Furtul (art.208 cod penal). Decizia 1130/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 1130
Ședința publică de la 13 2009
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
JUDECĂTOR 3: Liana Balaci
Judecător - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 175 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (în stare de arest preventiv), asistat de avocat desemnat din oficiu - care pe avocat oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, recurentul - inculpat depune la dosar concluzii scrise, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat -, pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și, pe fond, reducerea pedepsei către minimul special prevăzut de lege, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat și deducerea arestului preventiv, întrucât vinovăția acestuia a fost dovedită, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, inculpatul fiind recidivist.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, menționează că nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în cauza de față, întrucât, la data presupusei fapte se afla în penitenciar.
Dezbaterile fiind închise
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 55 din data de 29 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 51 al. 2 și 3 Cod Procedură penală, respingerea cererii de recuzare a întregii instanțe formulată de inculpatul, ca inadmisibilă.
În baza art.208 al.1 rap. la art.209 al.1 lit.a, g, i Cp. cu aplicarea art.37 lit.a, b Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 31.05.1971 în S, jud. M, domiciliat în comuna, județul M, CNP: -, recidivist, fără ocupație - la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea împotriva părții vătămate SC SRL.
În baza art. 20 Cp. rap. la art. 208 al.1 Cp. și art. 209 al. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea împotriva părții vătămate.
În baza art. 61 al.1 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului dispusă prin decizia penală nr. 417/R/29.10.2008 de Tribunalul Mehedinți, pentru restul de pedeapsă de 489 zile.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cp. și art. 61 al. 1 teza ultimă Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință cu restul de pedeapsă de 489 zile rămas neexecutat și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare;
În baza art. 350 al. 1 Cod Procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului; în baza art.88 al.1 Cp, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 12.11.2008, inclusiv, la zi;
În baza art. 71 al.1, 2 Cod penal, au fost interzise inculpatului pe durata executări pedepsei drepturile prevăzute prin dispozițiile art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și 64 al.1 lit. b Cp.
În baza art.208 al.1 Cp. rap. la art. 209 al.1 lit.a, g, i Cp. cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.c Cod Penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat împotriva părții vătămate SC. SRL; în baza art.20 Cp. rap. la art.208 al.1 și art. 209 al.1 lit.a, g, i, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit. c p, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii împotriva părții vătămate.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cp, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, iar în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare stabilit în temeiul art.82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod Procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 al. 1, 2 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute prin dispozițiile art. 64 al. 1, lit. a, teza a II-a și 64 al. 1 lit. b Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
În baza art. 14 și 346 Cod Procedură penală, s-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 al. 1 Cod Procedură penală, s-a dispus obligarea fiecăruia dintre inculpații și la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, inclusiv onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fonf a constatat în fapt că în noaptea de 10/11.11.2008 inculpatul, împreună cu inculpatul au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Astfel, s-a reținut că la data de 29.10.2008, inculpatul a fost liberat condiționat din executarea pedepsei dispusă prin sentința penală nr.406/8.09.2005 a Judecătoriei Filiași, iar ulterior liberării, a cunoscut-o pe numita, ce i-a devenit prietenă.
In acest context, în dimineața zilei de 10 2008 inculpatul și prietena sa s-au deplasat cu un autoturism marca WV Passat proprietatea numitei nr. înmatriculare 867, până la Tribunalul Mehedinți, unde tatăl acesteia din urmă avea un proces.
Autoturismul a fost condus de către inculpatul, posesor al unui permis de conducere, întrucât inculpatul și prietena sa nu posedă permis.
De la Tribunalul Mehedinți cei trei au plecat în localitatea, localitatea natală a inculpatului, iar ulterior, inculpații și au luat rezoluția infracțională ca pe timpul nopții să sustragă bunuri. In acest sens, inculpatul a condus autoturismul menționat în zona râului J, unde inculpații au așteptat să se lase întunericul, după care au mers și au sustras bunuri din atelierul auto aparținând SC SRL, al cărui amplasament, probabil, era cunoscut de către inculpatul, întrucât acesta cunoștea zona orașului F ce este apropiată de localitatea sa de naștere.
Din atelierul auto, în curtea căruia inculpații au intrat escaladând gradul împrejmuitor, și prin efracție în incinta acestuia, s-au sustras, în scopul însușirii pe nedrept, mai multe chei fixe, un polizor electric marca, carburant din rezervorul unui motoscuter și de asemenea inculpații au sustras carburant și din rezervorul unui autoturism marca Ford ce se afla în curtea atelierului, bunuri pe care cei doi le-au dus în autoturismul cu care veniseră, autoturism care în toată această perioadă a fost parcat la aproximativ 1,5 km de atelier. De asemenea instanța constată că numita, ce a avut calitatea de învinuită în faza de urmărire penală, a rămas în toată această perioadă în incinta autoturismului, așteptându-i pe cei doi inculpați.
După ce această faptă de furt s-a consumat, la solicitarea inculpatului, cei trei pasageri ai autoturismului condus de către inculpatul, s-a deplasat pe raza localității de, în zona CFR deoarece inculpatul le-a propus celorlalți rezoluția infracțională de a sustrage bunuri dintr-un garaj situat în apropierea stației CFR. Ceilalți ocupanți ai autoturismului, respectiv inculpatul și învinuita au fost de acord cu această rezoluție, sens în care autoturismul a fost parcat peste calea ferată, vizavi de garajul unde urmau să fure bunuri, pe un drum lateral ce se desprinde din drumul județean ce duce spre localitatea.
Odată parcat autoturismul, inculpații și au traversat calea ferată, au forțat latura din spate de la garajul care aparține părții vătămate, dislocând o parte din peretele de scândură al garajului și au pătruns în interior, continuându-și rezoluția infracțională în sensul de a sustrage carburant din autoturismul părții vătămate, însă în acest moment, partea vătămată, alertată de lătratul câinilor, i-a surprins pe cei doi, care, pentru a-și asigura scăparea, au fugit peste calea ferată la autoturismul cu care au venit, dar nu s-au întors pe drumul județean, ci au continuat mersul pe drumul lateral paralel cu calea ferată. Această stare de fapt instanța o reține din declarația părții vătămate, care i-a surprins în flagrant pe cei doi inculpați și a alertat doi dintre vecinii săi, pe, care împreună cu partea vătămată și cu martorul au plecat în urmărirea autoturismului în care s-au urcat inculpații, traversând trecerea la nivel cu calea ferată și mergând pe același drum pe care au mers și inculpații, paralel cu calea ferată, venind dinspre drumul județean ce leagă localitățile și
In același timp partea vătămată l-a alertat și pe martorul, care, de asemenea, fiind posesor de autoturism, cunoscând zona, a plecat de asemenea în urmărirea autoturismului inculpaților, venind însă din sens opus direcției din care aceștia se deplasau.
Fiind urmărit din spate autoturismul condus de inculpatul, la un moment dat găsind un pasaj ce traversa calea ferată, a încercat să iasă în drumul european DE 70, dar acum s-a întâlnit cu celălalt autoturism ce venea din față, condus de martorul. In acest moment, inculpatul a oprit autoturismul său, lucru pe care l-au făcut și ocupanții celor două autoturisme urmăritoare și, după un moment de reflecție în care și de-o parte și de alta s-au cântărit posibilitățile de acțiune, autoturismul condus de inculpatul a efectuat un viraj pe câmp, pe terenul din zonă, întorcând astfel autoturismul și ocolind autoturismul urmăritor ce a venit din spate, ieșind din nou pe un drum lateral, care, de această dată ducea spre râului
Datorită manevrelor efectuate, drumului defectuos, autoturismul condus de inculpatul s-a defectat, nemaiputând circula, iar ocupanții săi l-au părăsit.
Ulterior, autoturismul a fost găsit în această stare, abandonat, de către ocupanții autoturismelor urmăritoare, respectiv partea vătămată și martorii, și, precum și de lucrătorii poliției TF F, și Poliției orașului F ce au fost alarmați de către martorul prin serviciul 112.
Instanța de fond a constatat de asemenea că după ce au părăsit autoturismul, inculpatul s-a despărțit de inculpatul și de către învinuita, inculpatul, fiind descoperit de organele de poliție a doua zi, 11.11.2008, în localitatea F, conform procesului verbal de la fila 85 dosar de urmărire penală, moment din care au început cercetările împotriva sa.
De asemenea, inculpatul și învinuita s-au prezentat a doua zi la sediul Poliției pentru a reclama faptele din seara precedentă, în privința unei agresiuni la care au fost supuși și a distrugerii autoturismul pe care învinuita îl avea în proprietate, de aici începând cercetările împotriva acestora.
Această stare de fapt a rezultat din declarațiile inculpaților, date inițial în cauză, care s-au coroborat cu declarația administratorului, constatările efectuate de lucrătorii de poliție, conform proceselor verbale de la dosar, declarația învinuitei,
In concluzie, reținând că inculpații au săvârșit cu vinovăție faptele pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv infracțiunile de furt prevăzute de art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.a, gid in Cp și art.20 Cp. rap. la art.208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.a, gid in Cp, instanța de fond a constatat că în sarcina acestora este angajată răspunderea penală și, privitor la individualizarea pedepselor, a reținut că inculpatul a săvârșit cele două fapte și având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 cp. antecedentele penale ale inculpatului, acesta fiind în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie, conform fișei de cazier judiciar, instanța apreciază că pedeapsa închisorii de 4 ani pentru fiecare dintre cele două fapte, este dozată corespunzător pentru a-și atinge scopul prevăzut de lege, sancționator, preventiv și educativ. Instanța apreciază în acest context că infracțiunea rămasă în faza de tentativă prezintă același grad de pericol social concret ca și fapta consumată, datorită împrejurărilor în care s-a comis și a urmărilor acesteia.
Constatând că inculpatul a săvârșit faptele după liberarea sa condiționată, fără ca termenul pe care s-a dispus liberarea să se fi împlinit, astfel că, fiind incidente în cauză disp.art.61 alin.1 C.P.P. s-a dispus revocarea liberării condiționate și, constatând că cele două fapte pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință, sunt în concurs atât între acestea cât și cu pedeapsa de 489 de zile rămasă neexecutată conform deciziei penale nr.417/R/29.10.2008 a Tribunalului Mehedinți, instanța de fond a dispus contopirea pedepselor de 4 ani închisoare dispuse prin prezenta sentință pentru cele două infracțiuni ce au făcut obiectul judecății, cu restul de 489 de zile rămas neexecutat, în temeiul dispozițiilor art.33 lit.a, 34 lit.b din Cp și art.61 teza ultimă Cp, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Cu privire la inculpatul, instanța de fond constatat că acesta a săvârșit cu vinovăție faptele reținute în sarcina sa și, având în vedere criteriile de individualizare ale pedepsei prevăzute de art.72 Cp, faptul că este elev și nu are antecedente penale, a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă consumată și un an închisoare pentru infracțiunea rămasă în forma de tentativă, aplicând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și 76 lit.c din Cp, reprezintă o pedeapsă ce își va atinge scopul sancționator, preventiv și educativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând în esență, într-o primă teză, achitarea sa, având în vedere că probatoriul administrat nu face dovada certă a vinovăției sale și nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție; în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei de 4 ani primită de la instanța de fond, care este exagerat de mare, dat fiind că nu au fost respectat criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 cp și nu au fost reținute ca și circumstanțe atenuante atitudinea sinceră și cooperantă cu organele de anchetă, stăruința depusă pentru aflarea adevărului, prejudiciul minor - în valoare de câteva sute de lei - și inexistența unor consecințe pe latură civilă - ca urmare a faptului că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Prin decizia penală nr. 175 din 15 iunie 209 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpatul și s-a dedus în continuare detenția preventivă la zi, menținându-se starea de arest a acestuia.
A fost obligat inculpatul la 240 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat în esență că starea de fapt reținută de instanța de fond a fost probată cu următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, procese verbale de cercetare la fața locului împreună cu planșele foto, proces-verbal de conducere în teren împreună cu planșele foto, declarațiile martorilor, dovada de restituire a bunurilor sustrase și găsite în interiorul autoturismului, procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere a unui acumulator autor sustras anterior de inculpatul, declarațiile inculpaților, a învinuitei, înscrisuri.
Privitor la posibilele agresiuni la care au fost supuși inculpații și învinuita, sau la distrugerea autoturismului acesteia, precum și la sustragerea unei sume de 3000 de lei din autoturismul ce îi aparținea, instanța de apel a constatat că aceste fapte nu fac obiectul judecății, nefiind sesizată conform art. 317 C.P.P. urmând ca în măsura în care s-au depus plângeri sau organele de urmărire penală s-au autosesizat, ancheta să se desfășoare conform procedurii penale.
În privința încadrării juridice, tribunalul a constatat că potrivit art. 52.Cod Penal, pedeapsa este o măsură de constrângere, are caracter represiv și un mijloc de reeducarea condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În privința modalității de executare a pedepsei, s-a stabilit în mod corect că scopul educativ - preventiv al pedepsei poate fi realizat numai prin privarea de libertate a inculpatului.
Cu privire la pedeapsa accesorie, instanța de apel a constatat că față de natura și gravitatea pedepsei, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale rezultante, este proporțională cu scopul urmărit.
Față de măsura preventivă luată față de inculpat prin Încheierea din 12 2008 Judecătoriei Filiași și având în vedere dispozițiile art. 88.Cod Penal și art. 350 al.1 C.P.P. tribunalul a constatat că în mod corect a fost dedusă detenția preventivă și menținută starea de arest a acestuia.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, iar în motivele scrise de recurs a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecate la instanța de fond în vederea audierii numitei, care s-a aflat împreună cu el la data de 10 2008, arătând că, în situația în care va fi găsit vinovat și persoana menționată mai sus ar trebui trimisă în judecată; s-a învederat totodată că s-au efectuat numeroase erori în legătură cu condamnarea sa, deoarece nu a săvârșit infracțiunea din cauza de față, fiind trimis în judecată numai pentru că a mai fost condamnat anterior, deși la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte vinovăția inculpatului, solicitând, așa cum a menționat și mai sus, cercetarea și trimiterea în judecată, alături de acesta, și a numiților și, împreună cu care s-a aflat în autoturism.
Recursul inculpatului este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și care corespund cazului de casare prev de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod Procedură penală și din oficiu, în limitele prev de art. 3856Cod Procedură penală, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu actele existente la dosar.
Astfel, există eroare de fapt, în înțelesul art. 3859pct. 18 Cod Procedură penală, atunci când situația de fapt - astfel cum a fost reținută prin hotărârile recurate - este contrară actelor și probelor dosarului, respectiv greșita stabilire a situației de fapt trebuia să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea inculpatului, cu toate consecințele care decurg din aceasta, pentru părțile din proces.
Ori, în cauză se constată că nu există nici o contradicție între probele administrate și soluția de condamnare a inculpatului - recurent pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În pofida poziției procesuale a inculpatului, de nerecunoaștere a faptelor pentru care a fost condamnat, probele administrate în cauză au condus instanțele la concluzia corectă că acesta este autorul celor două infracțiuni de furt calificat și, respectiv, tentativă la infracțiunea de furt calificat.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de instanțele anterioare, care au reținut că, în ziua de 10 2008, recurentul - inculpat împreună cu coinculpatul au luat rezoluția infracțională de a sustrage bunuri pe timpul nopții, scop în care s-au deplasat cu autoturismul în zona râului J, iar după lăsarea întunericului au sustras bunuri din atelierul aparținând IMPEXC Susținerea recurentului - inculpat în sensul că numita s-a aflat împreună cu cei doi în autoturism, este reală, cu privire la aceasta dispunându-se însă scoaterea de sub urmărire penală pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, întrucât s-a constatat că nu a avut nici o participare la comiterea infracțiunilor de către ceilalți doi inculpați, așa cum a rezultat din chiar declarațiile acestora.
Este nefondată și susținerea recurentului în sensul că la data faptelor descrise în cauza de față se afla în penitenciar, întrucât, din actele dosarului rezultă că acesta a fost liberat condiționat la data de 29 octombrie 2008 și, mai mult, în toate declarațiile date pe parcursul procesului penal recunoaște prezența acestuia în autoturism la data de 10 2008, împreună cu celelalte două persoane menționate mai sus.
De asemenea, susținerile recurentului - inculpat sunt infirmate de declarațiile părții vătămate, care a descris împrejurările în care i-a descoperit pe cei doi inculpați în momentul în care încercau să deschidă ușa garajului, împrejurări de altfel recunoscute și de către cei doi inculpați în faza de urmărire penală. Mai mult, inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală și infracțiunea de furt calificat, ca de altfel și inculpatul - recurent, arătând modalitatea de săvârșire a faptei și bunurile care au fost sustrase din atelierul auto.
Așadar, din moment ce, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că recurentul - inculpat este autorul celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, în împrejurările descrise în actul de sesizare a instanței, faptul că acesta și-a retractat declarațiile date inițial, în faza de urmărire penală, având o atitudine de nerecunoaștere a acestor fapte în faza de cercetare judecătorească, nu poate infirma concluzia referitoare la vinovăția sa; ar însemna, pe de o parte, să se ignore probele existente, iar pe de altă parte, să se acorde declarației inculpatului o valoare probantă prestabilită, determinantă pentru reținerea vinovăției ori nevinovăției, ceea ce este inadmisibil, în raport și cu dispozițiile art. 63 alin. 2 Cod Procedură penală. Potrivit acestor dispoziții, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar conform art. 62 Cod Procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Ca urmare, mijloacele de probă prev în art. 64 Cod Procedură penală, pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o distincție în ceea ce privește valoarea lor probantă, după cum au fost administrate în faza urmăririi penale ori în aceea a judecății. În consecință, nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpaților din cauza de față, instanța fiind îndreptățită a reține numai pe acelea pe care le consideră că exprimă adevărul, iar simpla retractare de către inculpat a unei declarații, indiferent de faza în care a fost făcută, nu poate produce efectul de a înlătura declarația retractată, cu atât mai mult cu cât situația de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă și din alte probe ale dosarului.
Astfel, chiar numita a relatat în declarațiile date îăn cursul urmăririi penale că s-a aflat împreună cu cei doi inculpați în autoturism, la data de 10 2009, iar la un moment dat, recurentul - inculpat a coborât din autoturism, iar după un timp a revenit și a adus o serie de bunuri pe care le-a pus în portbagajul autoturismului, aducându-i la cunoștință acesteia, ulterior, faptul că ar fi sustras un acumulator de la un alt autoturism.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, pedeapsa aplicată de prima instanță fiind corect individualizată în raport de împrejurările săvârșirii infracțiunilor și datele ce caracterizează persoana recurentului, care a avut o atitudine nesinceră în faza de cercetare judecătorească, iar la data săvârșirii infracțiunilor se afla în stare de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie, ceea ce relevă o periculozitate mai sporită a acestuia, de care nu se putea face abstracție în procesul de individualizare a pedepselor aplicate, astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, va fi respins.
În baza art. 38516alin. 2 Cod Procedură penală rap la art. 381 Cod Procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată timpul de arestare scurs de la pronunțarea hotărârii atacate cu recurs, respectiv de la 15 iunie 2009, la zi.
În baza art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală, recurentul va fi obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 175 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.: -
Jud. apel:
Dact. 2 ex./ - 07 2009
-13 2009 -
- Emis extras penal -
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Constantin Mereanu, Liana Balaci
