Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 163
Ședința publică din 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, domiciliat în sat, com., jud. S, împotriva deciziei penale nr. 62 din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 29 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din 27 aprilie 2009 și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s- amânat pentru astăzi, 29 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată
Prin sentința penală nr. 457 din data de 19 septembrie 2008, pronunțată în rejudecare de Judecătoria Suceava, s-a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații și au fost trimiși în judecată respectiv din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1,art. 209 al. 1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 41 al. 2 Cod penal în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1,art. 209 al. 1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Prin aceeași sentință, au fost condamnați inculpații:
1), pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a,g, Cod penal, cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și art. 76 al. 1 lit. c Cod penal, la pedeapsa de l an închisoare;
- violare de domiciliu prevăzută de art. 192 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și art. 76 al. 1 lit. c Cod penal, la pedeapsa de l an închisoare.
În baza art. 33 al. 1 lit. a, art. 34 al. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de l (un)an închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza a doua și lit. Cod penal.
In baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 Cod penal.
onform art. 359 al.1 cod proc.penală, s- atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate prin prezenta sentință.
2) și, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 41 al. 2 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare fiecare;
- violare de domiciliu prevăzută de art. 192 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a cod penal și art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare fiecare.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani aplicată fiecărui inculpat prin sentința penală nr.247/09.02.2007 pronunțată de Judecătoria Botoșani, definitivă la data de 02.03.2007 și s-au repus în individualitatea lor pedepsele de: 6 luni închisoare aplicate acestora, prin sentința penală nr. 247/09.02.2007 a Judecătoriei Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 97 al.1 și 4 lit. a din Lg. nr 26/1996 cu aplicarea art.37 lit. a pen. pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 247/09.02.2007 a Judecătoriei Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 98 al.1 și 4 din Lg. nr 26/1996 cu aplic. art. 37 lit.a pen., pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1249/21.05.2003 a Judecătoriei Botoșani, definitivă prin neapelare la data de 11.06.2003.
S-a constatat că infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 41 al. 2 Cod enal p. și infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a cod penal și art. 41 al. 2 Cod penal, pentru săvârșirea cărora inculpații au fost condamnați prin prezenta sentință sunt concurente cu infracțiunea prev. de 97 al.1 și 4 lit. a din Lg. nr 26/1996 cu aplicarea art.37 lit. a cod penal, pentru săvârșirea cărora au fost condamnați fiecare la pedeapsa de 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 247/09.02.2007 a Judecătoriei Botoșani, și cu infracțiunea prev. de art. 98 al.1 și 4 din Lg. nr 26/1996 cu aplic. art. 37 lit.a cod penal, pentru săvârșirea cărora au fost condamnați la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 247/09.02.2007 a Judecătoriei Botoșani.
În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 lit. b, art. 36 Cod penal, s-au contopit pedepsele de 5 ani închisoare aplicată fiecărui inculpat prin prezenta sentință pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a,g,i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 41 al. 2 Cod penal și pedeapsa de 4 ani aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. art. 192 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal și art. 41 al. 2 Cod penal, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată acestora, prin sentința penală nr. 247/09.02.2007 a Judecătoriei Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 97 al.1 și 4 lit. a din Lg. nr 26/1996 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 247/09.02.2007 a Judecătoriei Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 98 al.1 și 4 din Lg. nr 26/1996 cu aplic. art. 37 lit.a Cod penal, urmând ca fiecare să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
S-a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată fiecărui inculpat prin sentința penală nr. 1249/21.05.2003 a Judecătoriei Botoșani, definitivă prin neapelare la data de 11.06.2003, pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată acestora prin prezenta sentință, în final fiecare având de executat pedeapsa de 7ani închisoare.
În baza art. 71 al. 2 Cod penal, s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 al.3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, durata executată de la 05.03.2007 la zi.
S-au anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 448/02.03.2007 și nr. 449/02.03.2007 emise pentru inculpați și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru fiecare dintre ei.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată - parte civilă și au fost obligați inculpații, și să-i plătească acesteia, în solidar, suma de 11.000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
S-a constatat recuperat parțial prejudiciul cauzat părții vătămate - parte civilă, iar în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de către aceasta și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 100 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de către parte vătămată parte civilă și au fost obligați inculpații și să-i plătească acesteia, în solidar, suma de 600 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
S-a luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului .
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată - partea civilă Compania Națională de Ferate CFR - Sucursala Regională de Ferate I și au fost obligați inculpații și să-i plătească, în solidar, suma de 2.228, 21 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
În baza art. 118 al. 1 lit. e Cod penal, s-a confiscat de la inculpatul două prelate, una din folie de polietilenă și alta din pânză ată, fiecare de aproximativ 20 m, 18 lătunoaie (scânduri), fiecare de aproximativ 4-5 lungime și 4 tipare pentru confecționat chirpici.
Fiecare inculpat a fost obligat să plătească 383 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză, în rejudecare, prima instanță a reținut în esență că, în noaptea de 8/9.05. 2003 inculpații, și s-au deplasat la locuința persoanei vătămate din loc., com. au pătruns în grădină printr-o portiță, în continuare au intrat în grajd, care era amenajat într-o încăpere a casei și unde persoana vătămată își ținea calul.
Au tăiat funia cu care era legat calul de iesle, 1-au luat, plecând prin grădină, pe același traseu pe care au venit deplasându-se pe un drum de câmp denumit "drumul livezii" ce leagă satele și și care trece prin spatele grădinii părții vătămate, până în localitatea, iar de aici, printr-un vad peste râul, spre comuna, jud.
n noaptea de 7/8.04.2004 inculpații și
s-au deplasat în loc., au pătruns în curtea locuinței persoanei vătămate și făcând o gaură în zidul grajdului situat în spatele curții prin ruperea unor chirpici, au pătruns în interior de unde au sustras 3, 7 găini, 2 rațe, o furcă cu trei coarne și o greblă metalică.
În noaptea de 5/6.09.2004 inculpatul a sustras
aproximativ 300 de chirpici în valoarea de cca. 3.000.000 lei aparținând
persoanei vătămate situați în spatele grădinii, lângă râul
S și le-a vândut numiților și.
La începutul lunii septembrie 2004 inculpatul
sustras două prelate din, 18 scânduri și 4 tipare de confecționat chirpici
aparținând persoanei vătămate, în valoare totală de 3.000.000 lei.
În noaptea de 8/9.01.2005 inculpatul și
s-au deplasat cu faetonul acestuia din urmă pe raza localității,
lângă magistrala 500, la km 422 + 450, între stațiile și
în aproprierea podului metalic de cale ferată care traversează râul
unde se aflau depozitate două cupoane de șină de cale ferată, unul având
lungimea de 12, iar cealaltă de 10, prinse pe chituci de lemn.
Inculpații au desprins cele două cupoane de șină și cu ajutorul calului au încărcat în faeton șina de 12 lungime pe care au transportat-o la locuința numitului din.
După două zile, pe timp de noapte, cei doi inculpați s-au întors cu faetonul în același loc și au luat cuponul de șină de 10 lungime pe care 1-au dus la locuința lui unde au tăiat cele două șine în mai multe bucăți. Numitul nu a cunoscut proveniența celor două șine de cale ferată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate întrucât în mod greșit instanța de fond a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpaților și prin sentința penală nr.1249/21.05.2003 a Judecătoriei Botoșani, pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată acestora în prezenta cauză, în final fiecare din ei având de executat pedeapsa de 7 ani închisoare.
În mod corect instanța trebuia să dispună condamnarea inculpaților pentru faptele ce formează obiectul prezentului dosar, să constate că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care au fost condamnați prin sentința penală nr.247/9.02.2007 a Judecătoriei Botoșani, iar în urma aplicării regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, fiecare dintre ei urmând să execute câte 5 ani închisoare.
Ulterior, instanța trebuia să dispună revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr.1249/2003 pronunțată de Judecătoria Botoșani, în final atât inculpatul cât și inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare fiecare alături de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.1249/2003 a Judecătoriei Botoșani.
Din această pedeapsă instanța urma să deducă pedeapsa executată începând cu 5.03.2007 la zi.
Inculpații și, prin apărătorii desemnați din oficiu, au solicitat ca prin reținerea circumstanțelor atenuante să se dea eficiență sporită acestora, astfel încât să se procedeze la redozarea pedepselor.
Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c cod proc.penală, deoarece din nici o probă administrată în cauză nu rezultă vinovăția sa. Totodată, învederează faptul că ceilalți doi inculpați au declarat că nu-l cunosc pe el.
Prin decizia penală nr. 62 din 18 februarie 2009, Tribunalul Suceavaa admis apelurile declarate de inculpații și, a desființat în parte sentința penală în sensul că:
A înlăturat din sentință mențiunile privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpații și prin sentința penală nr.1249 din 21 mai 2003 Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 11.06.2003, ce a fost adăugată la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată acestora prin sentința apelată, în final fiecare inculpat având de executat pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul art.85 alin.1 cod penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpații și prin sentința penală nr.1249 din 21 mai 2003 Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 11.06.2003.
În temeiul art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b și art.36 lit.c cod penal, a contopit pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpații și prin sentința apelată, cu pedepsele aplicate acestora prin sentința penală nr.247/9.02.2007 a Judecătoriei Botoșani și cu pedeapsa la care au fost condamnați prin sentința penală nr.1249/21.05.2003 pronunțată de Judecătoria Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 11.06.2003, urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare (în loc de 7 ani închisoare).
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
A respins ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că că primul act material al activității infracționale a inculpaților a avut loc în noaptea de 8/9.05.2003, deci înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr.1249/21.03.2003 a Judecătoriei Botoșani, în mod greșit instanța de fond a menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acestora prin sentința penală nr.1249/21.05.2003 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare la data de 1.106.2003, pe care a adăugat-o la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată fiecăruia dintre ei prin sentința apelată, în final aceștia având de executat pedeapsa de 7 ani închisoare.
De aceea, în temeiul art.85 alin.1 cod penal, prima instanță trebuia să anuleze suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpații prin sentința penală mai sus menționată și să contopească pedepsele la care au fost condamnați în prezenta cauză cu cele la care au fost condamnați prin sentința penală nr.1249/2003 și nr.247/2007 ambele pronunțate de Judecătoria Botoșani.
În temeiul art.371 al.2 Cod procedură penală, Tribunalul a examinat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept și constatând că celelalte dispoziții ale sentinței sunt legale și temeinice, le-a menținut.
În ceea ce privește apelul declarat de parchet, în sensul că inculpații nu au săvârșit primul act material al activității infracționale din prezenta cauză în perioada suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare fiecare la care au fost condamnați prin sentința penală nr.1249/21.05.2003 a Judecătoriei Botoșani, ci înainte ca aceasta să fi rămas definitivă, s-a reținut că nu se impune revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința menționată mai sus. Nu a fost reținut nici motivul de apel privind deducerea perioadei executate de către inculpații, întrucât în mod corect prima instanță a scăzut această perioadă din pedeapsa rezultantă ce o are fiecare de executat.
Referitor la apelul declarat de inculpatul, Tribunalul reținut că nu se impune achitarea acestuia în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c cod proc.penală, întrucât din declarațiile martorilor la care instanța de fond a făcut referire expresă:, -, R (48 - 51 dosar ) și procesul verbal de confruntare dintre R și inculpat (73 dosar ), a rezultat cu prisosință faptul că acesta, împreună cu cei doi inculpați, a sustras din grajd, calul proprietatea părții vătămate.
Cum în cauză a fost dovedită vinovăția, Tribunalul a constatat că instanța de fond a dat dovadă de clemență și reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev.de art.74, 76 cod penal, l-a condamnat la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea condiționată a acesteia.
Totodată, în mod corect l-a obligat în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor civile către partea vătămată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c Cod pr.penală, pe considerentul că nu a săvârșit fapta.
În motivarea recursului a arătat că în seara de 8 mai 2003 a consumat băuturi alcoolice și a ajuns acasă în jurul orei 11 noaptea, că nu-i cunoaște pe frații, astfel că nu a avut cum să săvârșească fapta reținută în sarcina lui.
Cele două martore care declară că l-au văzut împreună cu cei doi inculpați au depus mărturie mincinoasă.
În cauză nu a fost efectuată o cercetare penală din care să rezulte fără echivoc că el a pătruns în imobilul părții vătămate unde se afla calul, prin spargerea peretelui.
Numita declară că partea vătămată i-a oferit suma de 5.000.000 lei pentru a declara că i-a văzut pe cei 3 inculpați care au furat calul.
Martora a fost învățată de către polițist ce să declare, în sensul că i-a văzut pe cei 3 inculpați cu calul. De asemenea, din probele aflate la dosar rezultă că partea vătămată a vândut calul numitului care apoi l-a vândut inculpaților.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, care pot fi încadrate în disp. art. 3859Cod pr.penală, Curtea reține că recursul este fondat, însă pentru alte considerente care vor fi luate în discuție din oficiu.
Sub aspectul vinovăției inculpatului, în mod corect s-a stabilit că acesta împreună cu inculpații și, în noaptea de 8/9 mai 2003 s-au deplasat la locuința părții vătămate de unde, au sustras un.
Din declarațiile martorilor, - și R rezultă că în noaptea de 8/9 mai 2003 cele două martore se deplasau dinspre localitatea spre și s-au întâlnit cu cei 3 inculpați, unul dintre ei fiind chiar inculpatul pe care-l cunoșteau, iar celelalte două persoane erau de etnie rromă. Inculpatul era chiar cel care ducea calul de căpăstru. Martorul R, audiat în timpul urmăririi penale a declarat că l-a văzut pe inculpatul deplasându-se cu un pe drumul livezii situat între satul și, fiind însoțit de inculpații și. Acesta nu a avut nicio justificare pentru schimbarea declarației în timpul cercetării judecătorești.
De asemenea din declarația martorului rezultă că inculpatul și inculpatul mergeau cu o căruță de care era legat un.
Față de aceste probe, Curtea apreciază că vinovăția inculpatului a fost dovedită fără echivoc, iar declarațiile coinculpaților în care precizează că nu-l cunosc pe inculpatul, nu au suport probator.
Inculpatul nu a formulat plângere împotriva martorilor care au declarat că l-au văzut cu calul, pentru mărturie mincinoasă, iar din coroborarea probelor aflate la dosar rezultă, fără dubiu, că și inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate, de unde a sustras calul.
Afirmațiile inculpatului în sensul că martorii au primit sume de bani pentru a declara că el este autorul furtului, nu au fost dovedite. Chiar dacă în noaptea respectivă inculpatul a consumat băuturi alcoolice și s-a deplasat la locuința sa la o oră târzie, nu exclude posibilitatea de a se deplasa în aceeași noapte, împreună cu ceilalți inculpați, în localitatea.
Recursul inculpatului este întemeiat însă pe considerentul că în mod greșit Judecătoria Suceava, în rejudecare, a extins acțiunea penală în ceea ce-l privește pe acesta și cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, g Cod penal și în mod greșit a fost condamnat de către Judecătoria Suceava, prin sentința penală nr. 994 din 29 noiembrie 2007 și pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 Cod penal.
În apelul declarat de către inculpat, Parchet și partea vătămată, prin decizia penală nr. 243 din 11 iunie 2007 a Tribunalului Suceava, s-a desființat în totalitate sentința apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare pe considerentul că inculpatul a fost condamnat pentru o infracțiune pentru care nu a fost trimis în judecată.
În rejudecare, la termenul din 7 noiembrie 2007, la cererea procurorului, Judecătoria Suceavaa extins procesul penal și a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul și cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192al. 2 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 457 din 19 septembrie 2008, Judecătoria Suceavaa procedat la condamnarea acestuia și pentru această din urmă infracțiune.
Curtea apreciază însă că, extinderea procesului penal pentru alte fapte,conform art.336 Cod pr.penală a fost făcută în mod nelegal în rejudecarea cauzei după desființarea în totalitate a sentinței.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 38515pct.2 lit. d Cod pr.penală va admite recursul, va casa în totalitate decizia și sentința cu privire la inculpatul și în temeiul art.11 pct. 2 lit. rap.la art. 10 lit.f Cod pr.penală, va înceta procesul penal pornit împotriva acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, întrucât lipsește sesizarea organului competent.
Sub aspectul individualizării pedepsei,se constată că au fost respectate criteriile generale prev. de art 72 Cod penal,în favoarea inculpatului fiind reținute circumstanțe atenuante, coborându-se pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, astfel încât să se asigure scopul preventiv reeducativ prevăzut de lege.
În temeiul art. 192 al.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul.
Casează în parte decizia penală nr. 62/18.02.2009 a Tribunalului Suceava precum și sentința penală nr. 457/19.09.2008 a Judecătoriei Suceava cu privire la inculpatul și în rejudecare:
Înlătură dispozițiile de contopire a pedepselor.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f Cod proc. penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin. 2 Cod Penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor criticate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv suma de 600 lei,reprezentând onorarii avocați oficiu care se va avansa din fondul către BA
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3ex./18.05.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Andrieș Maria, Motan Traian
