Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 180/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 180/

Ședința publică din 18 februarie 2010

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de partea civilă - prin reprezentant legal și asigurătorul Asigurări SA - Sucursala Reșița împotriva deciziei penale nr. 102/13.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul intimat, asigurătorul recurent SC ASIGURĂRI SA, părțile civile intimate, Clinica de Infantilă T și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " " T, lipsind partea civilă recurentă și reprezentantul legal al acesteia, pentru care se prezintă avocat ales din cadrul Baroului C-S, cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Reprezentantul părții civile recurente, avocat depune la dosar un extras ECRIS din dosarul nr- al Judecătoriei Caransebeș, adeverința medicală nr. 692 din 15.02.2010 și un bon fiscal. Solicită admiterea recursului declarat de partea civilă astfel cum a fost formulat în scris, considerând hotărârea atacată ca nelegală și netemeinică. Arată că în mod greșit instanța de apel l-a obligat pe inculpat la plata unei rente lunare începând cu data de 17.10.2009, în mod legal fiind obligarea acestuia la plata rentei începând cu data de 17.10.2006, cum corect a reținut instanța de fond. Solicită și majorarea daunelor morale până la limita maximă prevăzută în contractul de asigurare, având în vedere circumstanțele producerii accidentului, urmările acestuia, vârsta mică a părții civile și faptul că a rămas cu un handicap permanent. De asemenea, se impune și majorarea pedepsei aplicate inculpatului întrucât acesta nu a avut o atitudine sinceră în ceea ce privește fapta comisă, nu a acordat primul ajutor părții civile, nu s-a interesat de soarta acesteia după accident și nu a încercat să ajute familia în nici un fel. Referitor la daunele materiale și morale, arată că în mod corect asigurătorul trebuia să fie obligat la plata acestora și nu asigurătorul alături de inculpat. Cu privire la cheltuielile de transport, solicită ca acestea să fie acordate întrucât a fost depusă la dosar dovada cheltuielilor de transport ale apărătorului părții civile, care au fost suportate de partea civilă. Cu cheltuieli de judecată în recurs. Solicită respingerea recursului declarat de asigurător.

Procurorul pune concluzii de admitere în parte a recursului declarat de partea civilă, numai cu privire la majorarea daunelor morale acordate acesteia, obligarea inculpatului la plata rentei lunare începând cu data de 17.10.2006 și la plata cheltuielilor de transport. Pune concluzii de respingere a recursului cu privire la majorarea pedepsei aplicate inculpatului. Referitor la recursul declarat de asigurător, pune concluzii de admitere în parte a acestuia, numai cu privire la înlăturarea obligării acestuia la plata cheltuielilor de spitalizare.

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 190 din 14.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Caransebeș, în baza art.184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 și 76 Cod penal,l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare; în baza art. 81, 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, atrăgând atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal; în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 998-999 cod civil și art. 48, 49, 50 din Legea 136/1995, l-a obligat pe inculpat alături de asigurătorul Spania, prin mandatar Uniqa Asigurări SA (fosta Unita Vienna Insurance SA B) să plătească suma de 4.566,18 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " " din T, suma de 5.000 lei daune materiale, 30.000 lei daune morale și o rentă lunară de 200 lei, începând cu data de 17.10.2006 și până la încetarea stării de nevoie, către partea civilă, reprezentată de tatăl său, până la limita prevăzută în contractul de asigurare sau plafonul stabilit prin lege; a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții ale părții civile, reprezentată de tatăl său; a constatat că nu s-a constituit parte civilă Clinica de Infantilă T; în baza art. 193 Cod procedură penală și art. 50 din Legea 136/1995, l-a obligat pe inculpat alături de asigurătorul Spania, prin mandatar Uniqa Asigurări SA (fosta Unita Vienna Insurance SA B) să plătească suma de 1755,35 lei cheltuieli de judecată părții civile; în baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat se va avansa din fondurile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în rejudecare, din analiza tuturor probelor administrate, a reținut următoarele:

În data de 17.10.2006, în jurul orelor 17,00, în timp ce conducea autoturismul marca BMW, nr. 2701- proprietatea numitului, pe DN 68 din direcția oraș Oțelu -C, pe raza comunei, în zona primăriei din această comună, inculpatul a accidentat-o pe minora, în vârstă de 11 ani, care se angajase în traversarea șoselei printr-un loc care permitea acest lucru, existând în zonă indicatoare de presemnalizare și semnalizare "trecere pietoni".

Datorită vitezei cu care rula autoturismul condus de inculpat, și ca urmare a impactului, minora parte vătămată "a zburat" prin aer, fiind aruncată pe spațiul din afara părții carosabile. După impact, autoturismul a mai rulat o distanță de aproximativ 22.

Inculpatul nu a negat producerea accidentului, însă a arătat că nu este adevărat să fi avut viteză mare, viteza lui încadrându-se în limitele legale, că partea vătămată s-a angajat în traversarea străzii printr-un loc nepermis și fără să se asigure, și că la un moment dat a încercat să se întoarcă înapoi, moment în care s-a produs impactul, care, în condițiile arătate, nu a mai putut fi evitat.

Din raportul de cercetare la fața locului, cu planșele foto anexe de la filele 5-12 dosar urmărire penală, rezultă clar că zona în care s-a produs accidentul avea panouri de semnalizare la loc vizibil cu indicatorul trecere de pietoni. S-a mai constatat că porțiunea de drum era dreaptă, cu îmbrăcămintea asfaltică în stare bună, carosabilul era uscat și vizibilitatea era bună, iar la locul accidentului nu au fost găsite urme de frânare.

Din raportul de expertiză tehnică de la filele 40-50, rezultă că la momentul impactului, autoturismul condus de inculpat avea o viteză de 57,67 km/ și că într-adevăr victima nu a trecut exact pe locul pentru trecere de pietoni, ci la o distanță de aproximativ 2,5 după acest loc, situație în care însă accidentul tot nu ar fi putut fi evitat deoarece inculpatul nu a respectat indicatoarele presemnalizare trecere pietoni și trecere pietoni, în sensul de a reduce viteza și de a circula cu atenție. Eventual victimei i se poate imputa doar faptul că nu a apreciat corect mișcarea autoturismului și că nu s-a asigurat suficient în momentul în care s-a angajat în traversarea străzii, însă acest lucru se datorează vârstei acesteia.

Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie al Serviciului Județean de Medicină Legală C-S de la fila 53, rezultă că la momentul producerii accidentului inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Din certificatul medico-legal al Serviciului Județean de Medicină Legală C-S de la filele 55-56 dosar urmărire penală, rezultă că partea vătămată în urma accidentului a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 80 zile îngrijiri medicale, fiind internată în Spitalul Clinic de Urgență pentru copii T, secția chirurgie și ortopedie pediatrică în perioada 18.10-28.11.2006, suferind o intervenție chirurgicală.

Fapta inculpatului, săvârșită în condițiile prezentate mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și este dovedită prin probele administrate în cauză menționate mai sus coroborate și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, precum și persoana inculpatului, dar a reținut în circumstanțiere că inculpatul este infractor primar și a avut o atitudine relativ sinceră pe tot parcursul procesului penal.

Astfel fiind, considerând că aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special este suficientă pentru îndreptarea conduitei inculpatului, instanța, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 81, 82 Cod penal, apreciind că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, atrăgând atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că din declarația martorului rezultă că acesta personal l-a împrumutat pe tatăl părții vătămate cu suma de 8 mil. Rol și a văzut personal când niște prieteni al acestuia l-au împrumutat cu suma de 500 $ SUA. De asemenea, martorul arată că l-a transportat pe tatăl părții vătămate de patru ori pe ruta - C și de două ori pe ruta T, fără însă să-i solicite vreun. Pe de altă parte, martorul a mai arătat că, după accident, tatăl părții vătămate a făcut un împrumut din bancă în sumă de 150 mil. Rol, martorul arătând însă că nu cunoaște cum au fost folosiți acei bani, iar din localitate a organizat o chetă pentru a ajuta familia victimei, care nici în prezent nu se simte foarte bine. De asemenea, a reținut că din copia certificatului de încadrare într-un grad de handicap nr. 349/2009 și hotărârea nr. 3360/26.02.2009 a Comisiei pentru Protecția Copilului C-S, rezultă că victima se încadrează în gradul accentuat de handicap, certificatul fiind valabil până la data de 26.02.2010.

Astfel fiind, instanța de fond a apreciat ca parțial dovedite pretențiile civile și, dată fiind suferința fizică și psihică produsă părții civile, faptul că aceasta în urma accidentului a fost încadrată în grad de handicap accentuat, fapt ce necesită eforturi și cheltuieli suplimentare pentru recuperare, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală cu aplicarea art. 998-999 Cod civil și art. 48, 49, 50 din Legea 136/1995, astfel că inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul Spania, prin mandatar Uniqa Asigurări SA (fosta Unita Vienna Insurance SA B) să plătească suma de 5.000 lei daune materiale, 30.000 lei daune morale și o rentă lunară de 200 lei, începând cu data de 17.10.2006 și până la încetarea stării de nevoie, către partea civilă reprezentată de tatăl său, până la limita prevăzută în contractul de asigurare sau plafonul stabilit prin lege.

Totodată, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998-999 Cod civil și art. 48, 49, 50 din Legea 136/1995, l-a obligat pe inculpat alături de asigurătorul Spania, prin mandatar Uniqa Asigurări SA (fosta Unita Vienna Insurance SA B) să plătească suma de 4.566,18 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru copii " " din T, instanța având în vedere constituirea inițială de parte civilă față de neconcordanțele prezentate mai sus raportat la cealaltă constituire de parte civilă.

La stabilirea despăgubirilor, prima instanță a avut în vedere că autoturismul condus de inculpat beneficia de asigurare la societatea spaniolă de asigurări Spania, reprezentată prin mandatar Uniqa Asigurări SA (fosta Unita Vienna Insurance SA B), în baza art. 48, 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 și că potrivit art. 50 din Legea 136/1995, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală, în limita prevăzută în contractul de asigurare sau plafonul stabilit prin lege.

Totodată, instanța a constatat că nu s-a constituit parte civilă Clinica de Infantilă

În baza art. 193 Cod procedură penală și art. 50 din Legea 136/1995, inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul Spania, prin mandatar Uniqa Asigurări SA (fosta Unita Vienna Insurance SA B) să plătească suma de 1755,35 lei cheltuieli de judecată părții civile.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, conform disp. art. 362-363 Cod procedură penală, partea civilă prin reprezentant legal și asiguratorul Uniqa Asigurări SA (fostă Unita Vienna Insurace SA) - reprezentant al asigurătorului Spania.

Apelul declarat de partea civilă, prin reprezentantul său legal a criticat sentința judecătoriei atât în ceea ce privește latura penală, respectiv sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, care este prea mică față de "gravitatea faptei comise", cât și sub aspectul laturii civile, respectiv a daunelor acordate - 30.000 lei ron, sumă ce este prea mică în comparație cu suma la care inculpatul era asigurat.

În motivarea acestei cereri, s-a invocat faptul că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 74, 76 Cod penal, întrucât din analiza probelor rezultă că inculpatul nu a recunoscut clar și nu a regretat fapta comisă, a tergiversat soluționarea cauzei și nu a manifestat preocupare pentru situația părții vătămate.

În latură civilă s-a invocat faptul că despăgubirile morale nu au avut în vedere suferința la care a fost și este supusă în continuare partea vătămată, faptul că are nevoie de îngrijire medicală, a suferit o puternică traumă psihică.

De asemenea, s-a mai învederat faptul că pentru latura civilă, inculpatul și asigurătorul nu au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor, făcând practic imposibil de executat hotărârea judecătorească.

Cât privește apelul asigurătorului, acesta a vizat nelegalitatea hotărârii, în sensul că în mod greșit a fost obligat la plata către partea civilă a unei rente lunare, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu aceasta, în cuantum de 1755,35 lei ron, invocându-se în sprijinul acesteia dispozițiile Legii nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 3108/2004.

Prin decizia penală nr. 102/13.10.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-au admis apelurile declarate de partea civilă - prin reprezentant legal și asigurătorul Uniqa Asigurări (fostă Unita Vienna Insurance ), reprezentant al asigurătorului Spania, împotriva sentinței penale nr.190/14.05.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosarul nr-, care a fost desființată parțial, în latură civilă și rejudecând:

În baza disp. art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă (reprezentată de tatăl său ) și obligă asigurătorul Uniqa Asigurări - reprezentantul asigurătorului Spania alături de inculpatul, la plata sumei de 5.000 lei daune materiale, 50.000 lei daune morale către această parte civilă (până la limita prevăzută în contractul de asigurare sau plafonul stabilit prin lege).

Inculpatul a fost obligat față de aceeași parte civilă la plata unei rente lunare de 200 lei, începând cu data de 17.10.2009 și până la încetarea stării de nevoie.

În baza disp. art. 14, 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod civil, art. 313 Legea nr. 95/2006 și art. 49 și 55 al. 1 din Legea 136/1995, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " " din T și a fost obligat asigurătorul Uniqa Asigurări - reprezentant al asigurătorului Spania, alături de inculpat, la plata sumei de 4.566,18 lei cheltuieli de spitalizare.

În baza disp. art. 193 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat față de partea civilă la plata sumei de 1.755,35 lei - cheltuieli de judecată.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de disp. art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74, 76 Cod penal, la o pedeapsă de 4 luni închisoare cu executare în condițiile art. 81 și urm. Cod penal.

În latură civilă s-a dispus, printre altele, obligarea inculpatului alături de asigurător (prin mandatar), la plata către partea civilă a unei rente lunare de 200 lei, începând cu data de 17.10.2006 și până la încetarea stării de nevoie, precum și a sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale. De asemenea, s-a mai dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1755,35 lei, către aceeași parte civilă.

Potrivit art. 42 pct. 1 coroborat cu art. 47 al. 1 din normele CSA, aprobate prin Ordinul CSA nr. 3108/2004, norme aplicate accidentelor de circulație produse în anii 2005-2006, asigurătorul acordă despăgubiri, după cum urmează: 1). În caz de vătămare corporală; 2). Diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice, la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical;3). Venitul mediu lunar realizat din activități desfășurate de către persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; 4). Salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau calificare; 5). Eventuale cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale), probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; 6). Cheltuieli cu îngrijiri pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult de salariul de bază minim pe economie; 7). morale, în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Prevederile legale conțin o normă imperativă și de strictă interpretare și instanța de apel a observat că nu se acordă despăgubiri cu caracter periodic, neexistând vreun temei legal pentru a se putea reține că această obligație este garantată de asigurător, sens în care singura persoană obligată la plata unei rente lunare către partea civilă este inculpatul.

Referitor la faptul că societatea de asigurări nu a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile, tribunalul a reținut că pentru daunele provocate într-un accident de circulație, persoana care răspunde în mod direct pentru prejudiciile cauzate este cel vinovat de producerea accidentului, în speță inculpatul, temeiul juridic al antrenării răspunderii acestuia fiind disp. art. 998, 999 Cod civil. Inculpatul este cel vinovat de producerea accidentului și, prin urmare, el este cel care răspunde pentru fapta sa ilicită, răspunderea asigurătorului fiind antrenată doar în măsura în care s-a stabilit răspunderea persoanei vinovată de accident și care a încheiat contractul de asigurare și doar în baza acestuia. Rezultă, deci, că temeiul juridic al celor două răspunderi este diferit, răspunderea asigurătorului fiind antrenată în temeiul răspunderii contractuale și potrivit art. 41 și 42 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul se obligă să plătească despăgubiri pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite. 1 al art. 42 din Legea nr. 136/1995 prevede că drepturile persoanei păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzătoare de producerea pagubei, instituindu-se astfel obligația de despăgubire în sarcina inculpatului, obligație completată și de art. 53 și 54 ale Legii nr. 136/1995.

Răspunderea asigurătorului este reglementată de dispozițiile Legii nr. 136/1995 și a normelor probate prin ordinul nr. 3166/29.06.2005, emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

S-a reținut astfel că societatea de asigurare este citată în procesul penal pentru a-i fi opozabilă hotărârea instanței, iar răspunderea sa este antrenată numai în baza contractului de asigurare, conform art. 42 din Legea nr. 136/1995 (fiind deci nefondată susținerea obligării în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor).

În privința cuantumului daunelor morale, instanța de apel a reținut că acordarea acestora trebuie să reprezinte o compensare a suferințelor cauzate părții vătămate (atât fizice, cât și psihice) ca urmare a producerii accidentului; a privării acesteia de posibilitatea participării la viața socială urmare a conduitei ilicite a inculpatului, partea vătămată fiind nevoită să urmeze, în continuare, tratament trofic cerebral și recuperator motor, precum și cursurile unei școli speciale, ceea ce în mod evident a afectat și afectează viața minorei pe toate planurile, așa încât a majorat cuantumul daunelor morale la suma de 50.000 lei.

Referitor la obligarea asigurătorului la plata către partea civilă la plata sumei de 1755,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța de apel a apreciat că în mod nelegal s-a dispus sub acest aspect, întrucât, potrivit art. 22 pct. 6 din normele aprobate prin ordinul CSA nr. 3108/2004, "asigurătorii nu pot acorda despăgubiri pentru amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârii penale privind plata despăgubirilor".

Cât privește cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, tribunalul l-a apreciat ca fiind corect stabilit, prin raportare la dispozițiile art. 52 și 72 Cod penal, reținerea circumstanțelor atenuante, în sensul că inculpatul este infractor primar și a avut o atitudine relativ sinceră, fiind în consonanță cu dispozițiile legale în materie și probele existente la dosar.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs partea civilă - - prin reprezentant legal și asigurătorul ASIGURĂRI B, prin Sucursala Reșița, în calitate de reprezentant în România al asigurătorului Spania.

În motivarea recursului, partea civilă a arătat că în mod greșit instanța de apel a dispus obligarea inculpatului la plata unei rente lunare în cuantum de 200 lei începând cu data de 17.10.2009 și până la încetarea stării de nevoie, deși legală ar fi fost obligarea inculpatului începând cu data de 17.10.2006. De asemenea, s-a solicitat majorarea daunelor morale până la limita maximă prevăzută în contractul de asigurare, având în vedere circumstanțele producerii accidentului, urmările acestuia asupra părții civile, vârsta mică a acesteia și handicapul permanent cu care a rămas.

Partea civilă a criticat hotărârea recurată și în ceea ce privește latura penală a cauzei, apreciind că pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei este prea blândă, solicitând majorarea acestei pedepse deoarece nu a avut o atitudine sinceră cu privire la faptă și nu a acordat primul ajutor părții civile.

O altă critică formulată a fost aceea că instanța de apel în mod greșit a dispus ca plata daunelor materiale și morale să se facă de către asigurător alături de către inculpatul.

Ultima critică formulată în cauză de către partea civilă recurentă a fost aceea că instanța de apel a respins cererea de acordare a cheltuielilor de transport pentru cele două termene de judecată, deși aceste cheltuieli au fost dovedite și în consecință trebuiau acordate.

Asigurătorul în motivele de recurs a solicitat diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile, apreciind că această sumă este exagerată față de situația concretă de fapt.

Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de partea civilă - - prin reprezentant legal și asigurătorul ASIGURĂRI B, prin Sucursala Reșița, în calitate de reprezentant în România al asigurătorului Spania sunt fondate, pentru motivele care urmează să fie expuse în continuare.

Astfel, instanța de fond - Judecătoria Caransebeș, pe baza întregului material probator din cauză a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă în forma prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, încadrarea juridică fiind cea legală, iar individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut conform criteriilor prev. de art. 72.Cod Penal, luându-se în considerare gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, acestuia aplicându-i-se o pedeapsă de 4 luni închisoare ca urmare și a aplicării circumstanțelor atenuante facultative, care au fost corect reținute, pedeapsa fiind suspendată condiționat, fiind îndeplinite în acest sens cerințele legii penale, deoarece scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

În aceste condiții, instanța apreciază că latura penală a cauzei a fost corect soluționată și nu se impune majorarea pedepsei, așa cum a solicitat partea civilă în motivele de recurs, deoarece pedeapsa aplicată, de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului, care este infractor primar, având primul contact cu legea penală și această atenționare este suficientă pentru a preveni comiterea altor fapte antisociale.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, sunt fondate criticile formulate de către partea civilă recurentă atât cu privire la necesitatea majorării cuantumului daunelor morale acordate acesteia, cu privire la data de la care trebuie acordată renta lunară în cuantum de 200 lei și în ceea ce privește necesitatea acordării cheltuielilor de judecată din apel.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, prima instanță a acordat suma de 30.000 lei cu acest titlu în favoarea părții civile -, sumă care a fost majorată la 50.000 lei de către Tribunalul C-S, iar Curtea de Apel Timișoara va majora la 100.000 lei această sumă.

Este necesară această majorare a sumei reprezentând daune morale acordate părții civile - datorită faptului că, urmare a accidentului de circulație, aceasta a trecut prin suferințe fizice și psihice multiple, viața sa socială a fost grav afectată, fiind nevoită să urmeze o serie de tratamente de recuperare, modul acesteia de viață a fost schimbat radical la o vârstă fragedă (partea civilă fiind minoră), iar urmările accidentului de circulație vor fi simțite de aceasta probabil toată viața, ea încadrându-se în gradul accentuat de handicap conform certificatului depus la dosar, fiind nevoită să fie înscrisă la cursurile unei școli speciale, iar pentru toate acestea instanța apreciază că suma de 100.000 lei este în măsură să compenseze în mod echitabil valorile afectate ca urmare a producerii accidentului de circulație.

La plata sumei menționate mai sus urmează a fi obligat inculpatul alături de asigurătorul ASIGURĂRI B, prin Sucursala Reșița, în calitate de reprezentant în România al asigurătorului Spania (până la limita prevăzută în contractul de asigurare sau plafonul stabilit de lege), nefiind fondată critica părții civile cu privire la observația că doar asigurătorul ar trebui obligat la plata acestei sume.

În ceea ce privește renta lunară de 200 lei acordată în favoarea părții civile, aceasta urmează a fi achitată de către inculpat începând cu data de 17.10.2006, respectiv data producerii accidentului, și nu de la data de 17.10.2009 cum în mod greșit s-a arătat în decizia Tribunalului C-S, și până la încetarea stării de nevoie a părții civile.

În legătură cu cheltuielile ocazionate cu judecarea apelului neacordate de către instanța de apel, solicitate de către partea civilă, instanța apreciază că această critică este fondată, deoarece apelul formulat de aceasta a fost admis, iar cheltuielile cu deplasările apărătorului ales al părții civile au fost dovedite prin depunerea unor documente (bonuri fiscale), care la rândul lor, dovedesc valoarea carburantului folosit prin deplasarea acestuia din localitatea C până în localitatea Reșița și retur, astfel că aceste cheltuieli în cuantum de 91,97 lei urmează a fi acordate părții civile și vor fi achitate de către inculpat.

În ceea ce privește recursul formulat de către asigurător, instanța apreciază că singurul motiv pe care l-a invocat, respectiv cuantumul exagerat al daunelor morale acordate părții civile, nu este fondat, deoarece aceasta a trecut prin suferințe fizice și psihice deosebite, viața părții civile schimbându-se radical din toate punctele de vedere după accidentul de circulație suferit, rămânând cu un grad de handicap care îi afectează traiul de zi cu zi, de la o vârstă relativ fragedă, astfel că cuantumul daunelor morale trebuie majorat și nu redus, așa cum a solicitat asigurătorul.

Recursul formulat de asigurător este însă fondat pentru un alt motiv, respectiv acela că Tribunalul C-S în mod greșit a dispus obligarea inculpatului alături de asigurător la plata sumei de 4566,18 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " "

La acordarea acestei sume către partea civilă sunt aplicabile disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, care prevăd că doar persoana care a produs vătămarea unei alte persoane, urmează să despăgubească unitatea spitalicească care a acordat îngrijirile medicale victimei, astfel că în această situație asigurătorul nu putea fi obligat la plata unor astfel de cheltuieli, deoarece este aplicabilă o lege specială și care prevede în mod expres care este persoana de la care unitățile spitalicești urmează a-și recupera cheltuielile legate de spitalizarea victimelor.

Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită recursul formulat de partea civilă - - prin reprezentant legal și asigurătorul ASIGURĂRI (denumire anterioară UNITA INSURANCE SA) B, prin Sucursala Reșița, în calitate de reprezentant în România al asigurătorului Spania, împotriva deciziei penale nr. 102/13.10.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.

Va fi casată decizia recurată și sentința penală nr. 190/14.05.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, în parte, în latura civilă, și rejudecând se va înlătura obligația asigurătorului la plata sumei de 4.566,18 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " " T, rămânând obligat la plata acestei sume doar inculpatul.

Se va dispune majorarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile - de la 50.000 lei, la 100.000 lei, sumă la care este obligat inculpatul alături de asigurător.

Se va dispune modificarea datei începerii obligației inculpatului față de aceeași parte civilă la plata unei rente lunare în cuantum de 200 lei, din 17.10.2009 în 17.10.2006 și până la încetarea stării de nevoie.

Inculpatul va fi obligat la plata sumei de 91.97 lei, reprezentând cheltuielile de transport efectuate de reprezentantul părții civile (avocat) cu ocazia soluționării cauzei în apel.

Celelalte dispoziții ale deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii, vor fi menținute.

În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 193.C.P.P. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 99,94 lei, reprezentând cheltuieli de transport efectuate de reprezentantul părții civile cu soluționarea cauzei în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul formulat de partea civilă - - prin reprezentant legal și asigurătorul ASIGURĂRI (denumire anterioară UNITA INSURANCE SA) B, prin Sucursala Reșița, în calitate de reprezentant în România al asigurătorului Spania, împotriva deciziei penale nr. 102/13.10.2009 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosar nr-.

Casează decizia recurată și sentința penală nr. 190/14.05.2009, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, în parte, în latura civilă, și rejudecând:

Înlătură obligația asigurătorului la plata sumei de 4.566,18 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii " " T, rămânând obligat la plata acestei sume doar inculpatul.

Dispune majorarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile - de la 50.000 lei, la 100.000 lei, sumă la care este obligat inculpatul alături de asigurător.

Dispune modificarea datei începerii obligației inculpatului față de aceeași parte civilă la plata unei rente lunare în cuantum de 200 lei, din 17.10.2009 în 17.10.2006 și până la încetarea stării de nevoie.

Obligă inculpatul la plata sumei de 91.97 lei, reprezentând cheltuielile de transport efectuate de reprezentantul părții civile (avocat) cu ocazia soluționării cauzei în apel.

Menține nemodificate celelalte dispoziții ale deciziei recurate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În baza art. 193.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 99,94 lei, reprezentând cheltuieli de transport efectuate de reprezentantul părții civile cu soluționarea cauzei în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

G - - - - -

GREFIER,

- -

Red. Gh./01.03.2010

Tehnored./2 ex./01.03.2010

Prima instanță:

Inst. de apel:,