Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 336/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 336/
Ședința publică din 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 182 din 4.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea civilă intimată, personal și asistat de avocat, lipsă fiind inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, partea civilă intimată.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, av., solicită în temeiul art. 38515pct.2 lit.c Cpp admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Caransebeș, depunând la dosarul cauzei concluzii scrise.
Apărătorul părții civile intimate, av., pune concluzii de respingere a recursului, arătând că atât instanța de fond cât și cea de apel au apreciat corect starea de fapt, solicitând obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei Tribunalului C-
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 360 din 10.10.2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeș în baza art. 215 al. 1 Cod penal, a condamnat inculpatul, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 215 al. 1 Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, inculpatul urmând să execute, conform art. 33,34 Cod penal, pedeapsa rezultantă de 6 (șase) luni închisoare.
În baza disp. art. 81, 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 6 luni.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal cu privire la revocare în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
A obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 400 lei reprezentând onorar pentru avocat.
A admis acțiunea civilă a părții civile și în baza art. 14,346 Cpp și art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul să îi plătească suma de 1440 euro sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de despăgubiri civile.
A admis acțiunea civilă a părții civile și, în baza disp. art. 14, 346 Cpp și art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul să îi plătească suma de 800 lei RON cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 15 iunie 2007, în jurul orei 14, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul care s-a oferit să-i schimbe suma de 1440 euro, motivând că în noaptea următoare, bancnotele euro urmau să fie schimbate și după aceea bancnotele aflate în circulație nu mai sunt valabile.
Partea vătămată i-a dat inculpatului 1440 euro și a primit în schimb 2000 lire turcești.
În data de 8 aprilie 2005, în jurul orei 10,30 inculpatul s-a prezentat la locuința părții vătămate căruia i-a spus că cunoaște pe fiica acestuia și s-a oferit să îl ajute să-și schimbe banii pe care îi avea, pe motiv că, începând cu noaptea următoare, se va introduce o monedă nouă, urmând ca cele vechi să fie retrase din circulație.
Părțile vătămate au sesizat organele de poliție și, întrucât nu cunoșteau numele persoanei care i-a înșelat, s-a procedat la o recunoaștere din grup.
Fără nici o ezitare, părțile vătămate l-au indicat dintr-un grup de 5 persoane (în care se afla și inculpatul) pe inculpatul ca fiind autorul faptelor sesizate.
Tot cu ocazia prezentării pentru recunoaștere, martorul a indicat fără ezitare pe inculpat, ca fiind persoana care l-a întrebat unde locuiește partea vătămată și pe care a condus-o la locuința acestuia.
Inculpatul a fost examinat asupra comportamentului simulat cu tehnica poligraf și, în concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 50456 din 25 septembrie 2006 al Serviciului de Criminalistică din cadrul IPJ D, s-a reținut că inculpatul a avut un comportament simulat.
Martorii, -, în declarațiile date, au confirmat că părțile vătămate s-au întâlnit cu o persoană care le-a schimbat banii, dar nu pot descrie acea persoană.
La cererea inculpatului au fost audiați martorii -, încercând să dovedească faptul că la data de 15 iunie 2006 și 8 aprilie 2005, nu părăsit domiciliul său și deci nu a comis fapta ce i se impută.
Martora - a declarat că la data de 15 iunie 2006 inculpatul a mers la serbarea de sfârșit de an școlar a fiului său și, bucuros că acesta a fost premiat, a invitat-o la el acasă pe martoră, unde aceasta a rămas în jurul orei 14 și că după ora 14 inculpatul nu a plecat de acasă, întrucât a văzut mașina acestuia în fața casei.
La fel a declarat și martorul care a arătat că inculpatul, în data de 15 iunie 2006, între orele 8 -13 fost la școală și după ora 13 nu a mai plecat de acasă.
Martora a confirmat declarațiile celor doi martori, în sensul că inculpatul a fost la școală până la ora 13, dar nu cunoaște unde a fost acesta în acea zi între orele 13 -16.
Martora a declarat că în lunile aprilie-mai 2005 lucrat la inculpat în comuna și își amintește că în ziua de 8 aprilie 2005 inculpatul nu a plecat de acasă, dar nu știe în ce zi a fost data de 8 aprilie 2005.
La fel, martorul, a declarat că în luna aprilie 2005, inculpatul a fost tot timpul la locuința sa din comuna, jud. M și că în ziua de 8 aprilie 2005 inculpatul se afla în O, amintindu-și că atunci el și soția sa au fost la domiciliul inculpatului unde au văzut factura și obiectele electrocasnice pe care inculpatul le cumpărase.
Pe timpul urmăririi penale, inculpatul nu a cerut în apărarea sa audierea acestor martori, solicitând doar audierea lor pe timpul cercetării judecătorești.
Instanța de fond nu a luat în considerare depozițiile acestor martori, întrucât fiecare din ei aveau legături foarte apropiate cu inculpatul și, îndeosebi, apreciind că este foarte puțin probabil ca martorii să cunoască unde a fost inculpatul și ce a făcut acesta la o anumită dată în urmă cu doi ani, respectiv cu un an.
Pentru aceste considerente de fapt, instanța de fond a apreciat că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
La stabilirea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat, dar și împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor.
Cu privire la latura civilă a procesului, instanța de fond a reținut că inculpatul a primit de la partea vătămată 1440 euro pentru " a-i schimba" și i-a dat în schimb 2000 lire turcești fără valoare, iar de la partea vătămată a primit suma de 800 lei RON "pentru schimbare în o altă monedă".
Cele două părți vătămate s-au constituit părți civile cu sumele în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea acesteia și achitarea sa în temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală.
În motivarea apelului său, inculpatul a arătat că din probele administrate la dosarul cauzei nu se poate reține vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată; s-a arătat de către inculpat că soluția de condamnare pronunțată de prima instanță se bazează exclusiv pe proba recunoașterii din grup de către părțile vătămate și pe recunoașterea din grup a inculpatului de către martorul, care nu a mai fost audiat în fața primei instanțe, în această calitate; în concluzie, se arată de către inculpat că probele administrate nu au fost coroborate și că nu a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa.
Verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 și art.378 Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, Tribunalul C-S a constatat că apelul formulat de inculpatul este nefondat, astfel că prin decizia penală nr. 182 din 4 decembrie 2007 l-a respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, s-a reținut de către tribunal că prima instanță a apreciat corect probele administrate la dosarul cauzei.
Așa cum, în mod corect a reținut și instanța de fond, părțile vătămate și l-au indicat pe inculpatul, fără ezitare, dintr-un grup de 5 persoane între care se afla și inculpatul, ca fiind cel care s-a oferit să le schimbe anumite sume de bani, pe motiv că moneda EURO urma să se schimbe în noaptea următoare și bancnotele aflate în circulație nu vor mai fi valabile.
Declarația părții vătămate s-a coroborat și cu cea a martorului, care, tot cu ocazia recunoașterii din grup, l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care l-a întrebat unde locuiește partea vătămată și pe care a condus-o la locuința acesteia.
În mod corect prima instanță a înlăturat declarațiile martorilor propuși de inculpat în apărarea sa, pe de o parte, întrucât inculpatul, în faza de urmărire penală nu a solicitat audierea acestor martori, deși a avut această posibilitate, iar, pe de altă parte, întrucât acestea sunt nerelevante, neputându-se deduce cu certitudine din acestea că inculpatul nu ar fi fost la data reținută în rechizitoriu la locul săvârșirii faptei.
Pe de altă parte, aceste declarații nu s-au coroborat cu cele ale părților vătămate și ale martorului, care l-au indicat pe inculpat ca fiind persoana cu care s-au întâlnit și care a săvârșit faptele reținute în rechizitoriu.
Prin urmare, s-a reținut că, sub aspectul laturii obiective, s-a făcut dovada că inculpatul a săvârșit acțiunea de inducere în eroare a părților vătămate, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase ( inculpatul a susținut că moneda EURO se va schimba și că bancnotele aflate în circulație nu vor mai fi valabile ), acțiune ce a avut ca urmare producerea unui prejudiciu material de 1440 EURO și respectiv 800 RON, între acțiunea săvârșită și prejudiciul produs existând o legătură directă de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, s-a făcut dovada că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptelor sale și urmărind producerea lui.
Totodată, s-a reținut că prima instanță a individualizat corect pedepsele aplicate, conform criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând seama atât de împrejurările săvârșirii infracțiunilor ( infracțiunea a fost săvârșită asupra unor părți vătămate cu vârstă înaintată și cu posibilități reduse de informare ), de existența concursului de infracțiuni și de valoarea destul de mare a prejudiciului produs, cât și de faptul că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale.
Având în vedere aspectele mai sus relevate, tribunalul a reținut că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Împotriva deciziei penale nr. 182 din 4.12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S a declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea cauzei și trimiterea ei spre rejudecare la Judecătoria Caransebeș pentru a se verifica neconcordanțele existente între declarațiile date de martori, pentru a se face confruntări între părțile vătămate și inculpat precum și pentru a se administra noi probe.
În motivele de recurs, depuse în scris la dosar, s-a mai solicitat și achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. c C.P.P. dar acest motiv nu a mai fost susținut cu ocazia recursului.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată, în raport de solicitările făcute în apărare, de celelalte părți precum și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Potrivit art. 38515art. 2 lit. c se C.P.P. dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost casată în cazurile prevăzute de art. 3859alin.1 pct. 3-5, pct. 6 teza a doua, pct. 7.10 și pct. 21. După cum se poate observa, inculpatul nu a indicat nici unul din cazurile menționate, astfel, Curtea neexistând motive legale de casare cu trimitere spre rejudecare, va respinge recursul declarat, pe acest motiv.
În privința cererii de achitare formulată în motivarea recursului dar nesusținută cu ocazia dezbaterii recursului, Curtea nu se va mai pronunța.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin.2 inculpatul C.P.P. recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 182 din 4.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat și la 300 lei cheltuieli de judecată către partea civilă intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /09.04.08
Tehnored. 2 ex./15.04.08
PI. - - Jud.
- -, - Trib. C-
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
