Furtul (art.208 cod penal). Decizia 15/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 15
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuentul, fiul lui și, născut la data de 28 mai 1985, deținut în Penitenciarului Ploiești, împotriva deciziei penale nr.289 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr.371/ 7.10.2008 a Judecătoriei Câmpina, fiind obligat la plata sumei de 240 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului d e Justiție.
Prin hotărârea sus-menționată, Judecătoria Câmpina în temeiul disp. art. 403 alin.3 cod proc. penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul cu privire la sentința penală nr.481 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 cod proc. penală a fost obligat condamnatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansat de Ministerul Justiției în contul Baroului
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul personal, în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, conform delegației avocațiale nr.9536/9.01.2009, din Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cu acordul instanței, avocat a luat legătura cu recurentul, aflat în stare de deținere, precizând că nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru revizuentul, precizează că prin recursul de față se critică decizia penale nr.289/19 noiembrie 2008 și sentința penală nr. 371/ 7 octombrie 2008, pentru motive de nelegalitate, instanțele anterioare în mod greșit au procedat la respingerea cererii de revizuire și respectiv a apelului fără a avea în vedere probele aflate la dosarul cauzei din care rezultă că acesta nu se face vinovat de comiterea tuturor celor cinci fapte de furt reținute în sarcina sa, ci doar a două din acestea.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, admiterea cererii de revizuire și redozarea pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se constata că așa cum s-a reținut și de instanța de fond și cea de apel motivele invocate de recurent în cererea de revizuire nu se încadrează în dispozițiile art.394 cod proc. penală. Astfel, sentința și decizia atacate fiind legale și temeinice, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-revizuent, având cuvântul personal, arată că pedeapsa aplicată prin sentința ce face obiectul cererii revizuirii a fost aplicată o sancțiune prea mare, în condițiile în care se face vinovat de comiterea doar a două infracțiunii de furt și nu cinci cum a fost trimis în judecată și condamnat. Mai arată că la dosar nu sunt probe din care să reiasă vinovăția sa în săvârșirea tuturor infracțiunilor. Solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 371 din 07 octombrie 2008 Judecătoriei Câmpina, în baza art. 403 alin. 3 Cod proc. penală, s-a respins cererea prin care condamnatul (fiul lui și, născut la 28 mai 1985) în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 481/20 noiembrie 2007 pronunțată de aceeași instanță, definitivă prin decizia penală nr. 328/31 martie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI, ca neîntemeiată.
Totodată, acesta a fost obligat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, în fapt s-au reținut următoarele:
Cu adresa nr. 557/III/6/2008 din 16 septembrie 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpinaa înaintat primei instanțe cererea de revizuire formulată de condamnat privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin hotărârea menționată, în a cărei executare se află în prezent, împreună cu concluzii de respingere a acesteia, ca inadmisibilă în raport de prevederile art. 394 Cod proc. penală.
Acesta a susținut că nu a săvârșit decât două din cele cinci acte materiale ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 - 209 al. 1 lit. și alin. 2 lit. b cu aplic. art. 41 al. 2, art. 37 lit. a și art. 61 alin. 1 Cod penal, stabilite în primul ciclu procesual, solicitându-se rejudecarea cauzei și completarea probei cu martori, deoarece vinovăția s-a reținut pe baza declarațiilor nereale date de către și, urmare influenței exercitate de organele de poliție.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 481/2007 Judecătoria Câmpinaa reținut în fapt că în perioada 28 august - 11 septembrie 2007, pe timp de zi și la intervale scurte de timp, pe baza aceleași rezoluții, revizuentul a sustras portofele sau genți aparținând unor persoane fizice și conținând sume de bani, telefoane mobile, acte de identitate ori produse cosmetice, prejudiciind avutul personal cu suma de 3230 lei.
Prima instanță a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, în realitate acesta încercând să obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja stabilite, verificate pe cale ordinară (apel și recurs), cu respectarea garanțiilor procesuale și prin coroborarea recunoașterii faptelor cu plângerile, declarațiile părților vătămate și martorilor, procesele verbale de cercetare la fața locului, precum și raportului de eveniment întocmit de organele de poliție.
Pe de altă parte s-a considerat că nu poate fi primit nici cazul de reformare prev. de art. 394 al. 1 lit. b Cod proc. penală, deoarece situațiile invocate de revizuent (influențarea martorilor în cursul urmăririi penale) nu au fost reținute printr-o hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului, așa cum cer disp. art. 395 al. 1 din același cod.
Sentința primei instanțe a fost menținută de Tribunalul Prahova care prin decizia penală nr. 289 din 19 noiembrie 2008 respins apelul condamnatului, ca nefondat.
Aceste hotărâri s-au recurat în termenul legal de revizuent, susținându-se că sunt netemeinice întrucât cererea se impunea a fi admisă în principiu, fiind întrunite condițiile legale pentru rejudecarea cauzei, completarea probei cu martori și dovedirea faptului că cele trei acte materiale s-au stabilit, profitându-se de lipsa de instrucție a mamei sale dar și acordul martorilor, care l-au incriminat ca autor în primul ciclu procesual.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor inițiale, condamnarea numai pentru cele două acte materiale comise la 10 și 11 septembrie 2007 și consecința reducerii cuantumului pedepsei de executat.
Recursul nu este fondat.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosar, față de motivele invocate rezultă că instanțele anterioare au stabilit corect situația de fapt iar dispozițiile art. 394 și urm. Cod proc. penală ce permit reformarea hotărârilor penale intrate sub puterea lucrului judecat, pe calea revizuirii, au fost corect interpretate.
Este știut că admiterea în principiu a unei atari cereri, întemeiate pe dispoz. aliniatului 1 lit. a și b este condiționată de strângerea unor date suficiente privind descoperirea unor fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei în ciclul procesual ordinar, respectiv stabilirea săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martori, printr-o hotărâre judecătorească ori ordonanță, definitive și care supuse analizei în cazul rejudecării procesului penal ar putea dovedi netemeinicia condamnării, iar în final exonerarea revizuentului de răspundere penală.
Prin sentința penală nr. 489 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina, recurentul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. e și alin. 2 lit. b cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 lit. a Cod penal, în care s-a contopit conf. art. 61 alin. 1 Cod penal, restul de 541 zile închisoare neexecutate stabilită prin sentința penală nr. 165/16 martie 2004 aceleași instanțe.
În fapt, s-a reținut că pe baza aceleași rezoluții infracționale și la circa două luni după liberarea din penitenciar, respectiv în zilele de 28 august 2008, 06 septembrie 2009, 10 septembrie 2007, 11 septembrie 2008, acesta a pătruns succesiv în locuri publice (Biroul de Avocatură, vestiarul cofetăriei, barului hotelului și terasa restaurantului Muntenia) din municipiul Câmpina, însușindu-și gențile părților vătămate, și, în care se aflau acte de identitate, carduri bancare, cinci telefoane mobile, parfumuri, medicamente, tichete de masă, diferite sume de bani, prejudiciul civil totalizând suma de 1.630 lei.
Faptele s-au stabilit pe baza declarațiilor de recunoaștere făcute de revizuent, care a relatat cu lux de amănunte modalitatea de operare și valorificarea a parte din bunuri către persoane rămase neidentificate, coroborate cu declarațiile părților vătămate, ale martorilor, procesele verbale de recuperare a valorilor sustrase în zilele de 10 și 11 septembrie 2007 precum și de cercetare a locului faptei.
Atitudinea procesuală adoptată încă din cursul urmăririi penale s-a menținut la celelalte grade de jurisdicție, când regretând actele materiale comise, inclusiv la datele de 5 iunie și 6 septembrie 2007, el a solicitat exclusiv reducerea cuantumului pedepsei, considerată prea aspră în raport de circumstanțele reale în care a încălcat legea penală, respectiv lipsa mijloacelor de subzistență pentru întreținerea a șase frați domiciliați în comuna de.
Pe de altă parte, din considerentele deciziilor nr. 19/30 ianuarie 2008 Tribunalului Prahova și nr. 328/31 martie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI, se constată că la soluționarea căilor de atac ordinare, îndeplinindu-și obligațiile determinate prin art. 3859alin. 2 și 3 Cod proc. penală, instanțele de control jurisdicțional au examinat, din oficiu, existența celor patru acte materiale și vinovăției, concluzionându-se că sentința judecătoriei este legală și temeinică, găsindu-și corespondent în probele administrate ce au fost complet analizate și just apreciate.
În atare situație, nefăcându-se dovada încălcării dispozițiilor art. 68 din același cod de către organele judiciare, întemeiat instanțele sesizate pe cale extraordinară au concluzionat insuficiența datelor necesare admiterii în principiu a cererii de revizuire promovate, pentru reverificarea probelor administrate în primul ciclu procesual și audierea altor martori (de altfel neindicați până în prezent de condamnat) în condițiile art. 403 și urm. Cod proc. penală, în realitate revizuentul vizând o reindividualizare a pedepsei de 5 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia.
Finalitatea și funcția procesuală a unei atari căi de atac, presupune descoperirea, strângerea și aducerea în fața instanțelor a unui material probator cu totul inedit și cel puțin necunoscut, chiar și atunci când se invocă vicii privind garantarea prezumției de nevinovăție, care să permită constatarea pretinsei erori judiciare și, după caz, înlăturarea acesteia, ceea ce nu s-a realizat în speță.
Cum limitarea controlului jurisdicțional extraordinar reprezintă atributul voinței legislative a statului, nefiind întrunite condițiile cumulativ cerute de art. 394 alin. 1 lit. a și b și alin. 2 și 3 Cod proc. penală, pentru repunerea în discuție a unei condamnări definitive, hotărârile atacate sunt juste, iar recursul declarat se va respinge ca nefondat, conform art. 38515pct. 1 lit. b cod proc. penală.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de condamnatul, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 289 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 371 din 7 octombrie 2008 a Judecătoriei Câmpina, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 240 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
4 ex./21.01.2009
Dosar fond - Jud. Câmpina
Jud. fond
Dosar apel -Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
