Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 1153/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1153/
Ședința publică din 15 decembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 282/22.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului și casarea deciziei conform motivelor invocate de inculpat.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.
Inculpatul solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei sau a sporului de pedeapsă aplicat.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 578 din 5 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad, în baza art. 26 Cod penal, raportat la art. 288 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, recidivist, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.
În baza art. 293 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 37 lit. a și b Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, în formă continuată.
În baza art. 20 Cod penal, raportat la art. 70 pct. 2 din Legea nr. 243/2002, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 20 Cod penal, raportat la art. 70 pct. 1 din Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal, prin înlăturarea art. 41 al. 2 Cod penal din rechizitoriu, a fost condamnat același inculpat, la 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat în scopul sustragerii de la executarea pedepsei.
În baza art. 39 alin. 2 Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, cu restul neexecutat de 2 ani și 10 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin decizia 1135/06.03.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 10 zile închisoare.
În baza art. 39 alin. 2 Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, cu restul neexecutat de 2 ani și 10 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Decizia 1135/06.03.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare
În baza art. 39 alin. 2 Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, cu restul neexecutat de 2 ani și 10 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Decizia 1135/06.03.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a, b, 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele rezultante stabilite anterior în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, rezultând de executat o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-a constatat că prin decizia penală nr. 1135/06.03.2003 a Curții Supreme de Justiție, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal pe o perioadă de 2 ani, și în consecință a menținut aceste dispoziții.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată, măsura reținerii de 24 de ore din 12.03.2003, precum și durata arestului provizoriu în vederea extrădării din perioada 13.01 2007 până la 29.04 2007, și perioada executată de la 30.04 2007 până la zi.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a anulat pașaportul românesc falsificat cu seria -, completat pe numele de, eliberat la 15.03.1999 de SEIP
A fost anulat mandatul de executare nr. 2600/2003 emis de Judecătoria Arad și mandatul de executare nr. 509/1999 emis de Tribunalul Bacău, și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
În baza art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2037/20.10.2003, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr. 7381/2003, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție; hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 26/2004 a Tribunalului Arad, respectiv decizia penală nr. 612/2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în afara termenului legal, inculpatul, înregistrat sub nr. dosar - din 21.05.2007 la Tribunalul Arad.
După extrădarea sa din Germania, inculpatul a declarat apel împotriva sentinței de condamnare, iar, prin decizia penală nr. 262 din 12.09.2007, pronunțată în dosar nr. -, a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de petentul, dar cauza a fost trimisă Judecătoriei Arad în vederea rejudecării, conform art. 5221Cod procedură penală.
Hotărârea dată în apel, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1109/R/2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care s-a luat act de retragerea recursului.
Instanța de fond, procedând la rejudecarea cauzei în condițiile art. 405-408 Cod procedură penală, a constatat următoarele:
În data de 11.03.2003, inculpatul încercând să iasă ilegal din România, prin Nădlac a prezentat spre legitimare, pașaportul eliberat de SEIP B pe numele, falsificat prin înlocuirea fotografiei titularului cu fotografia sa, declinându-și identitatea acestuia. S-a constatat că în aceeași zi, prezentând spre legitimare același pașaport falsificat, inculpatul a încercat să iasă ilegal din România prin, județul A, unde lucrătorii de frontieră cu ocazia controlului nu au sesizat falsul, însă nu i-au permis ieșirea din țară întrucât nu deținea asigurarea medicală obligatorie. Inculpatul a obținut pașaportul falsificat prin intermediul unei persoane necunoscute din B, căreia i-a plătit suma de 200 USD și i-a înmânat o fotografie de-a sa, tip pașaport, în vederea falsificării pașaportului.
Prin sentința penală nr. 2037/20.10.2003 a Judecătoriei Arad, reținându-se vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată,s-a aplicat acestuia o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea comisă în formă continuată, și s-a dispus anularea pașaportului nr. - eliberat de către SEIP B pe numele titularului.
Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 26/2004 a Tribunalului Arad și decizia penală nr. 612/R/28.06.2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care recursul inculpatului a fost respins ca tardiv.
Judecătoria Arada emis formele de executare, însă inculpatul nu a mai fost găsit pe teritoriul României, fiind identificat pe teritoriul Germaniei. La data de 26.08.2005, Judecătoria Arada dispus arestarea provizorie a inculpatului în vederea extrădării.
În urma demersurilor instanței de executare, întemeiate pe dispozițiile Legii 302/2004, inculpatul a fost arestat provizoriu în Germania la data de 13. 01. 2007, iar la 30.04.2007 a fost extrădat în România, încarcerat în arestul Direcției Cercetări penale din cadrul B fiind transferat la Penitenciarul d e Maximă Siguranță A în interesul soluționării apelului.
Analizând starea de fapt reținută, prima instanță a apreciat că faptele inculpatului de a obține de la o altă persoană un pașaport falsificat, după ce în prealabil a înmânat acelei persoane o fotografie a sa personală, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
Faptele aceluiași inculpat, care în două rânduri, în baza unei rezoluții infracționale unice, și-a declinat o identitate falsă în fața polițiștilor de frontieră din, respectiv Nădlac, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, comisă în formă continuată.
Faptele inculpatului de a încerca să iasă în două rânduri în mod ilegal din țară, întrunesc elementele constitutive a tentativei la infracțiunea de ieșire ilegală din țară comisă în formă continuată.
Cu privire la ultima infracțiune reținută în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a încercat să iasă ilegal din țară, după ce în prealabil prin decizia penală nr. 1135/06.03.2003 a Curții Supreme de Justiție s-a aplicat acestuia o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, iar pe durata judecății a fost arestat preventiv și pus apoi în libertate, înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Față de această împrejurare, instanța de fond a apreciat că inculpatul, cunoscând ce pedeapsă îi fusese aplicată, a încercat să părăsească ilegal țara în scopul sustragerii de la executare, astfel că încadrarea juridică din rechizitoriu a fost schimbată în acest sens.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele legale ale pedepselor, gradul de pericol social concret al faptelor, precum și persoana inculpatului.
Cu privire la persoana inculpatului, s-a reținut de către prima instanță că acesta are antecedente penale, aflându-se în situația recidivei mari post-executorii prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, față de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2895/05.08.1997 a Judecătoriei Bacău, și în situația recidivei mari post-condamnatorii, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal, față de pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin decizia penală nr. 1135/06.03.2003 a Curții Supreme de Justiție.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, criticând hotărârea sub aspectul nelegalității, întrucât prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în ce privește infracțiunea de tentativă la trecere frauduloasă a frontierei de stat, fără a pune în discuție această schimbare de încadrare juridică.
Totodată, în cauză a declarat apel și inculpatul, fără a preciza în scris motivele de apel, dar acestea au fost precizate cu ocazia dezbaterii prezentului apel.
Prin decizia penală nr. 158/A din 25.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr. 578 din 05.03.2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, a fost desființată sentința și în rejudecare, respinsă cererea de judecare în baza art. 5221Cod procedură penală, formulată de condamnatul. A fost respins apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 578 din 05 martie 2008 Judecătoriei Arad.
Prin decizia penală nr. 772 R din 20.08.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, pronunțată în dosarul nr-, a fost admis recursul condamnatului împotriva deciziei penale nr. 158/A din 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul -, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre judecarea apelurilor la același tribunal.
Prin decizia penală nr. 282/22.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și de inculpatul, deținut în Penitenciarul Arad, împotriva sentinței penale nr. 578 din 5 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad.
A fost desființată în parte hotărârea atacată, iar în judecarea cauzei a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei de tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat, din art. 20 Cod penal raportat la art. 70 pct. 2 din Legea 243/2002, în art. 20 Cod penal raportat la art. 70 pct. 1 din Legea 243/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal; a fost anulată sentința penală nr. 2037 din 20.10.2003, pronunțată de Judecătoria Arad. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate iar cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, ținând seama și de dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat ca apelurile promovate în cauză sunt fondate, pentru următoarele motive:
Astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a analizat și interpretat probațiunea administrată în cauză și a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, susținută de probatoriul cauzei, atât cel desfășurat în fața instanței, respectiv: declarația inculpatului, cât și cel administrat în faza de urmărire penală respectiv: proces-verbal de percheziție, de identificare, fișă de evidență locală a inculpatului, declarația inculpatului, raport de constatare tehnico-științifică asupra pașaportului.
Audiat fiind de către instanța de rejudecare, inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptelor de care a fost acuzat.
Cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise, prima instanță a reținut în mod corect comiterea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și fals privind identitatea în formă continuată, dar a procedat la schimbarea încadrării juridice din art. 20 Cod penal rap. la art. 70 pct. 1 din Legea 243/2002 în cea prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 70 pct. 2 din Legea 243/2002; prima instanță a avut în vedere faptul că inculpatul a încercat să iasă ilegal din țară după ce a fost condamnat prin decizia penală nr. 1135/06.03.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, iar pe durata judecății a fost arestat preventiv și apoi pus în libertate, și în consecință, cunoscând ce pedeapsă îi fusese aplicată, a încercat să părăsească ilegal țara în scopul sustragerii de la executare, înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că a săvârșit faptele ca urmare a împrejurării că avea restricționat dreptul de a călători în străinătate pe o perioadă de 1.825 zile, fiind expulzat din Spania, și dorind să ajungă din nou în această țară, și-a procurat un pașaport fals.
De asemenea, din actele de la dosar, nu s-a putut stabili cu certitudine că inculpatul a cunoscut despre pronunțarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 1135 din 06.03.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât din conținutul acestei hotărâri (nr. - a Tribunalului Arad ) nu rezultă dacă inculpatul a fost sau nu prezent la dezbateri sau la pronunțarea hotărârii, respectiv data comunicării acestei hotărâri, în contextul în care este indubitabil că a părăsit țara în aprilie 2003, conform adresei B, neputându-se stabili cu certitudine dacă a cunoscut că urmează să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare. Inculpatul a fost arestat preventiv în cauză, doar până la data de 08.09.2001, fiind pus în libertate cu mult timp înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În concluzie, instanța de apel a apreciat că este corectă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, motiv pentru care a procedat la schimbarea din încadrarea reținută de Judecătoria Arad, în cea reținută prin actul de sesizare al instanței.
Cu privire la pedepsele individuale și a celei rezultante aplicate, instanța de apel a considerat că acestea sunt bine dozate, fiind adaptate gravității infracțiunilor comise, astfel că nu s-a impus reducerea pedepselor, prima instanță ținând seama la stabilirea lor de dispozițiile art. 72 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepselor și de dispozițiile art. 52 Cod penal, privitor la scopul pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
S-a avut în vedere faptul că instanța de fond a reținut corect antecedentele penale ale inculpatului, făcând o justă aplicare a dispozițiilor art. 39 alin. 2 Cod penal, deducând din pedeapsa rezultantă stabilită durata executată, inclusiv prin arest provizoriu în vederea extrădării.
Potrivit art. 406 Cod procedură penală, privitor la soluțiile după rejudecare, instanța, dacă constată că cererea de rejudecare (conform art. 5221Cod procedură penală) este întemeiată, anulează hotărârea în măsura în care a fost admisă cererea de rejudecare și pronunțată o nouă hotărâre.
Or, instanța de fond a admis cererea de rejudecare formulată de inculpat, a pronunțat o nouă hotărâre, dar a omis să anuleze hotărârea pronunțată anterior pe fondul cauzei; drept urmare, instanța de apel a suplinit această carență, dispunând anularea sentinței penale nr. 2037 din 20.10.2003 a Judecătoriei Arad
Față de cele expuse anterior, Tribunalul Arada admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, a desființat în parte hotărârea atacată, iar în judecarea cauzei a schimbat încadrarea juridică dată faptei de tentativă la trecerea ilegală a frontierei de stat din art. 20 Cod penal raportat la art. 70 pct. 2 din Legea 243/2002, în art. 20 Cod penal raportat la art. 70 pct. 1 din Legea 243/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal; a anulat sentința penală nr. 2037/20.10.2003, pronunțată de Judecătoria Arad, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris ci doar oral în ziua judecății, solicitând reducerea pedepsei sau cel puțin a sporului de pedeapsă.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, instanța constată că recursul declarat de inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Astfel, Judecătoria Arada reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 288 alin. 1.Cod Penal, art. 293 alin. 1.Cod Penal, dar și infracțiunea de tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat, aplicând pedepse pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor, modul de comitere al acestora, starea de recidivă post condamnatorie și post executorie în care se află inculpatul, potrivit disp. art. 37 lit. a și b Cod penal.
Instanța de apel în mod just a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20.Cod Penal rap. la art. 70 pct. 2 din Legea nr. 243/2002, în art. 20.Cod Penal rap. la art. 70 pct. 1 din Legea nr. 243/2002, încadrarea juridică corectă fiind cea stabilită prin rechizitoriu. În mod corect a dispus și anularea sentinței penale nr. 2037 din 20.10.2003 pronunțată de Judecătoria Arad, ca urmare a admiterii cererii de rejudecare care a fost formulată în baza art. 5221.C.P.P. și a pronunțării unei noi hotărâri, Tribunalul Arad asanând prin aceste dispoziții motivele de nelegalitate ale hotărârii instanței de fond.
Inculpatul în calea de atac a recursului a solicitat reducerea pedepsei, însă acest lucru nu se mai impune, având în vedere gradul de pericol social al faptelor, existența concursului de infracțiuni, starea de recidivă post condamnatorie și post executorie a inculpatului, pedeapsa fiind corect dozată în raport cu criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72.Cod Penal, în așa fel încât să corespundă scopului pedepsei prevăzut de art. 52.Cod Penal Sporul de asemenea a fost aplicat în mod corect, ca urmare a contopirii pedepselor cu restul de 2 ani și 10 zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin decizia nr. 1035 din 6.03.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza art. 39 alin. 2 Cod penal, nefiind justificată reducerea sau eliminarea acestui spor de pedeapsă, așa cum a solicitat inculpatul.
Văzând că nu există motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 282/22.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./23.12.2008
Tehnored./2 ex./23.12.2008
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1153/
Ședința publică din 15 decembrie 2008
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 282/22.10.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
