Furtul (art.208 cod penal). Decizia 135/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr- DECIZIA PENALĂ NR.135/
Ședința publică din 24 Februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu judecător
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și inculpații și, împotriva deciziei penale nr.204 din 14 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra recursurilor au avut loc la data de 17 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor penale, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.119 din data de 08 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, în baza art. 334 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 6 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 289/2005 raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal - 209 alin. 1 lit. a Cod penal; din infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 6 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 289/2005 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25.01.1971 în Râmnicu V, domiciliat în comuna, satul, județul V, CNP: -, pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 289/2005 raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal.
În baza art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 (trei) luni închisoare.
În baza art. 35 din Legea nr. 22/1969 a fost condamnat inculpatul la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ( șase) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, născut la data de 27.01.1951 în localitatea H, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, -/1,. B,. 18, județul V, CNP: -, pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 6 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 289/2005 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal.
În baza art. 289 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 6 ( șase) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 359 Cod procedură penală s- pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată Regionala C - Secția L1 CFR Pitești nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea totală a procesului verbal încheiat de inculpați și înregistrat sub nr. 56/06.04.2007, a celor trei noi fișe de magazie ce poartă mențiunea datei de 13.04.2007 precum și a mențiunilor false din Registrul de corespondență.
În baza art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la câte 700 lei cheltuieli judiciare statului, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, la primul termen, de 100 lei să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul este șef al Districtului Linii nr. 4 CFR Râmnicu V, având printre atribuțiunile de serviciu aprovizionarea și gestionarea materialelor de cale ferată necesare întreținerii căilor ferate aflate în gestiunea districtului sus-menționat iar inculpatul este angajatul firmei -Italia- Sucursala România, firmă care s-a ocupat de demontarea căii ferate -Râmnicu V, materialele rezultate fiind constituite în depozite intermediare pe distanța aferentă (fila 31).
Începând cu data de 01.03.2005, firma nu a mai gestionat materialele rezultate din demontarea căii ferate, această atribuție revenind CNCFR-ului, respectiv Secției Linii 1 CFR Pitești și Secției Linii 3 CFR Râmnicu V (filele 54-55).
În baza atribuțiunilor de serviciu, inculpatul i-a solicitat, la începutul lunii aprilie 2007, inculpatului să-i comunice dacă există eclise tip 49 în depozite deoarece îi erau necesare și trebuia să aprovizioneze depozitul său de materiale, iar acesta l-a informat că are cunoștință de existența unui asemenea tip de materiale în depozitul de materiale CF nr. 4 Stația Schitu.
Inculpatul a solicitat acordul șefului său, martorul și l-a contactat pe inculpatul în vederea participării la ridicarea de materiale.
În data de 13.04.2007 inculpatul s-a deplasat cu autovehiculul pus la dispoziție de șeful său și cu doi muncitori la Stația de sortare piatră din comuna, unde s-au întâlnit cu inculpatul. Acesta i-a condus la depozitul de materiale CF nr. 4 Stația Schitu și, după ce au constatat că ușa magaziei respective era asigurată cu lacăt, cei doi inculpați împreună cu cei doi muncitori au pătruns în interiorul magaziei printr-un orificiu existent în peretele din fața acesteia, iar după ce au verificat materialele existente au constatat că nu se găsesc eclise în depozitul respectiv. Având în vedere însă că inculpatului îi erau necesare și alte materiale rezultate din demontarea căii ferate, acesta, cu
ajutorul celor doi muncitori aflați la dispoziția sa, a luat din magazia respectivă, 100 bucăți șurub 24-140 SB, un număr de 200 bucăți piuliță CM 24 SB și un număr de 600 bucăți trifoane B2 SB, în valoare totală de 1294,91 lei (fila 127 dosar urmărire penală), materiale pe care cei trei le-au încărcat în autoutilitara sus-amintită și le-au transportat la depozitul districtului de Linii nr. 4 Râmnicu V, unde le-au descărcat și le-au depozitat în magazie.
Inculpatul a asistat la ridicarea unei părți din aceste materiale, apoi a plecat invocând împrejurarea că trebuia să se deplaseze urgent într-o altă locație.
S-a susținut în actul de sesizare al instanței că inculpatul nu avea dreptul să ridice materiale din acest depozit deoarece nu se afla în sectorul aferent Secției Linii 3 CFR Râmnicu V, ci în sectorul aflat în administrarea Secției Linii 1 CFR Pitești, de la care nu avea aprobare pentru ridicarea materialelor.
Această susținere este contrazisă de modalitatea practică în care a decurs predarea-preluarea materialelor rezultate din demontarea căii ferate Râmnicu V, așa cum rezultă din probele testimoniale și cu acte administrate în cauză.
Astfel, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în instanță cu referire specială la declarația martorului (fila 35), după ce a început demontarea liniei de cale ferată de către firma, materialele rezultate nu au mai fost depozitate în gestiuni separate, respectiv pentru Pitești și pentru Râmnicu V, așa cum ar fi fost normal, ci împreună, "la grămadă", astfel încât nu se mai putea ține o evidență separată a provenienței acestora, în sensul de a se putea ști dacă materialele proveneau din tronsonul administrat de Districtul Linii 1 Pitești sau de Districtul Linii 3 Râmnicu Datorită acestui mod de organizare s-a întâmplat ca materiale ce erau depozitate în raza de administrare a 1 Pitești să fie preluată de reprezentanți ai 3 Râmnicu Toate aceste aspecte practice ale preluării materialelor erau cunoscute de Regionala CFR C, care a achiesat tacit la această manieră de preluare a materialelor din depozite.
Relevantă este declarația martorului și în ceea ce privește locația de unde au fost luate materialele, acesta făcând afirmația că chiar dacă ar fi înțeles că este vorba de depozitul tunel Schitu, tot i-ar fi dat inculpatului mașină să se ducă să le ia, dată fiind modalitatea practică în care se proceda.
Susținerile martorului au fost confirmate și de adresa Sucursalei Regionala CFR C (fila 51), conform căreia în mod faptic la ridicarea materialului mărunt din depozite au participat toate Secțiile Linii de pe raza Sucursalei CFR La terminarea ridicarea materialului mărunt dintr-un depozit se încheia un proces-verbal cu materialele ridicate, între firma și Secția Linii aflată în teritoriu. Ridicarea materialului mărunt din depozite s-a făcut în conformitate cu acordul Direcției pentru Managementul Proiectelor cu Finanțare Externă din 29.08.2006 și al CNCF "CFR" Direcția Linii din 30.08.2006, Sucursala Regională CF C având cunoștință de acțiunea de preluare a materialului mărunt prin intermediul Secției Linii 3 Râmnicu
Chiar reprezentantul firmei, martorul (fila 57) a declarat că începând cu luna martie 2005 materialele provenite de dezmembrarea liniei de cale ferată -Râmnicu V nu au mai fost în custodia firmei, ci au aparținut SNCFR-ului. Preluarea materialelor a început în anul 2006 și continuă și în prezent, deoarece reprezentanții SNCFR au pretins că nu le pot înregistra la preluare fără întocmirea unui document. În aceste condiții s-a convenit să se întocmească procese-verbale de predare-primire, deși denumirea operațiunii este improprie, deoarece firma nu mai putea preda materiale pe care nu le mai avea în custodie. Inculpatul i-a adus la cunoștință martorului că șeful de district are nevoie de material mărunt din depozit, însă având în vedere înțelegerea cu SNCFR-ul i s-a răspuns că acest aspect nu mai prezintă interes pentru firmă.
Această susținere a reprezentantului firmei contrazice prima parte a declarației sale când a confirmat că s-a convenit în fapt să se întocmească procese-verbale de predare-primire tocmai pentru a se putea ține o evidență a materialelor ridicate din depozite, așa cum confirmă și Sucursala Regională CF C prin înscrisul depus la fila 59 dosar.
În aceste condiții instanța a apreciat că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 alin. 1 și de art. 7 din legea nr. 289/ 2005 raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.
Înainte de a analiza elementele constitutive ale acestei infracțiuni instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 6 alin.1 și art. 7 din Legea 289/2005 raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal - 209 alin. 1 lit. a Cod penal, pentru următoarele considerente:
Art. 6 alin. 1 din Legea nr. 289/ 2005 sancționează sustragerea de componente ale căii ferate fără a se face distincție între calea ferată în exploatare și calea ferată dezafectată. Cum legea nu distinge, nici instanța nu poate să distingă și nu există nici un dubiu în ceea ce privește catalogarea materialelor preluate de inculpatul ca fiind componente ale căii ferate. Art. 7 al aceleiași legi prevede că "dacă faptele sunt săvârșite de către un angajat al căii ferate, la maximul pedepsei se poate adăuga un spor de până la doi ani," astfel încât încadrarea primei fapte pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului este corectă.
Analizând însă elementele constitutive ale acestei infracțiuni, instanța a constatat că lipsește intenția și anume scopul însușirii pe nedrept. Art. 208 alin. 1 din Codul penal definește furtul ca luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept.
În speță s-a făcut dovada certă că bunurile aflate în magazia depozitului de materiale CF nr. 4 Stația Schitu, nu mai erau în custodia firmei ci în posesia Regionalei Ferate Inculpatul a avut acordul șefului său pentru ridicarea materialelor, astfel încât nu se poate reține că acestea au fost luate pentru a fi însușite pe nedrept de către inculpat, deoarece bunurile ridicate din magazia respectivă au fost transportate și depozitate în magazia Districtului Linii nr. 4 Râmnicu V, al cărui șef era inculpatul.
Ca urmare, reținându-se că bunurile au fost luate cu consimțământul posesorului acestora și că ridicarea lor nu s-a făcut în scopul însușirii pe nedrept de către inculpatul, ci al depozitării în magazia districtului pe care-l administra, deoarece îi erau necesare pentru a asigura întreținerea și repararea unor tronsoane de cale ferată aflată în funcțiune, instanța a dispus achitarea acestuia pentru fapta menționată anterior în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, pentru considerentele menționate anterior, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, s-a respins și cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 6 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 289/2005 rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal în infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 Cod penal, reținându-se, prin actul de sesizare, calitatea sa de complice la furtul pretins a fi fost săvârșit de inculpatul.
Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina sa, este cunoscut că din punct de vedere subiectiv se cere ca în caz de complicitate, complicele să acționeze cu intenție directă sau indirectă în ceea ce privește ajutorul pe care-l dă autorului în comiterea faptei prevăzute de legea penală. Intenția complicelui este concretizată în voința sa de a săvârși actele materiale sau morale, știind că astfel ajută sau înlesnește săvârșirea de către altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală. Sub aspect subiectiv, complicele trebuie să cunoască activitatea autorului și să prevadă rezultatul ei socialmente periculos, având conștiința că prin activitatea sa contribuie la săvârșirea infracțiunii de către autor și voiește să desfășoare acea activitate, dorind sau numai acceptând să coopereze la comiterea ei.
Nici un moment inculpatul nu s-a gândit că prin participarea sa la ridicarea materialelor din magazie, așa cum procedase și în alte ocazii, ar fi contribuit la săvârșirea unei infracțiuni. De vreme ce inculpatul era șef de district, conform atribuțiunilor lui, trebuia să se ocupe de aprovizionarea cu materialele necesare reparării și întreținerii căilor ferate în funcțiune.
Ca urmare, nefiind întrunită latura subiectivă, instanța a dispus achitarea inculpatului pentru fapta prevăzută de art. art. 26 Cod penal raportat la art. 6 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 289/2005 raportat la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În ceea ce privește activitatea infracțională desfășurată ulterior ridicării materialelor din magazie, instanța a reținut că cele 100 bucăți șurub cale 24-140 SB, 200 bucăți piuliță CM 24 SB și 600 bucăți trifoane B2 SB, au fost transportate la depozitul districtului de linii nr. 4 Râmnicu V, unde au fost descărcate și introduse într-o magazie.
Inculpatul a asistat doar la ridicarea unei părți din aceste materiale, apoi a plecat, invocând motive urgente de serviciu.
Deși a depozitat materialele în magazie, inculpatul nu a întocmit nici un act de recepție al acestora și nici nu le-a introdus legal în gestiune.
După ce organele de poliție TF au început să facă cercetări, cei doi inculpați au întocmit un proces-verbal de predare-primire fals, trecând date necorespunzătoare adevărului cu privire la ziua încheierii actului, cantitatea de tirfoane B2 SB ridicate din depozit și calitatea de predător a inculpatului. Deși materialele au fost ridicate la 13.04.2007, procesul-verbal încheiat poartă data de 06.04.2007, iar în act s-au trecut 250 bucăți tirfoane, în loc de 600 bucăți.
După încheierea acestui act fals, inculpatul l-a înregistrat în registrul de corespondență al districtului linii nr. 4 Râmnicu V, la nr. 56/ 06.04.2007, într-un spațiu ce fusese lăsat necompletat la numărul respectiv. Pentru materialele consemnate în acest proces-verbal, inculpatul a emis fișe noi de magazie, deși pentru reperele respective existau deja fișe de magazie. Diferența de 350 bucăți tirfoane a fost depozitată de inculpatul într-o magazie anexă fără a fi înregistrate.
Cantitățile de materiale ridicate din depozitul Schitu au fost evidențiate ulterior, cu ocazia verificării, ca plusuri în gestiunea inculpatului.
Starea de fapt reținută anterior a fost dovedită cu declarațiile inculpatului și, precum și procesul-verbal de confruntare dintre aceștia, declarațiile martorilor, -, G, și, procesul-verbal de constatare încheiat de organele de poliție la 07.06.2007 (fila 11 dosar urmărire penală), procesul-verbal de predare-primire nr. 56/ 06.04.2007 încheiat în fals de inculpații și (fila 12 dosar urmărire penală), fișele de magazie pentru materialele menționate în procesul-verbal de predare-primire fals (filele 13 și 14 dosar urmărire penală), foaia de parcurs din data de 13.04.2007 pentru autovehiculul folosit la sustragerea materialelor (fila 15 dosar urmărire penală), procesul-verbal încheiat de organul de poliție la 07.06.2007, cu ocazia verificării procesului-verbal de predare-primire fals și a registrului de corespondență în care a fost înregistrat acesta (fila 16 dosar urmărire penală), planșa fotografică cuprinzând aspecte constatate cu ocazia cercetării furtului de material mărunt de cale ferată comis la data de 13.04.2007 (filele 17-19 dosar urmărire penală), declarația de inventar dată de inculpatul cu ocazia verificării contabile a gestiunii sale (fila 67 dosar urmărire penală), procesul-verbal de verificare gestionară din 14.06.2007 și actele care au stat la baza acestuia (filele 68-69 și 70-105 dosar urmărire penală), situația cantităților de materiale existente în fiecare depozit situat pe traseul liniei de cale ferată -Râmnicu V (filele 107-111 dosar urmărire penală), relațiile comunicate de firma cu adresa din 20.08.2007 (fila 112 ) și copia declarației luată de conducerea acestei firme inculpatului în legătură cu participarea sa la ridicarea materialelor din depozitul nr. 4 stație Schitu (fila 114 ), precum și actele de corespondență din care rezultă că firma susnumită nu mai avea în custodie materialele de cale ferată rezultate din demontarea liniei le-Râmnicu V (filele 118-123 ), fișele cu atribuțiunile posturilor deținute de inculpații și (filele 123 bis și 124-125 ), relațiile comunicate de Secția L1 CFR Pitești în legătură cu valoarea materialelor ridicate de inculpați din depozitul nr. 4 stația Schitu (fila 127 ), relațiile comuniate de CNCFR SA- Sucursala Regională Ferate C cu adresa nr. 122/226/227 (fila 130 ), precum și relațiile comunicate de Secția L3 CFR Râmnicu V cu adresa nr- din 13.09.2007 cu privire la depozitele de materiale de cale ferată existente pe traseul le-Râmnicu V (filele 130-131 ), declarațiile martorilor (fila 34), (fila 35), (fila 36), - (fila 37), (fila 38), (fila 39), G (fila 40), (fila 56), (fila 57), audiați în instanță, acordul de preluare a materialelor rezultate în urma demontării suprastructurii -Râmnicu V, de către reprezentanții Ferate C (fila 29-30), răspunsul Sucursalei Regionale Ferate C (fila 31), adresa aceleiași sucursale privind maniera în care s-a procedat în mod faptic la preluarea materialului mărunt din depozite (fila 51).
Inculpatul a mai solicitat și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, în infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal.
Instanța, în baza art. 334 Cod procedură penală a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal.
Inculpatul a folosit procesul-verbal fals, în vederea producerii consecințelor juridice când l-a înregistrat la un număr și dată nereale în registrul de corespondență a districtului linii nr. 4 Râmnicu V, când în baza acestuia a întocmit noile fișe de magazie, cât și cu ocazia prezentării procesului-verbal fals și a registrului completat în fals, în fața organelor de poliție, cu ocazia cercetărilor, faptă ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, deoarece acțiunile au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, prezentând fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.
De asemenea, s-a reținut în sarcina inculpatului și săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată deoarece a falsificat înscrisuri oficiale cu prilejul întocmirii acestora, aflându-se în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, atât cu ocazia întocmirii procesului-verbal, cât și cu ocazia completării registrului de corespondență.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 35 din Legea nr. 22/1969, reținută de asemenea în sarcina inculpatului, instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel încât în mod legal și temeinic s-a dispus trimiterea sa în judecată și pentru această faptă.
Textul de lege incriminează crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase, iar inculpatul și-a creat plusuri în gestiune prin astfel de mijloace, neîntocmind formele și documentele legale de intrare a materialelor ridicate din depozit, în gestiunea sa, valoarea plusului astfel format fiind însă modică, de 217,105 lei (fila 59).
Ca urmare, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 35 din Legea nr. 22/ 1969, urmând a face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei pentru fiecare infracțiune instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana și conduita infractorului, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii orientată la minimul prevăzut de textele de lege incriminatoare.
Fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 81 Cod penal și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata termenului de încercare ce se va stabili conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în situația săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că a participat la încheierea procesului-verbal de predare-primire fals (cu numărul 56/ 06.04.2007), pe care l-a și semnat personal, la rubrica "predător".
La stabilirea și individualizarea pedepsei pentru această infracțiune instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana și conduita infractorului, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii orientată la minimul prevăzut de textul de lege incriminator.
Fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 81 Cod penal și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare ce se va stabili conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în situația săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
S-a constatat că partea vătămată Regionala C - Secția L1 CFR Pitești nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 alin. 3 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea totală a procesului-verbal încheiat de inculpați și înregistrat sub nr. 56/06.04.2007, a celor trei noi fișe de magazie ce poartă mențiunea datei de 13.04.2007 precum și a mențiunilor false din Registrul de corespondență.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș și inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeșa solicitat, desființarea în parte a sentinței penale și înlăturarea soluției de achitare dispuse în baza art. 10 lit. d pentru inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infr. prev. de art.6 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 289/2005 cu referire la art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a pen. precum și a soluției de achitare în baza disp. art. 10 lit. d pr.pen. pentru inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 6 alin. 1, art. 7 din Legea nr. 289/2005, susținând că în cauză există probe privind vinovăția celor doi inculpați, deoarece inculpatul nu a avut acordul șefului de secție, iar inculpatul a contribuit la săvârșirea infracțiunii prin participarea la ridicarea materialelor din magazie.
Apelanții inculpați solicită schimbarea încadrării juridice din cea reținută de prima instanță în cea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin.1 pen. Solicită achitarea în baza disp. art. 11 lit. b/1 pr.pen. având în vedere prejudiciul modic produs de inculpatul. În ce-l privește pe inculpatul, solicită achitarea lui, în situația în care se reține pentru inculpatul săvârșirea infracțiunilor din culpă. În subsidiar, solicită în ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, admiterea apelului, desființarea și achitarea lui, iar în situația în care va fi respins apelul Parchetului, să se constate că lipsește intenția lui și se impune achitarea în baza disp. art. 11 lit. d pr.pen.
Prin decizia penală nr.204 din 14 octombrie 2008, TRIBUNALUL ARGEȘa respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș și de inculpații și, obligând pe apelanții inculpați la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a stabilit justețea celor reținute de prima instanță, făcându-se dovada certă că bunurile aflate în magazia depozitului de materiale CF nr.4 stația Schitu nu mai erau în custodia firmei ci în posesia Regionalei Ferate C, iar inculpatul a avut acordul șefului său pentru ridicarea materialelor și astfel, materialele ridicate din magazie au fost transportate și depozitate în magazia Districtului nr.4 Rm.V; deci materialele nu au fost ridicate în scopul însușirii pe nedrept.
Aceste materiale erau necesare pentru întreținerea și repararea unor tronsoane de cale ferată aflată în funcțiune în acea perioadă și astfel inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
De asemenea, inculpatul nu se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, deoarece prin ajutorul dat în cauză, în sensul manipulării materialelor, nu a contribuit la săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
Cu privire la activitatea infracțională a inculpatului, s-a reținut în mod corect că acesta a folosit procesul verbal fals în vederea producerii de consecințe juridice, l-a înregistrat la o dată și număr nereale în registrul de corespondență a Districtului nr.4 Rm.V și a întocmit noi fișe de magazie, săvârșind infracțiunea prev.de art.291 Cod penal.
De asemenea, inculpatul se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii prev.de art.289 alin.1 Cod penal în formă continuată, deoarece a falsificat înscrisuri oficiale cu prilejul întocmirii acestora, aflându-se în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, atât cu ocazia întocmirii procesului verbal cât și cu ocazia completării registrului de corespondență.
S-a reținut în mod corect și vinovăția aceluiași inculpat în ce privește săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.35 din Legea 22/1969.
De asemenea, în ce privește pe inculpatul s-a constatat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev.de art.289 alin.1 Cod penal constând în aceea că a participat la încheierea procesului verbal de predare primire fals nr.54/06.04.2007 pe care l-a semnat personal la rubrica "predător".
În aceste condiții, instanța de fond a dispus în mod corect achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.6 alin.1 și art.7 din Legea 289/2005 rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a Cod penal și a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.26 Cod penal rap.la art. 6 alin.1 și art.7 din Legea 289/2005 rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a Cod penal.
S-a dispus de asemenea în mod corect condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.289 alin.1 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, de art.291 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și de art.35 alin.2 din Legea 22/1969, precum și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.289 alin.1 Cod penal, fapte săvârșite cu intenție, în cauză neputându-se reține infracțiunea de neglijență în serviciu prev.de art.249 alin.1 Cod penal, așa cum s-a solicitat în apelurile declarate de inculpați; astfel, inculpații au cunoscut natura actelor pe care le-au semnat și datat, precum și natura bunurilor la care se referea procesul verbal, deci nu se poate reține că aceștia ar fi acționat din culpă.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, având în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, gravitatea faptelor săvârșite, pericolul social concret și elementele ce caracterizează persoana inculpaților instanța de fond a dat eficiență disp.art.52 Cod penal, atât în ce privește cuantumul pedepselor aplicate cât și în ceea ce privește modalitatea de executare, reținând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acestora.
În concluzie, tribunalul în baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș și inculpații și, împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond.
Hotărârilor pronunțate în cauză au adresat critici atât parchetul, dar și inculpații în recursurile formulate de aceștia punând în discuție următoarele chestiuni:
1.- Parchetul susținut nelegalitatea soluției de achitare a celor doi inculpați în legătură cu faptele prevăzute de art.6 alin.1 din Legea nr.289/2005, rap.la art.208, 209 alin.1 lit.a Cod penal, în contradicție cu probele administrate în cauză ce arată fără echivoc vinovăția ambilor inculpați în ce privește comiterea infracțiunilor precizate.
2.-Inculpații, prin apărător, au readus în atenție motivele deja invocate în fața instanței de apel și anume:
- schimbarea încadrării juridice a faptelor din art.6 alin.1 din Legea nr.289/2005, rap.la art.208, 209 alin.1 lit.a Cod penal, în art.208, 209 alin.1 lit.a Cod penal;
- schimbarea încadrării juridice a faptelor de fals în înscrisuri din art.289, 291 Cod penal, în neglijență în serviciu, prev.de art.249 Cod penal;
- aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ inculpatului, având în vedere pericolul social concret extrem de redus a unei fapte de neglijență în serviciu;
- în acest context pentru inculpatul, care a avut calitate de complice, se impune achitarea, deoarece complicele acționează totdeauna cu intenție și nu din culpă;
- în ultimul rând, inculpații au solicitat respingerea recursului declarat de parchet.
Curtea apreciază nefondate recursurile declarate în cauză, urmând a le respinge ca atare.
1.-În ce privește recursul parchetului în legătură cu greșita soluție de achitare față de fapta de sustragere reținută în sarcina celor doi inculpați, curtea observă din actele dosarului (martorul - 57) că începând cu luna martie 2005, materialele metalice care au făcut obiectul pretinsei sustrageri au revenit în patrimoniul SNCFR.
În același timp, curtea reține că faptele în discuție au fost comise de inculpați la data de 13.04.2007, și constau sintetic, în ridicarea unor subansamble metalice din Depozitul de materiale CF nr.4, Stația Schitu, transportul și depozitarea acestora în Depozitul Districtului de Linii nr.4 - Râmnicu
La realizarea acestor operațiuni au contribuit o autoutilitară pusă la dispoziția inculpatului de șeful său, martorul, încă doi muncitori și inculpatul, ca reprezentant din partea Firmei, societate care a efectuat lucrările de dezasamblare a liniei ferate, de unde rezultau materialele metalice în discuție.
Pentru a constitui infracțiunea de furt, textul art.208 Cod penal impune anumite elemente constitutive sub raport obiectiv și subiectiv.
În acest sens, sustragerea trebuie să se refere la un bun mobil aflat în posesia sau detenția altuia, să fie realizată fără consimțământul acestuia, iar intenția ce caracterizează subiectiv această faptă este calificată prin scopul însușirii nedrepte.
Din punct de vedere obiectiv, curtea reține că bunurile pretins a fi sustrase nu au ieșit nici un moment din patrimoniul SNCFR în condițiile în care probatoriul administrat în cauză relevă fără îndoială, că atât depozitul de unde au fost ridicate, cât și cel unde s-au depus ulterior, se aflau în administrarea societății de căi ferate.
În acest fel obiectele respective nu au ieșit niciodată din sfera de stăpânire a SNCFR, aspect de care depinde în mod esențial realizarea laturii obiective a infracțiunii de furt.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din adresa Sucursala Regionala CFR C ( 51), era cunoscut modul de transfer și manipulare a materialelor metalice rezultate din dezasamblarea liniilor de cale ferată dezafectate, astfel încât nu se poate susține nici lipsa consimțământului celui care avea în posesie bunurile respective.
Sub aspect subiectiv, ar fi fost relevant pentru existența faptei penale de sustragere, dacă făptuitorii ar fi transportat bunurile în discuție, într-un alt loc, scoțându-le astfel din sfera de stăpânire a posesorului, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză.
De altfel, intenția ca element subiectiv al unei fapte penale, rezultă ex re din contextul împrejurărilor ce caracterizează modul de acțiune al inculpatului.
În speță, se susține de către acuzare că inculpații având intenția de a-și însuși pe nedrept niște materiale metalice rezultate din dezasamblarea unei căi ferate, au cerut mai întâi acordul șefilor, în acest sens, li s-a pus la dispoziție o autoutilitară, s-au deplasat în miezul zilei la depozitul respectiv, aparținând unității la care de fapt erau angajați, și fiind ajutați și de alți doi salariați ai aceleiași instituții, au încărcat obiectele respective, depozitându-le după aceea într-un alt depozit aflat tot în administrarea instituției respective.
Din această succesiune operațională, nu se poate desprinde intenția sustragerii și nici scopul însușirii nedrepte, elemente definitorii în ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de furt.
Chiar dacă privite în ansamblu, se ridică semne de întrebare în legătură cu rațiunea comiterii celorlalte infracțiuni de fals, punându-se problema unei legături de conexitate consecvențională între aceste falsuri și alte posibile fapte, totuși, condamnarea unor persoane nu poate să intervină
în afara unui probatoriu, care să indice fără nici un fel de îndoială existența infracțiunilor ce li se impută, vinovăția cerută de lege și legătura de cauzalitate dintre acestea două, elemente care se reflectă de fapt în dispozițiile art.345 al.1 Cod procedură penală.
Pentru aceste argumente, curtea apreciază nefondat recursul parchetului.
2.-Asupra recursului declarat de inculpați cu privire la reținerea infracțiunii de furt prevăzută de Codul penal și nu cea din art.6 alin.1 din Legea nr.289/2005, curtea nu își însușește acest punct de vedere.
În primul rând, curtea arată că art.6 pct.1 din actul normativ precizat, sancționează sustragerea de componente ale căii ferate, fără a distinge dacă este vorba de o cale ferată aflată în curs în conservare, ori în curs de a fi dezafectată.
Pe lângă faptul că dacă legea nu distinge, nimeni nu ar trebui să procedeze la acest lucru analizând teleologic textul normativ în discuție, se observă că el incriminează faptele de sustragere.
Cum sustragerea reprezintă a lezare adusă patrimoniului, prin Legea nr.289/2005, legiuitorul a urmărit să protejeze în mod special bunurile ce se află în patrimoniul căilor ferate, neavând nici o relevanță din acest punct de vedere dacă este vorba de căi ferate funcționale ori ce urmează a fi dezafectate.
În ce privește schimbarea încadrării juridice din fals în înscrisuri în neglijență în serviciu, curtea arată că sub aspect subiectiv, cât și în ce privește elementul material al laturii obiective, cele două fapte se exclud, fiind cunoscut că acolo unde începe intenția se termină culpa.
Nici nu se poate pune problema, câtă vreme au fost dovedite falsurile, că ar putea aceste fapte să presupună din punct de vedere juridic un alt conținut obiectiv și subiectiv, care să realizeze elementele constitutive ale unei infracțiuni din culpă.
În ce privește regimul sancționator aplicat inculpaților în urma individualizării pedepselor, instanțele au dovedit justețe și echilibru, astfel că pedepsele care s-au stabilit în sarcina lor au aptitudinea din punct de vedere al criteriilor art.72, 52 Cod penal, să conducă la reeducarea acestora și să le determine pe viitor o altă atitudine față de valorile sociale ocrotite de lege.
În concret, faptele comise de inculpați și pentru care s-a dispus condamnarea, încorporează gradul de pericol social specific infracțiunilor ce li se impută și prin urmare, aplicarea unor sancțiuni administrative, așa cum au solicitat aceștia, ar fi de natură să înfrângă scopul sancțiunilor penale și să nu răspundă nevoilor represiunii.
Pentru că din oficiu nu s-au constatat alte nereguli care să determine reformarea hotărârilor recurate, având în vedere dispozițiile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, curtea va respinge recursurile parchetului și inculpaților, obligându-i pe aceștia din urmă, la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat, conform art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE - CU MAJORITATE
Respinge ca nefondate recursurile inculpaților fiul lui și, născut la data de 25.01.1971 în Râmnicu V, domiciliat în comuna, satul, județul V, CNP: -, și, născut la data de 27.01.1951 în localitatea H, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, -/1,. B,. 18, județul V, CNP: - și al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva deciziei penale nr. 204 din 14 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-.
Obligă pe inculpați la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 lei onorariu avocat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Pt. în,
Semnează președinte,
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex./09.03.2009.
Jud.fond.:-a.
Jud.apel: G
-
OPINIE SEPARATĂ
Soluția de achitare a celor doi inculpați pentru infracțiunile de furt calificat, precum și motivarea acesteia nu-și au corespondent în ansamblul probator administrat în cauză, avându-se în vedere următoarele argumente rezultate din actele probelor administrate în cauză.
Astfel, conform fișei postului, inculpatul era angajat al Regionalei Ferate C, Secția 3 Râmnicu V, în calitate de șef al Districtului Linii nr.4 Râmnicu V, linia 202 de la km. 288 la km.308, răspunzând de gestiunea materialelor și a mijloacelor fixe, precum și de înregistrarea tuturor intrărilor -ieșirilor de materiale de cale ferată în gestiunea districtului (124-125 ).
Depozitul nr.4 CF Schitu, de unde inculpatul a sustras materialul mărunt de cale ferată, este situat pe raza comunei, județul A, la km.148, aparținând Secției 1 CFR Pitești și nicidecum Secției 3 Râmnicu Vac ărei rază de activitate începe de la km.155 (linia 19) - pct. (127, 131 ).
Inculpatul era angajatul firmei - Italia - Sucursala România, cu sediul în Rm.V, firmă ce a avut calitatea de antreprenor al liniei de cale ferată - Rm.V și a avut în custodie materialele rezultate din demontarea căii ferate, așezate spre păstrare în cele 8 depozite constituite de-a lungul acesteia.
La 1.03.2005 firma și-a declinat responsabilitatea pentru custodia materialelor care au trecut în gestiunea CNCFR, respectiv la Secția L 1 CF Pitești (până la km.155) și la Secția L 3 CF Rm.V ( între km 155 și km.169), corespunzător sectoarelor de cale ferată pe care le au în administrare.
Firma a convenit cu CNCFR ca la preluarea în fapt materialelor din depozite să participe și un reprezentant al firmei. În acest sens, între atribuțiile de serviciu ale inc., era prevăzută și participarea acestuia la predarea materialelor din depozite, precum și verificarea cantităților de repere de cale ferată, trecute în procesele verbale, fără a avea drept de semnătură pe acestea (123 și 118 - 121 ).
În conformitate cu adresa VR/037-00.27 din 20.08.2007, emisă de și semnată de directorul adjunct, ing. nu a fost delegat pentru predarea materialului mărunt din depozitul Schitul, întrucât antreprenorul nu mai este responsabil pentru custodia materialelor din depozit, începând cu data de 01.03.2005 (112 ), iar martorul, a declarat că nu i-a dat nici o dispoziție ing. și în consecință acesta nu trebuia să participe la predarea materialului către inculpatul (44 și 57 dos.inst.).
De reținut și faptul că, Regionala CFR Cac omunicat faptul că Depozitul nr.4 Schitu nu a făcut obiectul vreunei acțiuni de preluare de material mărunt, iar Secția L 1 Pitești nu a autorizat ridicarea de materiale de cale din depozitul nr.4 CF Schitu (127 și 130 ).
De altfel, inculpatul nu a avut acceptul șefului său, ing. să participe la ridicarea materialelor din depozitul Schitu, ce se află în gestiunea Secției L 3, condusă de ing..
În altă ordine de idei, din cuprinsul textului art.208 alin.1 Cod penal, rezultă că acțiunea celui care săvârșește infracțiunea de furt constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia.
Prin această deposedare, se înlătură situația de fapt, care permitea posesorului sau detentorului să dispună de acel bun, iar prin apropierea lui de către făptuitor, se creează o nouă situație de fapt potrivit căreia bunul se află în sfera de stăpânire a acestuia.
Latura obiectivă este realizată integral și deci infracțiunea de furt consumată, numai atunci când acțiunea făptuitorului a avut ca rezultat trecerea bunului din stăpânirea de fapt a posesorului sau detentorului, în cea a făptuitorului.
Această cerință este realizată oricât de puțin timp făptuitorul a fost în stăpânirea de fapt a bunului și chiar dacă bunul deși nu a fost scos din incinta părții vătămate, acolo unde se afla totuși prin mutarea lui într-un alt loc, pe care numai făptuitorul îl cunoaște, el nu se mai găsește în sfera de stăpânire a posesorului sau detentorului, ci a făptuitorului, care a dobândit astfel posibilitatea de a dispune de acel bun.
În aceste condiții, posesorul sau detentorul nu știe unde se găsește bunul sau de unde să-l ia, fiind în imposibilitate de a reintra în posesia sau detenția lui.
Revenind la speța dedusă judecății, mutarea dintr-un loc în altul a materialelor de cale ferată ( bucăți tirfon, șurub cale, piulițe) de către inculpatul fără a avea acceptul de a participa la ridicarea acestora reflectă intenția de sustragere a bunurilor părții vătămate.
În aceste condiții, partea vătămată s-a aflat în imposibilitatea de a dispune de bunurile sustrase de inculpatul, neștiind unde se află acestea.
Deși nu au fost scoase din incinta părții vătămate, bunurile sustrase nu se mai află în sfera sa de stăpânire, ci a inculpatului care are astfel posibilitatea de a dispune de acestea.
Prin urmare, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat, în calitate de autor iar inculpatul, asistându- și încurajându-l pe primul inculpat, a devenit complicele acestuia.
Argumentele prezentate evidențiază săvârșirea de către cei doi inculpați infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Astfel, în drept, fapta inculpatului comisă la data de 13.04.2007 de a sustrage împreună cu numiții, și mai multe sortimente de materiale de cale ferată, respectiv 600 bucăți tirfon B2 SB, 100. cale 24x140 SB și 200.piulițe CM 24 SB, în valoare totală de 1295 lei, cu complicitatea înv., constituie infr.prev.de art.6 alin.1 și art.7 din Legea nr.289/2005, rap.la art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a din Codul penal, text în baza căruia inculpatul va fi condamnat.
În ceea ce-l privește pe învinuitul, fapta acestuia comisă la data de 13.04.2007 de a-l conduce pe înv. și pe însoțitorii săi la depozitul nr.4 stație Schitu și de a-i asista și încuraja la sustragerea materialelor sus-amintite, constituie inf.prev. de art.26 Cod penal rap.la art.6 alin.1 și art.7 din Legea nr.289/2005 comb.cu art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a din Codul penal, text în baza căruia inculpatul va fi condamnat.
La stabilirea și individualizarea pedepsei ce se va aplica fiecărui inculpat vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, apreciindu-se că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea acestora la pedeapsa închisorii orientată spre minimul său special.
Reeducarea inculpaților poate avea loc și fără executarea pedepsei prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestora dovedită prin buna conduită în termenul de încercare.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, formulez opinie separată în sensul admiterii recursului PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, casarea în parte deciziei penale nr.204 din 14 10.2008 pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr- și în parte a sentinței penale nr.119 din 8.04.2008 pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, în dosarul cu același număr, în sensul că:
Înlătură achitarea inculpatului pentru săvârșirea infr.prev.de art.6 alin.1 și art.7 din Legea nr.289/2005 rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. Cod penal, aplicarea disp.art.81 Cod penal și urm. și descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare. Condamnă pe inculpatul la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev.de art.6 alin.1 și art.7 din Legea nr.289/2005 rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. Cod penal.
În baza art.33, 34 Cod penal, contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condițiile art.861 și urm. Cod penal, fixându-se termen de încercare de 5 ani.
Înlătură achitarea inculpatului pentru săv.infr.prev.de art.26 rap.la art.6 alin.1 și art.7 din Legea nr.289/2005 rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a Cod penal și aplic.art.81 Cod penal și urm.
Condamnă pe inculpatul la 3 ani închisoare pentru infracțiunea indicată mai sus, iar în baza art.33, 34 Cod penal, contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condițiile art.861 Cod penal și urm.fixându-se termen de încercare de 5 ani.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpaților drepturile prev.de art.64 lit.a, Cod penal a căror executare se suspendă pe durata suspendării executării sub supraveghere.
Menține, în rest, dispozițiile sentinței și deciziei recurate.
Obligă pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Sunt de acord cu opinia majoritară, în sensul respingerii, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpații și.
JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.:
Tehn.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Marioara Dumitru, Raluca
