Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 742/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 742
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Arin Alexandru Mengoni Monica
-
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatoarea " INSURANCE " Suc.P N, împotriva deciziei penale nr. 418 din data de 11 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns av. - apărător ales pentru contestatoare, av. - apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat și intimata parte civilă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri, atât în principiu, cât și pe fond.
Av. - având cuvântul pentru contestatorul - asigurator, cu privire la excepția tardivității - solicită respingerea excepției și a se constata că a formulat contestația în anulare în termenul de 10 zile, prevăzut de lege pentru că nu există o cerere de executare silită împotriva lor. Partea civilă a formulat o cerere de despăgubiri ceea ce nu poate echivala cu o cerere de executare.
De asemeni, mai arată că dispozițiile din hotărârile penale privitoare la despăgubirile civile se execută în concordanță cu legile civile, respectiv de bunăvoie sau cu executare silită, ceea ce nu a făcut partea vătămată.
Pe fondul cauzei, față de faptul că a fost citată greșit, solicită admiterea contestației și casarea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză.
Av. - având cuvântul pentru intimatul inculpat - solicită admiterea excepției tardivității întrucât contestația în anulare a fost formulată cu depășirea termenului legal, atâta timp cât Codul d e procedură penală prevede că termenul curge de la data la care au luat la cunoștință că a început executarea, că nu este necesar să fie vorba de executare silită, iar partea vătămată a formulat cerere de despăgubiri.
Pe fond, solicită respingerea contestației în anulare - în principiu - întrucât instanța a citat societatea în mod corect, la adresa indicată de societate la fila 23 - dosar de fond.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestația în anulare ca tardiv introdusă întrucât dispozițiile art.388 fac precizarea unei cereri de executare.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea contestației în anulare întrucât societatea de asigurări a fost citată corect, conform actelor existente la dosar.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- asiguratorul de răspundere civilă Vienna Insurance - Sucursala P N, a formulat contestație în anulare cu privire la decizia penală nr.418 din data de 11.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul-asigurator a criticat decizia penală pronunțată de Curtea de Apel Bacău, pentru următoarele motive:
Decizia este nelegală și netemeinică motivat de faptul că la judecarea recursului nu a fost citată legal, ntrucât toate citațiile au fost trimise
la o alta adresă decât cea unde își are înscris sediul social și unde își desfășoară activitatea de o perioadă îndelungată de ani.
La fila 12 din dosarul nr- - recursul judecat la Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori si familie, a fost citată la o adresă din PNs tr. -, - 29,. 42, județul N, procedura de citare fiind considerata a fi făcută prin afișarea citațiilor la aceasta adresă.
Se menționează faptul că, despre dosarul nr- și, implicit, obligarea la plata despăgubirilor civile a aflat la data de 31.07.2009, respectiv data la care partea civila s-a prezentat la sediul societății și a depus cererea de despăgubire, înregistrată sub nr. 2921/31.07.2009, la care a anexat copii după sentința penala nr. 832/13.11.2008, pronunțata de către Judecătoria Piatra Neamț, decizia penala nr. 152/AP/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția penala și decizia penala nr. 418/11.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penala, cauze minori și familie.
Întrucât INSURANCE, Sucursala P N, își desfășoară activitatea, în mod neîntrerupt de foarte mulți ani la adresa din P N, P-ta cel M nr. 16, - 2, jud. N (sediul social conform certificat de înregistrare la. de pe lângă Tribunalul Neamț, etc), se consideră că, prin neîndeplinirea în mod legal a procedurii de citare cu societatea noastră conform prevederilor Codului d e procedura penală, a fost în imposibilitate de a ne putea exercita dreptul la apărare în calitatea noastră de asigurător de răspundere civilă.
În dovedirea contestației în anulare s-au anexat, în copii certificate, astfel: certificatul constatator din 22.12.2005 emis de către de pe lângă Tribunalul Neamț, certificatul constatator din 01.03.2007 emis de către de pe lângă Tribunalul Neamț, certificatul de înregistrare eliberat la data de 04.04.2008 de către de pe lângă Tribunalul Neamț, informare de pe site-ul Ministerului Finanțelor, cererea de despăgubire nr.2921/31.07.2009, sentința penală nr. 832/13.11.2008, decizia penala nr. 152/AP/30.04.2009 și decizia penală nr. 418/11.06.2009.
Referitor la introducerea în termen a contestației în anulare, în concluziile puse s-au arătat următoarele:
Potrivit art.388 alin.1 Cod procedură penală,contestația în anulare pentru motivele arătate în art.386 alin.1 lit.a poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării.
Dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile,conform prevederilor art. 446 Cod procedură penală.
În ce privește legea civilă, prin art.371/11 Cod procedură civilă se stabilește că: "Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel."
De asemenea, potrivit art.387 alin.1 Cod procedură civilă: "în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație."Astfel că, momentul începerii executării îl reprezintă data comunicării somației către debitor.
În fine, executarea silită nu poate fi efectuată decât prin intermediul unui executor judecătoresc, față de prevederile art.373 Cod procedură civilă: "Hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află acestea."
În speță, partea civilă nu s-a adresat unui executor judecătoresc, ci a ales să formuleze personal cerere de despăgubire către asigurator la data de 31.07.2009, cerere prin care solicită plata debitului pe cale amiabilă.(fila 8).
Astfel că, cererea formulată de partea civilă la data de 31.07.2009 nu poate fi interpretată în nici un caz ca fiind o somație în accepțiunea prevăzută de legea civilă.
În drept, contestatoarea și- întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art.386 alin.1 lit.a și următoarele Cod procedură penală.
În concluzie, contestatoarea solicitat admiterea contestației în anulare pentru motivul invocat, desființarea deciziei penale nr. 418/11.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie în dosarul nr- și, pe cale de consecință, rejudecarea recursului întemeiat de societatea noastră pe prevederile art. 385 indice 9 pct. 21 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.832 din data de 13.11.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, în baza art. 178 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a și c Cod penal și art.76 alin.1 lit. d Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a suspendaarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenție inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 Cod procedură penală și art.346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998-999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal pentru minora.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.
A fost obligat inculpatul să plătească minorei suma de 135 lei lunar cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 05.03.2006 și până la majoratul acesteia ( 16.11.2010).
S-au respins celelalte pretenții civile formulate de partea civilă, ca nefondate.
S-a luat act că plata despăgubirilor civile de către inculpat către partea civilă și partea civilă minoră este asigurată de asigurătorul asigurare Reasigurare - Sucursala P
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.193 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3.338 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat și onorariu expertiză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 05.03.2006, în jurul orei 21,30, inculpatul conducea autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare - pe, în interiorul orașului, județul N pe direcția de deplasare P N - B, iar în zona spitalului din localitate a observat pe acostament un număr de patru persoane care se deplasau pe sa de mers, ocupând-o în întregime.
Inculpatul a semnalizat intenția de depășire a grupului și a început executarea manevrei intrând pe contrasens, dar, în momentul în care se afla la o distanță de 1-2 de grup, din cadrul acestuia s-a desprins victima care a fost surprins și accidentat de autoturismul condus de inculpat, cu partea frontală, fiind basculat pe, lovind parbrizul cu capul în parte superioară, după care a fost proiectat pe cupolă și răsturnat pe carosabil în spatele autoturismului.
Victima a suferit în urma impactului traumatisme multiple care au condus la decesul său instantaneu, stabilindu-se la necropsie că avea în sânge o îmbibație alcoolică de 3,7 gr .
Inculpatul, care nu consumase anterior băuturi alcoolice, deși a frânat în momentul efectuării depășirii și a mărit amplitudinea manevrei de ocolire nu a putu evita acroșarea victimei.
Conform expertizelor tehnice efectuate în cauză viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat la momentul producerii accidentului era de 81 km/, iar accidentul putea fi evitat dacă viteza ar fi fost de maxim 62 km/ în condițiile în care limita legală pe sectorul de drum în care s-a produs accidentul era de 50 km/. De asemenea accidentul putea fi evitat dacă victima s-ar fi asigurat înainte de a se angaja în traversarea părți carosabile.
Situația de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor probe: procesul-verbal de cercetare la fața locului împreună cu planșele fotografice anexă, declarațiile părții vătămate; certificatul medico-legal nr. 633/19.06.2007 emis de Serviciul de Medicină Legală N; declarațiile martorilor:, G, și, buletin analiză toxicologică alcoolemie, raportul de expertiză tehnică nr.848/P/2006/15.06.2006, raportul de expertiză criminalistică nr.192/29.09.2006 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice I, raportul de expertiză criminalistică nr.154/25.06.2007 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice B și declarațiile inculpatului, administrate in cursul urmăririi penale și declarațiile inculpatului; martorilor, G, și, administrate în fața instanței de judecată.
Instanța de fond a înlăturat din probatoriu în parte declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală și din faza de judecată în măsura în care nu se coroborează cu situația de fapt reținută mai sus ca nefiind concludente deoarece toate celelalte probe administrate în cauză dovedesc fără nici un dubiu comiterea faptei în forma reținută mai sus datorită nerespectării de către acesta a limitei de viteză și datorită faptului că victima s-a angajat în traversarea părții carosabile fără a se asigura.
Instanța de fond a mai reținut că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, atât din punct de vedere obiectiv cat si subiectiv.
Astfel, s-a dovedit că, din culpă fără prevedere, inculpatul a accidentat și ucis pe numitul, datorită nerespectării regulilor privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanța de fond a avut in vedere dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv prevederile cuprinse în partea generală a Codului Penal, limitele de pedeapsă fixate de art.178 alin.2 Cod penal, gradul de pericol social al faptei comise circumstanțiat de comiterea acesteia și datorită conduitei culpabile a victimei, persoana inculpatului, care are vârsta de 30 ani, nu are antecedente penale, este necăsătorit, nu are copii minori în întreținere, studii 12 clase, este șofer și a îndeplinit stagiul militar, precum și incidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penală, respectiv circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal, care au fost reținute în favoarea inculpatului având în vedere atitudinea sa înainte dar și după producerea accidentului când s-a manifestat în mod corespunzător recunoscând și regretând fapta petrecută și neincidența împrejurărilor care agravează răspunderea penală. În baza tuturor acestor considerente instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei, prevăzut de art.52 Cod Penal, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatului a unei pedepse cu închisoarea orientate sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, susținând că instanța de fond nu a avut în vedere că victima a avut o culpă majoritară în producerea accidentului în sensul că a traversat strada printr-un loc nepermis fără a se asigura și avea o îmbibație alcoolică de 3,7 o/oo.
A solicitat achitarea sa în baza art.10 lit. d Cod procedură penală sau în subsidiar, în baza art.18/1 Cod penal.
Prin decizia penală nr.152/AP din data de 30.04.2009, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și culpa comună a acestuia, precum și a victimei în producerea accidentului de circulație.
Toate probele administrate în cauză au confirmat faptul că, la data de 05.03.2006, în timp ce inculpatul conducea autoturismul proprietatea sa, a executat manevra de depășire a unui grup de persoane intrând pe contrasens și în acest context a accidentat-o pe victima. Conform expertizelor tehnice efectuate în cauză viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat, la momentul producerii accidentului era de 81 km/, în condițiile în care limita legală pe acel sector de drum era de 50 km/. Accidentul ar fi putut fi evitat dacă viteza ar fi fost de maxim 62 km/. De asemenea, instanța de fond a reținut în mod corect că accidentul de circulație s-a produs întrucât, inculpatul nu a respectat limita de viteză legală permisă pe acel sector de drum, iar victima s-a angajat în traversarea părții carosabile fără a se asigura și având în sânge o îmbibație alcoolică de 3,7 gr.o/oo, stabilită cu prilejul efectuării necropsiei.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, dar și conduita culpabilă a victimei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul sancționator.
Prin urmare, nu se impune achitarea inculpatului nici în baza art.18/1 Cod penal, întrucât fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social.
De asemenea, culpa victimei a fost avută în vedere și la stabilirea cuantumului daunelor materiale și morale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului, inculpatul arată că soluția de condamnare pronunțată de instanțele anterioare este greșită, în considerarea împrejurării că victimei îi revine culpa exclusivă sau cel puțin majoritară la producerea accidentului rutier.
În consecință, inculpatul solicită Curții pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, sau art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, raportat la art.18/1 Cod penal, în situația în care se va reține și culpa inculpatului.
Prin decizia penală nr.418 din data de 11.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, n baza art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, a fost admis recursul declarat de inculpat numai cu privire la latura civilă a cauzei.
A fost caseată în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința nr.832 din 13.11.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond, în baza art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil, a fost obligat asiguratorul de răspundere civilă Asigurare Reasigurare - Sucursala P N, să plătească părții civile suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.
A fost obligat asiguratorul de răspundere civilă Asigurare Reasigurare - Sucursala P N, să plătească minorei suma de 68 lei lunar lunar cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 5.03.2006 și până la majoratul acesteia, 16.11.2010.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de partea civilă.
Curtea a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.832 din 13.11.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele:
Analizând ansamblul probelor administrate în cauza de față, Curtea constată că în mod judicios instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului, care a fost menținută corect de instanța de prim control judiciar.
Coroborând concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cursul procesului penal, se poate stabili neîndoielnic că și inculpatului îi revine o culpă pentru producerea accidentului care a determinat decesul victimei, ca urmare nerespectării limitei maxime de viteză pe sectorul de drum unde s-a consumat fapta.
În dezacord cu opinia inculpatului, Curtea, constată că există o legătură de cauzalitate directă dintre viteza cu care circula autoturismul condus de inculpat la momentul producerii accidentului și impactul cu victima.
Din probe rezultă că inculpatul putea evita accidentul dacă ar fi circulat cu o viteză de cel mult 62 km/, iar acesta în momentul impactului, rula cu o viteză semnificativ mai M ( 81 km/) pe un tronson de drum unde viteza maximă legală era de 50 km/.
În atare situație, în acord cu opinia instanțelor anterioare, producerea accidentului rutier s-a datorat atât conduitei imprudente a victimei care s-a desprins fără să se asigure din grupul de persoane ce era depășit de autoturismul condus de inculpat, cât și conduitei inculpatului care a nesocotit dispozițiile legale referitoare la viteza maximă admisă în interiorul localităților, fapta săvârșită constituind infracțiunea prev. de art. 178 al.2 Cp.
Hotărârile atacate comportă critici în ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei.
Asiguratorul de parte civilă este chemat în procesul penal, potrivit dispoz. L 136/1995, sa suporte în baza contractului de asigurare obligatorie (RCA) încheiat între acesta și asigurat, să raspundă pentru prejudiciile cauzate terților de către conducătorul autovehiculului asigurat, în situația în care se va dovedi culpa celui din urma.
Rațiunea legiuitorului care a impus obligativitatea încheierii asigurării obligatorii de către deținătorii de autovehicule, este aceea de se preveni posibilitatea de insolvabilitate a persoanei culpabile de producerea unui accident care a cauzat prejudicii terților.
Prevederile art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 (modificat prin OUG nr.61/2005) statuează că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Având în vedere dispozițiile legale sus menționate, în mod greșit instanța de fond a procedat la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale și morale către partea civilă.
De asemenea incorect s-a dispus obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice lunare către minora .
Având in vedere ca în cauza a participat in calitate de asigurator de răspundere civila Asigurare Reasigurare SA, P N, instanța de fond, în baza raporturilor contractuale dintre asigurator si proprietarul autovehiculului implicat în accident, trebuia sa dispună doar obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor ce reprezintă prejudiciul produs părții civile prin fapta inculpatului.
Hotărârile instanțelor sunt deficitare și în cea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate părții civile cu titlu de daune morale și a prestației periodice lunare acordate minorei.
Având în vedere că atât inculpatul cât și victima sunt răspunzători în mod egal la producerea accidentării mortale a acesteia din urmă, instanța de fond în mod injust a acordat părții civile despăgubiri cu titlu de daune morale la cuantumul solicitat de aceasta. Pentru același raționament, Curtea constată că și cuantumul prestației periodice lunare acordate minorei este excesiv.
În consecință, constatând ca prejudiciile cauzate prin fapta inculpatului se încadrează în limitele pentru care răspunde asiguratorul de răspundere civilă, Curtea va dispune obligarea acestuia la plătească părții civile despăgubiri cu titlu de daune materiale și morale, precum și o prestație periodică lunară în favoarea minorei, toate proporționale cu procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului.
În conformitate cu dispozițiile art.386 Cod procedură penală,"Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) - i^1), cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385/14 alin 1/1 ori art. 385/16 alin. 1."
va examina mai întâi, în conformitate cu dispozițiile art.391 Cod procedură penală, admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, respectiv, introducerea contestației în anulare în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și dacă în sprijinul contestației au fost depuse ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
În ceea ce privește introducerea în termen a contestației în anulare, potrivit art.388 Cod procedură penală, "Contestația în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părți, în termen de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere."
Deciziile susceptibile de a fi atacate cu contestație în anulare, fiind definitive, pentru a nu împiedica punerea lor imediată în executare, legea a prevăzut termene de exercitare relativ scurte, termene care se diferențiază după cazul de contestație în anulare invocat și de titularul său.
Astfel, pentru cazurile prevăzute în art.386 alin.1 lit.a, b, c și e Cod procedură penală, dacă titularul este o persoană împotriva căreia se face executarea, termenul de exercitare a contestației în anulare este de10 zileși acest termencurge, potrivit textului mai sus enunțat,de la începerea executării.
Desigur că nimic nu împiedică titularul să formuleze contestația în anulare chiar înainte de începerea executării.
Această dispoziție se explică prin caracterul ei de atenționare a acestor persoane că a rămas definitivă hotărârea prin care au condamnați sau au fost obligați la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.388 Cod procedură penală, termenul pentru formularea contestației în nu curge de la data la care s-au întocmit actele de executare, pentru că atunci textul ar fi folosit sintagma"de la punerea în executare",cide la data la care a început efectiv executarea.
Pentru contestatoare, persoană împotriva căreia se face executarea pentru recuperarea de partea civilă a despăgubirilor civile la care a fost obligarea de Curtea de Apel Bacău, prin decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, potrivit textului de mai sus, termenul de introducere a contestației în anulare este de 10 zilede la începerea executării.
Potrivit art.446 Cod procedură penală:"Dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile."
Executarea silită ca ultima fază a procesului civil este reglementată de dispozițiile art.371/1 și următoarele Cod procedură civilă.
În cauză, creditoarea nu s-a adresat executorului judecătoresc cu cererea de executare silită pentru recuperarea sumelor acordate cu titlul de despăgubiri civile prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău, astfel că, pentru aspectele mai sus arătate, nu se poate susține că titlul executoriu a fost pus în executare, cu atât mai puțin, nu se poate susține că a început executarea, așa cum cere în mod expres art.388 Cod procedură penală.
Depunerea de creditoare a cererii la contestatorul-asigurator pentru plata despăgubirilor civile acordate de Curtea de Apel Bacău, nu echivalează nici nu declanșarea executării și cu atât mai puțin cu"începerea executării".
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art.371/1 alin.1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau prin alt titlu se aduce la îndeplinire de bună voie, dar acest lucru nu înseamnă că executarea silită a început, așa cum cere în mod expres art.388 Cod procedură penală.
Executarea ar fost considerată ca începută, în cazul aducerii la îndeplinire a titlului executoriu de debitor de bună voie, doar în momentul în care acesta ar fi făcut, în baza titlului executor, o plată către creditoare.
Ori, în cauză contestatorul-asigurator nu a făcut o asemenea plată.
Dimpotrivă, în momentul în care a luat cunoștință de decizia Curții de Apel Bacău, înainte de începerea executării, a formulat prezenta contestație în anulare, astfel că aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege.
Contestatoarea a invocat ca temei în drept al contestației în anulare dispozițiile art.386 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nr- al Curții de Apel Bacău, instanța constată că asiguratorul, prin reprezentat legal, nu a fost prezent la judecarea recursului declarat împotriva deciziei penale nr.152/AP din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Pentru termenul de judecată din data de 11.06.2009, când s-a judecat recursul declarat de inculpat, asiguratorul a fost citat la următoarea adresă: municipiul P N, strada - - 29,.42, județul N-fl.12.
Din examinarea dovezii de citare rezultă că aceasta s-a făcut de prin afișare pe ușa principală a "locuinței" destinatarului.
Așa cum rezultă din certificatele constatatoare din datele de: 22.12.2005, 01.03.2007 și 04.04.2008, emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț -fl.4-6, și informarea de pe site-ul Ministerului Finanțelor-fl.7 din prezentul dosar, asiguratorul de răspundere civilă își avea sediul, încă din data de 22.12.2005, în municipiul P N, cel M nr.16 M 2, județul N, iar nu municipiul P N, strada - - 29,.42, județul N, unde a fost citat de instanța de recurs.
Agentul procedural trebuia, în conformitate cu prevederile art.180 Cod procedură penală, să constate că persoana citată și-a schimbat adresa și să se informează pentru aflarea noii adrese, menționând în procesul-verbal datele obținute.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.391 alin.2 Cod procedură penală, va fi admisă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul-asigurator, iar în baza art.392 alin.1 Cod procedură penală, va fi admisă în fond contestația în anulare formulată împotriva susmenționatei decizii.
Va fi desființată decizia penală nr.418 din data de 11.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- și se va fixa termen pentru soluționarea recursului formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.152/AP din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- pentru data de 14.01.2010, orele 8,30, termen pentru care vor fi citate părțile.
Se va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr.832 din data de 13.11.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a deciziei penale nr.152/AP din data de 30.04.2009 și a deciziei penale nr.418 din data de 11.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu.
Se va constata că intimatul-inculpat a fost asistat de apărător ales la instanța de recurs.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi lăsate în sarcina statului.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.391 și art.392 Cod procedură penală, admite în principiu și în fond contestația în anulare formulată de contestatoarea Vienna Insurance - Sucursala P, împotriva deciziei penale nr.418 din data de 11.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Desființează decizia penală nr.418 din data de 11.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- și fixează termen pentru soluționarea recursului formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.152/AP din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- pentru data de 14.01.2010, orele 8,30, termen pentru care vor fi citate părțile.
Dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr.832 din data de 13.11.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a deciziei penale nr.152/AP din data de 30.04.2009 și a deciziei penale nr.418 din data de 11.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu, în sumă 200 lei, avocat.
Constată că intimatul-inculpat a fost asistat de apărător ales la instanța de recurs.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Arin Alexandru Mengoni Monica
Pt. GREFIER
,
aflat în potr. Lg. 329/2009
Semnează Prim Grefier,
Pronunțat decizia recurs - -
Red.dec.contestație anulare
El.- 3 ex
16.12.2009
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Arin Alexandru Mengoni Monica
