Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 29/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 29
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 05 iunie 1956, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 47/13.11.1990 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 794/1990 prin care în baza disp. art. 174 Cod penal a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare, cu aplic. art. 71 și 64 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul personal, aflat în stare de deținere și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 1409/2008 aflată la fila 18 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul nr. 794/1990 al Tribunalului Dâmbovița se află atașat la dosarul nr- al aceluiași tribunal și a fost înaintat în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-au solicitat relații de la instanța supremă, rezultând că respectiva cauză a fost soluționată, pronunțându-se decizia penală nr. 5440/14 noiembrie 2007, însă hotărârea nu a fost redactată până la data de 18 februarie 2008.
Apărătorul desemnat din oficiu, pentru apelant, a luat a luat legătura cu acesta și apoi având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea apelului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru apelant arată că apelul formulat de acesta privește sentința nr. 47 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în anul 1990 și lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de repunere în termen și soluționarea căii de atac.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul învederează instanței faptul că repunerea în termenul de apel se poate face dacă instanța constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. În cauza de față apelul a fost declarat după 18 ani de la pronunțarea sentinței.
Pune concluzii de respingere a apelului ca fiind tardiv precum și a cererii de repunere în termenul de apel.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt arată că sentința prin care a fost condamnat a fost refuzată la primire în penitenciar, pe ștampila aplicată făcându-se mențiunea "refuză să semneze și nu declară apel", mențiuni pe care acesta declară că nu le-a făcut la vremea respectivă, intenția sa fiind aceea de a declara apel.
Arată că din pedeapsa aplicată de Tribunalul Dâmbovițaa executat 15 ani închisoare, iar după 4 ani poate intra la comisia de liberare condiționată și solicită admiterea apelului declarat.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 47 din 13 noiembrie 1990 Tribunalul Dâmbovița, în baza disp. art. 174 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05 iunie 1956, cetățean român, studii 8 clase și 3 (trei) ani școală profesională, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, județul D, la pedeapsa de 20 de ani închisoare.
Prin aceeași hotărâre, în baza disp. art. 20 rap. la art. 174 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare iar în baza art. 242 alin. 1 Cod penal și la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 33 lit. a Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 de ani închisoare cu un spor de 5 ani închisoare, în condițiile prev. de art. 71 - 64 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probatoriilor administrate în cauză, că în seara de 18 martie 1990 inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea a pieptului victimei, în apărarea căreia a intervenit care însă a fost și el lovit cu cuțitul de către inculpat.
Cele două victime au fost transportate la Spitalul orășenesc unde a decedat iar a prezentat o plagă penetrantă paramamelonară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel la data de 23 decembrie 2007 inculpatul, solicitând repunerea în termenul de declarare a căii ordinare de atac și rejudecarea cauzei.
În motivarea cererii de repunere în termen, condamnatul a susținut că a fost în imposibilitatea să promoveze apelul în termenul prevăzut de lege din cauza stării de sănătate, susținând că după arestarea sa a suferit un infarct de miocard și a fost în imposibilitatea de a se deplasa o perioadă lungă de timp, nefiind convins că are dreptul să atace hotărârea primei instanțe cu apel sau recurs.
În vederea soluționării cauzei, instanța de apel a solicitat relații de la Tribunalul Dâmbovița - Biroul de executări penale și s-a dispus atașarea sentinței penale nr. 47 din 13 noiembrie 1990 pronunțată de aceeași instanță.
Curtea, examinând calea de atac formulată de condamnatul, în raport de actele și lucrările dosarului și textele de lege incidente în soluționarea cauzei, constată că apelul este tardiv, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit disp. art. 363 alin. 1 Cod proc. penală, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Alineatul 3 al aceluiași articol, stipulează că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare iar pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare precum și pentru inculpatul deținut termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Din relațiile furnizate de Tribunalul Dâmbovița - Biroul Executării penale, rezultă că sentința penală nr. 40/1990 a rămas definitivă la data de 27 mai 1991, prin neapelare, că executarea pedepsei a început la 19 martie 1990 iar prin sentința penală nr. 67/1995 pronunțată de aceeași instanță, a fost admisă cererea de întrerupere executarea pedeapsă până la data de 25 octombrie 1995, condamnatul fiind reîncarcerat conform adresei nr. 77622 din 24 decembrie 1999 emisă de Penitenciarul București.
În raport de înscrisurile la care s-a făcut referire anterior rezultă că apelul declarat de condamnatul a fost promovat după expirarea termenului de 10 zile de la comunicare prev. de art. 363 alin. 1 și 3.C.P.P. și prin urmare în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. a apelul C.P.P. va fi respins ca tardiv.
Nu poate fi primită susținerea condamnatului în sensul exercitării căii de atac peste termenul prevăzut de lege, așa cum arată în cererea formulată, în cauză nefiind îndeplinite cerințele impuse de art. 365 alin. 1.C.P.P. întrucât din practicaua hotărârii atacate rezultă că apelantul a fost prezent la dezbaterea fondului cauzei.
De asemenea, cererea de repunere în termenul de apel este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, având în vedere că acesta nu a făcut dovada cauzei temeinice de împiedicare și nici nu a depus cererea în termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei, astfel cum rezultă din disp. art. 364 alin. 1.
C.P.P.Susținerea condamnatului în sensul că a avut probleme de sănătate imediat după arestarea sa nu constituie temei justificat pentru admiterea cererii de repunere în termen, având în vedere, pe de o parte că nu s-a făcut dovada acestei susțineri iar pe de altă parte, nu poate fi admisă ipoteza existenței unei cauze temeinice de împiedicare din motive medicale o perioadă atât de lungă de timp, cum este cea din cauza de față.
Așa cum rezultă din înscrisurile la care s-a făcut referire anterior, inculpatul a fost cercetat și judecat de instanța de fond în stare de arest preventiv, iar pe parcursul executării pedepsei, i-a fost admisă cererea de întrerupere prin sentința penală nr. 67/1995 a Tribunalului Dâmbovița, fiind reîncarcerat la 24 noiembrie 1999.
Or, promovarea căii de atac a apelului la aproape 18 ani de la data soluționării cauzei în fond și în condițiile în care condamnatul nu a făcut dovada cauzei temeinice de împiedicare și nici a depunerii cererii în termen de 10 zile de la începerea executării pedepsei, conduc la concluzia că cererea de repunere în termen nu se justifică iar apelul declarat în aceste condiții este tardiv.
În plus, din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv decizia penală nr. 131 din 19 septembrie 2007 Curții de Apel Ploiești, rezultă că împotriva sentinței penale nr. 47 din 13.11.1990 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița condamnatul a formulat cerere de revizuire, ce a fost respinsă de Tribunalul Dâmbovița prin sentința penală nr. 253/02 iulie 2007, soluție definitivă prin decizia penală nr. 5440 din 14 noiembrie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, fila 12 dosar apel, împrejurări ce conduc la concluzia că sentința a rămas definitivă, prin neapelare.
Reținând culpa procesuală a apelantului, în temeiul disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. se va dispune obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca tardiv apelul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 05 iunie 1956, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr. 47/13.11.1990 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 794/1990.
Obligă apelantul la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru condamnat de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. NI
Tehnored. GM
4 ex./28.02.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea
