Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 740/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
DECIZIA PENALĂ nr. 740
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Bogdan Adrian Silviu Anti
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva deciziei penale nr. 294/A din data de 18 iunie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat, asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
S-a procedat la identificarea intimatului inculpat, seria nr. -, CNP -, fiul lui și, născut în comuna, județul B la data de 29.07.1937, domiciliat în O,-,.A,.4, jud.
Av. - având în vedere că opinia parchetului referitoare la prelevarea și aprecierea alcoolemiei pe care o avea inculpatul este că s-au încălcat prevederile Ordinului 376/2006 - solicită a se emite adresă către I pentru a ne comunica dacă acest ordin a fost publicat.
Reprezentantul Ministerului public este de acord cu cererea formulată.
Instanța având în vedere susținerile apărătorului ales, în sensul că Ordinul 376/2006 nu este public, constată că nu are valoare juridică și nu trebuie solicitat, drept urmare respinge cererea formulată.
Instanța pune în vedere intimatul inculpat dispozițiile art.70 al.2, în sensul că are dreptul să dea declarație în fața instanței de recurs, dar că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, precum și faptul că se poate prevala de dreptul la tăcere.
Intimatul inculpat arată că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului public solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU, casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și a sentinței pronunțată de Judecătoria Onești, reținerea spre rejudecare și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 al.1 din nr.OUG 195/2002, apreciind că s-au încălcat dispozițiile cu privire la metoda de recoltare a probelor de alcoolemie.
Av. - având cuvântul pentru intimatul inculpat - solicită respingerea recursului parchetului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică întrucât ordinul 136/2006 este un rodin intern pentru că nu a fost publicat și, în al doilea rând, trebuia aplicat inclusiv în momentul când s-a făcut prima analiză toxicologică.
Consideră că expertiza efectuată în cauză este o probă științifică și, față de materialul probator administrat, inculpatul nu poate fi condamnat și solicită menținerea soluției de achitare.
Intimatul inculpat - având cuvântul - se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.62 din 27.01.2009, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art.10 al.2 lit.a combinat cu art.11 lit.b Cod procedură penală achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la 29.07.1937 în com. domiciliat în O,-/4, jud. B, studii medii, pensionar, CNP -, pentru infracțiunea prev. de art.87 al.1 din OUG 195/2002.
În baza art.192 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina lui.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul deține permis de conducere categoriile A și B din anul 1959, iar în ziua de 28.04.2008, în timp ce conducea autoturismul cu numărul -, pe raza municipiului O - respectiv pe str. -, a fost oprit pentru control de lucrătorii de poliție, fiind testat cu aparatul alcooltest, marca " Printer". În urma examinării a rezultat o concentrație de 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat ( fila 11).
Ca urmare, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal O, unde i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și conform raportului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.1140 - 1141 din 30.04.2008, a rezultat 1,70 - 1,75 g%o alcool în sânge ( fila 12).
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că, în ziua de 28.04.2008, a băut un litru de vin, după care s-a urcat la volanul autoturismului, conducându-l pe raza municipiului O și nu a contestat rezultatul alcoolemiei.
Fapta acestuia a fost confirmată și de martorul.
Audiat fiind în fața instanței, inculpatul a arătat că a urcat la volanul mașinii lui în data de 28.04.2002 pentru că soția lui care suferea de diabet insipid, zaharat și cu inima, trebuia să ia medicamentele la oră fixă, însă acestea au fost uitate la ginerele lui.
La termenul de judecată din 8.10.2008 inculpatul, prin apărător, a solicitat efectuarea unei expertize privind calcularea alcoolemiei în retur, probă care fost încuviințată.
Din concluziile acestei expertize, a rezultat că în data de 28.04.2008 orele 18,15 valoarea alcoolemiei a fost de cc. 0,70 %
Analizând rezultatul aparatului Printer constată că la orele 18,15 când fost și oprit de echipajul de poliție inculpatul avea o alcoolemie de 0,62 mg/ Acest test stabilește valoarea alcoolemiei în aerul expirat însă pentru stabilirea comiterii infracțiunii de conducere a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală se verifică alcoolul pur în sânge conform art.87 al.1 din OUG 195/2002 care dispune: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge este infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Deci, rezultatul aparatului Printer are relevanță doar pentru a stabili dacă se impune recoltarea de probe biologice și pentru sancționarea contravențiilor și pentru stabilirea comiterii contravenției prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002.
Analizând probele biologice (fila 12 dosar urmărire penală) instanța a constatat că prima recoltare a fost făcută după J de oră de la momentul stabilirii alcoolemiei în aerul expirat, ceea ce înseamnă că analizele biologice nu au stabilit valoarea alcoolemiei la data și ora controlului: 24.04.2008 orele 18,15, fapt pe care instanța l-a apreciat ca pe un dubiu datorită faptului că absorbția alcoolului se realizează în aproximativ 45 minute de la ingestie. În această situație singura probă este raportul de expertiză medicală care arată că inculpatul a avut o alcoolemie de 0,70 g% la orele 16,15.
Art.87 al.1 OUG 195/2002 dispune: conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește.
Față de situația că din expertiza medico-legală rezultă că alcoolemia inculpatului la data de 24.04.2008, orele 18,15 fost de 0,70 g%o, instanța a constatat că fapta acestuia este contravenție și, în baza art. 11 al.2 lit.a combinat cu art.10 lit. Cod procedură penală, a fost achitat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești.
S-a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În primul rând, textul de lege în baza căruia instanța a dispus achitarea inculpatului, este incorect menționat în dispozitivul sentinței penale pronunțate. Alineatul 2 al art.10 din nu C.P.P. prevede și lit.a, iar lit.b a art.11 din același cod se regăsește atât în cadrul al.1, cât și al.2 al aceluiași articol.
În altă ordine de idei, așa cum în mod constant a precizat Institutul de Medicină Legală I - Comisia pentru interpretarea alcoolemiei, alcoolemiile stabilite de către Serviciile Județene de Medicină legală pentru sângele recoltat făptuitorilor, sunt valori certe, obiective, întrucât reprezintă rezultatele unei investigații științifice, care le conferă aceste caractere.
Chiar dacă calculul retroactiv efectuat de I în prezenta cauză este apreciat ca fiind tot o lucrare științifică, se apreciază că aceasta a avut la bază date neconforme realității, oferite de inculpat în faza cercetării judecătorești, fără a fi susținute și de alte probe, făcându-se referire în principal la cantitatea, felul băuturilor alcoolice ingerate, precum și timpul ingerării și aspectul că nu a consumat alimente.
S-a apreciat că instanța de judecată trebuia, așa cum se altfel reglementează Ordonanța nr.1 din 20.01.2000 republicată, privind organizarea activității și funcționarea de Medicină legală, în art.24 și urm, să solicite comisiei superioare de medicină legală, verificarea și avizarea din punct de vedere științific, a concluziilor celor două acte medico-legale în cauză sau comisiei de avizare și control al actelor medico-legale din cadrul I, probă solicitată de altfel și de către reprezentantul Ministerului public.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței penale apelate.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și din oficiu a constatat că apelul este întemeiat doar în parte pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond a făcut o justă apreciere a probele administrate în cauză pe baza cărora, în mod corect, a stabilit situația de fapt și nevinovăția inculpatului.
Cât privește primul motiv de apel invocat de către Parchet, s-a constatat că acesta este întemeiat, avându-se în vedere temeiul greșit al achitării inculpatului, în baza art.10 al.2 lit.a cu art.11 lit.b din C.P.P.corect fiind cel prevăzut de art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.b din
C.P.P.Referitor la celelalte motive invocate de către Parchet, s-a constatat că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești nr.1129/P/2008, a fost trimis în judecată inculpatul, fiul lui și, născut la 29.07.1937 în com., domiciliat în O,-/4, jud. B, studii medii, pensionar, CNP -, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumul public a unui autoturism, având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, prev. și ped. de art.87 al.1/OUG 195/2002, modificată prin Legea nr.49/2006, constând în aceea că, în ziua de 28.04.2008, a condus autoturismul cu nr. -, pe raza municipiului O, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,70 - 1,75 g%0 (0,62 mg/l).
Actul de sesizare se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare, proces verbal de predare probe, buletin de examinare clinică, buletin de analiză alcoolemie, rezultatul alcooltest, declarații martor, declarațiile inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, martorul din lucrări, un martor în circumstanțiere și s-a efectuat la cererea inculpatului expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei.
Examinând actele și lucrările dosarului, atât cele din cursul urmăririi penale cât și cele din faza de cercetare judecătorească, Tribunalul a apreciat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu nu se confirmă, nefiind susținută de probele administrate.
Urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Din dispozițiile art.200 C.P.P. rezultă că probele descoperite și strânse în cursul urmăririi penale nu pot servi drept temei de condamnare, ci numai trimiterea în judecată.
Potrivit art.287 alin.(2) p Cod Penal, instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate.
Probele strânse în cursul urmăririi penale trebuia verificate de către instanță, în cursul judecății, care se desfășoară în condițiile art.289 și art.290 C.P.P. adică prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu.
Instanța trebuie să ajungă motivat la o soluție temeinică și legală numai în urma verificării probelor administrate în cursul urmăririi penale și prin exercitarea rolului activ (art.287 C.P.P.), prin administrarea oricăror altor probe care apar necesare.
Potrivit art.69 C.P.P. declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă. Conform art.62 C.P.P. instanța de judecată este obligată a lămuri cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, iar conform art.63 C.P.P. probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe urmând să se facă în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză.
În speță, declarațiile de recunoaștere date de inculpat, în sensul că, la data de 28.04.2008, ar fi consumat o cantitate de alcool, după care s-a urcat la volanul autoturismului pentru a aduce medicamente soției, care suferea de afecțiuni grave, nu se mai coroborează cu alte mijloace de probă, astfel încât, nu pot constitui temei de condamnare a acestuia.
Mai mult, la termenul din 28.10.2008, instanța de fond a încuviințat proba privind calculul retroactiv al alcoolemiei, stabilindu-se că "la data de 28.04.2009, orele 1815, când s-a produs evenimentul rutier, valoarea alcoolemiei ar fi fost de cca 0,70 gr %0".
, odată ingerat, se resoarbe relativ repede în organism, dată fiind marea sa solubilitate în apă. Odată ajuns în sânge, se repartizează, pe cale de consecință, în diferite țesuturi. În același timp, începe și metabolizarea lui.
alcoolemiei cunoaște, așadar, o continuă modificare. Există o primă fază, în cadrul căreia resorbția predomină. Ea este cunoscută sub denumirea de fază de intoxicație, difuziune sau prin sintagma "faza sau panta ascendentă a curbei alcoolemiei".
Această fază ascendentă poate de la circa 15 minute până la 2 ore, când, de regulă, difuziunea alcoolului se echilibrează cu procesul de oxidare și eliminare a lui.
În acest moment, se atinge nivelul maxim al alcoolemiei, vârful pantei ascendente, care este cunoscut sub denumirea de peak-ul alcoolemiei. După aceasta, urmează faza sau panta descendentă, până la dispariția totală a alcoolului din organism. Cunoașterea acestei curbe de metabolizare permite, prin urmare, doar aprecierea raportului dintre concentrația alcoolului în sânge și urină.
În cauza de față, la examinarea teoretică a alcoolemiei maxime s-a utilizat formula.
În buletinul de analiză se consemnează că, la ora 18,45, valoarea alcoolemiei era de 1,70 gr %0 și la ora 19,45 de 1,75 gr %0. Chiar dacă valorile sunt în creștere, ele nu demonstrează că inculpatul se afla în faza de absorbție. Datele din literatura de specialitate arată că este imposibil ca într-un interval de o oră valoarea alcoolemiei să crească numai cu 0.05 gr%0. De aceea la cele două valori ale alcoolemiei s-a aplicat eroarea de titrare admisă de metoda de analiză de plus - minus 5%. Prin aplicarea acestei erori de titrare, cele două valori se inversează și o diferență de 0,05 g%0, în scădere, este posibilă și ea demonstrează că persoana se afla în faza de eliminare. Chiar și din declarația de consum, ar rezulta că la orele recoltării, conducătorul auto ar trebui să se afle în faza de eliminare.
a rezultat din coroborarea alcoolemiilor stabilite prin analiza chimică (la care s-a aplicat eroarea de titrare) cu intervalul consumului de alcool (curba ce reda variația reală în timp a alcoolemiei). Cele două curbe arată că între orele 17,55 și 18,45, inculpatul se afla în faza de absorbție a alcoolului din organism (panta ascendentă). La ora 18,45 este atins picul maxim al alcoolemiei, după care urmează faza de eliminare redată grafic de panta descendentă. 18,45, la care s-a produs evenimentul rutier este plasată pe panta ascendentă și îi corespunde o alcoolemie de cca. 0,70 %0.
Referitor la avizarea de către comisia superioară a concluziilor celor două acte medicale, această critică nu este întemeiată, avându-se în vedere că în cauză nu sunt două expertize cu concluzii contrare, ci există deci: buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr.1140-1141 (fila 12 dosar urmărire penală), prin care s-a constatat alcoolemia la intervalul prevăzut de lege și expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei efectuată în condițiile prevăzute în Ordinul nr.1134/C - 255 din 25.05.2000 pentru aprobarea normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, respectiv art.33 din secțiunea nr.4 și pentru care nu este prevăzută avizarea din partea unei comisii superioare.
Pentru aceste considerente prin Dp nr. 294/A din 18.06.2009 pronunțata de TRIBUNALUL BACĂU, în baza art.379 pct.2 lit.a din C.P.P. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești împotriva sentinței penale nr.62 din 27.01.2009, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr- numai cu privire la temeiul juridic al achitării inculpatului.
S-a desființat sentința penală apelată numai cu privire la aspectul menționat, s-a reținut cauza spre rejudecare, iar pe fond;
S-a reținut ca temei juridic al achitării dispozițiile art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.b din în C.P.P. loc de art.10 al.2 lit.a cu art.11 lit.b, cum greșit s-a reținut.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 al.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU care critică decizia recurată sub următoarele aspecte:
Prin rechizitoriul nr. 1129/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneștis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.87 al.1 din nr.OUG195/2002 modificată, reținându-se ca situație de fapt că pe data de 28.04.2008 la ora 18,15 a fost depistat de către lucrătorii Poliției Rutiere conducând pe str.- din mun.O autoturismul proprietate personală, fiind testat cu aparatul alcool test.
În urma examinării a rezultat o concentrație de 0,62 mg/alcool pur în aerul expirat.
A fost condus la Spitalul Municipal O, unde i s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și conform raportului de analiză toxicologică nr. 1140/30.04.2008 a rezultat 1,70 - 1,75 gr. %o alcool în sânge.
S-a apreciat de către comisia medicală că, ora 18,45, la care s-a produs evenimentul rutier este plasată pe panta ascendentă și îi corespunde o alcoolemie de circa 0,70 gr.%
Deși, în acest raport s-a utilizat formula, s-a apreciat că s-au încălcat prevederile Ordinului nr. 376/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare.
Potrivit ordinului mai sus menționat, dozarea alcoolului se efectuează în mod obligatoriu prin metoda oficială de chimie analitică - metoda gaz - cromatografică în conformitate cu avizul Consiliului Superior de Medicină Legală.
Potrivit art.21 din sus menționatul ordin, utilizarea altei metode de analiză, atrage anularea valorii probatorii a rezultatelor.
S-a apreciat de asemenea că, calculul retroactiv al alcoolemiei a avut la bază date neconforme realității, referindu-se în principal la cantitatea, felul băuturilor ingerate, precum și timpul ingerării și aspectul că nu a consumat alimente.
Declarațiile succesive și retractabile ale inculpatului cu privire la ora consumului și cantitatea de alcool consumată, nu pot servi drept temei al achitării acestuia pe motiv că fapta nu constituie infracțiune, fiind sub limita de 0,80 gr/l alcool pur în sânge.
Deși, în faza de urmărire penală i s-a adus la cunoștință rezultatul alcoolemiei, inculpatul nu l-a contestat, declarând că anterior conducerii autoturismului și depistării în trafic, a consumat 1 l de vin.
Solicită a se constata că, raportul de expertiză medico - legală are numai o valoare pur teoretică și nu poate infirma celelalte probe anterior administrate și care demonstrează că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.3859pct.18 C.P.P. deoarece instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului, s-a solicitat casarea deciziei penale a instanței de apel și sentința penală a Judecătoriei Onești și, pe fond, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din nr.OUG 195/2002.
Curtea de Apel, examinând atât motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri constată următoarele:
Deși procurorul a susținut că ambele instanțe - prima instanță și cea de apel - au ajuns la concluzia achitării inculpatului prin ignorarea mai multor probe administrate în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel constată că, dimpotrivă, atât prima instanță, cât și cea de apel au făcut o analiză amănunțită a tuturor probelor administrate pe parcursul procesului penal.
În Codul d e procedură penală român, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă."
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei
- dreptul la apărare, respectarea demnității umane - s-au produs o serie de restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte "erga omnes";
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.
Faptul că inculpatul a fost inconsecvent în declarațiile date în fața organelor judiciare, în sensul că în faza de urmărire penală a recunoscut fapta necontestând rezultatul alcoolemiei spre deosebire de poziția contrară manifestată în cursul judecății este irelevant, întrucât potrivit art. 69. proc. pen. "declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză."
Pe parcursul cercetărilor a fost audiat martorul cu care s-a încercat de către procuror a se demonstra vinovăția inculpatului. Examinând declarațiile date de acest martor în cursul procesului penal Curtea constată că nu conțin informații suficiente de natură a releva vinovăția inculpatului. Martorul menționat, prin percepție directă, a confirmat doar faptul că a asistat la testarea inculpatului cu alcooltestul rezultând o alcoolemie de 0,62 gr.%
Elementele de fapt prezentate de martorul sus menționat nu pot constitui probe certe și decisive care să formeze instanțelor convingerea că inculpatul a săvârșit fapta, în condițiile în care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
Având în vedere că în cursul judecării cauzei în prima instanță s-a efectuat o expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei, care a concluzionat că valoarea acesteia în momentul săvârșirii faptei imputate a fost de 0,70 gr. %o, care se situează sub nivelul stabilit prin norma penală incriminatoare pentru a constitui infracțiune, neexistând suspiciuni referitoare la obiectivitatea și acuratețea acestei lucrări, în mod corect instanțele au pronunțat o hotărâre de achitare a inculpatului.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, neavând aptitudinea funcțională de a răsturna prezumția relativă de nevinovăție ce operează în favoarea inculpatului, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarate de procuror.
- constata că inculpatul a avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art. 192 al.3 Cpp;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU împotriva nr.294/A din 18.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul -.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.3 C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3.12.2009.
Pentru,
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Bogdan Adrian Silviu Anti
A în
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
21.12.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Bogdan Adrian Silviu Anti
