Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 741/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 741

Ședința publică din data de 03 decembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu

JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Adrian Bogdan Silviu Anti

- -

GREFIER: - -

***********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror

La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații, și partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 296/A din data de 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat - asistat de apărător ales av, care a răspuns și pentru inculpatul, recurenta parte vătămată - asistată de apărător ales av. și av. - apărător ales pentru recurentul inculpat, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită

S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:

Av. depune la dosar un înscris reprezentând copie după Registrul Agricol.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Av. - având cuvântul pentru recurenta parte vătămată - arată că a depus motivele de recurs în scris și că pedepsele aplicate inculpaților sunt mult prea mici întrucât din probele administrate în dosar rezultă clar că avea mai mulți moștenitori, iar inculpații au declarat că a avut doar doi moștenitori.

Pe latură civilă, arată că instanța de fond a desființat doar certificatul de moștenitor, nu și actul subsecvent de vânzare cumpărare, prin care inculpații și au vândut terenul ce a făcut obiectul certificatului de moștenitor.

În concluzie, solicită admiterea recursului declarat de partea vătămată.

Av. - având cuvântul pentru recurenții inculpați și - solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei recurate și:

- în principal, - trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art.385¹⁵pct.2 lit.c C.P.P.;

- în secundar - reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, achitarea inculpaților în baza art.10 lit.a întrucât C.P.P. faptele nu există sau în baza art.10 lit.d întrucât C.P.P. faptei îi lipsește unul din elementele constitutive.

Pe latură civilă, solicită anularea hotărârii primei instanțe.

În susținerea celor solicitate, arată - cu privire la primul motiv invocat - că nu au fost respectate dispozițiile art.292 al.1 privitoare C.P.P. la compunerea completului de judecată, că au fost încălcate dispozițiile art.356 lit.c întrucât C.P.P. nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că au fost înlăturate nemotivat toate probele administrate în apărare.
De asemeni, arată că s-a încălcat principiul rolului activ al instanței întrucât era necesar să fie audiați inculpații și, lucru care nu s-a întâmplat.

Pe fondul cauzei, solicită a se observa că suntem în prezența unui litigiu civil, apărut între părți din cauza unui titlu de proprietate, că terenurile revin de drept peroanelor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. În speță, cererea de eliberare a titlului de proprietate este făcută de către, s-a eliberat Titlul de proprietate pe numele defunctei, astfel proprietara suprafeței astfel reconstituite devine exclusiv. La decesul acesteia, au rămas moștenitori și. Mai mult, din declarațiile martorilor rezultă că a fost stăpânit neîntrerupt de, iar după decesul acesteia a fost luat de către și.

Depune la dosar motivele de recurs.

Av. - având cuvântul pentru inculpatul - solicită admiterea recursului și pe fond, achitarea inculpatului în baza art.11 alin.2 lit.a raportat la art.10 lit.d

C.P.P.

În susținerea celor solicitate, arată că așa cum rezultă din declarația dată de inculpat în fața instanța de apel (până atunci nu a fost audiat), acesta recunoaște că s-a deplasat la notariat, însă nu a recunoscut că a fost influențat, a declarat doar ceea ce cunoștea la acel moment.

Av. - cu privire la recursurile declarate de inculpați - solicită respingerea acestora întrucât completul de judecată a fost legal constituit. În ceea ce privește motivul invocat privind nemotivarea înlăturării probelor administrate, consideră că instanța a analizat întreg probatoriul, iar hotărârea pronunțată este motivată.

Cu privire la susținerea că este vorba de un litigiu civil, nu este de acord pentru faptele au relevanță penală având în vedere că inculpații au recunoscut că aveau cunoștință că existau mai mulți moștenitori.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea hotărârii atacată ca fiind legală și temeinică întrucât din probele administrate în cauză rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

Cu privire la motivele de recurs privitoare la nelegala compunere a completului de judecată și nemotivarea hotărârii, solicită respingerea ambelor motive.

Recurentul - având cuvântul - arată că menține declarațiile anterioare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.2475 din 10.12.2008, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpaților:

1., fiul lui și, născut la data de 23.02.1941 în comuna, județul B, cu domiciliul în comuna, județul B, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.31.2 Cod penal, raportat la art.290 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal și art.76 lit.e Cod penal, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 400 lei;

b) instigare la fals în declarații, prevăzută de art.25 Cod penal, raportat la art.292 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit.a și art.76 lit.e Cod penal, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 500 lei;

c) uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.e Cod penal, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 500 lei.

În temeiul art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit.c Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea,cea de 500 lei amendă penală.

2., fiul lui și, născut la data de 20.09.1976 în municipiul B, cu domiciliul în comuna, județul B, pentru săvârșirea infracțiunilor:

c) uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.e Cod penal, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 500 lei;

d) fals în înscrisuri sub semnătura privată, prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.e Cod penal, la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 400 lei.

În temeiul art.33 lit.a și Cod Penal art.34 lit. c Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate acestui inculpat în pedeapsa cea mai grea,cea de 500 lei amendă penală.

3., fiul lui și, născut la data de 15.10.1960 în comuna, județul B, cu domiciliul în comuna, județul B, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.e Cod penal,la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 400 lei.

4., fiul lui și, născut la data de 25.09.1961 în municipiul B, cu domiciliul în comuna, județul B, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.e Cod penal,la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 400 lei.

S-a atras atenția inculpaților asupra prev.art.63 ind.1 Cod penal.

În temeiul art.348 Cod procedură penală, s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate respectiv: cererea înregistrată la nr.5243/5344/16.07.2003 la Primăria Comunei, județul B (fl.21 ) și certificat de moștenitor nr.147 emis de către P (fl.38 p).

În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a sumelor de 300 lei pentru avocat și 300 lei pentru avocat.

În temeiul art.191 alin.2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească, fiecare, câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În temeiul art.193 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească părții vătămate câte 300 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, domiciliată în comuna, județul B, a decedat la data de 17.11.1986, lăsând ca moștenitori pe, și.

s-a căsătorit la data de 15.11.1968 cu inculpatul, din căsătorie rezultând 3 copii, respectiv, inculpații:, și. a decedat la data de 09.04.2003, persoanele menționate devenind moștenitori legali ai acesteia.

s-a căsătorit, la data de 21.12.1967, cu partea vătămată, din căsătorie rezultând 3 copii, respectiv:, și. a decedat la data de 05.08.1989, persoanele menționate devenind moștenitori legali ai acestuia.

Probatoriul administrat în cauză nu a putut oferi date care să permită identificarea celui de-al treilea copil al defunctei, respectiv.

Moștenitorilor defunctei le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 3400, fiind eliberat titlul de proprietate nr.26285 din 12.05.1994.

Pentru a obține dreptul exclusiv de folosință asupra terenului menționat situat în extravilanul satului, comuna, județul B, inculpații și au luat rezoluția infracțională de a face declarații false în fața notarului public, cu ocazia dezbaterii succesiunii, urmând să înlăture de la succesiune ceilalți moștenitori legali.

În realizarea rezoluției luate, la data de 16.07.2003, inculpatul a întocmit o cerere adresată Primăriei comunei (act ce a echivalat cu procedura de deschidere a succesiunii), în care a menționat în mod fals că moștenitorii defunctei au fost doar fiica acesteia (mama sa), tatăl său, inculpatul și el însuși.

În data de 31.07.2003, inculpații și s-au prezentat în fața notarului public, unde au declarat din nou, în fals, că ei sunt singurii moștenitori ai defunctelor și, solicitând dezbaterea succesiunii după aceasta.

Mai mult, cei doi inculpați i-au instigat și pe inculpații și să se prezinte în fața notarului public și să declare, în fals, că a avut un singur copil (pe ), iar aceasta a avut, la rândul sau, un singur copil (pe ).

În baza acestor declarații false, notarul public a eliberat celor doi inculpați certificatul de moștenitor nr. 147/31.07.2003, în dosarul nr.196/2003.

Folosindu-se de acest document obținut în urma comiterii infracțiunilor menționate, inculpații și au vândut terenul în litigiu cumpărătorului, contractul fiind autentificat sub nr.1396/16.09.2003 la Biroul Notarului Public.

La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate (fl.11-12), titlu de proprietate, acte de stare civilă ale persoanelor implicate în dosarul nr.196/2003 al (fl.13-38), contractul de vânzare-cumpărare (fl.39-41), declarații notariale (fl.42-43), declarațiile inculpaților (fl.44-50), (fl.52-57) și (fl.59-61).

S-a apreciat că, în drept, faptele inculpaților întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de participație improprie la fals in înscrisuri sub semnătură privată, instigare la fals în declarații, în forma continuata și uz de fals, prevăzute de art.31 alin.2 Cod penal, raportat la art.290 Cod penal, art.25 Cod penal, raportat la art.292 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.291 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în ce privește pe, fals în înscrisuri sub semnătura privată, participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, instigare la fals în declarații în formă continuată și uz de fals prevăzute de art.290 Cod penal, art.31 alin.2 Cod penal, raportat la art.290 Cod penal, art.25 Cod penal, raportat la art.292 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.291 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în ce îl privește pe și fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod penal în ce îi privește pe și.

În temeiul art.345 Cod procedură penală, având în vedere că faptele există, fiecare constituie infracțiune și că au fost săvârșite de către inculpați, s-a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează răspunderea penală.

Constatând îndeplinite condițiile art.33 lit.a Cod penal, la aplicarea pedepselor rezultante pentru inculpații și, instanța a avut în vedere tratamentul sancționator propriu concursului de infracțiuni prevăzut de art.34 lit.c Cod penal.

Instanța a atras atenția inculpaților asupra prev.art.63 ind.1 Cod penal.

În temeiul art.348 Cod procedură penală, instanța a dispus desființarea înscrisurilor falsificate.

Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal, au declarat apel inculpații:, și, precum și partea vătămată, fără nicio motivare în cererile scrise.

În instanță, inculpații și, personal și prin apărătorul angajat, au invocat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate, sub următoarele aspecte:

1. Hotărârea apelată este lovită de nulitate absolută, întrucât s-au încălcat dispozițiile legale privind compunerea completului de judecată și principiul nemijlocirii și pentru faptul că s-au eliminat probele administrate fără a fi motivate.

2. Pe fondul cauzei, se consideră că soluția de condamnare a inculpaților este netemeinică, întrucât aceștia nu au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată. Pe latură civilă, se consideră că în mod greșit s-a dispus anularea actelor de vânzare-cumpărare.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat achitarea inculpaților și înlăturarea dispozițiilor privind desființarea înscrisurilor.

Inculpatul, personal și prin apărătorul angajat, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și achitarea inculpatului, întrucât acesta nu a avut intenția să comită o faptă penală.

Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul declarat, iar după sesizarea instanței, deși a fost legal citat, nu s-a mai prezentat pentru a formula și susține apelul promovat.

Partea vătămată, asistată fiind de un apărător angajat, a criticat hotărârea atacată atât sub aspectul laturii penale, cât și a laturii civile a cauzei.

Astfel, a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților, pe care le consideră prea blânde, în raport de faptele comise.

În latură civilă, a solicitat anularea și a celui de al treilea înscris, respectiv contractul de vânzare cumpărare.

Prin decizia penală nr.296/A din data de 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții-inculpați și de apelanta parte vătămată.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:

Instanța de control judiciar nu poate reține motivele invocate în apel d e inculpații și, privind nulitatea absolută a hotărârii.

Potrivit art.197 alin.2 Cod procedură penală, dispozițiile relative la competența după materie, sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței la compunerea acesteia și la publicitatea ședinței de judecată, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori. La alin.3 al aceluiași text de lege, se prevede că nulitatea cuprinsă în alin.2 nu poate fi înlăturată în mici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu.

În susținerea excepției nulității de către apelanții inculpați, se invocă:

1. Greșita compunere a completului de judecată. Se arată că în "antetul" sentinței, dar și în încheierile de ședință, completul de judecată este format din judecător și procuror.

2. Hotărârea apelată reprezintă o copie a rechizitoriului.

3. Probele administrate au fost înlăturate, fiind încălcat art.6 din CEDO și art.11 pct.2 și 20 din Constituția României, cu privire la un proces echitabil.

4. A fost încălcat și principiul nemijlocirii în condițiile în care, inculpații și nu au fost audiați pentru a se constata dacă aceștia au declarat adevărul sau dacă au mințit.

Raportând motivele de mai sus la textele de lege analizate, se constată că doar motivul ce vizează compunerea completului de judecată se regăsește printre nulitățile absolute care ar atrage anularea hotărârii.

Susținerile inculpaților sunt doar simple deduceri, având în vedere că, în partea introductivă a hotărârii este trecută componența completului de judecată, însă încheierea de amânare a pronunțării, minuta și hotărârea sunt semnate doar de judecătorul care a compus completul de judecată și de grefierul de ședință, cu respectarea dispozițiilor art.305 alin.2, 3, art.307 alin.1, 2, art.309 alin.1 și art.312 alin.1 Cod procedură penală. Este de observat că procurorul, ca participant la procesul penal, nu a semnat nici unul din documentele mai sus menționate.

Celelalte motive invocate de la punctele 2 și 4 vizează nulități relative, prevăzute la art.197 alin.1 și alin.4 Cod procedură penală, în legătură cu care apelanții inculpați nu au făcut dovada vreunei vătămări, în sensul prevăzut de textele de lege precizate.

În ceea ce privește motivul de la punctul 3, acesta nu poate fi considerat ca fiind de natură să atragă sancțiunea nulității absolute, neregăsindu-se printre cele prevăzute de art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală și conform cărora se impune desființarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Acest motiv urmează a fi avut în vedere de instanța de apel, cu ocazia examinării motivelor de apel ce vizează fondul cauzei.

Examinând probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța de control judiciar constată că situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost corect reținută prin hotărârea atacată, soluția de condamnare fiind legală și temeinică.

Susținerile părții vătămate sunt confirmate de actele depuse la dosar, aflate la filele 13-25, 42-43 dosar urmărire penală, probe care se coroborează cu declarațiile inculpaților și, aflate la filele 45, 47, 49 și, respectiv, filele 52, 54, 56 dosar urmărire penală, din care rezultă că aceștia cunoșteau existența și a celorlalți moștenitori când au solicitat eliberarea anexei 1 și dezbaterea succesiunii după defuncta.

De asemenea, inculpatul, în declarațiile aflate la filele 59, 61 dosar urmărire penală, recunoaște că i-a însoțit pe inculpații și la biroul notarului public în ziua de 31.07.2003. Mai arată inculpatul că inculpatul i-a cerut să declare că numita a avut un singur copil, pe (fostă ), care, la rândul său, a avut un singur copil pe inculpatul.

Inculpatul a precizat că declarația sa privind descendenții lui corespunde realității, însă aceasta se referă doar la familia inculpatului și nu la descendenții lui, despre care avea cunoștință că mai are un fiu, decedat.

Inculpatul nu a fost audiat la urmărirea penală, figurând ca fiind plecat în străinătate.

În declarațiile inculpaților și, date în calitate de martori, consemnate în procesele verbale aflate în copie la filele 34-35 dosar urmărire penală, aceștia menționează că au cunoscut-o bine pe și că are doar un singur copil, respectiv,.

Împrejurarea invocată în apărare, la instanță, de inculpatul (fila 69 dosar instanță) că le-a cerut martorilor să meargă la notar pentru a declara "în legătură cu terenul, al cui este și cine sunt moștenitorii", nu corespunde realității, deoarece, la notar, cu ocazia dezbaterii succesiunii, martorii declară doar dacă defunctul are sau nu alți copii și nu solicită relații privind proprietarii sau deținătorii bunurilor care formează masa succesorală. În aceeași situație se află și inculpatul a cărei declarație se află la fila 94 din dosarul instanței de fond.

În ceea ce privește declarațiile martorilor audiați la cererea inculpaților, respectiv, nu pot fi reținute nici de instanța de apel, având în vedere că acestea se referă la eventualele drepturi ale succesorilor defunctei, asupra bunurilor care compun masa succesorală și care nu au relevanță în cauza de față, inculpații fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni comise în legătură cu eliberarea certificatului de moștenitor și cu utilizarea ulterioară a acestuia.

Rezultă din lucrările dosarului că inculpații și, precum și inculpații și au săvârșit faptele cu intenție, soluția de condamnare fiind legală și temeinică, astfel că nu se impune achitarea acestora.

Apelul declarat de partea vătămată este, de asemenea, nefondat.

În primul rând, este de observat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate de partea vătămată,. Din motivarea hotărârii nu rezultă dacă instanța de fond a înțeles să accepte soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal sau nu.

Cum nepronunțarea asupra unei părți din proces nu constituie în apel un motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, se vor analiza cererile formulate de partea vătămată în cadrul soluționării pe fond a apelului declarat de aceasta.

Instanța de control judiciar apreciază că, deși infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt doar infracțiuni de pericol care, în principiu nu produc prejudicii, însă partea vătămată, prin înlăturarea acesteia de la moștenire, a suferit o vătămare de care instanța trebuie să țină seama.

Astfel, se reține că partea vătămată a fost ascultată la instanța de fond,solicitând (declarația aflată la fila 68) a se constata nulitatea contractului de moștenitor și a contractului de vânzare-cumpărare.

Prin hotărârea apelată, instanța a dispus, conform art.348 Cod procedură penală, anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a cererii înregistrate sub nr.5243/5344/16.07.2003 la Primăria comunei și certificatul de moștenitor nr.147/31.07.2003 emis de P: " ", însă a omis a se pronunța, așa cum s-a arătat și mai sus, asupra cererii părții vătămate de a se anula contractul de vânzare-cumpărare încheiat ulterior.

Acest motiv invocat în apel d e partea vătămată nu poate fi reținut de instanța de control judiciar, fiind neîntemeiat.

Contractul de vânzare - cumpărare nu formează obiectul dosarului penal de față, acesta fiind încheiat ulterior săvârșirii faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați.

Constatarea nulității acestui act se poate realiza ulterior, pe calea promovării unei eventuale acțiuni la instanța civilă, având în vedere că hotărârea ce s-ar pronunța în cauza penală de față nu ar fi opozabilă cumpărătorilor care, așa cum se poate observa, nu au figurat ca părți în proces.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților sunt bine individualizate, raportat la gravitatea faptelor, neimpunându-se modificarea nici în ceea ce privește cuantumul și nici modalitatea de executare.

Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpații și partea vătămată.

În motivarea scrisă a recursului și în susținerile orale făcute prin apărătorul ales, partea vătămată a criticat hotărârile pronunțate pentru următoarele motive:

1. Pedepsele aplicate inculpaților sunt mult prea ușoare, fața de gravitatea infracțiunii săvârșite

nstanța de fond, iar instanța de apel a menținut soluția, a condamnat inculpații la amenzi penale, aceste sancțiuni nefiind de natura a sancționa un comportament antisocial. Totuși, inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penala, instanța a constatat săvârșirea acestora cu vinovăție de către inculpați, astfel încât se impunea aplicarea unor pedepse mai aspre.

În ceea ce îi privește pe inculpații și

Situația de fapt rezultă cu claritate din actele dosarului.

(decedată în 1986) a avut 3 copii:, și . și au decedat, având ca moștenitori după cum urmează:

- are ca moștenitori pe soțul sau, inculpatul și cei trei copii ai lor, inculpatul și,;

- are ca moștenitori pe soția supraviețuitoare, partea vătămata, și cei trei copii ai lor:,.

Cei doi inculpați, și au dorit a profita doar ei de moștenirea defunctei, încercând să îi excludă de la moștenire pe moștenitorii lui. Nici unul din cei doi inculpați nu a susținut că nu are cunoștință de existența tuturor moștenitorilor (ar fi fost și imposibil din moment ce sunt rude), ci doar au încercat pe parcursul procesului să-și facă apărări de circumstanța, care însă nu au nici un temei. Mai mult decât atât, terenul care a aparținut defunctei a fost împărțit în doua loturi între și și lucrat efectiv de aceștia, iar, ulterior, după decesul lor, de moștenitorii lor. Inculpații si au pândit momentul prielnic, respectiv când partea vătămata a plecat în străinătate și au început a face demersuri pentru a se declara doar ei moștenitori ai defunctei.

- (nepotul defunctei ) a formulat la data de 16.07.2003 către Primăria comunei o cerere necesară deschiderii procedurii succesorale după defuncta, în care a menționat fals că singurii moștenitori ai defunctei ar fi el însăși i tatăl sau,.

Ulterior, la 31.07.2003 ambii inculpați si s-au prezentat la., unde au solicitat a li se elibera certificat de moștenitor susținând, de asemenea în fals, că ei sunt singurii moștenitori ai defunctei.

Pentru eliberarea certificatului de moștenitor însa notarul public le-a solicitat celor doi inculpați să aducă doi martori care să confirme că defuncta nu a avut decât un singur copil (pe ). În aceste condiții, cei doi inculpați au apelat la ceilalți doi inculpați, și, cărora le-au solicitat să depună mărturie la notar, în sensul că a avut un singur copil. Cei doi inculpați și sunt persoane care știau foarte bine situația reală a moștenitorilor și totuși au fost de acord să depună mărturie falsă în fața notarului public. Astfel, în fața notarului ambii inculpați (atât cât și ) au declarat că defuncta a avut un singur copil. Notarul nu le-a solicitat informații cu privire la calitatea de moștenitor, la o eventuala împărțire a bunurilor succesorale, ci doar le-a solicitat numărul copiilor defunctei. Răspunsurile lor au fost consemnate în procesele verbale întocmite la 31.07.2003 de notarul public.

În faza de urmărire penala a recunoscut că știa de existența celuilalt copil al lui, deoarece locuiește în zonă și cunoaște situația, dar a apreciat el că nu trebuie să îi mai declare la notariat.

S-a susținut de către inculpați, în apărarea lor, ca un motiv de achitare, că litigiul ar avea în realitate natură civilă. Atât timp cât faptele sunt prevăzute de legea penala, sigur că partea vătămata era îndreptățită la a apela la orice mijloc pentru a se restabili situația reală și legală. Pe parcursul cercetărilor penale a fost confirmata vinovăția celor patru inculpați, care au si fost trimiși n judecată, iar instanța i-a condamnat. Actele întocmite în fals nu puteau fi desființate decât urmare a constatării vinovăției inculpaților.

Prin declarațiile false date de inculpați s-a urmărit în mod evident excluderea de la moștenire a moștenitorilor legali, în vederea obținerii unui profit propriu. De necrezut este cum inculpații au încercat să-și înșele propriile rude, doar pentru a încasa bani necuveniți.

Defuncta a avut la rolul agricol un teren agricol pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate. S-a eliberat astfel titlul de proprietate nr.26285/12.05.1994, titular fiind. Având în vedere că a decedat, sigur că terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate urma a fi împărțit între moștenitori. Dorind să vândă terenul singuri, cei doi inculpați au constatat că notarul public le solicita să dezbată succesiunea și să facă dovada calității de moștenitor. Pe certificatul de moștenitor însă trebuiau trecuți toți moștenitorii, astfel încât cota inculpaților s-ar fi micșorat. Așa s-a ajuns la situația în care, pentru o suma mai mare de bani, reprezentând prețul vânzării întregului teren, cei doi inculpați au solicitat și obținut acte false.

Titlul de proprietate este emis pe numele și inculpații nu au contestat vreodată acest titlu de proprietate și deci nu au susținut că terenul din titlul de proprietate li s-ar cuveni doar lor, în nume personal și nu tuturor moștenitorilor defunctei.

În realitate, toți inculpații cunoșteau foarte bine situația reală a moștenitorilor lui. În fața instanței au încercat să acrediteze o alta idee în apărarea lor, respectiv ideea că ar fi dat cu titlul de zestre terenul ce a aparținut defunctei și pe care inculpații urmăreau a păstra doar pentru ei. Susținerea este nereala. a decedat în 1986, când terenul era al statului, zona fiind cooperativizată. În aceste condiții, în nici un caz nu putea dispune de acest teren la acea vreme.

De altfel, inexistența vreunei convenții cu privire la obținerea terenului numai de către a fost infirmată chiar în prezenta cauză, unde s-a dovedit că terenul în litigiu (cel pentru care s-a eliberat certificatul de moștenitor) a fost după 1989 cultivat de inculpatul împreuna cu partea vătămata (în cote de cate 1/2).Chiar și inculpatula recunoscut că partea vătămată a lucrat terenul. Însă, în 2003 partea vătămata a plecat pentru o scurta perioada de timp la fiica sa în Italia i inculpații au profitat de acest moment pentru a obține certificatul de moștenitor fals.Dacă partea vătămata ar fi fost în comună exista bineînțeles riscul ca, de la alte persoane, nu de la inculpați, să afle despre dezbaterea succesiunii, astfel încât demersurile inculpaților s-ar fi dovedit inutile.

În declarația dată în fața organelor de cercetare penala (fila 45) inculpatul susține în apărarea sa o cu totul altă situație decât în fața instanței, astfel că a solicitat ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere inconsecvența și reaua-credință de care acesta a dat dovadă. Astfel, în fața organelor de cercetare penala susține că nu a trecut toți moștenitorii întrucât "nu am avut acte care să justifice dovada moștenirii". Evident că nu este vorba de lipsa actelor, ci de o intenție clară de a lucra în frauda celorlalți moștenitori. În aceeași declarație menționează "știu că moștenitorii lui sunt și și, soția lui, cu urmași, si." Este o situație de fapt clar cunoscută de inculpat.

Inculpatul n declarația dată în fața organelor de cercetare penala (fila 52) precizează de asemenea că știa că " are ca moștenitori pe cu urmașii, " și că "terenul a fost stăpânit până în 2003 de (soția mea) și ".

Inculpatul în fața instanței s-a apărat că o parte din acte au fost obținute de fiul său și că vina ar trebui să cadă asupra acestuia.

2. Pe latura civilă instanța a desființat doar certificatul de moștenitor, nu și actul subsecvent de vânzare cumpărare, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1396/16.09.2003 la. (prin care cei doi inculpați au vândut terenul care a făcut obiectul certificatului de moștenitor).

Or, atât timp cat certificatul de moștenitor, care a stat la baza dovedirii dreptului de proprietate, a fost desființat, trebuia desființat și actul întocmit ulterior acestuia.

În motivarea scrisă a recursurilor și în susținerile orale făcute și prin apărătorul ales, recurenții-inculpați și, au criticat hotărârile pronunțate pentru următoarele motive:

Sentința Judecătoriei Bacău este lovita de nulitate absoluta deoarece:

1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

2. Instanța nu motivează înlăturarea tuturor probelor administrate în apărare.

Decizia Tribunalului Bacău este lovita de nulitate absoluta deoarece:

- instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de apel formulat pe fondul cauzei - incidența dispozițiile art.385/9 pct.10 Cod procedură penală.

Pe fond, se solicită să se constate ca îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate era autoarea lor, ei fiind singurii moștenitori ai defunctei, conform
Legii nr.18/1991.

Primul motiv de recurs

Consideră ca soluția primei instanțe este lovită de nulitate absolută pentru următoarele aspecte:

1. Nerespectarea dispozițiilor art.292 alin.1 Cod procedură penală privitoare la compunerea completului de judecata, fiind incidente dispozițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală.

Completul de judecată este compus din: judecător, grefier și procuror.

2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, expozitivul
sentinței penale pronunțate de Judecătoria Bacău reprezentând o copie fidelă
rechizitoriului, fără a cuprinde elementele obligatorii ale unei hotărâri judecătorești,
prevăzute imperativ de art.356 lit.c Cod procedură penală.

Instanța merge pe aceeași linie cu cele cuprinse în rechizitoriu, nespecificând nimic cu privire la probele propuse în apărare și de ce aceste au fost înlăturate.

3. ncălcarea dreptului la un proces echitabil, conform art.6 CEDO, art.11 pct. 2 și 20 din Constituție, prin înlăturarea nemotivată în cursul deliberării a tuturor probelor administrate în apărare.

4. Nerespectarea principiilor rolului activ, al nemijlocirii și al aflării adevărului.

Instanța retine în sarcina inculpaților și săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals în declarații în forma continuată, vizând în mod direct declarațiile notariale ale celorlalți doi inculpați, și, fără a-i audia pe cei doi și fără a avea imaginea nemijlocită a faptului că aceștia au fost instigați sau, pur si simplu, au prezentat autorităților situația pe care o cunoșteau în mod direct, fără intervenție externă.

Al doilea motiv de recurs

Decizia Tribunalului Bacău este lovita de nulitate absoluta deoarece: instanța nu s-a pronunțat asupra unui motiv de apel formulat

Astfel, pe lângă motivele de apel legate de nulitatea absolută a sentinței Judecătoriei, a formulat un motiv de apel distinct, ce viza fondul cauzei.

A învederat instanței că Judecătoria Bacăua nesocotit faptul că suntem în prezența unui litigiu civil, izvorât din Legea nr.18/1991, privitor la reconstituirea dreptului de proprietate.

PE FONDUL

Instanța de control interpretează în mod eronat probele administrate în cauză.

Mai mult, retine vinovăția lor, în condițiile în care face interpretări proprii cu privire la modalitatea în care se desfășoară procedura notarială.

În speță, se susține de cei doi inculpați, suntem în prezenta unui litigiu eminamente civil.

Sunt chestiuni care derivă din reconstituirea dreptului de proprietate, de stabilite a persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, care nu pot fi rezolvate în cadrul unui proces penal.

Solicită să se constate că nu au săvârșit faptele pentru care am fost trimis în judecată.

În concluziile scrise s-au susținut următoarele:

Pentru ca faptele cuprinse în actul de sesizare a instanței să poată îmbrăca haina penalului, ele ar fi trebuit să provină din nerespectarea unor dispoziții de fond funciar.

Astfel, trebuie observat că litigiul dintre părți vizează TP 26285/12.05.1994, cuprinzând 3400 mp teren arabil - eliberat în mod valabil.

În cauză, sunt incidente dispozițiile art.11 alin.2/1 din Legea nr.18/1991, care stabilesc că "terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente. ".

Sintetizând, moștenitorii autorilor care au deținut un astfel de teren devin proprietari ai terenurilor pentru care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.

Este unul din cazurile în care pasivitatea celorlalți moștenitori, care nu au făcut cerere de reconstituire, se sancționează.

Astfel, doar cine face cerere de reconstituire devine proprietar, cererea neprofitând celorlalți moștenitori ramași în pasivitate.

Linia jurisprudenței certifică cele afirmate - Curtea de APEL BACĂU, prin Decizia civilă nr. 1713/2003, în dosarul nr.3617/2003 (fl.134 - 135 fond).

În cazul lor:

- cererea de reconstituire este făcuta personal de (conform înscrisului depus la dosar la ultimul termen de judecată pe fond (fl.129)-cerere din data de 13.05.1991);

- se eliberează TP pe numele defunctei, autoarea lui, deși ar fi trebuit sa fie eliberat pe numele solicitantei. Însă, acest fapt nu naște drepturi în ceea ce o privește pe, fiind o eroare materiala a Comisiei județene.

- proprietara suprafeței astfel reconstituite devine exclusiv;

- la decesul acesteia, rămân singuri moștenitori: - soț supraviețuitor,

- fiu

În aceste condiții, se solicită să se observe că aceștia, în calitate de moștenitori ai defunctei, puteau dispune în mod unilateral de terenul moștenit și, în consecință, nu există o faptă incriminabilă.

Mai mult, din relatările martorilor audiați, rezulta fără echivoc că:

- terenul lui, pentru care s-a și formulat cererea de reconstituire, a fost primit de la mama sa, în timpul vieții;

- un teren a fost atribuit de și celuilalt copil, fratele lui, soțul părții vătămate;

- acel teren a fost stăpânit neîntrerupt de către și, ulterior, de către moștenitorii săi, si.

Recurentul-inculpat a criticat hotărârile pronunțate pentru următoarele motive:

Declarația data în fața notarului cu privire la aspectele arătate a fost conform
propriei mele convingeri și nu justifică o soluție de condamnare, sens în care în speță
consider că se impune achitare pentru motivul că fapta imputată nu a fost săvârșita cu vinovăție.

În acest sens consideră că prin declarația dată în fața notarului, nu a declarat în fals și nu a fost în nici un fel influențat de ceilalți inculpate, declarând ceea ce cunoșteam efectiv la acel moment, neavând cunoștință la acea data despre faptul ca și au avut mai mulți copii.

De asemenea, este de observat și poziția organelor administrației locale (fila 25), care prin eliberarea mai multor înscrisuri au confirmat și susținut cele afirmate de el. Totodată, mai susține că și alte persoane audiate ca martori în (fila 96 s: 141) au declarat același lucru ca și el, reieșind astfel că, convingerea sa la momentul semnării declarației era împărtășită și de alte persoane, care cunoșteau mai bine pe și. Mai mult decât atât, așa cum rezultă din actele de la dosar, el a devenit vecin cu după moartea pretinșilor moștenitori.

Față de cele de mai sus, apreciază că faptei îi lipsește intenția infracțională, care caracterizează latura subiectivă a infracțiunii prevăzute în art.292 Cod penal și că se impune concluzia că, totuși, fapta există, dar nu întrunește, sub acest aspect elementele constitutive ale unei infracțiuni, fiind incidente prevederile art.10 alin.1 lit.d rocedură p. penală.

S-a olicitat instanțe admiterea recursului și achitarea n baza art.11 alin.2 lit.a, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală.

Analizând hotărârile pronunțate în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursurile urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate.

În cauză s-a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, s-a dat faptelor săvârșite de inculpați o corectă încadrare juridică, instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.348 Cod procedură penală, privind restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor de către inculpați.

Tribunalul a respectat dispozițiile art.356 Cod procedură penală și a făcut o motivare corespunzătoare a deciziei, motivare pe care Curtea și-o însușește cu următoarele completări.

Din probele administrate în cauză, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate -fl.11-12 dosar urmărire penală și fl.68 dosar instanța de fond, actele de stare civilă-fl.13-17 dosar urmărire penală, sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale-fl.18-19 dosar urmărire penală, adresa Primăriei nr.5416 din data de 16.11.2006fl.20 dosar urmărire penală, cererea inculpatului pentru eliberarea Anexei 1 pentru deschiderea suucesiunii-fl.21, actele de stare civilă-fl.22-23 și 29-32 dosar urmărire penală, Titlul de proprietate nr.26285 din data de 12.05.1994-fl.24 și 33 dosar urmărire penală, certificatul nr.244 din data de 31.10.2003, eliberat de Biroul Notarului Public -fl.27 dosar urmărire penală, procesele verbale nr.196/2003 întocmite de Biroul Notarului Public, prin care s-au consemnat declarațiile date de inculpații și -fl.34-35 dosar urmărire penală, încheierea de dezbatere a succesiunii nr.196/2003 din data de 31.07.2003-fl.36 dosar urmărire penală, certificatul de moștenitor nr.147 din data de 31.07.2003, eliberat de Biroul Notarului Public -fl.37-38 dosar urmărire penală, coroborate cu declarațiile date de inculpați-fl.45, 47, 49-50, 52, 54, 56-57, 59, 61 și 73-75 dosar urmărire penală și fl.69, 94 dosar instanța de fond și fl.50 dosar apel, rezultă pe deplin vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și de prima instanță, în mod corect s-a reținut că, domiciliată în comuna, județul B, a decedat și lăsat ca moștenitori pe, și.

s-a căsătorit la data de 15.11.1968 cu inculpatul, din căsătorie rezultând trei copii, respectiv, inculpații:, și.

a decedat la data de 09.04.2003, persoanele menționate devenind moștenitori legali ai acesteia.

s-a căsătorit, la data de 21.12.1967, cu partea vătămată, din căsătorie rezultând trei copii, respectiv:, și.

a decedat la data de 05.08.1989, persoanele menționate devenind moștenitori legali ai acestuia.

Probatoriul administrat în cauză nu a putut oferi date care să permită identificarea celui de-al treilea copil al defunctei, respectiv.

Defuncta a avut la rolul agricol un teren agricol pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate. S-a eliberat astfel titlul de proprietate nr.26285/12.05.1994, titular fiind.

Având în vedere că a decedat, terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate pe numele defunctei, urma a fi împărțit între moștenitori.

Titlul de proprietate este emis pe numele și inculpații nu au contestat vreodată acest titlu de proprietate.

nculpații cunoșteau foarte bine situația reală a moștenitorilor lui.

nexistența vreunei convenții cu privire la obținerea terenului numai de către a fost infirmată chiar în prezenta cauză, unde s-a dovedit că terenul în litigiu (cel pentru care s-a eliberat certificatul de moștenitor) a fost după 1989 cultivat de inculpatul împreuna cu partea vătămata (în cote de cate 1/2).Chiar și inculpatula recunoscut că partea vătămată a lucrat terenul.

În cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.11 alin.2/1 din Legea nr.18/1991.

Așa cum se arăta mai sus, reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.18/1991, în numele defunctei, titlul de proprietate fiind eliberat pe numele acesteia.

Pentru a obține dreptul exclusiv asupra terenului, inculpații și, știind că partea vătămată este plecată în Italia la fiica sa, au profitat de această situație și au luat rezoluția infracțională de a face declarații false în fața notarului public, cu ocazia dezbaterii succesiunii, urmând să înlăture de la succesiune ceilalți moștenitori legali.

Inculpatul a recunoscut că nu a trecut toți moștenitorii întrucât "nu am avut acte care să justifice dovada moștenirii". Evident că nu este vorba de lipsa actelor, ci de o intenție clară de a lucra în frauda celorlalți moștenitori. În aceeași declarație menționează " că moștenitorii lui sunt și și, soția lui, cu urmași,si." Este o situație de fapt clar cunoscută de inculpat.

În realizării rezoluțiunii infracționale, cei doi inculpați i-au instigat și pe inculpații și să se prezinte în fața notarului public și să declare, în fals, că a avut un singur copil (pe ), iar aceasta a avut, la rândul sau, un singur copil (pe ).

În faza de urmărire penală a recunoscut că știa de existența celuilalt copil al lui, deoarece locuiește în zonă și cunoaștea situația, dar a apreciat el că nu trebuie să îl mai declare la notar.

Deși a fost legal citat, atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel și la instanța de recurs, inculpatul nu s-a prezentat în instanță, astfel că nu a fost audiat.

În baza acestor declarații false, notarul public a eliberat celor doi inculpați certificatul de moștenitor nr.147/31.07.2003, în dosarul nr.196/2003.

S-a susținut de către inculpați, în apărarea lor, ca un motiv de achitare, că litigiul ar avea în realitate natură civilă.

Susținerea, în raport de situația de fapt mai sus prezentată, este evident greșită.

artea vătămata era îndreptățită la a apela la orice mijloc pentru a se restabili situația anterioară obținerii certificatului de moștenitor.

Actele întocmite în fals nu puteau fi desființate decât urmare a constatării vinovăției inculpaților.

Prin declarațiile false date de inculpați s-a urmărit în mod evident excluderea de la moștenire a moștenitorilor legali in lui.

Instanțele au avut în vedere situația de fapt, așa cum a fost prezentată mai sus și cum rezultă din probele analizate. Cert este că, așa cum se motiva și mai sus, titlul de proprietate pentru terenul din litigiu a fost emis pe numele defunctei și că moștenitor al acesteia era și, care vena la succesiune prin moștenitorii săi legali, printre care și partea vătămată.

Desigur că în condițiile în care inculpații apreciază că dreptul exclusiv asupra terenului în litigiu ar fi aparținut doar soției, respectiv, mamei lor -, au deschis dreptul unei acțiuni civile pentru modificarea sau anularea titlului de proprietate, desigur cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, inclusiv cel al termenelor de prescripție al dreptului la acțiune.

Completul de judecată la instanța de fond a fost compus dintr-un sigur judecător, respectându-se dispozițiile art.54 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, text potrivit căruia:"Cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale."

Magistratul judecător a fost singurul care a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art.287 și următoarele Cod procedură penală și a pronunțat hotărârea prin care au fost condamnați inculpații.

În conformitate cu prevederile art.315 Cod procedură penală, la ședințele de judecată în care s-a judecat cauza dedusă judecății, a participat și procurorul, îndeplinindu-și atribuțiile prevăzute de lege.

De asemenea, potrivit art.119 din Legea nr.304/2004, la ședințele de judecată a participat și un grefier de ședință, care a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art.54 și următoarele din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387 din 22 septembrie 2005.

Astfel, că au fost respectate dispozițiile legale referitoare la compunerea completului de judecată, care, așa cum se arăta, a fost compus dintr-un singur judecător, participarea procurorului de ședință și a grefierului de ședință, fiind conform dispozițiilor legale anterior analizate.

Potrivit art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală:"Desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art.197 alin.2, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă."

Din examinarea acestor dispoziții legale, rezultă că instanța de apel nu putea, pentru motivele de apel invocate de inculpați, să desființeze sentința pronunțată de instanța de fond și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Instanța de apel, așa cum se arăta și mai sus, a analizat probele administrate atât de organele de urmărire penală, cât și la instanța de fond și a înlăturat depozițiile martorilor audiați la cererea inculpaților și, deoarece acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

În cauză procesul penal s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor procedurale, inclusiv a principiului rolului activ, al nemijlocirii, al aflării adevărului, inculpații beneficiind de un proces echitabil.

Atât organele de urmărire penală, cât și instanța de fond și instanța de apel, au manifestat rol activ, administrând probe necesare aflării adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Instanța de fond și instanța de fond a administrat probele, atât cele administrate în cursul urmăririi penale, cât și cele propuse de inculpați, în mod nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate.

Organele de urmărire penală i-a audiat pe inculpații:, și și a luat toate măsurile procedurale pentru a-l audia pe inculpatul, dar acesta nu a putut fi audiat, fiind plecat din țară.

Instanța de fond i- audiat pe inculpații și și i-a citat în mod legal pe inculpații și, dar aceștia din urmă nu s-au prezentat pentru a fi audiați.

Instanța de apel a procedat la audierea și a inculpatului și l-a citat în mod legal pe inculpatul, dar acesta nu s-a prezentat în instanță.

Curtea, dând eficiență dispozițiilor art.385/14 Cod procedură penală, a dispus citarea inculpatului, cu mențiunea de a se prezenta în instanță în vederea audierii, de asemenea s-a emis și notificare-fl.37, aducându-i-se la cunoștință că, în conformitate cu prevederile art.6 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, are dreptul de a se apăra, prezentându-se în instanță în vederea audierii, să participe la desfășurarea procesului penal și să fie asistat de un apărător ales, dar inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță.

În consecință, instanțele au respectat toate dispozițiile procedurale, inclusiv prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că nu poate fi primită critica recurenților-inculpați referitoare la erespectarea principiilor rolului activ, al nemijlocirii și al aflării adevărului.

Din probele administrate rezultă că acesta cunoștea situația reală, referitoare și la existența celuilalt copil al lui, numitul, iar în fața notarului public a declarat necorespunzător adevărului faptul că:" Subsemnatul am cunoscut-o bine pe. foarte bine că aceasta a avut un singur copil (pe. ").

Astfel că fapta săvârșită de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de art.292 Cod penal, infracțiune pentru care a fost condamnat de instanța de fond, susținerea apărătorului ales al inculpatului, în sensul că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, "vinovăția", fiind greșită.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, așa cum se arăta, instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare, atât în ceea ce privește felul pedepselor aplicate (amenda penală), cât și al modalității de executare.

La operațiunea de individualizare a pedepselor s-au avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile și cele care atenuează răspunderea penală, precum și se prevederile art.52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei.

În mod corect s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților au un rol de constrângere și constituie și un mijloc de reeducare a inculpaților și că se realizează și scopul pedepselor, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile, Curtea constată că partea vătămată a adus aceleași critici ca și cele care au constituit motivele de apel.

Motivarea instanței de apel este și sub acest aspect corespunzătoare, astfel că nu se impune alte comentarii.

Pentru toate aceste considerente, n temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate în cauză.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, vor fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarat de recurenții-inculpați:, și și de recurenta-parte vătămată împotriva deciziei penale nr.296/A din data de 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții să plătească statului suma de câte 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.12.2009.

Pentru,

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Adrian Bogdan Silviu Anti

A în

PREȘEDINTE INSTANȚĂ

GREFIER,

Red.sent.

Pronunțat dec.apel. L -

Red.dec. recurs

El. - 2 ex.

21.12.2009

Președinte:Dumitru Pocovnicu
Judecători:Dumitru Pocovnicu, Adrian Bogdan Silviu Anti

#Judecator Dumitru Pocovnicu

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 741/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 741/2009. Curtea de Apel Bacau