu rezultatul alcoolemiei care era de 0,87 gr%o.
Împrejurarea că ulterior la instanță martora și-a schimbat declarația nu este de natură să ducă la concluzia că declarația dată la instanță este cea reală, în condițiile în care nu există nici o justificare plauzibilă pentru schimbarea declarației și de regulă adevărul obiectiv este exprimat pe declarațiile martorului obținute imediat după constatarea infracțiunii, iar nu cele date ulterior după o perioadă mai îndelungată de timp.
De altfel, declarațiile martorei de la urmărirea penală se coroborează și cu constatările procesului verbal încheiat de lucrătorii de poliție, pe când declarația martorei de la instanță nu se coroborează nici măcar cu declarațiile celor doi martori - și, încuviințați în apărarea inculpatului și care nu au fost efectiv prezenți la constatarea faptei, astfel că declarațiile lor nu înlătură constatările procesului verbal întocmit în cauză.
Având în vedere motivele arătate, s-a reținut de către Tribunalul Timiș că probele dosarului dovedesc existența faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică în sânge ce depășește limita legală de peste 0,80 gr%o alcool în sânge, prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, întrunirea elementelor constitutive ale acestei fapte, precum și săvârșirea ei de către inculpatul, care în data de 09.09.2007 în jurul orelor 3,3o a condus autoturismul marca Mercedes E 230, cu nr. înmatriculare -, având alcoolemia de o,87 gr.%o alcool pur în aerul expirat (la testarea cu aparatul etilotest)și valorile mai sus menționate conform buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei.
În raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72.pen. respectiv gradul de pericol social ridicat al acestei fapte, împrejurările concrete în care a fost comisă, precum și persoana inculpatului care este la prima încălcare a legii penale, însă a avut o poziție nesinceră pe parcursul procesului penal, instanța de apel a apreciat că se justifică condamnarea inculpatului pentru fapta comisă la o pedeapsă de un an închisoare.
Întrucât s-a apreciat că scopul preventiv, educativ al pedepsei poate fi realizat și fără privarea de libertate, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81, 82.pen. cu aplicarea art. 83, 85.pen.
Față de aceste considerente, văzând și dispoz. art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 691/11.03.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, care a fost desființată și rejudecând:
În baza art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, (conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală), inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, conform art. 82.pen; s-a atras atenția inculpatului asupra dispoz. art. 83, 85.pen.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prev.de art. 71.pen. de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a -II-a, lit. b,c pen. s-a apreciat că această pedeapsă se aplică doar în cazul condamnării la pedeapsa închisorii care atrage de drept și pedeapsa accesorie, astfel că în condițiile în care pentru pedeapsa principală aplicată s-a dispus suspendarea condiționată, s-a reținut că nu poate fi aplicată pedeapsa accesorie, întrucât pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
Așa fiind, tribunalul a reținut că suspendarea condiționată a executării pedepsei atrage de drept și suspendarea executării pedepsei accesorii, deoarece accesoriul urmează soarta principalului. Art. 71.pen. leagă executarea pedepsei accesorii de executarea pedepsei principale, iar termenul de "pedeapsă" folosit în art. 81.pen. în sensul că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executare, desemnează atât pedeapsa principală cât și pe cea accesorie.
Așadar s-a apreciat că pe perioada termenului de încercare nu pot fi interzise drepturile prev. de art. 71 rap. la art.64 lit. a teza a -II-a, lit. b,c pen. pentru că în felul acesta s-ar excede voința legiuitorului.
Împotriva deciziei penale nr. 252/A din 167.11.2009 a declarat recurs inculpatul, recurs nemotivat în scris și înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la 10.12.2009.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu potrivit art. 385 ind. 6.p Cod Penal, instanța de recurs apreciază că decizia penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cauză. Instanța de recurs își însușește întrutotul motivarea oferită de instanța de apel, cu următoarele completări.
În mod corect instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o imbibație alcoolică ce depășește limita legală, corect reținându-se că la data de 9.09.2007, în jurul orelor 3,30, inculpatul a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare -, fiind depistat la intersecția străzii - și -.
Apărarea inculpatului în sensul că nu a fost depistat rulând autoturismul, ci se afla în fața unui butic consumând băuturi alcoolice de bucurie că a câștigat echipa de fotbal a României și că la momentul la care au sosit organele de poliție auto era parcat, portiera față și geamurile de la mașină fiind deschise pentru ca muzica din auto să se audă foarte tare, nu este susținută.
Astfel, procesul verbal de constatare - fila 5 dosar UP, arată că inculpatul rula cu viteză redusă la intersecția străzilor - cu - și nu a semnalizat schimbarea direcției de mers, fiind oprit de către lucrătorii de poliție în prezența martorei asistente, în prezența căreia inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, iar în urma rezultatului care indica 0,87 mg/l, a fost condus la spital pentru recoltarea probelor biologice. Potrivit buletinului de analiză toxicologică- alcoolemie nr. 820/A/10.09.2007 la ora 4,40 inculpatul avea o alcoolemie de 1,95%o, iar la ora 5,40 avea alcoolemia de 1,80% Această stare de fapt este susținută și de procesul verbal întocmit de cei doi lucrători de poliție din cadrul Secției 4 care au menționat că l-au remarcat în trafic pe inculpat rulând cu autoturismul marca Mercedes, fapt ce a condus la oprirea acestuia în trafic. Martora oculară -fila 7 dosar de urmărire penală - confirmă această stare de fapt, fiind de față când inculpatul a fost oprit în trafic în timp ce conducea autoturismul, dând în cursul urmăririi penale două declarații în care menționează aceeași stare de fapt.
Potrivit dispozițiilor art. 63 al. 2.pr.penală probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe făcându-se de instanța de judecată conform convingerilor sale formate în urma examinării tuturor probelor administrate. În vederea stabilirii adevărului, instanța de judecată este obligată, potrivit art. 62.penală Cod Penal, să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se, conform art. 63.pr.penală, după interpretarea fiecărei probe administrate. Dacă între declarațiile date de un martor în cursul urmăririi penale și cele data în fața instanței de judecată există contradicții, sarcina instanței este aceea de a stabili care dintre depozițiile date reflectă realitatea. În considerarea acestei idei, instanța de recurs apreciază ca valabilă și conform realității depoziția dată de martora în cursul urmăririi penale, într-un moment apropiat de data săvârșirii faptei și când evenimentele petrecute în noaptea de 9.09.2007 erau proaspete în memoria acesteia, factorul timp neafectând relatarea stării de fapt. Prin urmare, instanța de recurs apreciază că inculpatul nu se afla în parcare, ci rula cu autoturismul pe drumurile publice, aflându-se sub influența alcoolului, iar retractarea declarației martorei este lipsită de efecte juridice câtă vreme martora nu a reușit să convingă instanța de judecată de pertinența motivelor care au determinat-o să relateze altă starea de fapt decât cea menționată constant în cursul urmăririi penale. De altfel, inculpatul a fost de acord să i se recolteze probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, ori dacă acesta avea reprezentarea faptului că nu a condus autoturismul, ci că se afla în parcarea din fața unui bloc, nu avea nici un motiv să îi însoțească pe lucrătorii de poliție în vederea deplasării la unitatea sanitară pentru recoltarea probelor biologice. Atitudinea inculpatului de a se deplasa la spital poate fi apreciată ca o recunoaștere a caracterului ilicit al activității sale, apărarea inculpatului fiind de circumstanță. Pe de altă parte, chiar dacă inculpatul a refuzat semnarea procesului verbal de constatare, acesta nu a contestat caracterul fals al mențiunilor inserate în el.
Instanța de recurs apreciază că declarația dată de martora oculară în cursul urmăririi penale se coroborează cu procesul verbal de constatare, cu procesul verbal întocmit de către cei doi lucrători de poliție și cu rezultatul buletinului de analiză toxicologică pentru stabilirea alcoolemiei.
Legiuitorul a prevăzut că orice activitate de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o imbibație alcoolică ce depășește limita legală îmbracă pericol social, siguranța celorlalți participanți la trafic fiind pusă în pericol.
Pedeapsa aplicată de către instanța de apel a fost corect individualizată, dându-se relevanță principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral al inculpatului și fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.72 penal.
Astfel, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. fi respins recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 252/A/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 252/A/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /16.03.2010
Tehnored./16.03.2010
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 179/
Ședința publică din 18 februarie 2010
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 252/A/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Laura Bogdan, Anca Nacu
