Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 136/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr- DECIZIA PENALĂ NR.136/
Ședința publică din 24 Februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu judecător
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat de partea vătămată, PRIN ADM., împotriva deciziei penale nr.5/A din 7 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra recursului au avut loc la data de 17 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie,iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Prin decizia penală nr. 532/ din 9 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Pitești, admițând recursul declarat de partea civilă SC SRL cu sediul în C, str. - lui, bloc 8,. D,. 4, județul D, prin administrator, împotriva deciziei penale nr. 83/ din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în același dosar, dispus casarea în totalitate acesteia din urmă și trimis cauza spre rejudecare, urmând ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Pentru pronunța această decizie, curtea reținut, în esență, că instanța de apel, dispunând schimbarea temeiului achitării intimatului-inculpat, din art. 10 lit. în art. 10 lit. Cod procedură penală, lăsat nesoluționată latura civilă cauzei, fără motiva soluția adoptată, contrar dispozițiilor prevăzute de art. 346 alin.2 din același cod.
Cu ocazia rejudecării cauzei, curtea indicat ca tribunalul să examineze și celelalte două critici aduse deciziei de către partea civilă, respectiv greșita încadrare juridică faptei și greșita achitare inculpatului-intimat.
Rejudecând cauza, tribunalul a constatat că prin sentința penală nr. 40 din 14 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr-, s- respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată SC SRL, cu sediul în C, - lui, -.2,. 4, jud. D, prin reprezentantul legal din infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. 4 cod penal reținută în sarcina inculpatului din municipiul D,- județul V, în infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 3 și 4 cod penal cu aplic. art. 41 și art. 42 cod penal;
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a cod penal, s- dispus achitarea inculpatului din municipiul D,- județul V, pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. 4 cod penal.
S- respins acțiunea civilă, iar în baza art. 192 pct. 1 lit. a cod proc. pen, partea vătămată SC SRL, cu sediul în C, - lui, -.2,. 4, jud. fost obligată să plătească statului, suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
În considerentele acestei sentințe, prima instanță reținut că prin încheierea de ședință din data de 19.10.2007, în baza art. 2781alin. 8 lit. c proc. pen. a fost admisă plângerea petentei, desființată rezoluția din data de 10 mai 2007, de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului, din dosarul nr. 450/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani și a fost reținută cauza spre judecare.
De asemenea a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 215 alin 4. pen.
În raport de probatoriul administrat în cauză, în fapt s- reținut că inculpatul, în calitate de administrator al SC SRL D, județul V, în data de 8 septembrie 2005, conform susținerii părții vătămate SC SRL C, a achiziționat de la societate cantitatea de 250 bucăți de tablă în valoare de 4129,99 lei, în acest
sens fiind depusă la dosarul cauzei factura FN din data de 8 septembrie 2005 (fila 16 dos. urm. pen.), din care rezultă că marfa achiziționată urma să fie achitată cu ordin de plată în termen de 3 zile.
La data de 6 decembrie 2005, deși nu achitat contravaloarea mărfii achiziționate anterior, inculpatul mai ridicat de la aceeași societate cantitatea de 437 bucăți tablă zincată, în valoare de 6994,40 lei, fiind emisă factura nr. - din 6 decembrie 2005, urmând ca plata să fie efectuată cu ordin de plată în termen de 5 zile.
Din cele două bilete la ordin depuse la dosar rezultă că primul fost emis la 2 decembrie 2005 cu scadentă la 22 decembrie 2005, iar cel de al doilea fost emis la 12 ianuarie 2006, cu scadență la 3 februarie 2006, ambele pentru suma de 6994,40 lei.
S- reținut că niciunul din cele două bilete la ordin nu a fost emis pentru factura fiscală din data de 8 septembrie 2005, împrejurările emiterii acestora, fiind următoarele:
Tranzacțiile între partea vătămată și inculpat, au avut loc anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv livrării-achiziționării mărfii din data de 8 septembrie și respectiv 6 decembrie 2005, pe când biletele la ordin au fost emise ulterior, la sfârșitul lunii decembrie 2005 și respectiv luna ianuarie 2006.
Astfel, pentru primul bilet la ordin, datat 2 decembrie 2005 - reprezentantul părții vătămate, recunoscut în declarația sa de la fila 24-25 dosar, că biletul la ordin a fost datat 2 decembrie 2005, cu dată scadentă la 23 decembrie 2005, dar în realitate a fost completat de inculpat și înmânat reprezentantului părții vătămate, la sfârșitul lunii decembrie 2005, fiind indubitabil că cel din urmă a acceptat situația de fapt creată, referitoare la plata mărfii achiziționate de inculpat, mai exact amânarea plății.
Tot din declarația reprezentantului părții vătămate, mai rezultă că la data emiterii celor două bilete la ordin, a cunoscut și acceptat faptul că în contul societății inculpatului nu exista disponibil, intenția inculpatului, atât la emiterea primului bilet la ordin cât și la emiterea celui de-al doilea, rezultând cu certitudine din declarația martorului (fila 52 dosar), în care se arată că solicitând inculpatului să restituie marfa, fie parte din ea și diferența de bani, acesta a răspuns că la rândul lui are de primit bani și că ulterior va achita prețul mărfii sau chiar va contracta un împrumut bancar, iar ca o garanție a celor afirmate a emis cel de-al doilea bilet la ordin.
De asemenea, și aspectul că de fiecare dată, la emiterea celor două bilete la ordin inculpatul a cerut reprezentantului părții vătămate un anumit termen în care să nu introducă biletul la plată, întărește convingerea că
intenția acestuia nu a fost de aoi nduce sau menține în eroare pe partea vătămată, ci de a curge timpul necesar aprovizionării contului sau contractării - conform susținerii sale - unui împrumut bancar.
În drept, instanța de fond apreciat că emiterea unui bilet la ordin, știind că pentru valorificare nu există acoperirea necesară, nu se încadrează în prevederile art. 215 alin. 4 Cod penal, biletul la ordin neputând fi asimilat cecului; o atare faptă, dacă a fost săvârșită cu intenția de a înșela și s-a pricinuit o pagubă, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, însă pentru a întregi conținutul infracțiunii, acțiunea de amăgire, de inducere în eroare cu privire la posibilitățile, condițiile și forma de plată, trebuie să fie săvârșită cu vinovăție, în forma intenției.
Din situația de fapt expusă mai sus, rezultă cu certitudine că în momentul emiterii celor două bilete la ordin, inculpatul nu a acționat cu intenția de aoi nduce sau menține în eroare pe partea vătămată cu privire la posibilitățile de achitare a mărfii achiziționate, astfel încât condiția imperativă pentru existența infracțiunii, nu este îndeplinită.
Tot referitor la încadrarea juridică dată faptei, judecătoria apreciat că dispozițiilor Legii nr. 58/1934 (modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 11/1993), biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită emitent se obligă să plătească altei persoane, numită beneficiar, ori la ordinul acesteia, o sumă de bani la scadență.
La emiterea biletului la ordin, legea nu cere existența pentru emitent a disponibilului pe care se obligă să i-l plătească beneficiarului, astfel că nu se poate afirma că emitentul induce în eroare pe beneficiar, prezentându-i în mod nereal că este solvabil pentru suma înscrisă în bilet, acesta doar se obligă ca la o anumită dată să plătească o anumită sumă, și nu atestă nereal că și posedă acea sumă în momentul emiterii titlului.
Dispozițiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, coroborate cu cele cuprinse în alin. 1 și 2 din același text de lege, atestă că, pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenții, este necesară desfășurarea unei activități de inducere sau menținerea în eroare a persoanei vătămate, prin manopere frauduloase, față de care nu s-ar fi încheiat ori executat contractul.
Or, infracțiunea de înșelăciune nu subzistă atunci când emitentul dă viza de plată asupra unui bilet la ordin știind că nu are disponibil din care să se execute plata. Aceasta, pe de o parte, pentru că prin emiterea biletului la ordin, emitentul își asumă o obligație și nu atestă un fapt, apoi pentru că între momentul vizei și scadență, există un interval de timp care îi permite emitentului să asigure realizarea plății, pentru că legea a prevăzut instituția protestului ca pe o cale de atac de care dispune beneficiarul în cazul refuzului
de viză din partea emitentului și mai ales pentru faptul (care a fost menționat anterior) că legiuitorul nu cere îndeplinirea acestei condiții a existenței disponibilului în momentul emiterii titlului.
Astfel, în speță fiind vorba de un angajament de plată ce conține asumarea în mod unilateral a unei obligații pecuniare față de beneficiar, în caz de neplată este atrasă o răspundere civilă contractuală generată de neexecutarea unei obligații asumate într-un contract, ceea ce dă naștere unei acțiuni civile în justiție sau executării nemijlocite a biletului la ordin.
Simpla neexecutare a unei obligații civile asumate în baza unui contract nu poate avea consecințe de natură penală atâta timp cât nu s-au folosit mijloace frauduloase.
De altfel, în sensul acestei soluții este și împrejurarea că neplata la scadență, a sumelor de bani prevăzute în biletele la ordin, deschide posesorilor titlurilor respective dreptul la acțiune directă sau în regres, ca și la executarea nemijlocită a biletelor la ordin, potrivit art. 47 - 55 și art. 57 - 64 din Legea nr. 58/1934.
Cu privire la cererea de schimbare încadrării juridice faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.4 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1,3 și 4 cu aplicarea art. 41 și 42 din Codul penal, fost respinsă.
În ceea ce privește latura civilă cauzei, acțiunea civilă formulată de partea vătămată-civilă fost respinsă ca neîntemeiată, față de considerentele reținute mai sus.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, partea vătămată-civilă SC SRL, declarat apel, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
S- susținut că în mod greșit instanța de fond dispus achitarea și nu condamnarea inculpatului, greșit s- respins cererea de schimbare încadrării juridice, precum și respingerii ca neîntemeiată acțiunii civile.
Apelanta solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin.4 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1,2 și 3 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal, admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata sumei de 4205 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin decizia penală nr.5/A din 7 ianuarie 2009, Tribunalul Vâlcea, a admis apelul declarat de apelanta-parte vătămată-civilă cu sediul în C, str. - lui, -.8,. 2,. 4, județul D, împotriva sentinței penale nr. 40 din 14
februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Drăgășani în dosarul nr-, a desființat în parte sentința, în sensul că, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.4 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 3 cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal.
A schimbat temeiul achitării inculpatului din art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală în art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
În temeiul art. 346 alin.4 Cod procedură penală, a lasat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă împotriva inculpatului .
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală, a respins ca nefondată cererea privind acordarea cheltuielilor judiciare, formulată de apelantă.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului-inculpat, în cuantum de 200 lei a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul rejudecând apelul, în limitele dispuse de curte și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, precum și în raport de criticile invocate, a reținut că este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prima instanță, în concordanță cu probatoriul administrat în cauză, stabilit în mod corect situația de fapt, precum și nevinovăția inculpatului, însă încadrarea juridică dată faptei și temeiul achitării acestuia sunt greșite.
Astfel, instanța de fond reținut că pe baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul achiziționat cantitatea de tablă de la partea vătămată, aceasta din urmă cunoscând de la început că inculpatul nu dispune de lichidități în contul societății sale, urmând ca în momentul comercializării acesteia să fie achitată.
Partea vătămată neprimind contravaloarea mărfii, insistat ca inculpatul să își execute această obligație contractuală, acesta emițând cele două bilete la ordin în alb, drept garanție a plății viitoare, solicitându- să nu fie introduse spre decontare întrucât îi va plăti fie cu numerar, fie cu ordin de plată.
Martorul audiat în cauză confirmat convenția încheiată între părți.
Ca atare, tribunalul a apreciat că între părți există un litigiu de natură civilă-comercială.
Emiterea unui bilet la ordin pentru cărui valorificare la data scadenței nu există acoperirea necesară, nu constituie infracțiune, în lipsa unor elemente subiective sau obiective corespunzătoare și nu întrunește conținutul constitutiv al faptei penale.
Prin emiterea celor două bilete la ordin, partea vătămată nu fost indusă sau menținută în eroare cu prilejul încheierii convenției și executării acesteia, biletele la ordin fiind emise pentru garanta plata contravalorii mărfii achiziționate.
În speță, fapta există, însă fiind de natură civilă - comercială, nu este prevăzută de legea penală.
La termenul de judecată din 10 decembrie 2008, tribunalul pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice dată faptei din art. 215 alin.4 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în art. 215 alin.1,2 și 3 cu aplicarea art. 41 alin.2 din același cod.
În speță, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 215 alin.4, biletul la ordin neputând fi asimilat cecului, iar intenția inculpatului de escroca partea civilă nu este dovedită.
În atare situație, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice, în această din urmă in fracțiune, precum și schimbarea temeiului achitării inculpatului, din art. 10 lit. Cod procedură penală, în art. 10 lit. din același cod.
Potrivit dispozițiilor art. 346b alin. 4 Cod procedură penală " instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 alin.1 lit. b ".
Pentru recuperarea prejudiciului cauzat, partea civilă are deschisă calea formulării separate unei acțiuni civile- comerciale.
Față de considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. și art. 382 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul admis apelul, desființat în parte sentința, în sensul celor arătate, menținând celelalte dispoziții ale acesteia.
În baza art. 193 Cod procedură penală, cererea privind acordarea cheltuielilor judiciare formulată de apelantă a fost respinsă ca nefondată.
În recursul formulat de partea civilă C au fost aduse critici hotărârilor pronunțate în primă instanță și apel, susținând două motive, după cum urmează:
1.- Nesoluționarea laturii civile a cauzei.
2.- Instanțele au comis o gravă eroare de fapt cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de achitare a inculpatului.
Curtea apreciază întemeiat recursul părții civile, însă numai în ceea ce privește cel de-al doilea motiv.
1.- În acest sens, curtea reține din actele dosarului că prin decizia nr.532/R/9.10.2008, doar în recursul părții civile s-a dispus casarea deciziei penale nr.83/A/14.05.2008 a Tribunalului Vâlcea și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță.
În dosarul respectiv, partea civilă SRL Caf ormulat recurs, criticând faptul că instanța de apel schimbând temeiul achitării din art.10 lit.a în art.10 lit.d Cod procedură penală, nu a soluționat acțiunea civilă, deși era obligată potrivit art.346 alin.2 Cod procedură penală.
.-și critica părții civile, Curtea de APEL PITEȘTI, în recurs, a casat cu rejudecare, dând indicații instanței de apel să se pronunțe asupra acțiunii civile, aspect esențial de natură să garanteze dreptul acesteia și să influențeze soluția procesului.
Curtea arată că în acest cadru procesual, având în vedere temeiul achitării în art.10 lit.d Cod procedură penală, partea vătămată SRL C avea dreptul să valorifice pretențiile sale civile în procesul penal, instanța fiind obligată să examineze acțiunea sa, conform art.346 alin.2 Cod procedură penală.
Cu ocazia rejudecării însă, tribunalul schimbând din nou temeiul achitării în art.10 lit.b Cod procedură penală, a înlăturat această posibilitate a părții vătămate, agravând în mod efectiv situația acesteia în propria cale de atac.
Prin urmare, chiar dacă așa cum rezultă în contextul lor, faptele deduse judecății reflectă mai degrabă un contencios de natură comercială, încadrarea juridică nu s-ar fi putut schimba, în propria cale de atac, dacă acest lucru ar conduce la suprimarea unui drept pe care partea civilă îl avea deja în momentul exercitării apelului.
2.- În ce privește greșita soluție de achitare, curtea nu-și însușește critica recurentei, arătând că așa cum a reținut și instanța de apel succesiunea evenimentelor legate de emiterea biletelor la ordin fără acoperire și relațiile comerciale în sine care au avut loc între părți, faptele reținute în sarcina inculpatului, creează aparența unui litigiu de natură comercială ce izvorăște din neexecutarea culpabilă a obligației de plată de către acesta din urmă.
Totuși, așa cum s-a arătat în argumentația punctului 1, chiar și în aceste condiții nu s-ar fi putut dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, cum în mod greșit a procedat tribunalul, deoarece astfel noua încadrare în art.10 lit.b Cod procedură penală, permite instanței să lase nesoluționată acțiunea civilă, aducând atingere așa cum s-a precizat dreptului părții civile, pe care-l avea conform art.346 alin.2 rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, de a-și valorifica pretențiile civile în acest proces penal și nu pe altă cale separată.
Având în vedere considerentele arătate, curtea va admite recursul părții vătămate și în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală va casa în parte decizia atacată și în totalitate sentința primei instanțe, revenind la temeiul achitării în art.10 lit.d Cod procedură penală, așa cum era acesta în momentul exercitării apelului de către partea civilă.
Constatând că temeiurile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite și inculpatul a cauzat prin fapta sa părții civile o pagubă estimată la momentul faptei la suma de 11119,30 lei, urmează ca în baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, să angajeze răspunderea acestuia pentru acoperirea prejudiciului creat, inclusiv cu dobânzile ce reprezintă beneficiul nerealizat, ce vor fi calculate la data plății efective.
Vor fi menținute în rest dispozițiile deciziei.
Deoarece numitul se află în culpă procesuală, urmează să suporte în baza art.192 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul părții vătămate. împotriva deciziei penale nr. 5/A din data de 07 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția penală, în dosarul nr-.
Casează, în parte, decizia nr. 5/A din 07 ianuarie 2009 a Tribunalului Vâlcea și în totalitate sentința penală nr. 40 din 14 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-.
Schimbă temeiul achitării inculpatului din art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, în art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Conform art. 14 și 346 Cod procedură penală, admite acțiunea civilă, și obligă pe la plata sumei de 11119, 30 lei actualizată la data plății.
Menține restul dispozițiilor deciziei recurate.
Obligă pe la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului, efectuate în fond, din care 100 lei onorariu avocat oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Pt. în,
semnează președinte,
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex.
Jud. fond:
Jud.apel:
escu
10.03.2009.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Marioara Dumitru, Raluca
