Falsul intelectual (art. 289 cod penal). Decizia 169/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.289 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.169
Ședința publică din 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea vătămată, domiciliat în com., sat, jud. S, împotriva deciziei penale nr.75 din 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal a răspuns inculpata - intimată, asistată din oficiu de avocat, lipsă fiind partea vătămată - recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a procedat la identificarea inculpatei intimate, CNP -. Întrebată fiind, aceasta arată că nu dorește să dea declarație, menținându-și declarațiile date anterior.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpata - intimată, a solicitat respingerea recursului declarat de partea vătămată, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. A solicitat respingerea recursului ca nemotivat întrucât s-au încălcat disp. art.38510pr.pen. și nu sunt cazuri de casare care să poată fi luate în discuție din oficiu. A arătat că situația de fapt a fost corect reținută și că în mod corect s-a acordat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art.81 Cod penal, reeducarea acesteia putându-se face și fără executarea pedepsei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că aplicarea disp. art.81 Cod penal se justifică pe deplin în cauză, având în vedere fapta comisă de către inculpată, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, precum și datele care caracterizează persoana inculpatei, astfel că scopul pedepsei se poate atinge și fără executarea pedepsei amenzii.
Inculpata - intimată, având ultimul cuvânt, a solicitat menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Suceava.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.793/12.11.2008 a Judecătoriei Rădăuți, pronunțată în dosarul nr- s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 2.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art.289 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și c Cod penal și art.76 alin.1 lit.e Cod penal.
În temeiul art.348 pr.pen. s-a desființat în totalitate înscrisul fals, "Adeverință" nr.1092 din 23.03.2005 eliberată de Primăria com..
În temeiul art.191 alin.1 pr.pen. inculpata a fost obligată să plătească suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată la data de 04.05.2007, partea vătămată a adus la cunoștința Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți săvârșirea de către a infracțiunii de fals intelectual, fapta constând în aceea că, la data de 23.03.2005, aceasta a eliberat o adeverință în care a trecut date nereale cu privire la situația unui imobil, imitând totodată semnătura primarului care la acea dată nu era în sediul Primăriei.
În legătură cu fapta reclamată, organele de urmărire penală au efectuat cercetări în dosarul penal nr.1391/P/2007, în urma cărora prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 12 septembrie 2007, s-a dispus în temeiul art.2491, art.11 pct.1 lit.b, art.10 lit.1pr.pen. rap. la art.181alin.3, art.91 lit.b Cod penal, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în mustrare cu avertisment.
Plângerea formulată de partea vătămată împotriva acestei soluții de netrimitere în judecată a fost respinsă de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți prin ordonanța nr.1515/II/2/2007 din 31.10.2007.
Împotriva ambelor soluții a formulat plângere, potrivit procedurii reglementate de art.2781pr.pen. partea vătămată, plângerea fiind respinsă prin sentința penală nr.63/29.01.2008 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr-, instanță care a reținut că procurorii au reținut în mod corespunzător gradul scăzut de pericol al faptei căreia îi lipsește astfel una din trăsăturile sale esențiale.
Sentința penală a fost casată în totalitate prin decizia penală nr.163/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală, decizie prin care plângerea formulată de partea vătămată a fost admisă, s-au desființat în totalitate ordonanțele Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, date în dosarul nr.1391/P/2007, iar dosarul a fost trimis la Judecătoria Rădăuți în vederea judecării cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art.289 Cod penal, de către numita.
să dea declarație, audiată în fața primei instanțe în calitate de inculpată, a recunoscut săvârșirea faptei sesizate de partea vătămată și s-a declarat vinovată, arătând că a eliberat adeverința pe care a semnat-o în numele primarului, motivând că acesta era plecat din localitate, fiind astfel forțată de împrejurări, iar în ceea ce privește anul, trecut greșit, a explicat că aceasta s-a datorat unei greșeli de tehnoredactare, dar că ulterior a eliberat o altă adeverință în care a făcut mențiunea reală.
În cauză, inculpata a avut asigurat dreptul la apărare, prin asistența apărătorului ales, avocat.
În circumstanțiere, inculpata a depus la dosar înscrisuri.
Prima instanță a reținut că la data de 23.03.2005, în calitate de referent la Primăria com., inculpata a eliberat numitului adeverința nr.1092/23.03.2005 în care a consemnat că defuncta, autoarea numitului, figura înscrisă în registrul agricol vol.I, fila nr.113, poz.45/2004, printre alte bunuri imobile, și cu o locuință de 48. construită în anul 1953, adeverință pe care a semnat-o în numele primarului prin imitarea semnăturii acestuia.
Adeverința respectivă a fost folosită de în litigiul civil purtat cu partea vătămată, ulterior prin adresa nr.3959/23.11.2005, întocmită tot de inculpată, menționându-se că din eroare în adeverința nr.1092/23.03.2005, din eroare în loc de anul construcției 1963 s-a trecut 1953.
Situația de fapt rezultă din plângerea și declarația părții vătămate, în care se descrie fapta, coroborată cu mențiunile înscrisului adeverința nr.1090/23.03.2005, coroborată cu declarația de recunoaștere a inculpatei, care a declarat că a imitat semnătura primarului, și că nu avea competența de a semna acte în numele acestuia, în absența acestuia, precum și cu mențiunile din adresa nr.3959/23.11.2005 în care se face referire la anul corect al construcției.
A reținut prima instanță că în drept, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia prin imitarea semnăturii primarului, de către inculpata care avea calitatea de funcționar public, referent în cadrul Primăriei com., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual prev. de art.289 Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
În favoarea inculpatei s-au reținut circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c Cod penal, având în vedere conduita bună a acesteia, după cum rezultă din caracterizarea de la locul de muncă făcută în acest sens, precum și față de împrejurarea că a urmărit în mod activ înlăturarea efectelor adeverinței nr.1090/2005 prin semnarea adresei ulterioare, raportat la atitudinea sa sinceră adoptată pe parcursul procesului penal, prezentarea în fața organelor de urmărire penală, precum și în fața instanței, cu care a cooperat prin recunoașterea comiterii faptei, asumarea vinovăției și totodată atitudinea de regret exprimată pentru fapta comisă, sentimentele de rușine și de vinovăție fiind percepute de prima instanță inclusiv cu prilejul ultimului cuvânt al instanței.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, ținându-se cont de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, ca și de cele prev. de art.76 alin.1 lit.e Cod penal, de dispozițiile generale ale Codului penal, precum și de limitele speciale de pedeapsă stabilite de legiuitor, al faptul că i s-a reținut circumstanțe atenuante astfel că, raportat la gradul de pericol social, la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, față de persoana inculpatei, mama unui copil minor, vârsta sa și atitudinea psihică, prima instanță a apreciat că nu se impune aplicarea ueni pedepse cu închisoarea, întrucât o pedeapsă cu amendă penală este suficientă pentru îndeplinirea scopului punitiv și de prevenție, aptă să asigure reeducarea sa și formarea atitudinii corecte față de lege, pe care a stabilit-o la 2.000 lei amendă penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, criticând-o pentru netemeinicie.
În motivarea apelului, a arătat că pedeapsa aplicată este prea aspră și că față de atitudinea sa procesuală se impunea achitarea sa și aplicarea unei amenzi administrative.
Prin decizia penală nr.75 din data de 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceavas -a admis apelul declarat de inculpată, s-a desființat în parte sentința penală atacată, în sensul că în baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de prima instanță.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în cauză nu se poate reține că fapta inculpatei apelante, care, în calitate de funcționar public, referent în cadrul Primăriei com., a falsificat un înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia prin imitarea semnăturii primarului, este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, atâta timp cât prin fapta săvârșită s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în autenticitatea și veridicitatea înscrisurilor oficiale.
Relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, Tribunalul a apreciat că acesta a fost just și proporțional individualizat, cu respectarea criteriilor generale prev. de art.72 Cod penal, pedeapsa amenzii penale fiind suficientă pentru a-și atinge scopul educativ-preventiv prev. de art.52 Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate însă, Tribunalul a apreciat că în cauză se impune acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării acesteia, având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 Cod penal, reeducarea inculpatei putând avea loc și fără executarea pedepsei amenzii, prin stimularea eforturilor sale de autoeducare, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată, arătând că deși inculpata a fost condamnată la pedeapsa amenzii penale s-a dispus și suspendarea condiționată a executării acesteia, deși rezulta clar fapta săvârșită și consecințele acesteia.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prev. de art.3859alin.1 pct.14 pr.pen. precum și în conformitate cu disp. art.3859alin.3 pr.pen. Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.289 alin.1 Cod penal cu aplic. art.74 lit.a, c Cod penal, art.76 alin.1 lit.e Cod penal, la pedeapsa de 2.000 lei amendă penală.
Tribunalul a apreciat că față de toate împrejurările săvârșirii faptei, persoana inculpatei, reeducarea acesteia se poate realiza și fără executarea pedepsei amenzii, dispunând suspendarea condiționată a acesteia pe o durată de 1 an, termen stabilit în condițiile art.82 alin.2 Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea, constată că în speță sunt îndeplinite atât condițiile cu privire la pedeapsa aplicată (amendă penală), cât și cele cu privire la inculpată. Astfel, aceasta nu a mai suferit condamnări, iar conduita după săvârșirea faptei și în timpul judecății a dus la convingerea instanței că scopul pedepsei și reeducarea inculpatei se poate realiza și fără executarea pedepsei, cum în mod corect a apreciat și instanța de apel.
Așa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată, domiciliat în com., sat, jud. S, împotriva nr. 75 din data de 02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă partea vătămată recurentă să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpată se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.04.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
08.05.2009
Jud. -
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
