Furtul (art.208 cod penal). Decizia 192/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 192
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul A, fiul lui și, născut la 18 decembrie 1988, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 371 din 05 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 2231 din 02.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ce a fost desființată în parte, în latura penală și pronunțându-se o nouă hotărâre au fost aplicate dispozițiile art. 71 cod penal raportat la art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, cu titlul de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei aplicate. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul A personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 7414/2008, lipsă fiind intimata parte civilă -ta și intimata parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu, cu acordul instanței a luat legătura cu inculpatul și arată că acesta nu are cereri de formulat. Solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat, solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea a luat act de declarațiile părților, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar un memoriu din partea inculpatului și având cuvântul pentru acesta arată că instanța de apel și cea de fond nu au ținut cont de declarațiile martorei care a arătat că la momentul comiterii faptei, A se afla în locuința acesteia, pe care o zugrăvea și nu el a sustras telefonul mobil.
Arată că inculpatul nu recunoaște fapta comisă, se consideră nevinovat și solicită pentru acesta admiterea recursului conform art. 3859pct. 18 Cod proc. penală, casarea ambelor hotărâri și pe fond achitarea acestuia în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală. În subsidiar, în caz că nu se va dispune achitarea inculpatului, solicită redozarea pedepsei aplicate acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că declarația martorei a fost înlăturată de instanța de fond, pentru fapta de furt comisă în dauna părții vătămate -ta, inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, solicitând computarea reținerii și a arestării preventive de la data de 20 august 2007 la zi.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt nu recunoaște fapta comisă, solicitând admiterea recursului și reducerea pedepsei de 4 ani închisoare care este prea mare în raport de fapta pretins a fi comisă.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.2231 din 2.11.2007 Judecătoria Ploieștia condamnat pe inculpatul A (fiul lui, tatăl necunoscut, născut la 18.12.1988 în municipiul P, județul P, cu același domiciliu-,.169,.23 și reședința în-, cetățean român, absolvent 3 clase, serviciul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale), în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e cu aplic. art.41 alin.2, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare și 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conf. art.71 s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a și b
S-a menținut starea de arest iar în baza art.88 și art.357 alin.2 s C.P.P.-a computat din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă începând cu 20 august 2007, la zi.
În latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă -ta.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut, în esență, în fapt că în baza aceleiași rezoluții delictuoase, în timpul zilei și folosind aceeași modalitate de operare, profitând de neatenția părților vătămate și -ta, inculpatul Aas ustras din gențile aflate asupra acestora, câte un telefon mobil, cauzând un prejudiciu în sumă de 1000 lei, avutului particular.
S-a stabilit că actele materiale au fost comise în loc public și în perioada iulie-august 2007, acționându-se în zona de la Centrale din
Astfel, la data de 23.07.2007 orele 12,00, acesta a urmărit partea vătămată până în stația de pe str.- - iar la urcarea în autobuzul nr.5 a deposedat-o de telefonul mobil, fiind reținut de organele de poliție.
În schimb, în ziua de 20.08.2007 deposedarea-imposedarea cu bunul aparținând părții vătămate -ta s-a realizat chiar pe platoul respective, fapta fiind percepută de martorul, care deși s-a lansat în urmărirea acestuia nu a reușit să-l recupereze.
Inculpatul nu a recunoscut activitatea infracțională stabilită în sarcină iar alibiul construit prin martora s-a înlăturat prin coroborarea declarațiilor părților vătămate cu procesele verbale de constatare a faptelor și recunoașterea autorului din grup, încheiate de organele de poliție, precum și declarația martorului.
La individualizarea pedepsei în raport de prevederile art.72 s-au avut în vedere temeritatea manifestată de acesta în comiterea unor infracțiuni asupra părților vătămate, persoane în vârstă, în loc public și în timpul zilei, conduita nesinceră adoptată în cursul procesului, dar și lipsa antecedentelor penale și cuantumul relativ redus al prejudiciului produs avutului particular, parțial recuperat.
S-a constatat de asemenea că motivele de fapt și de drept ce au determinat judecarea în stare de arest preventiv nu au încetat, el prezentând în continuare, un real pericol concret pentru ordinea publică, în sensul art.148 alin.1 lit.
C.P.P.Sentința primei instanțe a fost desființată în parte, în latură penală, prin decizia penală nr.371 din 5.12.2007 a Tribunalui P, modificându-se întinderea pedepsei accesorii.
S-a apreciat că fapta dedusă judecății și conduita anterioară a inculpatului A, în raport jurisprudența (cauza Hirst vs. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) interdicția dreptului de vot, prev. de art.64 alin.1 lit.a teza I nu se justifică, reprezentând o ingerință disproporționată și nelegitimă.
Restul dispozițiilor hotărârii atacate de apelantul inculpat s-au menținut, respingându-se ca neîntemeiate criticile vizând existența faptei și vinovăției, precum și reducerea cuantumului sancțiunii principale.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul A, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reluând motivele invocate la al doilea grad de jurisdicție, a solicitat, în principal, exonerarea de orice răspundere penală și civilă, susținând că s-ar impune achitarea conform art.10 lit.a C.P.P. întrucât condamnarea ar fi consecința unei grave erori de fapt, în sensul cazului de recurs prev. de art.3859pct.18 din același cod, comisă de instanțele anterioare, prin înlăturarea alibiului dovedit cu martora.
În subsidiar, s-a cerut reindividualizarea cuantumului pedepsei închisorii, apreciată ca distructivă față de lipsa antecedentelor penale, gradul de maturizare specific vârstei de 19 ani și cuantumul prejudiciilor produse celor două părți vătămate.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de cazurile de recurs invocate, respectiv art.3859pct.18 și 14 C.P.P. precum și din oficiu, în limitele alin.2 și 3 rap. la art.3858din același cod, rezultă că faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția recurentului s-au stabilit corect în gradele de jurisdicție anterioare, fiind dovedite prin probe utile și concludente pentru aflarea adevărului, în cazul sustragerilor săvârșite în locuri aglomerate, în timpul zilei și din gențile aflate asupra unor persoane vătămate, femei în vârstă, neînsoțite.
Într-adevăr acesta nu a recunoscut săvârșirea vreunuia dintre actele materiale reținute în sarcină, încercând să-și construiască un alibi pentru data de 20.08.2007, prin intermediul martorei, care a susținut că în jurul orelor 12,00, când s-a constatat sustragerea telefonului mobil din geanta părții vătămate -ta, el s-ar fi aflat în apartamentul acesteia efectuându-i unele lucrări de renovare.
Cât privește fapta din 23.07.2007 a pretins că telefonul descoperit asupra sa de polițiști care l-au reținut în jurul orelor 12,00 și identificat ca aparținând părții vătămate, ar fi fost câștigat într-o variantă în aceeași zi la un joc de desfășurat între orele 9,30-9,45 pe - - din municipiul P, iar în altă variantă în urmă cu 2-3 zile, jurul orelor 11,00- pe str.-, în spatele unei unități militare.
Înlăturarea acestor apărări de instanțele anterioare, satisface cerințele art.64-67 C.P.P. atâta timp cât faptele au fost constatate în flagrant de către organele de poliție, iar declarațiile părților vătămate se coroborează cu procesele verbale întocmite cu ocazia recunoașterii din grup a făptuitorului de victima -ta și martorul, precum și a bunului sustras de către victima.
Documentația întocmită de organele de cercetare penală cu ocazia prinderii și identificării recurentului este susținută fără dubiu prin declarația martorului, care percepând direct deposedarea părții vătămate -ta, s-a lansat în urmărirea acestuia iar în final, nereușind recuperarea bunului, a însoțit-o pentru depunerea plângerii penale.
În raport de toate aceste probe, unite cu apărarea contradictorie formulată privind fapta din 23.07.2007, determină concluzia că printr-o analiză completă și justă apreciere a acestora, instanțele anterioare au stabilit corect existența celor două infracțiuni, iar condamnarea recurentului conform art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.e cu aplic. art.41 alin.2, este legală.
Critica subsidiară referitoare la individualizarea cuantumului pedepsei principale este însă întemeiată, criteriile înscrise sub art.72 interpretându-se restrictiv.
În sensul acestui text de lege, este știut că în stabilirea pedepsei judiciare, în cazul infracțiunilor contra patrimoniului, instanțele sunt obligate să țină seamă nu numai de gravitatea concretă a faptei, determinată de modalitatea de operare și conduita procesuală a făptuitorului, dar și de cuantumul pagubei produse persoanei vătămate, importanța bunurilor însușite fără drept, precum și alte date ținând de persoana sa, de natură a agrava sau atenua răspunderea penală, inclusiv antecedența penală și dezvoltarea psiho-fiziologică.
Într-adevăr recurentul A nu a recunoscut activitatea infracțională dedusă judecății, în pofida unor probe de vinovăție directe, iar într-o perioadă de cca 3 săptămâni, manifestând temeritate de excepție, în timpul zilei și-a însușit bunuri aflate asupra unor femei în vârstă, neînsoțite, profitând de aglomerația creată în stații la sosirea autobuzelor, ori pe platoul centrale din P, iar furtul calificat este sancționat cu închisoarea de până la 15 ani.
Aceste elemente însă au primit suficientă eficiență juridică atunci când s-a aplicat pedeapsa închisorii, stabilindu-se ca modalitate de executare privarea de libertate.
Instanțele erau datoare să observe că atât primul conflict cu legea penală, cât și lipsa de instrucție școlară și gradul de maturizare psiho-fiziologică specifică vârstei de 19 ani, natura bunurilor însușite și valoarea relativ redusă a acestora, formează convingerea că prezervarea ordinii publice și resocializarea inculpatului pot fi realizate printr-o pedeapsă situată sub limita minimă specială înscrisă sub art.209 alin.1, în condițiile recunoașterii circumstanțelor antenuante prev. de art.74 alin.1 lit. și alin.2 rap. la art.76 alin.1 lit.c
Față de cele ce preced, Curtea constată că sub acest aspect hotărârile atacate sunt injuste și contrare legii, în sensul cazului de recurs prev. de art.3859alin.1 pct.14 C.P.P. impunându-se admiterea recursului declarat și casarea în parte, în latură penală, conform art.38515pct.2 lit.d din același cod.
Ca urmare, procedând la rejudecarea cauzei, înlăturându-se aspectul de nelegalitate și netemeinicie expus, se va reindividualiza pedeapsa principală, modificându-se cuantumul de la 4 ani, la 2 ani închisoare, suficient pentru supunerea acestuia la măsuri de reeducare, sub control instituționalizat în cadrul penitenciar.
Restul dispozițiilor hotărârilor recurate se vor menține, neconstatându-se motive de natură a fi luate în examinare din oficiu și fără încălcarea dispozițiilor art.3858alin.1
C.P.P.În prezenta cauză recurentul a fost judecat în stare de arest preventiv, măsură dispusă prin încheierea din 21.08.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, fiind deținut conf. mandatului de arestare preventivă nr.41/U/21.08.2007 și ordonanței de reținere din 20.08.2007 a Poliției municipiului P-, la zi.
Față de prevederile art.38517rap. la art.382 C.P.P. se va deduce din pedeapsa aplicată durata privării de libertate începând cu data de 20.08.2007, la zi.
Văzând și disp. art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul A, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 2231 din 02.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, modificată în parte prin decizia penală nr. 371 din 05 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Casează în parte ambele hotărâri, în latură penală și reținând la încadrarea juridică a infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, și disp. art. 74 alin.1 lit. a și alin.2 Cod penal rap. la art. 76 alin.1 lit. c Cod penal, modifică cuantumul pedepsei principale, în sensul reducerii acesteia de la 4 (patru) ani, la 2 (doi) ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii conform ordonanței de reținere emisă de Poliția municipiului P- și arestării preventive în baza mandatului de arestare preventivă nr.41/U/21.08.2007 al Judecătoriei Ploiești, de la 20 august 2007, la zi.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./.red.
5 ex./10.03.2008
. fond --Jud.
Jud. fond
. apel --Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
