Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 337/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 337/
Ședința publică din 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpata împotriva deciziei penale nr. 336 din 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata recurentă, personal și asistată de apărătorii aleși, av. și av., ambii cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul susține recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, și solicită admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței Judecătoriei Arad, apreciind că instanța de apel a procedat la o greșită individualizare a pedepsei, neținând cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite, aceea de a falsifica un înscris și de a se prevala de acesta în cadrul unui proces civil, de persoana inculpatei, care a avut o atitudine nesinceră atât în fața instanțelor civile, cât și ulterior, în fața organelor judiciare penale, precum și de faptul că inculpata este cunoscută cu antecedente penale, care, chiar dacă nu atrag starea de recidivă, constituie o împrejurare de natură a agrava răspunderea penală. Referitor la recursul formulat de inculpată, pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat.
Apărătorii aleși ai inculpatei susțin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei și solicită în principal admiterea recursului și achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit.c Cpp. În ipoteza în care se reține săvârșirea faptei de către inculpată și condamnarea acesteia, să se aplice în principal pedeapsa amenzii, iar în subsidiar, o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea disp. art. 81 Cp. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită respingerea pretențiilor civile privind obligarea inculpatei la plata sumei de 1.500 euro, pe care le apreciază ca nejustificate. Referitor la recursul formulat de parchet, apreciază că motivele sunt netemeinice, solicitând respingerea acestuia.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1866 din 10 septembrie 2007, Judecătoria Arad, în baza art.290 Cod penal a condamnat pe inculpata la 1 (un) an și 6 (șase ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cp, inculpatei i-au fost interzise exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice prevăzut de art. 64 lit. a) și exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. b) Cod penal.
A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă și, în consecință, a fost obligată inculpata la plata către această parte a echivalentului în lei la data executării a sumei de 1500 euro.
În baza art. 348 Cpp a fost desființat înscrisul falsificat întitulat chitanță datat 3.08.2002.
În baza art. 191 alin.1 Cpp a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că la data de 25.01.2002, a împrumutat, de la învinuita, suma de 840 USD, pe o perioadă de un an, împrumutul fiind garantat cu imobilul situat în localitatea,-, județul A, intabulat în CF 4383 și constatat în contractul autentificat la notar sub nr. 483. La aceeași dată a fost încheiată în formă autentică și oferta de dare în plată a imobilului pentru situația nerestituirii împrumutului la termen, ofertă acceptată de învinuită în formă autentică la data de 24.10.2003. Prin încheierea dată în Camera de Consiliu la data de 28.10.2003 în dosarul nr. 17201/CF/2003 a Judecătoriei Arad - Biroul de Carte Funciară, apreciind că în momentul întocmirii contractului de împrumut cu garanție imobiliară "intenția părților nu era aceea de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului prin dare în plată ci aceea ca numitul să obțină un împrumut de la numita ", s-a dispus respingerea cererii Biroului Notarial Public pentru intabularea dreptului de proprietate cu titlu de dare în plată în CF 4383.
La data de 09 februarie 2005 învinuita a chemat în judecată pe solicitând evacuarea acestuia din imobilul mai sus arătat, imobil pe care învinuita a afirmat că l-a dobândit prin oferta de dare în plată. Constatându-se că pârâtul din acțiunea de evacuare ( ) a decedat la data de 14.12.2002, prin sentința civilă nr. 1200 pronunțată la data de 02.03.2005 în dosarul nr. 1417/2005 al Judecătoriei Arad, acțiunea a fost respinsă.
Prin sentința civilă nr. 6433 pronunțată la data de 13.12.2005 în dosarul nr. 12938/2005 al Judecătoriei Arad, constatându-se că în dosarul execuțional 293/2005 al executorului judecătoresc s-a pornit executarea silită imobiliară împotriva moștenitoarei testamentare a debitorului ( ) deși creanța principală s-a prescris - a fost admisă contestația la executare și dispusă anularea executării silite în dosarul execuțional mai sus arătat.
La data de 07.02.2006, prevalându-se de un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță" - datat 03.08.2002 scris în întregime de și purtând pe lângă semnătura învinuitei și a unui martor și semnătura pretins autentică a debitorului, pentru a dovedi întreruperea cursului prescripției executării silite prevăzută de art. 405 alin. 1 Cod procedură civilă, învinuita a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 6433/13.12.2005 a Judecătoriei Arad. Constatând că în toate acțiunile, respectiv întâmpinările formulate în cadrul acțiunilor civile referitoare la restituirea împrumutului garantat imobiliar, învinuita nu a ținut cont de acea chitanță precizând valoarea creanței ca fiind constant 840 USD, respectiv având în vedere că în perioada 01.08.2002 - 10.09.2002 debitorul a fost internat în Spitalul Clinic Municipal A - Secția Pneumoftiziologie - situație în care acesta nu ar fi putut semna nici un înscris la data de 03.08.2002 - în cadrul dosarului civil nr. 6339/2006 al Judecătoriei Arad, moștenitoarea debitorului ( ) a defăimat ca fals înscrisul mai sus arătat.
Din expertiza criminalistică efectuată în cauză nr. 102/13.06.2007 de Laboratorul Interjudețean T rezultă că înscrisul intitulat "chitanță" depus la dosar în original de, datat 03.08.2002, scris de învinuită, semnătura de la poziția "am predat" nu a fost executată de către, a fost contrafăcută prin copiere, prin metoda repasării șanțurilor de presiune, utilizând drept model semnătura autentică a titularului aflată la rubrica "împrumutat" a înscrisului "contract de împrumut" autentificat cu nr. 483/25.01.2002 la Biroul notarial.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a declarat apel inculpata, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 336 din 7.11.2007, Tribunalul Arada admis apelul declarat de inculpata, a desființat parțial hotărârea atacată, iar în rejudecare, a redus pedeapsa aplicată de la 1 an și 6 luni închisoare la 10 luni închisoare, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, ținând seama și de dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul promovat în cauză este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, tribunalul a apăreciat că în mod corect prima instanță a analizat și interpretat probațiunea administrată în cauză și a reținut stare de fapt corespunzătoare adevărului, susținută de probatoriul cauzei, atât cel desfășurat în fața instanței, cât și cel administrat în faza de urmărire penală.
Audiată fiind de către prima instanță, inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei penale, admițând că ea a fost persoana care a scris conținutul respectivei chitanțe din 03.08.2002, dar, a susținut că domnul a semnat personal la rubrica "Am predat".
Tribunalul a apreciat că apărarea inculpatei menționată anterior, se poziționează în totală contradicție cu probațiunea cauzei, astfel că a înlăturat-o ca nefiind în concordanță cu starea de fapt reală.
Astfel, s-a apreciat ca indubitabil faptul că domnul nu a fost prezent la momentul întocmirii și nu a semnat chitanța în discuție, câtă vreme, acesta la data de 03.08.2002, se afla internat în Spitalul Clinic Municipal A - secția Pneumoftiziologie, astfel după cum rezultă din evidențele instituției sanitare menționate; este de subliniat faptul că inculpata nu a susținut că împreună cu martorul s-ar fi deplasat la spital pentru a-l contacta pe domnul, ci a afirmat că toți trei s-au întâlnit în cartierul, zona III, fapt ce evident nu este real.
În plus, cu o importanță covârșitoare în sprijinul vinovăției inculpatei, tribunalul a menționat expertiza criminalistică efectuată la Laboratorul Interjudețean T, din ale cărei concluzii rezultă cu evidență faptul că domnul nu a executat semnătura de la rubrica "Am predat", aceasta fiind contrafăcută prin metoda repasării șanțurilor de presiune.
Drept urmare, coroborând concluziile expertizei criminalistice cu evidențele medicale care arestă că domnul era internat în spital la data întocmirii chitanței, a rezultat că nu acesta este persoana care a semnat înscrisul indicat anterior; de altfel, inculpata nu a fost în măsură să ofere vreo explicație a faptului că semnătura domnului a fost falsificată (fapt confirmat printr-un mijloc de probă științific), aspect ce dovedește o dată în plus nesinceritatea inculpatei atunci când susține că semnătura a fost efectuată de acesta, în prezența sa și a martorului, nepotul inculpatei.
Referitor la depoziția martorului, instanța de apel a constatat că aceasta este lipsită de obiectivitate, nereflectând adevărul, astfel că a înlăturat-o ca nesinceră și evident părtinitoare.
Pe de altă parte, în apărarea inculpatei, s-a mai susținut că în speță, prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, întrucât prin expertiza criminalistică efectuată s-a arătat că nu se poate stabili autorul semnăturii contrafăcute prin copiere.
Ținând cont de metoda folosită pentru contrafacerea semnăturii (anume: repasarea șanțurilor de presiune utilizând drept model o semnătură autentică a domnului ), apare ca evident faptul că expertul criminalist nu ar putea stabili cine este autorul, această sarcină revenind organelor de cercetare penală și instanței de judecată. Faptul că printr-o expertiză nu se poate indica autorul unui fals nu înseamnă că acesta nu poate fi stabilit prin alte mijloace de probă, coroborat cu deducții logice indubitabile.
Or, este cert faptul că doar inculpata avea interesul falsificării semnăturii debitorului său, pentru ca prin chitanța întocmită în acest fel, să obțină întreruperea cursului prescripției executării silite în dosarul civil având drept obiect contestația la executare formulată de (moștenitoarea defunctului ).
Prin urmare, instanța a apreciat că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, împotriva inculpatei existând probe certe de vinovăție, care au condus instanța la concluzia logică că aceasta este persoana care a falsificat înscrisul sub semnătură privată în discuție, falsificarea profitându-i direct în procesul civil. Raportat la cele arătate, s-a menționat că inculpata nu a reușit să probeze lipsa de temeinicie a probelor incriminatoare (conform art. 66 alin. 2 Cod procedură penală), fiind imposibil de acceptat că falsificarea s-a făcut de o altă persoană, fără vreo implicare a inculpatei.
Reținând justificat vinovăția inculpatei, Judecătoria Arada procedat la o justă încadrare juridică a faptei penale comise, aceasta întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată - prevăzută de art. 290 Cod penal.
Sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, instanța de apel a apreciat că se impune reducerea pedepsei aplicate de prima instanță la cea de 10 luni închisoare, această pedeapsă corespunzând criteriilor generale de individualizare, precum și scopului pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Din punctul de vedere al opiniei majoritare, s-a apreciat că nu se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere că inculpata nu este la prima încălcare a legii penale, fiind condamnată anterior pentru infracțiunea de abuz de încredere, iar pe de altă parte, aceasta nu a recunoscut săvârșirea faptei penale, aspect ce a condus instanța la concluzia că aceasta nu-și asumă responsabilitatea și nu regretă fapta săvârșită, motiv pentru care nu se poate aprecia că scopul pedepsei ar putea fi atins și fără privare de libertate.
În opinia separată, d-na judecător, a arătat că este de acord cu opinia majoritară în ce privește vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, dar nu sunt de acord cu redozarea pedepsei și cu modalitatea de executare a acesteia, prin privare de libertate.
Pe lângă argumentele care au condus la reținerea vinovăției inculpatei, a considerat că trebuie punctate și următoarele aspecte, care conduc la aceeași concluzie, susținerile inculpatei sub aspectul nevinovăției nefiind fondate, și anume: -inculpata a prezentat înscrisul intitulat "chitanță" datat 03.08.2002, doar la promovarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6433/13.12.2005 pronunțată de Judecătoria Arad, după ce s-a constatat prescripția dreptului de a cere executarea silită a bunurilor debitorului său. Prin întâmpinarea pe care inculpata a depus-o în același dosar ea nu face vreo referire la acest înscris, dar se referă la termenul de prescripție special, de 10 ani. Ori, dacă la data formulării întâmpinării acel înscris ar fi existat inculpata l-ar fi depus cu siguranță aceasta fiind o cale cu mult mai simplă și sigură totodată, sub aspectul efectelor juridice, pentru valorificarea drepturilor sale procedurale, decât cea pe care a ales-o prin întâmpinare și care justificat nu a fost împărtășită de judecătorul cauzei în condițiile în care practica judiciară în materie s-a pronunțat constant în acest sens; - cu toate că înscrisul poartă data mai sus arătată și atestă restituirea sumei de 40 de dolari dintr-un total de 840 dolari, în cererile pe care le-a adresat instanței, ulterior datei la care susține că a fost semnată convenția, inculpata face referire la întreaga datorie, concluzia logică neputând fi decât aceea că suma de 40 de dolari nu a fost restituită de către debitor, "chitanța" fiind întocmită în fals cu scopul de a obține o hotărâre judecătorească favorabilă în procedura de executare silită pe care inculpata a demarat-o după ce, atât demersurile pe care le-a făcut pentru obținerea unui titlu asupra imobilului debitorului, cât și acțiunea în evacuare, i-au fost refuzate de către instanța de judecată; - într-o ordine logică a evenimentelor ce au precedat și succedat procedurile judiciare la care a recurs inculpata, rezultă fără dubiu că, la momentul la care a prezentat chitanța inculpata cunoștea caracterul fals al acesteia, derivată cel puțin din faptul că debitorul nu a restituit vreo sumă de bani la 03.08.2002, ceea ce în accepțiunea art. 290 Cod penal constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În ce privește pedeapsa ce a fost aplicată inculpatei de prima instanță, a considerat că, în sensul prevederilor art. 52 și 72 Cod penal, privind scopul și criteriile de individualizare ale acesteia, raportat la modul în care a acționat inculpata și la consecințele pe care le-a produs fapta pe care a comis-o, este bine dozată, o reducere a cuantumului în sensul exprimat de opinia majoritară nefiind justificată.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile art. 81, 82 Cod penal, scopul educativ și preventiv al pedepsei putând fi atins și prin suspendarea condiționată a executării, pe perioada unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni cu consecințele prevăzute de art. 83 în cazul comiterii altor fapte penale.
Inculpata nu are antecedente penale în sensul prevăzut de litera baa rticolului 81 Cod penal, ea fiind condamnată cu amendă penală pentru abuz de încredere în anul 2004, în prezent fiind reabilitată, pedeapsa aplicată în prezenta cauză nu depășește 3 ani închisoare, iar scopul acesteia poate fi atins și fără privarea de libertate.
Pentru a susține acest din urmă aspect, a avut în vedere vârsta inculpatei, capacitatea ei de a înțelege consecințele faptei sale, pe care am dedus-o din atitudinea pe care a adoptat-o între judecata pe fond și în apel, raportat la gradul de instruire al acesteia (studii superioare), formându-i convingerea că pe viitor va fi în măsură să adopte o conduită care să nu o mai aducă în conflict cu legea penală, în cazul inculpatei nefiind necesare metode de reeducare specifice mediului penitenciar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpata.
Parchetul, în motivarea recursului, a arătat că instanța de apel a procedat la o greșită individualizare a pedepsei, neținând cont la dozarea acesteia de criteriile prev. de art. 72 Cp, respectiv de gradul de pericol social al faptei, modalitatea de comitere a acesteia, circumstanțele personale ale inculpatei.
S-a mai arătat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea pedepsei aplicată inculpatei în regim de detenție, solicitând în final casarea hotărârii atacate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
Inculpata, în motivele de recurs, a solicitat achitarea sa în temeiul prev. art. 10 lit.c Cpp, deoarece, din expertiza efectuată în cauză, s-a concluzionat că nu se poate stabili autorul semnăturii contrafăcute prin copiere, fiind aplicabil astfel, principiulin dubio pro reo,beneficiind de prezumția de nevinovăție.
De asemenea, s-a criticat modul de individualizare a pedepsei, aceasta necorespunzând criteriilor prev. de art. 72 Cp, dar și modalitatea de executare a pedepsei aplicate, practica judiciară fiind în sensul aplicării disp. art. 81 Cp, în cazul unor infracțiuni similare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a arătat că nu s-au generat prejudicii materiale sau morale părții vătămate, pretențiile acesteia din urmă fiind nejustificate.
În subsidiar, s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu amenda sau suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și respingerea pretențiilor civile, iar cu privire la recursul formulat de către parchet, respingerea acestuia.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad este nefondat, iar recursul formulat de către inculpata este fondat, pentru următoarele motive:
Inculpata, în primă instanță, a fost condamnată de către Judecătoria Arad la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cp, reținându-se în sarcina sa că ar fi falsificat un înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea semnăturii, la data de 7.02.2006, folosindu-l în cadrul unei acțiuni civile, la instanța civilă, în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv întreruperea cursului prescripției.
Pentru a ajunge la această soluție, prima instanță s-a bazat pe faptul că inculpata a redactat înscrisul intitulat "chitanță", datat 3.08.2002, purtând semnătura inculpatei și a unui martor, precum și pe o scrisoare medicală, eliberată de Spitalul Clinic Municipal A, care a atestat că numitul, în perioada 1.08.2002 - 10.09.2002 a fost internat la secția de pneunoftiziologie, astfel că nu putea semna actul descris mai sus, precum și declarația părții vătămată.
De asemenea, instanța s-a mai bazat și pe un alt element, respectiv acela că inculpata ar fi avut interes în falsificarea înscrisului.
Instanța de apel a considerat că motivarea primei instanțe este corectă în ceea ce privește reținerea vinovăției inculpatei, însă a reindividualizat pedeapsa în sensul reducerii ei, de la 1 an și 6 luni închisoare, la 10 luni închisoare.
Instanța de control judiciar apreciază însă că aceste probe sunt insuficiente pentru a conduce la condamnarea unei persoane pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, în condițiile în care există o serie de alte elemente care fac ca în cauza de față să fie aplicabil principiulin dubio pro reo.
Pentru a subzista infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, se presupune sub aspectul elementului material, să subziste falsificarea prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, ori prin alterarea înscrisului în orice mod, iar pentru a condamna o persoană pentru această infracțiune, trebuie dovedit faptul că acea persoană a procedat la falsificarea, contrafacerea scrierii sau subscrierii, sau alterarea înscrisului.
Din expertiza criminalistică efectuată de Laboratorul Interjudețean T, aparținând Institutului Național de Expertize Criminalistice, a rezultat că la rubrica "am predat" de pe înscrisul denumit "chitanță", datat 3 august 2002, semnătura nu a fost executată de titularul, iar pe calea expertizei grafice, nu se poate stabili autorul semnăturii contrafăcută prin copiere.
De asemenea, instanța de fond a înlăturat depozițiile martorului, martor care a figurat în înscrisul respectiv, ca fiind subiective, deși acesta ar fi fost singurul în măsură să expună modalitatea în care a fost redactat și semnat înscrisul în cauză, în acest fel înlăturându-se un martor direct.
Este adevărat că există contradicții între modalitatea arătată de acest martor, de a se încheia înscrisul, și scrisoarea medicală emanată de la Spitalul Clinic Municipal A, dar această contradicție trebuia lămurită în primul rând de către organul de urmărire penală, iar apoi această situație, în cel mai rău caz, poate conduce la situația aplicabilității principiuluiin dubio pro reo, care îi profită inculpatei.
Atât organul de urmărire penală, cât și instanțele de fond și apel, nu au lămurit în primul rând dacă inculpata a contrafăcut semnătura titularului, această contrafacere putând fi efectuată și de o altă persoană, și, în ciuda acestui fapt, inculpata a fost trimisă în judecată în calitate de autor, și nu ca instigator, deși, așa cum arată și prima instanță, datorită modului de contrafacere, nu s-a putut stabili autorul contrafacerii semnăturii.
S-a mai motivat în acest sens, de către prima instanță, că urmează a fi păstrată această încadrare juridică, doar pentru că nu s-a putut stabili că inculpata ar fi determinat o altă persoană să procedeze la contrafacerea semnăturii și că modalitatea de sancționare este identică.
Curtea nu poate accepta o astfel de "prezumție", deoarece, orice faptă penală trebuie dovedită cu probe sigure, credibile, neputând a se proceda la condamnarea unei persoane fără a lămuri aspect esențiale, cum ar fi vinovăția unei persoane, încadrarea juridică a faptei fără aceste probe credibile, convingătoare.
Faptul că inculpata a redactat înscrisul, nu poate constitui o probă pentru a fi condamnată, deoarece acest lucru îl recunoaște chiar inculpata în declarația sa, acest aspect nefiind contestat.
În aceste condiții, instanța apreciază că nu sunt suficiente probe concrete, care să dovedească indubitabil că inculpata a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, fiind aplicabil în speță principiul in dubio pro reo, deoarece organele judiciare au datoria să dovedească vinovăția unei persoane și nu persoana acuzată să-și dovedească nevinovăția.
Nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție în cauza de față, de care se bucură orice persoană, în speța de față inculpata urmează a fi achitată în baza art. 10 lit.c Cpp, deoarece din probele dosarului rezultă că înscrisul în cauză este fals, însă nu s-a putut stabili cu certitudine cine a procedat la falsificarea semnăturii titularului.
Instanța de control judiciar, față de această soluție care urmează să fie dispusă, nu va mai analiza motivele de recurs care sunt legate de individualizarea judiciară a pedepsei, așa cum au fost formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și, în subsidiar, de către inculpată.
De altfel parchetul susține aplicarea unei pedepse cât mai aspre, indiferent de circumstanțele personale ale inculpatei, însă, înainte de trimiterea în judecată a inculpatei, trebuia să administreze cât mai multe probe pentru a dovedi vinovăția inculpatei, nefiind permis în cadrul unui proces echitabil, condamnarea unei persoane, doar pe baza unor probe mai puțin relevante și a unor deducții logice.
În aceste condiții, este evident că nu mai sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, necunoscându-se autorul faptei cauzatoare de prejudicii, astfel că, acțiunea civilă exercitată de către partea civilă, urmează a fi respinsă.
Din expertiza grafică efectuată în cauză a rezultat fără dubiu că înscrisul intitulat "chitanță", datat 3.08.2002, este fals, în sensul că semnătura de la rubrica "am predat" nu aparține titularului, astfel că se impune înlăturarea acestui înscris din circuitul civil, prin desființarea acestuia în baza disp. art. 348 cpp.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 336/7.11.2007 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 38515pct.2 lit. d Cpp va admite recursul formulat de inculpata împotriva aceleiași hotărâri, va casa decizia penală recurată și sentința penală nr. 1866/10.09./2007 a Judecătoriei Arad pronunțată în dosar nr- și rejudecând, în baza art. 11 pct.2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit.c Cpp va achita pe inculpata sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cpp va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă în contradictoriu cu inculpata.
În baza art. 348 Cpp va desființa înscrisul falsificat denumit "chitanță" datat 3.08.2002.
Văzând și disp. art. 192 al.3 Cpp,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 336/7.11.2007 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 38515pct.2 lit. d Cpp admite recursul formulat de inculpata împotriva aceleiași hotărâri.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr. 1866/10.09./2007 a Judecătoriei Arad pronunțată în dosar nr- și rejudecând:
În baza art. 11 pct.2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit.c Cpp achită pe inculpata sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cpp respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă în contradictoriu cu inculpata.
În baza art. 348 Cpp desființează înscrisul falsificat denumit "chitanță" datat 3.08.2002.
În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -
GREFIER
- -
Red. Gh./11.04.08
Tehnored. 2 ex./11.04.08
PI. - - Jud.
- - opinie separată;; - Trib.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
