Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 cod penal). Decizia 233/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 233/R/2009
Ședința publică din 14 mai 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent - domiciliat în B,-, -A,. IV,. 69, sector 3, împotriva deciziei penale nr.31/A din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a menținut în totalitate sentința penală nr.307 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Carei, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de art.288 alin.1 Cod penal, complicitate la fals privind identitatea, prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal raportat la art. 293 alin.1 Cod penal și complicitate la ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal combinat cu art.20 Cod penal raportat la art.70 alin.1 și 3 din OUG nr.105/2001, toate cu aplicarea art. 37 lit."a2 Cod penal și art.61 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent, lipsă, apărătorul desemnat din oficiu - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1688/27.03.2009, emisă din oficiu de Baroul.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 11 mai 2009, inculpatul recurent a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei pentru angajare de apărător ales, după care:
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, solicită amânarea cauzei față de cererea de amânare depusă la dosar de inculpat, pentru angajare de apărător ales.
Reprezentantul parchetului, arată că se opune la amânarea cauzei, aceasta fiind la al doilea termen de judecată.
Instanța, respinge cererea de amânare depusă la dosar de inculpatul recurent, cauza fiind la al doilea termen de soluționare în recurs.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune, în principal, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există. În subsidiar, solicită casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea audierii martorului.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Consideră că probele administrate în cauză converg la vinovăția inculpatului, acesta fiind autorul moral al falsificării acelor înscrisuri. Cu privire la capătul subsidiar al recursului, arată că nu se impune rejudecarea cauzei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.307/22.10.2008 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, n baza art.288 alin.1 Cod penal cu art. 37 lit. a Cod penal și art. 61 Cod penal a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, la 6 luni închisoare; în baza art. 26 Cod penal rap. la art. 293 alin.1 Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal și art.61 Cod penal, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals privind identitatea, la 6 luni închisoare; în baza art. 26 Cod penal combinat cu art.20 Cod penal rap. la art. 70 alin.1, 3 din OUG 105/2001 cu aplic. art. 37 lit. a și art. 61 Cod penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, la 6 luni închisoare; urmând ca în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal a fost privat inculpatul pe perioada executării pedepsei de drepturile prev. de art. 64 lit. teza a II-a lit. b Cod penal și în baza art.61 Cod penal s-a menținut liberarea condiționată a executării pedepsei pentru restul de 413 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin 376/2002 a Judecătoriei sectorului 3 B rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2335/2002 a Curții de Apel București.
În baza art.20 Cod penal rap. la art. 70 alin. 1 și 3 din OUG 105/2001 a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, la 6 luni închisoare; în baza art. 293 alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, la 6 luni închisoare; în baza art. 26 Cod penal rap. la art. 288 alin.1 Cod penal, a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, la 6 luni închisoare; în baza art.291 Cod penal a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, la 6 luni închisoare, urmând ca în baza art.33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se termen de încercare de 2 ani și 6 luni, iar în baza art.359 Cod de procedură penală s-au pus în vedere inculpatului prev. art. 83 Cod penal.
În baza art.71 alin.1-3 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 alin.1 lit-a teza a II-a și b Cod penal, dispoziție ce urmează a fi suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei conform art. 71 alin.5 Cod penal.
În baza art.20 Cod penal rap. la art.70 alin.1 și 3 din OUG 105/2001 a fost condamnată inculpata, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de ieșire din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, la 6 luni închisoare; în baza art. 293 alin.1 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, la 6 luni închisoare; în baza art.26 Cod penal rap. la art.288 alin.1 Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, la 6 luni închisoare; în baza art.291 Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, la 6 luni închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se termen de încercare de 2 ani și 6 luni, iar în baza art.359 Cod de procedură penală s-au pus în vedere inculpatei prev. art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin.1-3 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prev.de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, dispoziție ce urmează a fi suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei conform art. 71 alin.5 Cod penal.
În baza art.445 al.2 Cod de procedură penală s-au declarat ca fiind false în totul cărțile de identitate seria - nr. -, seria nr.-, precum și al permisului de conducere 6. B-, dispunându-se anularea acestora.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.
În baza art.191 al.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să achite suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat iar în baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală au fost obligați inculpații și să achite în contul statului suma de câte 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei va fi virată din fondul Ministerului d e Justiție pentru Baroul d e Avocați S M în contul d-nei av., desemnată apărător din oficiu în faza de cercetare judecătorească.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, coroborând întreg materialul probator atât din dosarul de urmărire penală, cât și de la dosar, că în data de 22.03.2007 în jurul orelor 23,50 inculpatul și s-au prezentat pe sensul de ieșire din țară pe U, legitimându-se la punctul de frontieră cu cărțile de identitate românești seria - nr.- pe numele și respectiv seria - nr.- pe numele, în care se aflau aplicate fotografiile celor doi cetățeni ucrainieni.
Din cercetările efectuate a rezultat faptul că aceștia au obținut cărțile de identitate de la inculpatul român în perioada 20-23.02.2007 după ce în prealabil i-au pus la dispoziție acestuia fotografiile lor.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului s-au găsit 2 înscrisuri pe care erau menționate prenumele și numărul de telefon mobil al inculpaților și, în dreptul cărora era menționat "Ucraina pentru pașaport", iar din verificările România SA a rezultat că inculpatul purtat o convorbire telefonică în data de 16.12.2006 pe numărul de telefon de Ucraina folosit de inculpații și .
Din declarațiile inculpaților a rezultat că inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul în toamna anului 2006 în timp ce se afla în arest în Cipru, făcând schimb de numere de telefon. Atunci a aflat că inculpatul i-ar putea procura pașapoarte românești sau cărți de identitate cu care ar putea călători în spațiul.
În data de 16.12.2006 inculpatul a fost contactat telefonic de care i-a spus că pot veni în România pentru a le putea procura pașapoarte românești ți cărți de identitate false.
În data de 18.12.2006 inculpații au intrat în România și s-au deplasat la B unde în Gara de Nord au fost așteptați de inculpatul care i-a cazat la un hotel.
Inculpatul i-a solicitat suma de 2000 EURO în schimbul obținerii documentelor falsificate, iar inculpatul i-a plătit.
După câteva zile de așteptare inculpatul i-a precizat că este nevoie de mai mult timp pentru obținerea documentelor apropiindu-se Crăciunul și că pot pleca în Ucraina, urmând să revină în România după sărbătorile de iarnă.
După circa o lună inculpații și l-au sunat pe inculpatul care le-a spus că este în Anglia și că îi va contacta când va ajunge în România.
În data de 20.02.2007 inculpații și au intrat din nou în România și s-au întâlnit în B cu inculpatul care la data de 23.02.2007 a primit de la inculpatul suma de 2000 EURO, dându-le cărțile de identitate românești false pe numele de și în care erau aplicate fotografiile celor doi inculpați asigurându-i că vor putea trece frontiera în baza acestora fără probleme.
Inculpații și s-au deplasat legal în Ucraina, iar în data de 23.03.2007 au intrat în România și s-au deplasat la B M, unde au intrat într-un microbuz cu care urmau să călătorească până la Budapesta. Când au ajuns la punctul de frontieră U, la ieșirea din România, au prezentat cărțile de identitate românești false primite de la inculpatul, dar au fost depistați de polițiștii de frontieră.
Elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care cei trei inculpați au fost trimiși în fața instanței sunt întrunite pe deplin, astfel că instanța de fond la individualizarea pedepsei care li s-a aplicat inculpaților a ținut seama de circumstanțele fiecăruia în parte, motiv pentru care în baza textelor de lege amintite i-a condamnat conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând potrivit concluziilor scrise depuse cu ocazia dezbaterii pe fond a căii de atac, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, având în vedere că fapta nu există. Se solicită de asemenea achitarea inculpatului apelant pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals privind identitatea, pentru aceleași considerente, respectiv fapta nu există.
Se arată în concluziile scrise depuse că inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și complicitate la fals privind identitatea.
Pentru aceste fapte a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu executare.
Atât la trimiterea în judecată de către parchet cât și prin sentința penală atacată, s-a reținut că inculpatul este vinovat de săvârșirea celor două fapte pentru că soții au declarat în faza de urmărire penală că inculpatul a fost cel care le-ar fi procurat cele doua cărți de identitate false pentru care i-au plătit suma de 2000 euro și, pentru că la percheziția domiciliata s-a găsit un bilet pe care era scris numele celor doi inculpați și un număr de telefon alături de mențiunea pentru pașaport acestea fiind sigurele probe pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare cu executare.
În cursul urmăririi penale și în fața instanței inculpatul a descris împrejurările în care l-a cunoscut pe coinculpatul și a recunoscut faptul că a vorbit cu acesta la telefon, dar nu a participat în nici un fel la falsificarea celor doua cărți de identitate și nici nu i-a însoțit pe cei doi coinculpați la punctul de trecere a frontierei U, unde aceștia s-au prezentat sub o identitate falsă și unde au uzat de aceste cărți de identitate.
Inculpatul apelant mai arată că organele de urmărire penală și instanța de fond nu au putut identifica autorul faptei, locul unde și când a fost săvârșită fapta, cu ce instrument s-a realizat falsul și dacă acestea au fost găsite asupra inculpatului sau la locuința sa, în ce a constat ajutorul dat de inculpat în realizarea acestui fals și în ce constă complicitatea acestuia la falsificarea celor două cărți de identitate.
Inculpatul mai apreciază că urmărirea penală și cercetarea judecătorească în fața instanței de fond au fost realizate în mod superficial, deoarece coinculpații au declarat că au trimis fotografiile care au fost folosite la falsificarea celor două cărți de identitate pe adresa numitului din B, persoana care nu a fost căutată de organele de urmărire penală și nici nu a fost citată în fața instanței de fond. Probabil din comoditate au preferat să-l cerceteze doar pe inculpat, sperând că vor găsi la locuința acestuia instrumentele necesare realizării falsului, lucru care din fericire nu s-a întâmplat.
Se mai apreciază că în lipsa identificării autorului faptei și a unor probe concludente și directe care să ducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, se impune achitarea acestuia.
Inculpatul apelant a invocat faptul că declarațiile celor doi coinculpați soți nu sunt suficiente pentru condamnarea sa, deoarece potrivit disp.art.69 Cod penal acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, ori întregul material probator administrat confirmă doar că el a vorbit la telefon cu inculpatul, cu care era într-o relație de amiciție, acesta din urma interesându-se cum își poate procura un pașaport.
În opinia aceluiași inculpat, un alt element important este faptul că de fiecare dată când cei doi au vorbit la telefon se refereau la procurarea unui pașaport, iar în final inculpații și-au procurat cărți de identitate probabil de la, căruia i-au trimis pozele prin poștă.
Reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de complicitate la fals privind identitatea apare cel puțin ca bizară, mai ales că acesta nu a fost prezent la punctul de trecere a frontierei când cei doi s-au legitimat cu acte false încercând să treacă frontiera, ba mai mult apelantul exact la acea dată se afla în B, ori în aceste condiții se întreabă în ce măsură în sarcina lui se poate reține săvârșirea infracțiunii mai sus arătate.
Se apreciază că reținerea în sarcina inculpatului apelant a infracțiunii de complicitate la fals privind identitatea și condamnarea lui pentru această infracțiune este nelegală și netemeinică date fiind aspectele anterior enunțate, motive pentru care solicită achitarea inculpatului având în vedere că fapta nu există.
Prin decizia penală nr. 31/A din 19 februarie 2009, în baza art. 379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat, fiul lui și, născut la data de 2 aprilie 1981 în B, CNP -, domiciliat în B,-, -A,.4.69, împotriva sentinței penale numărul 307 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar -.
În baza art.192 al.2 Cod de procedură penală a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În baza art.189 Cod de procedură penală s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați SMa sumei de 100 lei reprezentând din onorariul prevăzut, potrivit delegației numărul 2438/2008.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Satu Mare, analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate de inculpat, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, au format convingerea instanței de control judiciar că acesta nu este fondat și l-a respins.
Este de precizat faptul că inculpatul a fost audiat numai în stadiul procesual al apelului, cu ocazia soluționării cauzei la prima instanță nefiind prezent.
Declarația luată relevă faptul că inculpatul nu se simte vinovat de săvârșirea nici unei infracțiuni, relatând instanței faptul că la cunoscut pe coinculpatul într-unul din Penitenciarele din, unde ambii se aflau arestați, și speriat fiind de originea acestuia, cetățean ucrainian și de renumele pe care aceștia îl au, nu a îndrăznit să-l refuze atunci când la întrebat despre pașapoarte false.
Inculpatul a recunoscut că s-a întâlnit cu cei doi coinculpați după revenirea lui în țară și au purtat discuții pe marginea procurării de acte de identitate false, inculpatul angajându-se că în măsura în care va afla ceva despre persoane care se ocupă cu aceasta îi va pune în legătură.
Cu ocazia prinderii celor doi cetățeni ucrainiei în punctul de frontieră, aceștia au menționat de la început numele inculpatului ca fiind persoana care i-a ajutat în procurarea de acte false, ori dacă o altă persoană i-ar fi ajutat cu acest lucru, în mod cert nu l-ar fi indicat pe ca fiind cel care i-a ajutat.
Apărarea realizată de inculpat în sensul că nu poate fi acuzat de săvârșirea complicității la fals privind identitatea pe considerentul că nu a fost prezent cu cei doi când aceștia s-au prezentat în vederea ieșirii din țară nu poate fi primită, atâta vreme cât ajutându-i în procurarea acestor pașapoarte false cunoștea scopul în care urmau a fi folosite.
Inculpatul apelant s-a mai apărat și cu faptul că ulterior a aflat că o persoană cu numele de a fost cel care i-a ajutat pe coinculpați cu actele false, însă este mai mult decât interesant faptul că printre înscrisurile ridicate de la acesta cu ocazia percheziției domiciliare efectuate, pe actul aflat în copie la fila 108 din dosarul de urmărire penală apare numele și numărul de telefon al unui oarecare, la poziția 7 de pe acel înscris, cu toate că acesta a susținut în permanență că nu cunoaște cine este acea persoană și a solicitat să se realizeze o confruntare cu el.
Tribunalul Satu Marea apreciat că din ansamblul probator al cauzei rezultă fără nici un dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina lui iar hotărârea primei instanței prin care s-a dispus condamnarea acestuia este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs penal inculpatul solicitând prin apărător achitarea în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală întrucât fapta nu există. În subsidiar, a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond în vederea audierii martorului.
Examinând decizia atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, Curtea de Apel reține că recursul inculpatului este neîntemeiat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmând a fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Ambele instanțe au reținut o stare de fapt reală, rezultând din probe minuțios administrate și interpretate.
În mod corect a fost condamnat inculpatul pentru faptele reținute în sarcina sa la o pedeapsă just individualizată. Din întreg ansamblul probator rezultă cu claritate că cei doi coinculpați l-au contactat pe inculpatul pentru a le face rost de cărți de identitate românești false, astfel aceștia îl încriminează pe inculpatul, iar de aceste cărți de identitate false aceștia s-au folosit la punctul de frontieră U când intenționau să iasă din țară în spațiul.
Din faza de urmărire penală și cercetare judecătorească a rezultat faptul că acești coinculpați au obținut cărțile de identitate de la inculpatul în perioada 20-23.02.2007, după ce în prealabil i-au pus la dispoziție acestuia fotografiile lor. Cu ocazia percheziției domiciliare la inculpatul s-au descoperit două înscrisuri incriminatoare pe care erau menționate prenumele și numerele de telefon ale coinculpaților și, pe care era menționat "Ucraina pentru pașaport", precum și verificările - România, în care se menționează convorbirea telefonică a inculpatului.
Nu sunt motive de casare cu trimitere spre rejudecare, în vederea audierii martorului, cercetarea judecătorească fiind completă și cu respectarea principiilor de desfășurare a procesului penal cu celeritate și în vederea aflării adevărului.
Pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului recurent, este justă, corectă și nu se impune a fi micșorată - acesta fiind recidivist - fiind aptă să realizeze scopul de prevenție și reeducare stipulat la art. 52 Cod penal.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Va fi obligat recurentul să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 1688 din 27 martie 2009, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 31/A din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu - M, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, conform delegației nr. 1688 din 27 martie 2009, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - A/25.05.2009.
Judecători apel - S -
Judecător fond -
3 ex./25.05.2009,
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Pătrăuș Mihaela, Popovici Corina
