Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 cod penal). Decizia 745/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 745
Ședința publică din data de 10.12.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza penală având ca obiect recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 333/07.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (sentința penală nr. 1319/14.06.2007 pronunțată de Judecătoriei Brăila în dosarul nr-).
Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc la data de 3.12.2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei astăzi, data de mai sus.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie penală:
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală apelată înregistrată la această instanță sub nr. 3181/11.07.2007 și care formează obiectul dosarului penal nr- Judecătoria Brăilaa pronunțat următoarea sentință:
În baza art. 290 alin. 1 Cp a condamnat pe inculpata ( fiica lui G și, născută la data de 18.03.1957, în G, cetățenie română, studii 12 clase, administrator la SRL, necăsătorită, fără antecedente penale, cu domiciliul în B,--16,. 10,. 7,. 1,. 127, jud. B, posesoare a seria -, nr. -, CNP -) la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a" și "b" Cp, respectiv: a)dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b)dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; pe durata prevăzută de art.71 Cp.
În baza art. 81 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cp.
În baza art. 71 alin. 5 Cp s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 Cpp s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.83 Cp privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 346 alin. 1 Cpp s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă " Grup" SRL B cu sediul în B,-, jud. B).
În baza art. 348 Cpp s-a anulat adeverința prezentată de inculpată în dosarul nr. 790/C/2006 al Tribunalului Brăila. (fila 10)
În baza art. 191 alin. 1 Cpp a obligat inculpata la plata către stat a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 21.07.2004 inculpata a chemat în judecată civilă pe Grup SRL pentru ca instanța să constate că și-a îndeplinit obligațiile contractuale prevăzute în convenția autentificată sub nr. 3417/17.09.2002 și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul mai sus menționat.
Prin sent. civ. nr. 3767/22.06.2005 Judecătoria Brăilaa respins acțiunea promovată de inculpată, în calitate de reclamantă, motivat în esență de faptul că aceasta nu a dovedit că și-a îndeplinit obligațiile impuse prin "convenție", respectiv nu a achitat diferența de preț de 170.000.000 ROL.
Hotărârea a fost menținută prin dec. civ. nr. 313/16.12.2005 a Tribunalului Brăila pentru aceleași considerente.
În urma recursului promovat de inculpată, cauza a fost trimisă prin dec. nr. 321/R/30.03.2006 a Curții de APEL GALAȚI la Tribunalul Brăila pentru rejudecarea căii de atac, formându-se dosarul nr. 790/C/2006.
La termenul din 21.06.2006 inculpata prin avocat a depus un înscris intitulat "adeverință", purtând data de 29.10.2002, semnată și ștampilată de unul dintre asociații Grup SRL -, de martora și de inculpată care atesta în mod nereal că Grup SRL a primit de la aceasta suma de 170.000.000 ROL reprezentând diferența de preț ce trebuia achitată potrivit convenției autentificate sub nr. 3417/17.09.2002.
Luând în considerare acest înscris, instanța civilă, prin dec. civ. nr. 303/30.11.2006 a admis recursul declarat de, a modificat sentința în sensul că a admis acțiunea și a constatat perfectată vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Mun. B, - G, nr. 119, lot 2.
În urma sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila prin plângerea penală formulată de Grup SRL s-a procedat la efectuarea de cercetări.
Raportul de expertiză grafoscopică nr. 98720/15.08.2006 întocmit în faza de urmărire penală a concluzionat în sensul că semnătura în litigiu de pe adeverința încheiată la data de 29.10.2002 de la rubrica " -" nu a fost executată de acesta, semnătura de la rubrica " " nu a fost executată de aceasta iar impresiunea ștampilei nu aparține Grup SRL.
În același fel s-a concluzionat și prin raportul de expertiză grafoscopică nr. 61396/12.02.2007.
Această situație de fapt rezultă din înscrisurile aflate la dosar, rapoartele de expertiză grafoscopică coroborate cu plângerea părții vătămate Grup SRL și declarațiile martorilor -, -,.
Prima instanță a avut în vedere declarația lui, menținută pe parcursul întregului proces și confirmată prin declarația martorului -, celălalt asociat al Grup SRL, în sensul că semnătura de pe adeverința depusă la dosar la rubrica - nu-i aparține și nici ștampila aplicată nu aparține Grup SRL.
Aceste aspecte s-au coroborat cu împrejurarea că la data menționată pe adeverința în cauză, respectiv 29.10.2002, - nu s-a aflat la sediul firmei, fiind plecat în interes de afaceri în orașul din județul P, împrejurare dovedită prin factura fiscală nr. - aflată la fila 71 din dosarul de urmărire penală.
Susținerile inculpatei formulate prin apărător în sensul că nu este probat că ar fi fost plecat din localitate întrucât nu este o dovadă certă asupra orei întocmirii adeverinței și nici a orelor de deplasare nu au fost avute în vedere de instanță întrucât deplasarea acestuia în localitatea rezultă din factura menționată coroborată cu declarația martorei care a arătat că acesta a plecat în data de 29.10.2002 la pentru a cumpăra marfă iar inculpata nu a venit niciodată însoțită de vreo persoană la sediul magazinului pentru a achita diferența de preț al vânzării. (fila 55 din dosarul de urmărire penală).
În ceea ce privește semnătura de la rubrica, instanța reține că nici aceasta nu a fost executată de către martoră, având în vedere declarația dată la urmărirea penală (fila 52) la 22.11.2006, menținută prin declarația din 30.01.2007 (fila 50) coroborată cu concluziile rapoartelor de expertiză grafoscopică întocmite în cauză.
Prima instanța a înlăturat ca nesinceră declarația aceleiași martore dată în faza de judecată, motivat de faptul că aceasta revine nu numai asupra aspectului privind executarea semnăturii dar prezintă o situație de fapt diferită.
Astfel, la urmărirea penală martora a arătat că în data de 29.10.2002 a mers împreună cu inculpata la sediul de pe B-dul - unde Grup SRL avea un magazin pentru a achita prețul vânzării, că inculpata avea într-o din plastic suma de 150.000.000 ROL, că ea a rămas în magazin unde a așteptat-o pe inculpată care a coborât după 20 de minute însoțită de doi bărbați care i-au spus să stăpânească liniștită casa.
În schimb, în fața instanței martora a declarat că a mers la magazin împreună cu inculpata și aceasta, în prezența sa, i-a dat lui - o sumă de bani, cunoscând de la că ar fi vorba de 50.000.000 ROL.
Martora a explicat contradictorialitatea declarațiilor sale din cele două faze pe ideea că a fost constrânsă de către organele de poliție să dea la urmărirea penală declarația în felul în care a dat-
În condițiile în care martora nu a putut oferi date concrete asupra acestui aspect și nici nu a formulat plângere penală împotriva eventualelor abuzuri ale lucrătorilor de poliție, s-a apreciat că în cauză nu se poate reține că martora a dat declarațiile la urmărirea penală sub imperiul constrângerii.
Contestarea rapoartelor de expertiză de către inculpată nu a fost justificată întrucât analizarea ștampilei aplicate pe adeverința în litigiu s-a făcut pe baza prelevării impresiunilor ștampilelor ce aparțin Grup SRL conform procesului-verbal din 14.06.2006 iar din declarația lui rezultă că din anul 2002 și până în anul 2006 nu au mai avut loc modificări ale ștampilelor, toate cele trei în formă fiind prezentate organelor de poliție.
S-a considerat este relevant este faptul că impresiunea ștampilei aplicată pe adeverința din 29.10.2002 nu aparține Grup SRL, aspect confirmat nu numai prin rapoartele de expertiză dar și declarațiile martorilor. Astfel, martorul care era asociat al firmei în anul 2002, a arătat că:" - Ștampila nu are elemente de identificare cu ștampila originală".(fila 26)
În drept, fapta inculpatei de a falsifica adeverința în litigiu în vederea admiterii recursului promovat într-o cauză civilă și obținerii unei hotărâri judecătorești care să consfințească dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cp.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe, care a privit atât acțiunea de falsificare cât și acțiunea de folosire a înscrisului falsificat în vederea producerii unei consecințe juridice. Prin acțiunea sa a urmărit întocmirea unei probe scrise neconformă cu realitatea pe care a folosit-o într-o cauză civilă aflată pe rolul Tribunalului Brăila unde avea calitatea de recurentă, în scopul pronunțării unei hotărâri judecătorești favorabile.
Cum săvârșirea infracțiunii și vinovăția inculpatei au fost dovedite, judecătoria a dispus condamnarea acesteia proporțional gradului de pericol social concret al faptei, de datele privind persoana inculpatei - infractor primar dar și de atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal.
La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, conform art. 72 Cp, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru această infracțiune, gradul de pericol social concret al faptei comise, determinat de importanța valorii sociale încălcată.
Astfel, s-a apreciat că fapta săvârșită este de natură a aduce atingere relațiilor sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o inspire înscrisurile sub semnătură privată care, atunci când sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, au aptitudinea să producă consecințe juridice.
Gravitatea faptei este mai mare cu atât mai mult cu cât inculpata a folosit înscrisul plăsmuit în fața unei instanțe de judecată care a pronunțat o soluție contrară tuturor hotărârilor judecătorești care fuseseră date până atunci în cauză pe baza înscrisului fals, prezentat ca probă de inculpată.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-a mai ținut cont și de atitudinea constant nesinceră a inculpatei care nu a recunoscut săvârșirea faptei în ciuda unor probe indubitabile de vinovăție și care a oferit explicații total neplauzibile cu privire la motivul pentru care nu a prezentat de la început adeverința respectivă.
Din actele dosarului atașat nr.8080/2004 rezultă că instanța de judecată i-a pus în vedere încă din 30.11.2004 (fila 41) să depună chitanța prin care ar fi dovedit că a achitat suma de 170.000.000 lei reprezentând prețul pentru imobil, insistând asupra acestui aspect și în ședințele de judecată ulterioare: la 10.03.2005 (fila 64), 4.05.2005 (fila 74). Astfel nu ar mai fi avut ca inculpata să solicite proba cu martori pentru a dovedi că a plătit prețul imobilului în condițiile în care ar fi fost mult mai simplu și evident în conformitate cu legea, să depună înscrisul constatator al plății.
Inițial a motivat lipsa înscrisului invocând o cauză morală, relațiile de prietenie pentru imposibilitatea procurării unui înscris care să dovedească achitarea prețului vânzării (în concluziile scrise, fila 138 din dosarul 8080/2004, în apelul declarat împotriva sentinței pronunțate în acest dosar, fila 3 din dosarul 4066/2005, în concluziile scrise din apel, filele 19-20, în recursul declarat, fila 2 din dosarul nr. 152/2006.)
Așadar a invocat posibilitatea preconstituirii unui înscris din anul 2004 până în 21.06.2006, când a depus în fața instanței adeverința în litigiu (fila 9 din dosarul Tribunalului Brăila nr. 790/C/2006) motivând în cauza penală prezentă că din pricina lucrărilor efectuate la imobil, adeverința în litigiu a fost găsită cu întârziere: " că nu am depus adeverința în dosarul Tribunalului d e la început, ci la un termen anterior, întrucât mă aflam în renovarea locuinței și toate documentele le-am avut în pod".
Mergând pe firul prezumțiilor logice, Judecătoria a constatat că este greu de presupus că inculpata nu ar fi depus eforturile necesare să caute această adeverință dacă ea ar fi existat în realitate în condițiile în care instanța i-a pus în vedere în mod expres să depună la dosar înscrisul constatator al plății, această probă fiind hotărâtoare în dosarul respectiv.
S-au mai avut în vedere însă și datele personale ale inculpatei, care nu este căsătorită, are studii medii, are un loc de muncă, fiind administrator la SRL. faptul că se află la primul conflict cu legea penală și pe perioada procesului penal s-a prezentat la fiecare termen de judecată.
S-a mai apreciat că nu se impune reținerea dispozițiilor art. 74 Cp întrucât a dat eficiență acelor împrejurări cu ocazia aplicării dispozițiilor art. 72 Cp și se consideră că o pedeapsă de 1 an închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cp și anume reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a mai reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. "a" și "b" din Cp, respectiv dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei aplicate, instanța s-a apreciat, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 CP, pe durata unui termen de încercare de 3 ani potrivit art. 82 CP.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.5 Cp a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Având în vedere dispozițiile art. 359 CPP, s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 83 CP privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Sub aspectul laturii civile, s-au reținut următoarele:
Grup SRL s-a constituit parte civilă solicitând restituirea în natură a imobilului și plata sumei de 20.000 lei daune materiale.
Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este generatoare de prejudicii materiale sau morale. În raport de persoana căreia i se opune, această faptă generează doar o stare de pericol, astfel că având în vedere și dispozițiile art. 346 alin. 1 Cpp s-a respins acțiunea civilă formulată de Grup SRL ca inadmisibilă.
Instanța, reținând caracterul fals al înscrisului intitulat "adeverință" a dispus desființarea acestuia, potrivit prevederilor art. 348 Cpp.
În conformitate cu dispozițiile art. 191 alin. 1 Cpp a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal apelanta inculpată pe care o critică pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
Că instanța de fond nu a dat o interpretare corectă probelor și nu a evaluat corespunzător întregul material probator, dând eficiență declarațiilor patronilor firmei SRL B, care au dispus reclamația împotriva sa fără a analiza și celelalte probe.
Consideră astfel că toate probele administrate în cauză sunt nefondate,că expertiza grafoscopică efectuată în cauză este neconcludentă, deoarece nu s-a verificat dacă ștampila unității este una și aceeași cu cea din 2002.
Că în nici un moment reprezentanții Grup SRL. B nu au făcut dovada neachitării diferenței de preț de către inculpată, așa cum au susținut și nici nu au atenționat-o în vre-un fel personal sau prin executorul Judecătoresc. Că inculpata de la momentul cumpărării imobilului s-a comportat ca un adevărat proprietar, aducând imobilului o serie de îmbunătățiri,despre care a luat cunoștință și martora în vizitele făcute.
Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. cu referire la art. 10 lit. b pen.Cod Penal în sensul că reclamația reprezentantei SC. Grup SRL B face obiectul unei cauze de natură civilă și nu penală.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu,conform art.371 al.2. pen se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe baza analizei probelor administrate în cauză.
Astfel la data de 17 septembrie 2002 fost autentificată convenția nr. 3417 încheiată între SC. Grup SRL B prin reprezentanții săi legali - și și inculpata, prin care s-a vândut imobilul situat în B,- G nr.119- lotul 2 cu nr. cadastral provizoriu-6079, la prețul de 200.000.000 lei, din care s-au achitat la acea dată 30.000.000 lei, urmând ca diferența de 170.000.000 lei să fie achitată până la data de 1 decembrie 2002, când urma să se prezinte actul de vânzare-cumpărare în formă autentică și să se predea imobilul.
Prin sentința civilă nr.3767/22.06.2005 pronunțată de Judecătoria Brăilas -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC. Grup SRL.B, prin care solicită ca să se constate perfectată vânzarea-cumpărarea imobilului din litigiu, arătând că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin convenție, respectiv a achitat în întregime prețul, constând din diferența de 170.000.000 lei. Cu această ocazie a precizat că se află în imposibilitatea reconstituirii înscrisului doveditor al prețului plătit (fila 87 verso ) deoarece nu a considerat necesar întocmirea unui astfel de act și în consecință a solicitat admiterea probei cu doi martori care a fost respinsă în conformitate cu disp.art.1191 civil. Recursul declarat de reclamanta a fost respins cu aceeași motivare, în sensul că nu există o dovadă în cauză care să poată constata perfectarea vânzării-cumpărării imobilului,conform deciziei civile 313/16 decembrie 2005 Tribunalului Brăila, secția civilă ( fila 87 ).
Ulterior reclamanta a declarat recurs care s-a admis prin decizia civilă nr. 321/R/ 30.03.2006 a G în sensul casării deciziei pronunțate în apel și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila, întrucât s-a constatat că hotărârea este supusă numai recursului.
Cu ocazia rejudecării, reclamanta a depus o adeverință emisă de pârâtă, pentru a atesta achitarea diferenței de preț. Cu toate că intimata SC. Grup SRL Baf ormulat plângere penală împotriva inculpatei, la data de 4.07.2006 ( fila. 4.) cu precizarea că înscrisul apărut la dosarul cauzei nu a fost niciodată semnat și ștampilat la unitate, cu atât mai mult cu cât nici nu a fost redactat în două exemplare, prin decizia civilă nr.303/30 noiembrie 2006 Tribunalului Brăilas -a admis recursul și s-a modificat sentința în sensul că s-a omis acțiunea reclamantei și s-a perfectat vânzarea cumpărarea imobilului.
Motivarea deciziei se referă la faptul că instanța, deși a contestat înscrisul și ștampila, nu a dovedit că acestea sunt false.
Este de remarcat faptul că plângerea penală fusese introdusă de către societatea Grup SRL. B la 4.07.2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și înaintată la Poliția Mun. B pentru cercetări, fiind înregistrată la nr. 36196/7-07.2006 deci cauza o privea pe în calitate de făptuitoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 290-291 Cp. existând astfel mari dubii cu privire la autenticitatea chitanțelor depuse ceea ce impune suspendarea soluționării cauzei civile până la rezolvarea cauzei penale.
Expertiza grafoscopică efectuată în cauză pe baza materialelor supuse examinării a concluzionat că adeverința din 29.10.2002 depusă de către inculpată este falsă, semnăturile nu au fost executate de către numiții - și, iar impresiunea ștampilei aplicată nu aparține Grup SRL.
O altă expertiză nu este necesară, deoarece falsurile sunt vizibil și cu ochiul liber, semnăturile falsificate sunt incomparabile cu cele originale, efectuate de o persoană cu mâna tremurând, iar ștampilei falsificate îi lipsesc cele două steluțe.
Susținerile inculpatei cum că partea vătămată ar fi trebuit să facă dovada faptei că nu a primit bani sunt aberante și fără suport legal cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că această chitanță este falsă. Nici inculpata nu a făcut dovada că la data de 29 octombrie 2002 fost în posesia sumei de 170.000.000 lei și că i-a remis-o părții civile Grup SRL.
În legătură cu declarațiile date de martora pe tot parcursul cercetării penale, rezultă că acestea au fost contradictorii, urmând a se lua în considerare cea dată la urmărirea penală prin care a declarat că semnătura de pe chitanța falsificată nu îi aparține, situație care se coroborează cu expertiza grafoscopică efectuată în cauză. Celelalte depoziții se referă la aspecte diferite și contradictorii care astfel nu pot fi avute în vedere, așa cum corect a procedat prima instanță.
Așa fiind, rezultă cu certitudine că fapta inculpatei de a întocmi o chitanță falsă într-un litigiu civil,care a dus la admiterea recursului promovat și obținerea unei hotărâri care a stabilit dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B--lot.2, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1
Astfel inculpata a acționat cu intenție directă, falsificând chitanța și folosind-o în vederea producerii de consecințe juridice.
Această infracțiune însă nu este o infracțiune generatoare de prejudicii, urmarea caracteristică fiind o zdruncinare a încrederii pe care publicul, considerat în masă, o acordă valorii probante a înscrisurilor sub semnătură privată.
Existența falsului nu este subordonată nici unei alte urmări, cum ar fi producerea unui prejudiciu, individualizat în sens civil, efectiv sau potențial.
Infracțiunea de fals este o infracțiune de pericol și nu de prejudiciul și ca atare instanța de fond în temeiul art. 348 pen. s-a pronunțat declarând falsă chitanța și dispunând anularea acesteia.
Cât privește pedeapsa aplicată aceasta a fost corect individualizată cu respectarea principiilor înscrise în art.72.pen. și reflectă atât gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatei, care deși nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost condamnat de către această instanță pentru fapte penale de același gen și ulterior s-a reabilitat, fapt pentru care a și lipsit la toate cele patru termene acordate de către tribunal în vederea soluționării apelului.
Așa fiind, având în vedere și limitele de pedeapsă cuprinse între 3 luni și 2 ani sau amendă, Tribunalul a apreciat că nu se poate dispune realizarea pedepsei având în vedere și modalitatea de executare a acestuia potrivit disp. art. 81 pen. deoarece nu s-ar mai asigura scopul educativ și preventiv, așa cum este prevăzut în art. 52.penal.
Față de aceste considerente Tribunalul Brăila prin decizia penală nr. 333/2007 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpata care apreciază hotărârile recurate ca fiind nelegale deoarece respingându-se efectuarea unei noi expertize grafologice fără nici o justificare, hotărârea de condamnare este nelegală, inculpata nefiind vinovată de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina ei.
Solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea acestei probe.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prev. de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța, pe baza analizei probelor administrate în cauză a constatat săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpată și a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.
În condițiile în care expertiza grafoscopică efectuată în cauză pe baza materialelor supuse examinării a concluzionat că adeverința din 29.10.2002 depusă de către inculpată este falsă, semnăturile nu au fost executate de numiții și iar impresiunea ștampilei aplicată nu aparține SC Grup SRL B, în mod judicios instanța de apel a apreciat că expertiza nu este utilă cauzei, expertiza efectuată în cauză stabilind fără nici un dubiu cele mai sus menționate.
În consecință, efectuarea unei noi expertize nu este utilă cauzei, chiar dacă inculpata dorește ca pe această cale să-și dovedească nevinovăția.
În plus, falsurile sunt atât de vizibile, încât pot fi observate și cu ochiul liber, semnăturile falsificate fiind incomparabile cu cele originale iar ștampilei falsificate îi lipsesc două steluțe, față de ștampila originală a SC Grup SRL
În consecință, față de probele administrate în cauză, Curtea apreciază că recursul declarat de către inculpată este nefondat, aceasta fiind vinovată de săvârșirea infracțiunii dedusă judecății iar pedeapsa aplicată fiind dată cu respectarea criteriilor art. 72 Cod penal.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Co procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata (fiica lui G și, născută la data de 18.03.1957 în G, CNP: - domiciliată în B, - G nr. 119) împotriva deciziei penale nr. 333/07.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (sentința penală nr. 1319/14.06.2007 pronunțată de Judecătoriei Brăila în dosarul nr-).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. / 16.12.2008
Tehnored. / 16.12.2008
Apel: - -
Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Petruș Dumitru, Ion Avram
