Furtul (art.208 cod penal). Decizia 225/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 225
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva deciziei penale nr. 11 din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr. 1467/24.07.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin sentința penală nr. 1467/24.07.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza disp.art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 08.11.1986, în P, jud. P, domiciliat în comuna, sat, nr. 109, județul P, cetățean român, studii 2 clase, fără ocupație, concubinaj, stagiul militar nesatisfăcut, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 17.06.2008.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a, b pen. cu excepția dreptului de a alege. În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 17.06.2008 al zi.
Prin aceeași sentință, în baza art. 81 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit potrivit art. 82.pen. iar în baza art. 71 alin. 4 Cod pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza disp.art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Conform art. 350 alin. 3 lit. b C.P.P. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.47/U/2008 al Judecătoriei Ploiești, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a luat act că persoana vătămată, nu s-a constituit parte vătămată sau civilă în cauză și prejudiciul a fost integral recuperat prin restituire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul asistat de apărător ales, din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale din 30.03.2009, lipsă fiind intimata parte civilă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru inculpatul depune la dosar un set de acte în circumstanțiere: declarații, și adeverința nr. 8686/02.03.2009 eliberată de, certificat de încadrare în grad de handicap privind pe și talon de pensie pentru persoane cu handicap.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al inculpatului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților că nu au cereri prealabile de formulat nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova vizează decizia penală nr. 11 din 19.01.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința penală nr. 1467/24.07.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care le critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pe situația de fapt, se arată că intimatul inculpat a comis infracțiunea de furt calificat în ziua de 17.06.2008, când, aflându-se pe platoul Centrale din P, a sustras suma de 250 lei din portofelul părții vătămate, fiind prins de către organele de poliție.
Instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Inculpatul este recidivist, a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, cu suspendarea condiționată a executării, între timp intervenind reabilitarea de drept.
De asemenea, susține că inculpatul nu este încadrat în muncă, este suspectat pentru o serie de furturi din buzunare, iar în declarația aflată la filele 43 - 44 acesta a recunoscut fapta comisă, declarând că se afla la Centrale pentru a fura. Inculpatul a acționat premeditat, urmărind victima, care este în vârstă și sustrăgându-i ultimii bani din pensie, anume suma de 250 lei. Circumstanțele în care a fost săvârșită fapta denotă periculozitatea sporită a inculpatului, care deși de muncă, este dornic să obțină venituri ilicite.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate anterior, cu înlăturarea disp. art. 81 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și aplicarea unei pedepse cu executare efectivă.
Cu computarea reținerii și arestării preventive de la 17.06.2008 la 24.07.2008.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Precizează că hotărârile pronunțate de instanța de fond și de apel sunt legale și temeinice.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă, colaborând cu organele de cercetare penală. Este adevărat că a mai fost condamnat în anul 2003 la pedeapsa de 1 an și 6
luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru infracțiunea de furt, dar la data comiterii faptei era minor, avea 14 ani. Între timp a intervenit reabilitarea sa, la acest moment inculpatul nu este recidivist. Nu este angajat deoarece nu a găsit un loc de muncă.
Solicită instanței să țină cont de circumstanțele personale ale inculpatului, de atitudinea sa în societate, la dosar existând acte în dovedire depuse la acest termen.
În raport de cele expuse, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de apel și de fond, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă, solicitând respingerea recursului declarat de parchet.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.1467 din 24.07.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza disp. art.208 alin. 1-209 alin.1 lit. e pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 08.11.1986, în P, jud. P, domiciliat în com., sat, nr.109, județul P, cetățean român, studii 2 clase, fără ocupație, concubinaj, stagiul militar nesatisfăcut, -, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 17.06.2008.
În temeiul disp. art.71 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a, b pen. cu excepția dreptului de a alege.
Conform disp. art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 17.06.2008 la zi.
În baza art.81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit potrivit art. 82.pen. iar potrivit disp. art.71 alin. 4.pen. a fost suspendată condiționat și executarea pedepsei accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării disp. art. 83.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza disp. art.350 alin.3 lit.b cod proc. penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 47/U/2008 al Judecătoriei Ploiești, dacă nu este arestat în altă cauză.
În soluționarea laturii civile, s-a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat, prin restituire.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cauză, următoarele:
La data de 17.06.2008, în jurul orei 12,00, în timp ce se afla pe platoul Centrale din P, profitând de vârsta și neatenția martorei precum și de aglomerația specifică zonei, inculpatul a sustras din portofelul acesteia suma de 250 lei, fiind prins de către lucrătorii operativi din cadrul Biroului de Investigații Criminale, care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Totodată, se reține că în momentul sustragerii, inculpatul a fost observat și de către martora, iar la recunoașterea din grup și după fotografie, martora l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care a sustras suma de bani din portofelul persoanei vătămate ( 22-29 )
Cu ocazia depistării inculpatului de către lucrătorii de poliție, a fost încheiat proces verbal în acest sens, aflat la fila 6, din care reiese că în urma imobilizării, suma de bani de 250 de lei, aflată asupra inculpatului, a fost restituită persoanei vătămate.
Atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății inculpatul a recunoscut comiterea faptei, respectiv că, în loc public, a sustras din portofelul persoanei vătămate o sumă de bani, ceea ce s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de generale prev. de art.72 cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, gradul de pericol social concret apreciat ca fiind destul de ridicat, față de modalitatea concretă de comitere (asupra unei persoane în vârstă și în loc public), frecvența comiterii faptelor de acest gen, precum și persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră și de regret și nu este cunoscut cu antecedente penale.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c cod penal, instanța de fond a reținut că potrivit art.71 alin.2 cod penal aceasta intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii.
Însă, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art.3 din Protocolul nr.1 la această convenție, în principal prin hotărârile pronunțate în cauzele Marea Britanie și și România, jurisprudență cu caracter general-obligatoriu potrivit art.20 din Constituție rap. la art.46 din Convenție, instanța a apreciat că se impune interzicerea doar a acelor drepturi de la art.64 cod penal, față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita, respectiv cele prev. la lit.a și b, față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și de persoana acestuia.
S-a apreciat totodată că în cauză se poate face aplicarea disp. art.81 cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind întrunite condițiile impuse de acest text de lege.
În soluționarea laturii civile, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, criticând-o de netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei aplicate.
S-a susținut că instanța de fond a realizat o greșită individualizare a pedepsei, în sensul că a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, deși în raport de circumstanțele reale cât și față de circumstanțele personale, măsura dispusă nu poate conduce la atingerea scopului pedepsei și pe cale de consecință la reinserția socială a inculpatului.
Se motivat că inculpatul săvârșit o infracțiune care presupune un grad ridicat de pericol social, concretizat în limitele de pedeapsă prevăzute de lege, fapta de sustragere s-a comis într-un loc public, intens circulat și în plină zi, împrejurare care
este de natură să facă mai puțin observabilă săvârșirea infracțiunii, precum și faptul că furtul calificat din buzunare nu reprezintă un incident singular în viața inculpatului, acesta fiind anterior condamnat la o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr.1619/2003 a Judecătoriei Ploiești, tot pentru comiterea unei fapte de furt calificat.
În raport de motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri temeinice, în sensul de a se dispune executarea în regim de detenție a pedepsei aplicată inculpatului.
Inculpatul a fost reaudiat de către instanța de apel, acesta recunoscând comiterea faptei.
Prin decizia penală nr.11 din 19.01.2009 Tribunalul Prahovaa respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
La pronunțarea deciziei, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
Situația de fapt a fost corect reținută de judecătorie, care a realizat o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în cauză, din acestea rezultând atât existența faptei de furt calificat prev.de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. cod penal cât și comiterea faptei cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv intenția, avându-se în vedere procesul verbal de depistare întocmit de organele de poliție în data de 17.06.2008, plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de recunoaștere din grup și planșele fotografice întocmite cu acea ocazie, dovada de predare primire a sumei sustrase, declarațiile de martori precum și declarațiile inculpatului.
Pe baza acestor probe s-a reținut în mod corect că în data de 17.06.2008, în jurul orelor 12.00, profitând de neatenția părții vătămate, care se afla pe Centrale din P, inculpatul a sustras din portofelul acesteia suma de 250 lei, fiind surprins de către lucrătorii operativi din Biroul de Investigații Criminale din cadrul Poliției Municipiului P, care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1.-209 alin.1. lit.e, încadrare juridică apreciată ca fiind corectă.
S-a constatat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și în ceea ce privește individualizarea pedepsei, la aplicarea acesteia avându-se în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, gradul de pericol social concret al faptei, dar și persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră și de regret, necunoscut cu antecedente penale, având în vedere că pentru pedeapsa anterioară de 1 an și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 1619/2003 a Judecătoriei Ploieștia intervenit reabilitarea de drept.
Ca atare, s-a reținut că instanța de fond a apreciat în mod corect că aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum orientat spre minimul special, este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
S-a motivat că instanța de fond a realizat o corectă individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, pe parcursul procesului a manifestat o atitudine de recunoaștere și regret.
Totodată, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că inculpatul a fost arestat preventiv, perioadă de timp în care a putut să conștientizeze care sunt consecințele comiterii de fapte penale, creând astfel convingerea instanței că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
În raport de considerentele arătate, tribunalul a apreciat că nu se impune înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea executării pedepsei, instanța de fond făcând o corectă individualizare judiciară a executării pedepsei.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului iar tribunalul a confirmat această soluție, întrucât elementele avute în vedere la pronunțarea soluțiilor nu sunt suficiente pentru a conduce la concluzia întrunirii cumulative a cerințelor impuse de art.81 cod penal, în cauză nefiind îndeplinită cerința privitoare la atingerea scopului pedepsei chiar fără executarea acesteia.
S-a susținut că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr.1619/26 iunie 2003 Judecătoriei Ploiești la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, reținându-se că împreună cu alți inculpați minori și doi făptuitori, dintre care doi mai mici decât acesta, au sustras prin efracție bunuri în valoare de 6.471.000 lei ROL, situație în care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, că deși termenul de încercare s-a împlinit înainte de data săvârșirii faptei din prezenta cauză, intervenind reabilitarea de drept, datele ce caracterizează persoana inculpatului, înainte și după împlinirea termenului de reabilitare, nu-l prezintă decât ca o persoană care nu a continuat cursurile școlare, nu a obținut vreo calificare și nu a fost încadrat în muncă, în dezacord cu valorile sociale recunoscute și protejate de lege.
De asemenea, s-a arătat că circumstanțele săvârșirii faptei reliefează un pericol social ridicat, în declarația sa, inculpatul susținând că se afla în zonă publică aglomerată împreună cu alți doi prieteni la furat, a observat o persoană în vârstă care cumpăra fructe, a luat hotărârea de a-i sustrage banii, sens în care și-a mascat mâna cu o sacoșă roșie și poziționându-se în apropiere, când aceasta a scos portofelul pentru a plăti marfa, i-a smuls trei bancnote și s-a îndepărtat în fugă.
Susține recurentul că nu poate fi reținută ca suficientă atitudinea sinceră și de regret a inculpatului pentru a beneficia de suspendare condiționată a executării pedepsei, deoarece a fost surprins săvârșind fapta și cu banii sustrași asupra sa, ca urmare a intervenției rapide a lucrătorilor de poliție.
Referindu-se la înscrisurile depuse de inculpat în justificarea comiterii faptei de lipsa mijloacelor materiale, respectiv că provine dintr-o familie numeroasă iar părinții sunt bolnavi, s-a arătat că în fapt, frații inculpatului sunt majori iar părinții beneficiază de pensii în cuantum mai mare decât persoana pe care persoana pe care acesta a prejudiciat-
În concluzie, s-a susținut că inculpatul, în vârstă de 22 ani, nu are un loc de muncă, deși fapta a fost comisă vara când oferta locurilor de muncă este mare iar după punerea sa în libertate nu a făcut dovada că ar obține venituri din muncă, ceea ce poate conduce la comiterea de alte fapte antisociale.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pronunțarea unei decizii în sensul celor arătate.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de critica invocată, circumscrisă cazului de casare prev. de art.3859pct.14 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de depistare a inculpatului, procesul verbal de prezentare spre recunoaștere după planșa foto și din grup, proces verbal de control corporal, dovada de recuperare a prejudiciului, declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă anterior, ce nu a fost contestată de inculpat.
Probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția inculpatului în forma cerută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e cod penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei principale, Curtea constată că nu au fost evaluate în mod corespunzător criteriile generale cuprinse în art.72 cod penal și nu au fost respectate cerințele impuse de art.52 din codul penal privind scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepsei.
Astfel, se constată că deși inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, această atitudine nu poate conduce la concluzia că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului, recunoașterea faptei s-a produs în contextul în care inculpatul a fost surprins de către lucrătorii de poliție în timpul comiterii faptei, având asupra sa suma de bani sustrasă de la partea vătămată.
De asemenea, chiar dacă prejudiciul a fost acoperit integral prin restituire, nu se poate susține că fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social scăzut și prin urmare aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată ar corespunde scopului acesteia, ci dimpotrivă, unul sporit, rezultat din circumstanțele comiterii faptei, respectiv într-un loc public, aglomerat, de la o persoană în vârstă și cu posibilități materiale reduse, fiind evident că inculpatul, persoană tânără, cu posibilități reale de a obține venituri licite ignoră cu bună știință drepturile celorlalte persoane cu privire la bunurile proprii precum și regulile generale de conviețuire în societate, săvârșind infracțiuni în scopul obținerii mijloacelor de trai.
Chiar dacă în privința pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1619/2003 a Judecătoriei Ploieștia intervenit reabilitarea de drept, nu poate fi omisă natura faptei săvârșită în precedent, identică cu cea dedusă judecății, ceea ce înseamnă că inculpatul nu a înțeles rolul și scopul pedepsei aplicate anterior, perseverând pe calea infracțională, în detrimentul obținerii de venituri prin activități oneste.
Totodată, la individualizarea pedepsei instanțele erau datoare să aibă în vedere frecvența comiterii unor astfel de fapte, în special pe teritoriul municipiului P, din locuri aglomerate, victimele fiind îndeosebi persoane în vârstă și copii.
Drept urmare, Curtea constată că în raport de circumstanțele faptei și persoana inculpatului, în cauză nu erau incidente cerințele impuse cumulativ de art.81 cod penal, respectiv cea prevăzută la lit.c, iar singura modalitate de executare a pedepsei este cea în regim privativ de libertate, însă față considerente reținute anterior de instanțe și care rezultă din probatoriile administrate, respectiv lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, vârsta acestuia, atitudinea manifestată ulterior, valoarea prejudiciului, se impune reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 alin.2 cod penal, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei, în condițiile prev. de art.76 lit.c cod penal, de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
În consecință, în temeiul disp. art.38515pct. 2 lit.d cod proc. penală Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, va casa în parte în latură penală, ambele hotărâri, în sensul că reținând la încadrarea juridică a faptei disp. art.74 alin.2 și art.76 lit.c Cod penal, va modifica pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal, de la 3 ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare.
Totodată, va înlătura dispozițiile art. 81 - 83 Cod penal, art. 71 alin. 5 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii.
În temeiul disp. art.383 alin.2 cod proc. penală coroborat cu art.88 cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2008 la 24 iulie 2008.
Neexistând alte critici și nefiind constatate nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea hotărârilor recurate, vor fi menține, în rest, dispozițiile acestora.
Conform disp. art.192 alin.3 cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA împotriva deciziei penale nr. 11/19.01.2009 a Tribunalului Prahova și sentinței penale nr. 1467/24.07.2008 a Judecătoriei Ploiești.
Casează în parte ambele hotărâri, în sensul că reținând la încadrarea juridică a faptei disp. art.74 alin.2 și art.76 lit.c Cod penal, modifică pedeapsa aplicată inculpatului fiul lui și, născut la 08 noiembrie 1986, domiciliat în comuna, sat nr. 109, județul P, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cod penal, de la 3 ani închisoare la 2 (doi) ani închisoare.
Înlătură dispozițiile art. 81 - 83 Cod penal, art. 71 alin. 5 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2008 la 24 iulie 2008.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
4 ex./9 aprilie 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Jud.
Judec.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
