Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 227
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 06 1956, domiciliat în Râmnicu S-, județul B împotriva deciziei penale nr. 225/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care s-a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rîmnicu
Prin aceeași decizie a fost desființată sentința penală nr. 251/25.07.2008 pronunțată de către Judecătoria Sărat și în baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 06 1956 la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, comisă la data de 17.11.2007.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 7/6.01.2005 pronunțată de către Judecătoria Râmnicu Sărat, definitivă prin neapelare la 19.01.2005, inculpatul urmând să execute această pedeapsa alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, în total 3 ani închisoare.
Au fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1) lit. a) teza a II-a, lit. b) si c) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, în conformitate cu art. 71 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul asistat de apărător ales din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 6/12.03.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că la dosar au fost depuse motive de recurs formulate de inculpatul.
Curtea aduce la cunoștința intimatului inculpat că în acest stadiu procesual poate da declarație sau poate refuza acest lucru, uzând de dreptul la tăcere.
Apărătorul ales al recurentului inculpat având cuvântul arată că acesta este de acord să dea declarație.
Curtea a procedat la ascultarea recurentului inculpat, declarația dată fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Părțile și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul precizează că nu au cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că din declarațiile martorilor rezultă faptul că inculpatul nu s-a sustras de la testarea cu aparatul. Acesta a fost de acord cu testarea, însă aparatul a dat eroare și atunci agentul de poliție l-a invitat să se prezinte la spital în vederea recoltării probelor de sânge.
Susține că agentul de poliție trebuia să aducă la cunoștința recurentului inculpat faptul că i se pot recolta și alte probe din care să rezulte dacă acesta era sub influența băuturilor alcoolice sau nu, anume probe de urină, spută sau sânge. Martorii care au fost de față la discuția cu agentul de poliție nu au auzit ca acesta să îi fi adus la cunoștință inculpatului acest lucru.
De asemenea trebuia să îi aducă la cunoștință faptul că dacă refuză recoltarea se face vinovat de infracțiunea de refuz recoltare probe biologice. Recurentul inculpat dacă ar fi cunoscut aceste lucruri nu ar fi refuzat recoltarea. Refuzul său a vizat numai recoltarea probei de sânge, deoarece îi era teamă de injecție.
Instanța de apel avea posibilitatea dat fiind caracterul devolutiv al apelului, să audieze martorii prezenți la fața locului, pentru a lămuri situația de fapt.
Soluția legală în cauză este cea pronunțată de instanța de fond de achitare a inculpatului.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Buzău și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri cu reținerea cauzei spre rejudecare și audierea celor trei martori. Cu privire la individualizarea pedepsei se solicită redozarea acesteia cu coborârea spre minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că cele relatate sunt parțial adevărate.
Astfel, precizează că testele efectuate cu aparatul nu au dat rezultate deoarece nefiind corect folosit a indicat date eronate iar la solicitarea ulterioară a agentului de poliție de a merge la spital pentru a se recolta probe de sânge inculpatului, acesta a refuzat recoltarea.
Se susține că tribunalul în motivarea deciziei a reținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale. Greșit s-a reținut că inculpatului i s-a solicitat numai recoltarea de probe de sânge. Apărarea inculpatului că nu cunoștea consecințele refuzului de recoltare a probelor biologice nu este pertinentă, în condițiile în care acesta a mai fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice fără permis.
În cauză nu se impune audierea din nou a celor trei martori.
Formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Avocat având cuvântul în replică precizează că se impune audierea celor trei martori, pentru a lămuri situația de fapt în vederea stabilirii vinovăției inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea audierii celor trei martori.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că numitul G despre care se pretinde că ar fi fost de față la comiterea faptei, în realitate nu a fost prezent, iar procesul verbal întocmit de agentul de poliție a fost semnat după două zile de la data încheierii de către martorii asistenți.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.251 din 25 iulie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat în baza art.11 pct.2 lit.a) comb. cu art.10 lit.a) cod proc. penală s-a dispus achitarea inculpatului, domiciliat în mun. Râmnicu S, str.-. - - nr.74, jud.B, pentru săvârșirea infracțiunii privind regimul circulației rutiere prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 republicată.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 17 noiembrie 2007, orele 20,30, un agent de circulație din cadrul Poliției mun. Râmnicu Sao prit pentru verificare pe str. - din aceeași localitate, autoturismul cu nr. de înmatriculare -, condus de inculpatul, pe considerentul că nu purta centura de siguranță.
Solicitându-i-se actele la control, acesta a declarat că nu le are asupra sa, însă a indicat datele de stare de civilă și a fost de acord să se supună testării aerului expirat cu aparatul în vederea stabilirii alcoolemiei.
În continuare, deși procedura a fost repetată în două rânduri și nu s-a indicat vreo valoare, inculpatul a fost de acord să fie condus la spital pentru recoltarea probelor biologice, refuzând numai prelevarea probei de sânge.
Ca urmare, față de declarațiile martorilor, G și, audiați în ședință publică, s-a apreciat că nu este întrunit conținutul infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 rep. deoarece nu s-a probat că la data de mai sus agentul de poliție ar fi constatat emanarea halenei alcoolice de către inculpat, ori i-ar fi solicitat să se supună și la recoltarea altor probe biologice pertinente stabilirii gradului de alcoolemie prezentat în sânge.
Sentința primei instanțe a fost desființată prin decizia penală nr.225 din 16 2008 a Tribunalului Buzău.
Admițându-se apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat, instanța de control judiciar a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, comise la 17 iulie 2007, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Totodată, în baza art.83 cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.7 din 6 ianuarie 2005 pronunțată de aceeași judecătorie, definitivă prin neapelare la 19 ianuarie 2005, urmând ca în final acesta să execute prin cumul aritmetic pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.71 cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza II, lit.b) și c) cod penal.
În fine, inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a apreciat că soluția adoptată la primul grad de jurisdicție este greșită, deoarece existența faptei și vinovăției, astfel cum s-a descris prin actul de trimitere în judecată rezultă cu certitudine din împrejurările relatate de martorii G, și în cursul urmăririi penale, secundul arătând că "părea sub influența băuturilor alcoolice, a refuzat și a devenit agresiv și recalcitrant -, se afla în stare de ebrietate și mirosea a alcool", stare confirmată și de ceilalți doi, ce au declarat recunoașterea consumului unei sticle cu bere și indicarea erorii la testarea cu aparatul datorită refuzului "de a sufla suficient".
Astfel, constatându-se că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice și nu a folosit corespunzător aparatul, nedorind de fapt să fie supus testării, în mod legal a fost condus la spital pentru recoltarea de probe biologice.
Pe de altă parte, din procesul verbal încheiat de poliție la momentul depistării în trafic, rezultă atât declarația verbală a acestuia, în sensul că ar fi băut o bere, refuzul de a mai sufla după ce aparatul a dat eroare, conduita recalcitrantă, inclusiv nesemnarea actului constatator, dar și faptul că a fost încunoștiințat că fapta constituie infracțiune, toate coroborate cu mențiunile efectuate în registrul spitalului.
La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere comiterea faptei în termenul de încercare privind suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate tot pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere, prin sentința penală nr.7 din 6 ianuarie 2005 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În principal, s-a solicitat casarea acesteia și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, susținându-se că existența faptei și vinovăției s-au reținut exclusiv pe baza probelor administrate de organele de urmărire penală, înlăturându-se nemotivat declarațiile martorilor date la cercetarea judecătorească și primindu-se drept concludente mențiunile efectuate de agentul de poliție în procesul verbal întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale privind asistarea de martori.
În subsidiar, s-a invocat încălcarea dispozițiilor procedurale privind obligația instanței de apel dea verifica probele de vinovăție indicate în actul de sesizare, pronunțând condamnarea inculpatului, după achitarea la primul grad de jurisdicție, bazându-se soluția numai pe acelea administrate la urmărirea penală.
Ca atare, s-ar impune casarea ambelor hotărâri, reținerea cauzei spre rejudecare conform art.38515pct.2 lit.d) cod proc. penală, pentru completarea probatoriilor în recurs, cu audierea martorilor G, și, declarații concludente pentru aflarea adevărului privind împrejurările în care recurentul a fost testat cu aparatul și a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea determinării îmbibației alcoolice în sânge, urmare solicitării organelor de poliție, din data de 17 noiembrie 2007, începând cu orele 20,30.
Al doilea subsidiar a vizat greșita individualizare a pedepsei, considerată prea aspră față de împrejurările în care se susține că ar fi fost săvârșită fapta și persoana inculpatului, cu atât mai mult cu cât urmează să fie executată în condițiile art.83 cod penal.
Constatându-se că inculpatul nu a dat declarație în fața instanței de fond și apel, înțelegând să beneficieze de prevederile art.70 alin.3 cod proc. penală, iar la primul grad de jurisdicție nu s-a pronunțat împotriva sa o hotărâre de condamnare, față de acordul acestuia, conform art.378 alin.11din același cod, în ședința publică din 30 martie 2009, a fost audiat, el menținându-și poziția adoptată în cursul urmăririi penale.
În esență, contestând existența faptei și vinovăției, a susținut că trimiterea în judecată este consecința unui conflict preexistent între acesta și agentul de poliție constatator, că la ora identificării era staționat, nu consumase băuturi alcoolice, s-a supus întocmai procedurii de testare cu aparatul, fiind de acord să i se recolteze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei în sânge, chiar dacă nu s-a evidențiat vreo valoare, iar procedura a început în lipsa martorilor asistenți.
A menționat de asemenea că refuzul de acceptare a recoltării probelor de sânge, ca și a procesului verbal constatator au fost rezultatul atitudinii agentului respectiv, care prin metode șicanatorii ar fi tergiversat definitivarea procedurii, neîncunoștiințându-l asupra existenței și altor metode de stabilire a alcoolemiei, în final creându-i reprezentarea intenției de expunere la batjocură în prezența altor persoane.
Verificând hotărârile atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate precum și din oficiu, în limita art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, rezultă că într-adevăr hotărârile adoptate de instanțele anterioare sunt nelegale și netemeinice, pronunțându-se cu nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la administrarea și verificarea probelor privind existenței faptei și vinovăției, obiect al procesului penal, determinat conform art.317 cod proc. penală.
Este știut că față de prevederile art.3 și art.287 din același cod, sesizată fiind de organele de urmărire penală, indiferent de gradul de jurisdicție, instanța de judecată este obligată să își exercite atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului și își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză.
Separat de aceasta, potrivit art.289 judecata se desfășoară în ședință în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate, reguli procedurale care sunt de strictă interpretare, iar nesocotirea acestora conducând la vătămarea drepturilor ocrotite de legea penală, atrag nulitatea actelor adoptate, în sensul art.197 alin.2 cod proc. penală.
În speță, prin rechizitoriul nr.1666/P/2007 din 14 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărats -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a recurentului pentru săvârșirea infracțiunii la regimul circulației rutiere prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplic. art.37 lit.a) cod penal, constând în aceea că la data de 17 noiembrie 2007, în jurul orelor 20,30, după ce a fost oprit în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare - pe str.- din Râmnicu S, a refuzat să se supună efectuării alcooltestului cu aparatul iar la Spitalul Râmnicu Sar efuzat recoltarea probelor biologice pentru determinarea îmbibației de alcool în sânge, solicitare adresată de agentul de poliție.
În faza de urmărire penală, acesta nu a recunoscut comiterea faptei, apărându-se constat că la momentul identificării nu se afla sub influența consumului de alcool.
Existența faptei și vinovăției s-au reținut de procuror pe baza declarațiilor date de martorii G, prezenți în diferite momente ale derulării procedurii, coroborate cu procesul verbal de constatare încheiat de organul de poliție.
Prin sentința penală nr.251 din 25 iulie 2008 în baza art.11 pct.2 lit.a) comb. cu art.10 lit.a) cod proc. penală prima instanță a dispus achitarea inculpatului, reținându-se că nu s-a făcut dovada existenței faptei.
S-au avut în vedere drept concludente în stabilirea situației de fapt declarațiile martorilor propuși în acuzare care, audiați cu respectarea principiilor enunțate ce guvernează cercetarea judecătorească, au retractat împrejurările învederate la urmărirea penală, esențiale în determinarea conținutului infracțiunii incriminate în art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002.
Astfel, a rezultat că din conduita adoptată de inculpat, în prezența acestora, nu pot aprecia dacă la momentul testării cu aparatul tehnic omologat ori conducerii la unitatea sanitară, el s-ar fi aflat sub influența alcoolului ori altor substanțe stupefiante sau medicament cu efect similar; că nu au perceput emanarea vreunei halene alcoolice; au contestat asistarea nemijlocită a agentului de poliție la începutul procedurii, ultimii doi confirmând și neîncunoștiințarea privind posibilitatea stabilirii gradului de îmbibație alcoolică în sânge și prin recoltarea altor probe biologice (spută, urină).
Ca urmare, s-a apreciat că în raport de prevederile art.88 alin.6 din nr.OUG195/2002 și art.185 alin.1 din Regulamentul de aplicare, nefăcându-se dovada că la momentul solicitării inculpatul ar fi prezentat o concentrație mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aer expirat, el nu era obligat să se supună continuării procedurii pentru stabilirea existenței infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002.
Din considerentele sentinței nu rezultă motivele ce au determinat primirea ca determinante pentru aflarea adevărului a elementelor de fapt expuse și înlăturarea atât a declarațiilor efectuate la urmărirea penală, precum și a celorlalte mijloace de probă propuse în acuzare (procesele verbale constatatoare încheiate de agentul de poliție și personalul medical).
Admițând apelul exercitat de parchet, dimpotrivă, Tribunalul Buzău prin decizia penală nr. 225 din 16 2008, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice.
Prezumția de nevinovăție s-a înlăturat, reținându-se situația de fapt exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără ca evaluarea să se efectueze prin cercetarea judecătorească și înlăturându-se nemotivat declarațiile date de aceiași martori la judecata cauzei în fond.
Față de dispozițiile procedurale mai sus citate, considerațiile făcute pe marginea acestora și efectul devolutiv al apelului, este cert că procedându-se în acest mod s-au încălcat principiile nemijlocirii, contradictorialității și publicității procesului penal.
Or, o atare judecată, în lipsa verificării probelor de vinovăție indicate în actul de sesizare echivalează cu neexercitarea rolului activ pentru aflarea adevărului, încălcându-se principiile ce garantează prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare al inculpatului la exercitarea controlului jurisdicțional de către instanțele judecătorești.
Prin urmare, rezultând că soluțiile contradictorii pronunțate în cauză sunt consecința nerespectării regulilor fundamentale ce guvernează desfășurarea procesului penal, respectiv administrarea și verificarea probelor concludente și pertinente pentru stabilirea existenței faptei și vinovăției persoanei trimisă în judecată, critica subsidiară invocată în recursul declarat de inculpat se privește ca întemeiată.
În consecință, hotărârile atacate fiind nelegale și netemeinice, admițându-se calea de atac conform art.38515pct.1 lit.d) cod proc. penală, se va proceda la casarea acestora, reținându-se cauza spre rejudecare, în vederea completării probatoriilor la al treilea grad de jurisdicție.
Astfel, se va dispune reaudierea martorilor G, și, propuși în susținerea rechizitoriului de către organele de urmărire penală, precum și a altor probatorii ce vor rezulta din dezbateri, ce vor rezulta din dezbateri necesare pentru stabilirea existenței infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 republicată, obiect al inculpării recurentului.
Totodată, se va fixa termen pentru administrarea acestora la data de 30 aprilie 2009, când urmează a fi citați atât martorii menționați cât și inculpatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în Râmnicu S,-, județul B împotriva deciziei penale nr. 225 din 16 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 251 din 25 iulie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Casează ambele hotărâri și reține cauza spre rejudecare în vederea completării probatoriilor cu audierea martorilor G, precum și a altor probatorii ce vor rezulta din dezbateri.
Termen la data de 30 aprilie 2009 1, cu citarea inculpatului și a martorilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NE/Tehnored.
4 ex./21 aprilie 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Jud. Râmnicu
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
DOSAR nr- | ||||||
TERMEN DE JUDECATĂ: 30.04.2009 1 | ||||||
Emis 4 cit./01.04.2009 Operator de date cu caracter personal Notificare nr. 3113/2006 |
Judecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
