Furtul (art.208 cod penal). Decizia 226/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.226/
Ședința publică din data de 22 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul C,-, Ap.23, județul C și municipiul C, Strada M,- A, Ap.55, județul C, împotriva deciziei penale nr.446 din data de 09 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit."b" Cod penal.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14 aprilie 2009 și data de 22 aprilie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia cu nr.1534/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 alin.1 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 din cod penal și art.37 lit.b) cod penal prin aceea că la data de 13.07.2007, a pătruns în camera 202 Hotelului din stațiunea și a sustras o borsetă cu suma de 4200 lei și 3 telefoane "Nokia" aparținând părții vătămate, turist cazat în acea cameră căruia i-a cauzat un prejudiciu de 7000 lei, nerecuperat, iar la data de 15.07.2007, a încercat să pătrundă în camerele hotelului din, fiind prins de lucrătorii de poliție la sesizarea salariaților hotelului.
Prin sentința penală nr.146/P pronunțată la data de 26.05.08, în dosarul cu unic nr-, Judecătoria Mangalial -a achitat, în baza art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.c) din cod procedură penală, pe inculpatul
, fiul lui și -, născut la data de 2.10.1967 în C, domiciliat în B M-.23 județul M, CNP - pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit."b" Cod penal.
Pentru pronunțarea hotărârii, din analiza probelor administrate în cauză, instanța de fond a constatat că nu se face dovada certă și indubitabilă că inculpatul este persoana care a săvârșit infracțiunea de sustragere de bunuri din posesia părții civile și nu se face dovada că inculpatul este cel care a beneficiat de aceste bunuri prin valorificarea lor și că a intenționat să comită o nouă infracțiune pe data de 15.07.2007.
Prin decizia penală nr. 446 din data de 09 octombrie 2008, Tribunalul Constanțaa decis:
"În baza art.379 pct.2 lit.a) cod procedură penală:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia împotriva sentinței penale nr. 146/P din 26 05 2008 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr -.
Desființează sentința penală apelată și rejudecând dispune:
În baza art. 208 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 37 lit b) Cod penal, condamnă pe inculpatul - (fiul lui și -, născut la 02 10 1967, domiciliat în orașul,-, jud M) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de -furt în formă continuată.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă (domiciliat în Târgu N, strada 1 - 2. nr 40).
Obligă inculpatul - să plătească părții civile suma de 4800 lei reprezentând despăgubiri civile.
Menține sechestrul asigurator aplicat asupra sumei de 1160 lei ridicată de la inculpat și consemnată la CEC cu chitanța nr -007 a Agenției nr 2 M.
În baza art. 191 Cod procedură penală:
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare efectuate la fondul cauzei.
În baza art.192 alin 3 Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia."
Instanța de apel a apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză prezintă un grad înalt de obiectivitate întrucât declarațiile au fost date de persoane absolut neutre în raport cu inculpatul, martorii respectivi au indicat amănunțit faptele astfel cum le-au perceput direct și personal, martorii sunt persoane a căror percepție vizuală și auditivă nu poate fi pusă sub semnul întrebării (în raport de vârsta și de locul de muncă pe care-l au), iar declarațiile lor se susțin unele prin altele și, ca atare, actele materiale săvârșite de inculpat, observate nemijlocit de martorii și, de pătrundere într-un hotel, într-o cameră de hotel și de a încerca să pătrundă în alte camere de hotel, în intervalul orar când de obicei turiștii se odihneau, fără nici o justificare credibilă, nu pot constitui decât acte de punere în executare a rezoluției infracționale de furt, iar, împrejurarea că inculpatul s-a aflat în hotelul în intervalul orar când s-a produs furtul în dauna părții vătămate și că imediat după aceea s-a aflat în posesia a 3 telefoane mobile, pe care le-a vândut în aceeași după amiază în municipiul C, coroborat cu probele care dovedesc că inculpatul și-a reluat activitatea infracțională, fac dovada că inculpatul este persoana care a pătruns în camera părții vătămate, a sustras borseta cu cele 3 telefoane mobile și suma de bani, a extras aceste bunuri și a abandonat borseta în timp ce cobora, la etajul 1, după care a înstrăinat telefoanele mobile.
Împotriva deciziei de condamnare, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs motivând că probele acuzării sunt contradictorii și nu pot susține condamnarea, iar în subsidiar, se impune rejudecarea cauzei în apel pentru a se pronunța asupra tuturor martorilor.
Criticile sunt neîntemeiate.
Conform art.345 cod procedură penală, instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat;dar potrivit art.52, art.66 cod procedură penală, vinovăția incupatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În cauză, s-au respectat exigențele unui proces echitabil, inculpatul dispunând de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistență juridică calificată și având efectiv posibilitatea audierii tuturor martorilor, a administrării probelor în aceleași condiții ca și acuzarea.
Din considerentele hotărârii, rezultă că instanța de apel a analizat amănunțit probele administrate pe tot parcursul procesului penal, s-a pronunțat asupra probelor ce stau la baza condamnării și a argumentat înlăturarea probelor apărării așa încât nu există cazul de casare prev. de art.3859pct.10 cod procedură penală, cererea de casare cu trimitere fiind nefondată.
Pe fond, sub aspectul acțiunii penale, rezultă fără putință de tăgadă că la data de 13.07.2007, recidivist, inculpatul a pătruns în camera 202 Hotelului din stațiunea și a sustras o borsetă cu suma de 4200 lei și 3 telefoane "Nokia" aparținând părții vătămate, turist cazat în acea cameră căruia i-a cauzat un prejudiciu de 7000 lei, nerecuperat, iar la data de 15.07.2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a încercat să sutragă bunuri prin pătrundera în camerele hotelului "" din, nereușind fiind prins de lucrătorii de poliție la sesizarea salariaților hotelului faptă prev. de art.208 alin.(1) cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit."b" Cod penal pentru care s-a făcut o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prev. de art.72 cod penal.
În acest sens, sunt:declarațiile martorilor (care l-a surprins pe inculpat în camera sa), și (care pe baza semnalmentelor martorei, l-au identificat pe inculpat, l-au văzut încercând să intre în alte camere) date cu preponderență în faza de urmărire penală coroborate cu înregistrările video efectuate de administrația hotelului prin camera aflată în loc public, vizibil, la intrarea în hotel, precum și declarațiile inițiale ale martorilor și - (care au arătat că au văzut la data de 13.07.07 asupra inculpatului și alte telefoane mobile decât cele ale familiei și pe care le-a vândut unor persoane rămase neidentificate).
Revenirile martorilor și cu ocazia audierii de către instanță asupra unor elemente esențiale cum sunt semnalmentele inculpatului și motivul intrării acestuia în camera ocupată de familia martorei nu pot fi luate în considerare deoarece a trecut un timp de la data comiterii faptei ori datele inițiale au fost comunicate de îndată așa reușindu-se surprinderea inculpatului numai urmare a sesizării martorei și prinderii de către angajații hotelului, intervenția polițiștilor fiind ulterioară.
Nici retractările martorilor și - referitoare la împrejurarea că inculpatul nu ar fi sustras cele trei telefoane mobile aparținând părții vătămate nu sunt credibile deoarece pe de o parte, nu există nici un indiciu că ar fi fost constrânși să afirme contrariul, iar pe de altă parte date fiind relațiile cu inculpatul, martorul angajat la acel moment fiind plătit de acesta, petrecând concediul împreună, chiar prieten, iar matora mama copilului inculpatului.
Totodată, inculpatul nu a dovedit că poseda sume mari de bani deoarece, deși a depus înscrisuri referitoare la constituirea unor societăți comerciale, pe lângă faptul că una era în faliment, iar cealaltă înființată în ianuarie 2008 ulterior faptelor, nu a depus bilanțuri, documente privind profitul, dividende sau remunerații încasate în iulie 2007;contractele și cecelalte înscrisuri de împrumut a unor persoane pentru diverse sume de bani dovedesc cel mult efectuarea acestora, dar nu și împrejurarea că inculpatul era în posesia unor sume de bani suficiente petrecerii vacanței pe litoral cu familia (mai mult, actele de schimb valutar la 03.07.07 fac dovada unei sume de 222 lei cu mult sub sumele pretinse de martori și inculpat).
Deci, față de declarațiile tuturor martorilor la scurt timp de la comiterea faptelor, de declarațiile părții vătămate, în condițiile în care unii martori au afirmat că, surprins, inculpatul a motivat că "a greșit camera", alții ex soția - și prietenul-angajat că veniseră la piscina hotelului, în condițiile în care erau cazați într-o altă stațiune, iar inculpatul a declarat oficial că "îl căuta pe un anume " pentru care nu a oferit date de identificare și nici nu era cazat nu numai în hotelul "" din dar nici pe raza stațiunii, apărarea inculpatului "că nu ar fi autorul faptei" nu se confirmă, nereușind să probeze lipsa de temeinicie a probelor acuzării.
Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art.72 cod penal printre care și pericolul social concret sporit al faptei, dat de pătrunderea inculpatului în camerele de hotel profitând de atenția scăzută a turiștilor veniți în vacanță, chiar și în timp ce aceștia se aflau în camere pentru a sustrage bunuri ce puteau fi valorificate, pedeapsa de 3 ani inchisoare este suficienta si de natură să asigure prevenția generală, reeducarea inculpatului, să răspundă sentimentelor de indignare, teamă a cetățenilor ce se văd amenințați cu săvârșirea unei infracțiuni în propria locuință, chiar dacă are caracter temporar.
In contextul activitatii infractionale, a antecedentelor penale, inculpatul fiind recidivist postexecutoriu, nu sunt împrejurări care să constituie circumstante atenuante in sensul art.74 cod penal.
Cum de la pronuntarea hotararii, nu au aparut date care sa atenueze periculozitatea faptei sau faptuitorului, nu se impune nici redozarea pedepsei.
În concluzie, niciunul dintre motivele formulate de către inculpat în recurs nu pot conduce la modificarea deciziei atacate și, negăsind nici din oficiu vreun caz de nulitate, recursul este nefondat.
Ca atare, în baza art. 38515pct.1 li"b" Cod procedură penală, recursul formulat de inculpatul va fi respins cu consecința obligării, în baza art.192 cod procedură penală, la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală,
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul C,-, Ap.23, județul C și municipiul C, Strada M,- A, Ap.55, județul C, împotriva deciziei penale nr.446 din data de 09 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală,
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 22 aprilie 2009.
Judecător, Judecător,
- - -
Opinie separată,
în sensul admiterii recursului
casării deciziei și menținerea sentinței.
Judecător
- - -
Grefier,
Jud. Fond:E
jud. apel: /
red.jud.-/2ex.
OPINIE SEPARATĂ
Am exprimat opinia minoritară în sensul admiterii recursului, casării deciziei instanței de apel și a menținerii sentinței primei instanțe, pentru următoarele motive:
Hotărârea de condamnare a inculpatului, de către instanța de apel se întemeiază doar pe probe circumstanțiale și, în parte, pe declarații ale apropiaților inculpatului, luate în prima fază a urmăririi penale și ulterior retractate, încă înainte de sesizarea instanței.
Chiar dacă nu s-ar aprecia că declarațiile luate de către instanță, cu respectarea principiului nemijlocirii, oralității, publicității și contradictorialității, pe timpul cercetării judecătorești reflectă adevărul, cele consemnate au caracter indirect și circumstanțial.
Este paradoxal că instanța de apel și onorații colegi ai completului de judecată, în recurs apreciază ca lipsite de veridicitate declarațiile martorilor și -, în forma consemnată ulterior, prin prisma relațiilor apropiate cu inculpatul, deși aceeași caracteristică o au și primele declarații ale acestor martori, aflați și atunci în aceleași relații cu inculpatul.
probatoriu este lacunar și plin de susțineri supozitive fiind incredibil ca în scurt timp, într-un mall dintr-un oraș străin inculpatul să poată vinde 3 telefoane mobile ca și absența unor amprente digitale aparținând inculpatului de pe borseta abandonată.
Argumentele privind insuficiența dovedirii de către inculpat a existenței unor sume de bani necesare sejurului constituie încălcări a regulii că sarcina probei revine organului judiciar și a prezumției de nevinovăție.
Din probele administrate rezultă un puternic dubiu asupra săvârșirii infracțiunii de către inculpat, ceea ce mă determină să apreciez că apelul a fost greșit admis hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
JUDECĂTOR,
-
Tehnored.gref.
2 ex./6.07.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Adriana Ispas, Maria
