Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1128/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1128
Ședința publică de la 13 2009
PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Membri Mircea Mugurel Șelea
- - - - - judecător
- - - judecător
Grefier a
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
- Serviciul Teritorial Dolj
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii din 10 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații, asistat de avocat, apărător ales, asistat de avocat, apărător ales și, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate a inculpatului, deoarece instanța de fond nu a făcut referire la excepția ridicată, în sensul că nu au fost respectate dispoz. prevăzută de art. 160 Cod pr.penală, cu referire la art. 185 Cod pr.penală, parchetul nerespectând termenul de 5 zile prevăzut de lege, care este de decădere, așa cum rezultă din decizia nr. 25 din 2 iunie 2008 ÎCCJ, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii.
Pe de altă parte, s-a invocat nulitatea actelor de urmărire penală, în sensul că ascultarea telefoanelor a avut loc înainte de începerea urmăririi penale, și totodată actele de urmărire penală au fost efectuate de polițiști de frontieră care nu au avut competență în acest caz, astfel încât sunt lovite de nulitate absolută și nu pot servi ca temei pentru menținerea măsurii arestării preventive. Inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind arestat după două săptămâni de la descoperirea faptei, a avut o atitudine sinceră, iar prejudiciul este acoperit. În mod voit s-a reținut și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 pentru a atrage competența DIICOT.
Avocat pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, în principal invocând existența cazului de casare prevăzută de art. 3859pct. 6 Cod pr.penală, în sensul că inculpatul deși a avut apărător ales, i s-a desemnat unul din oficiu chiar în dimineața zilei respective. În mod greșit s-a arătat că inculpatul ar fi recunoscut săvârșirea faptei, în realitate neexistând probe sau indicii temeinice că a comis infracțiunile pentru care este cercetat. În speță au prioritate normele comunitare față de cele interne, astfel încât se impune revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Avocat pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, punerea în libertate a inculpatului, deoarece nu s-a făcut dovada că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta locuiește în T de mult timp, fiind angajat, nu există prejudiciu produs de inculpat, nu are antecedente penale,nu a avut legături anterioare sau ulterioare cu ceilalți inculpați. Motivarea instanței de fond este stereotipă și în mod greșit s-a reținut că inculpatul ar fi recunoscut săvârșirea faptelor.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, deoarece subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, inculpații prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul, arată că își însușește concluziile apărătorului.
Inculpatul, arată că își însușește concluziile apărătorului.
Inculpatul, arată că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea din 10 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în baza art. 3001Cod pr.penală, s-a menținut, în continuare, măsura arestării preventive, dispusă față de inculpații - fiul lui și, născut la 8 octombrie 1970, în comuna, județul M, CNP -; - fiul lui și, născut la 6 mai 1985, în Dr. Tr. S, județul M, CNP - și - fiul lui și, născut la data de 3 iunie 1981 în M - județul M, CNP -.
În motivare, s-au reținut următoarele:
La data de 09.11.2009 a fost înregistrat la Tribunalul Mehedinți, rechizitoriul nr. 63/D/P/2008 din 09.11.2009 întocmit de - Biroul Teritorial Mehedinți prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 și 7 din. 39/2003, art. 24 al.2, art. 27 al.1 din Legea 365/2002 cu aplic.art. 41 al.2 și Cod Penal art. 42 al.1 și 3 din. 161/2003 și a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 și 7 din. 39/2003, art. 24 al.2, art. 27 al.1 din Legea 365/2002, art. 42 al.1, 3 din Legea 161/2003 cu aplic.art. 41 al.2 p. De asemenea prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și R, inculpați față de care în cursul urmăririi penale s-a dispus arestarea preventivă în lipsa acestora, mandatele de arestare preventivă nefiind până în prezent puse în executare.
În fapt, s-a reținut că inculpații, și, împreună cu inculpații și R s-au constituit într-un grup infracțional organizat ce avea drept scop copierea de date informatice prin montarea de microcipuri (dispozitive artizanale) la.M-uri din Italia, transmiterea lor în țară, unde cu ajutorul unor programe erau inscripționate pe blanc-uri după care extrăgeau în mod fraudulos, prin accesarea fără drept a unor sisteme informatice, diverse sume de bani.
În acest sens, s-a arătat că în data de 29.08.2009, în jurul orei 13,00 cei cinci inculpați au fost reținuți pe raza mun. T în timp ce se pregăteau să revină în Tr. S după ce extrăseseră sume mari de bani de la.M-uri. Cu această ocazie în autoturismul cu nr. de înmatriculare - folosit de către inculpații și R într-o borsetă s-a găsit suma de 6.500 lei, iar într-un pachet de țigări s-au găsit 53 de card-uri neinscripționate pe care erau lipite autocolante cu grupuri de 5 cifre; în portbagajul autoturismului s-a găsit suma de 24.000 lei și cantitatea de 10 gr. droguri de risc, iar în buzunarul inculpatului s-a găsit suma de 3.500 lei, precum și suma de 1.100 lei asupra inculpatului R. De asemenea în autoturismul înmatriculat sub nr. - folosit de ceilalți trei inculpați s-au găsit 20 bucăți hârtie pe care erau inscripționate grupuri de 5 cifre, într-o geantă suma de 7.890 lei, în altă geantă suma de 9.400 lei, iar în cea de a treia geantă cantitatea de 5 grame droguri de risc - canabis; asupra inculpatului s-a găsit suma de 213 lei și un card blanc inscripționat cu cifrele 31154, la inculpatul s-a găsit suma de 2.540 lei, iar asupra inculpatului s-a găsit suma de 2.690 lei.
Din cuprinsul dosarului de urmărire penală, a rezultat că starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită cu un amplu material probator constând în proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, percheziții în sistem informatic, interceptări de convorbiri telefonice, adrese emise de instituțiile bancare de la care inculpații au extras sume de bani.
În acest sens s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai M de 4 ani.
Cât privește condiția referitoare la starea de pericol pe care lăsarea în libertate a celor trei inculpați o reprezintă pentru ordinea publică, s-a apreciat că este îndeplinită și a rezultat din împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, de natura și de amploarea activității infracționale pe care au desfășurat-o,de caracterul continuat al infracțiunilor comise, de metodele folosite și de urmările produse prin faptele lor, urmări constând în extrageri ilegale de sume de bani din - uri, fapte de natură a produce un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor cu privire la siguranța și securitatea activităților desfășurate de instituțiile bancare.
De asemenea s-a mai reținut că activitățile infracționale desfășurate în ultimul timp în materia sustragerii frauduloase de bani din bancomate au căpătat o amploare deosebită, impunându-se reacția promptă a autorităților pentru combaterea acestor fenomene și pentru a se asigura protecția veniturilor cetățenilor.
Prin urmare s-a apreciat că subzistă temeiul inițial ce a determinat arestarea preventivă a celor trei inculpați, impunându-se menținerea în continuare a acestei măsuri pentru buna desfășurare a procesului penal.
Cât privește apărările formulate de avocatul inculpatului s-a constatat că sunt nefondate întrucât ofițerii care au efectuat acte de urmărire penală în dosar au fost desemnați să lucreze în structurile de poliție judiciară, sub directa coordonare a DIICOT (conform adresei nr. -/05.11.2009 a M - fila 122 vol. I - dosar urmărire penală).
Referitor la susținerea în sensul că interceptările telefonice s-au efectuat anterior începerii urmăririi penale, fiind lovite de nulitate invocându-se o decizie recentă din luna 2009 Curții Constituționale, tribunalul a constatat că la dosar nu s-a depus această hotărâre, însă din jurisprudența Curții Constituționale rezultă că această instanță s-a pronunțat în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a disp. art. 911.C.P.P. (conform deciziei nr. 962/25.06.2009 pronunțată de Curtea Constituțională).
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații, și.
În motivare, inculpatul a solicitat încetarea de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului, invocând nulitatea încheierii, conform dispoz. art. 197 alin.2 Cod pr.penală, întrucât nu s-au respectat dispoz. art. 160 cod pr.penală rap. la art. 185 alin.2 Cod pr.penală, situație ce a dus la imposibilitatea unei apărări depline.
A mai invocat excepția nulității actelor de urmărire penală sub dublu aspect, în sensul că acestea au fost efectuate de organe necompetente, respectiv polițiști de frontieră care nu fac parte din poliția judiciară, iar pe de altă parte, înregistrările audio și video au avut loc înainte de începerea urmăririi penale, fiind lovite de nulitate, așa cum rezultă din decizia nr. 962 din 25 iunie 2009.
A mai solicitat să se constate că actele de urmărire penală, dispuse cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 24 alin.2 și 27 alin.1 din legea nr. 365/2002, nu au fost efectuate de către un organ competent, respectivele infracțiuni neatrăgând competența DIICOT, decât în măsura în care sunt săvârșite de către persoane care aparțin unui grup infracțional organizat. Ori, în mod voit s-a reținut și săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 42 alin.1 și 3 din Legea nr. 161/2003, pentru a se atrage competența materială a DIICOT.
A mai arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile prevăzută de art. 148 lit. f cod pr.penală, avute în vedere la luarea măsurii, în condițiile în care, pentru mai multe infracțiuni procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Totodată, după efectuarea flagrantului la T, la 29 august 2009, s-a dispus reținerea inculpatului pe 24 ore, dar nu s-a înaintat propunere de arestare preventivă, trecând o perioadă până la 15 septembrie 2009, când DIICIT Mad ispus reținerea din nou a inculpatului și înaintarea propunerii de arestare preventivă. În această perioadă inculpatul a fost liber și nu a mai săvârșit alte fapte, instanța de fond nefăcând nici o referire la probele certe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică.
Inculpatul în motivare, a invocat faptul că instanța de fond nu a indicat probele certe din care rezultă că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Având în vedere că inculpatul a fost arestat de aproximativ 1 an și 5 luni, a depăși durata unui termen rezonabil la care fac referire dispoz. art. 159 alin.13 Cod pr.penală, art. 5 paragraf III din CEDO.
Nu s-a avut în vedere persoana inculpatului, care se află pentru prima dată în câmpul legii penale, nefiind recidivist, este student, provine dintr-o familie modestă, iar la perchezițiile corporale și domiciliare nu s-au găsit sume mari de bani, droguri sau carduri, ori alte bunuri care ar putea fi rezultatul unor infracțiuni.
Pericolul pentru ordinea publică nu se identifică cu pericolul social al faptei pentru care inculpatul este cercetat, nu se presupune generic ci trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales, nemijlocit dovedit.
Inculpatul a invocat existența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 6 cod pr.penală, în sensul că, deși a avut apărător ales, i s-a desemnat un apărător din oficiu. A mai arătat că în mod greșit s-a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în realitate neexistând probe sau indicii temeinice că a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că sunt nefondate.
Prin încheierea nr. 19 din 16 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați, apreciindu-se că sunt indicii temeinice că aceștia s-au constituit într-un grup infracțional organizat cu scopul de a falsifica carduri bancare prin copiere, montare de microcipuri, dispozitive artizanale pe -uri (bancomate) din Italia care ulterior urmai să fie transmise în țară, unde, cu ajutorul unor programe inculpații au stabilit ca respectivele date obținute ilegal să fie inscripționate pe blancuri, operațiuni după care aceștia și-au propus să extragă fraudulos sume de bani prin accesarea fără drept a unor sisteme informatice, astfel că la data de 29 august 2009, au fost depistați de către ofițeri din cadrul T, pe raza mun. T, după ce au extras fraudulos sume mari de bani din bancomate.
S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzută de art. 148 lit. f Cod pr.penală.
Prin rechizitoriul nr. 63/D/P/2008 din 09.11.2009 întocmit de - Biroul Teritorial Mehedinți prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 și 7 din. 39/2003, art. 24 al.2, art. 27 al.1 din Legea 365/2002 cu aplic.art. 41 al.2 și Cod Penal art. 42 al.1 și 3 din. 161/2003 și a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 și 7 din. 39/2003, art. 24 al.2, art. 27 al.1 din Legea 365/2002, art. 42 al.1, 3 din Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al.2 p.
Așa cum se observă din motivele de recurs formulate de inculpatul, acesta a invocat o serie de excepții, unele dintre acestea constituind apărări privind fondul cauzei, respectiv nulitatea actelor de urmărire penală prin prisma faptului că în opinia inculpatului ar fi fost efectuate de organe care nu aveau competența atribuită de lege.
Asupra acestor excepții, Curtea nu se va pronunța, ele nefăcând obiectul recursului privind încheiere prin care s-a menținut, potrivit art. 3001cod pr. penală, măsura arestării preventive și au legătură cu rezolvarea fondului cauzei,
Revenind la excepțiile ridicate de inculpatul, ce privesc menținerea măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate.
Termenul de 5 zile prevăzut de art. 160 ain.1 cod pr.penală, nu este un termen de decădere, ci unul de recomandare, decizia 25 din 2 iunie 2008 pronunțată de ÎCCJ, prin care s-a admis recursul în interesul legii, neavând legătură cu art. 160 alin.1 Cod pr.penală, ci cu art. 159 alin.8, fraza a II-a Cod pr.penală, articol care nu are incidență în cauza de față, referindu-se la procedura prelungirii arestării preventive dispusă în cursul urmăririi penale.
În privința susținerii inculpatului că nerespectarea acestui termen a avut implicații asupra efectuării unei apărări depline, este neîntemeiată, inculpatul și apărătorul său având posibilitatea să solicite un termen scurt în vederea pregătirii apărării, însă nu au făcut-
Referitor la critica privind aspectul că înregistrările audio sau video se pot face numai după începerea urmăririi penale, este o interpretare proprie a inculpatului prin apărător, în condițiile în care art. 911alin.1 Cod pr.penală, nu distinge și, mai ales, prevede posibilitatea efectuării unor astfel de înregistrări și dacă "sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni".
Pe de altă parte, Curtea Constituțională analizează numai excepțiile privind constituționalitatea textelor legale, neputând face aprecieri asupra legalității actelor efectuate într-o anumită cauză.
Motivul de recurs prevăzută de art. 3859pct. 6 Cod pr.penală, invocat de inculpatul, este neîntemeiat, întrucât la dosar nu exista vreo dovadă că acesta are apărător ales și nici nu a învederat instanței de fond acest aspect, motiv pentru care i s-a desemnat apărător din oficiu.
Totodată, în cazul în care inculpatul avea apărător ales, acesta putea să formuleze o cerere fie de strigare a cauzei la o anumită oră, cum a procedat inculpatul, fie de amânare a cauzei pentru un termen scurt.
Critica privind efectuarea unei apărări formale de către avocatul desemnat din oficiu este neîntemeiată în condițiile în care, acesta a studiat dosarul așa cum rezultă din cererea depusă la dosar. În cazul în care considera că nu are timp să pregătească apărarea, avea posibilitatea să solicite amânarea cauzei.
Trecând la motivul de recurs comun al celor trei inculpați, în sensul că în mod greșit s-a constatat de tribunal să subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că este nefondat.
Pentru a fi îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 148 lit. f Cod pr.penală, este suficient să existe indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, existența probelor fiind condiția necesară condamnării acestora.
Potrivit art. 681Cod pr.penală "sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă" că inculpații au săvârșit faptele.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând în continuare indicii temeinice - proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice - în care se regăsesc fiecare dintre cei trei recurenți, raport de constatare tehnico-științifică, declarații inculpați, rezultatele perchezițiilor în sistemele informatice, adresele emise de instituțiile bancare - că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani.
Privitor la pericolul concret pentru ordinea publică, situația personală a fiecăruia dintre inculpați, trebuie raportată și la interesul general al societății, în sensul că nici una dintre cele două componente ale echilibrului social nu trebuie să primeze în detrimentul celeilalte.
Este cert că pericolul concret pentru ordinea publică, nu se confundă cu gradul de pericol social al faptei, dar nici nu trebuie ignorat, având în vedere dispoz. art. 136 alin.8 Cod pr.penală.
Ori, inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni grave având ca obiect juridic relațiile sociale ce țin siguranța raporturilor dintre bănci și clienți, de siguranța conturilor, persoanelor fizice sau juridice, ce au implicații mari asupra situației financiare a subiecților pasivi acestui gen de infracțiuni.
În acest context, metodele presupus a fi folosite de inculpați în săvârșirea infracțiunilor, mijloacele utilizate, care conduc de cele mai multe ori la descoperirea cu întârziere a unor asemenea fapte, justifică ideea că dacă inculpații s-ar afla în libertate, s-ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul celorlalți membrii ai societății, în sensul că oricare dintre aceștia pot deveni la rândul lor victime al acestui gen de infracțiuni, cunoscut fiind faptul că în prezent, majoritatea persoanelor își depun veniturile în contul a diferite bănci, iar folosirea cardului în operațiunile financiare, este foarte întâlnită.
Pe de altă parte, nu trebuie nici ignorată reacția opiniei publice care reclamă o intervenție promptă a autorităților care, prin atitudinea lor, nu trebuie să încurajeze astfel de comportamente, ci să le diminueze sau chiar să le stopeze.
Prin urmare, prin menținerea stării de arest a inculpaților nu este încălcat justul echilibru dintre interesul personal al inculpaților și interesul general al societății.
Pentru motivele arătate mai sus nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, neexistând garanții suficiente că inculpații nu vor continua activitatea infracțională și, chiar dacă s-ar institui în sarcina lor obligațiile prevăzute de lege, având în vedere natura faptelor pentru care sunt cercetați și mijloacele prin care pot fi săvârșite, va fi foarte dificil de urmărit respectarea acelor obligații.
Având în vedere complexitatea cauzei precum și natura infracțiunilor ce fac obiectul prezentei spețe ce reclamă un anumit timp pentru administrarea probelor, Curtea apreciază că nu s-a depășit durata unui termen rezonabil, în condițiile în care inculpații au fost arestați preventiv, la data de 16 septembrie 2009, iar organele judiciare nu au avut o atitudine pasivă.
În consecință, ținând cont de dispoz. art. 38515alin.1 pct. 1 lit. b Cod pr.penală, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii din 10 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare dintre recurenți la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 13 2009.
- - - - - -
Grefier,
a
Red.jud.
IB/19.11.2009.
13 2009,
Dr.Tr.S va urmări și încasa de la rec.inc. câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Constantin DiaconuJudecători:Constantin Diaconu, Membri Mircea Mugurel Șelea
