Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 225/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.225/
Ședința publică din data de 22 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor penale declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși
- inculpat - domiciliat în municipiul C,-, -, Sc..4, Ap.20, județul C,
- partea civilă - domiciliată în comuna, Strada -, - Sc.1, Ap.5, împotriva sentinței penale nr.714 din data de 20 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.565 din data de 11 decembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.178 Cod penal.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14 aprilie 2009 și data de 22 aprilie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin sentința penală nr.714 din data de 20 iunie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Judecătoria Constanța, a hotărât Prin sentința penală nr 714 din 20 iunie 2008 pronunțată în dosarul penal nr -, Judecătoria Constanțaa hotărât:
În baza art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicare art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 (trei) ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
A respins ca tardivă cererea de obligare a inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata unei prestații lunare de 400 lei, reprezentând contribuția victimei la cheltuielile gospodărești.
A admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile -, fiica lui și -, născută la data de 26.10.1987 în C și -, fiica lui și -, născută la data de 26.10.1987 în
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și urm. cod civil a obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurătorul UNITA la plata următoarelor sume:
- 4.906 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean C;
- echivalentul în lei la cursul zilei în care se efectuează plata a sumei de 1.500 euro către partea civilă -, fiica lui și -, născută la data de 26.10.1987 în C, reprezentând daune materiale;
- 3.000 lei daune morale către partea civilă -, fiica lui și -, născută la 21.01.1954 în, jud. D;
- 3.000 lei daune morale către partea civilă -, fiica lui și -, născută la data de 26.10.1987 în
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A respins restul pretențiilor civile formulate de părțile civile ca nefondate.
A respins cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată făcute de partea civilă -.
În baza art. 191 alin. 1, 3 Cod procedură penală a obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul era angajat la SC SRL, ca agent comercial.
Pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu societatea i-a încredințat în pază autoturismul marca "", cu număr de înmatriculare B-47-.
La data de 17.02.2006, în jurul orelor 19,00, inculpatul a condus autoturismul marca "", cu număr de înmatriculare B-47-, pe DN 2A, cu sensul de mers dinspre Hârșova spre Constanta.
Când a ajuns în localitatea, de unde trebuia să preia comenzi de la două magazine, în zona 36 Infanterie, l-a surprins și accidentat pe marcajul pietonal pe numitul, care se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni dinspre partea spre partea dreaptă a sensului de mers al inculpatului.
Partea vătămată a decedat în spital, la data de 27.02.2006, în pofida îngrijirilor medicale interdisciplinare care i-au fost acordate prin spitalizare.
Potrivit raportului de constatare medico-legala nr. 109/2 din 27.03.2006 moartea numitului a fost violenta, s-a datorat insuficientei respiratorii acute, urmare a unei bronhopneumonii bilaterale, complicație a unui traumatism cranian grav, cu fractura izolata os occipital, iar leziunile de violenta au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur și au legătură de cauzalitate directă, imediată cu decesul.
Din buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 326/23.02.2006, rezulta ca inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice.
Din buletinul de analiza toxicologica - alcoolemie nr. 327/23.02.2006, rezulta ca victima a prezentat la ora 20,10 o alcoolemie de 2,45 g.
Instanța a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului pentru următoarele considerente:
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, și s-a apărat constant arătând că la data de 17.02.2006, în zona marcajului pietonal, carosabilul era umed, iluminatul public în zona nu funcționa, iar pe trecerea de pietoni era parcată o dubiță, aflându-se astfel in imposibilitatea observării pietonului angajat în traversarea străzii.
În apărarea inculpatului a fost audiată martora, care a declarat că afară era întuneric, în zona trecerii de pietoni era parcată o dubiță, în dreptul acesteia era o clădire în curs de demolare, motiv pentru care în dreptul trecerii de pietoni era un morman de moloz, carosabilul era umed întrucât plouase, în acel loc datorită demolării se spărsese o țeavă, motiv pentru care pe trotuar și pe stradă era apă și trecerea de pietoni nu era luminată.
Se remarcă faptul că martora a declarat că a observat o dubiță albă oprită la aproximativ 1 metru de trecerea de pietoni pe direcția Hârșova, pe partea dreaptă, în momentul în care a trecut de la domiciliul său spre magazinul fiicei sale care se află la aproximativ 100 - 150 metrii de trecerea de pietoni, înainte cu aproximativ 10 minute de producerea accidentului, iar potrivit declarației acesteia, când s-a întors de la magazin și se îndrepta spre casă, a observat că avusese loc un accident și că dubița nu mai era parcată pe marginea drumului.
În consecință, declarația martorei nu certifică faptul că acea dubiță a fost în apropierea trecerii de pietoni și în momentul producerii accidentului.
Declarațiile inculpatului sunt infirmate de declarațiile martorilor,.
Martorul a cu ocazia audierii, a declarat ca la data de 17.02.2006 l-a văzut pe numitul, care tracta un căruț metalic, când s-a angajat in traversare, a parcurs de mers către Hârșova și, după ce a trecut de axul drumului, pana sa ajungă la trotuar, a fost lovit de un autoturism de culoare albastra, ce venea dinspre Hârșova. A mai arătat martorul că zona era bine luminată și că în momentul în care a trecut, în zona trecerii de pietoni nu se afla parcată nici o mașină pe niciuna din direcțiile de mers, carosabilul era uscat.
Martorul ocular, a revenit asupra declarației date în cursul urmăririi penale, ocazie cu care a declarat ca "l-am vazut pe, care tracta un carut de metal si care s-a angajat sa traverseze pe marcajul pietonal dinspre trotuarul cu Monumentul catre cealalta parte. Declar cu toata raspunderea ca in momentul in care aceasta si-a inceput traversarea in zona marcajului pietonal nu se afla oprit nici un autovehicul. Cand pietonul a ajuns in traversare pe sensul de mers catre Constanta, a fost lovit in plin de un autoturism care venea din centrul localitatii și care l-a lovit, l-a luat pe si pe parbriz si l-a dus câțiva metri, după care acesta a fost aruncat pe si mașina s-a oprit.", în cursul cercetării judecătorești declarând că nu a văzut momentul în care s-a produs accidentul, ci a constatat doar că a avut loc accidentul când se îndrepta spre locuința sa. Martorul însă în mod constant a declarat că zona accidentului era bine luminată, existând becuri pe ambele părți ale străzii, carosabilul era uscat și nu a văzut nici o mașina oprită în apropierea trecerii de pietoni.
Audiat fiind, martorul a declarat că la aproximativ 50 de metri de trecerea de pietoni se afla un stâlp care funcționa, însă în dreptul trecerii de pietoni era un stâlp care nu funcționa, vizibilitatea fiind redusă în zona trecerii de pietoni.
Martorul a declarat că zona în care s-a produs accidentul nu era luminată, următorul stâlp care era luminat se afla la o distanță de 40 - 50 metri de trecerea de pietoni.
La data de 6.12.2006, Primaria Comunei a comunicat, prin adresa nr R 15961/15.11.2006, faptul ca nu au fost gasite sesizari cu privire la avarii care au condus la nefunctionarea sau functionarea defectuoasa a sistemului de iluminat in data de 17.02.2006, ora 19,00, la trecerea de pietoni din zona 36 Infanterie din localitate.
Potrivit procesului verbal încheiat la data de 17.02.2007 de către lucrătorii de poliție segmentul de stradă pe care s-a produs accidentului prezenta următoarele particularități: lățimea părții carosabile era de 8,80, exista marcaj longitudinal continuu ce separă cele 2 sensuri de circulație, șoseaua era asfaltată, nu prezenta denivelări și partea carosabilă era umedă.
Potrivit aceluiași proces verbal cercetarea la fața locului a început la ora 19,30 și s-a terminat la ora 20,20 și s-a făcut la lumina farurilor și lanternelor.
În cursul urmăririi penale a fost efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară care a concluzionat ca starea de pericol a fost creata de viteza nepreventiva a autoturismului condus de inculpat în apropierea unui marcaj pietonal, coroborată cu lipsa de asigurare suficientă a pietonului, chiar în condițiile în care traversarea se efectua pe un marcaj pietonal.
În raport de aceste probe instanța de fond a reținut că în zona producerii accidentului carosabilul era umed iar vizibilitatea era redusă întrucât era asigurată de un stâlp A la o distanță de aproximativ 50 de trecerea de pietoni.
Instanța a constatat că din probele administrate nu rezultă că în momentul producerii accidentului era oprită o dubiță în apropierea trecerii de pietoni, declarația inculpatului în acest sens necoroborându-se cu nicio altă probă administrată în cauză.
Instanța a reținut că starea de pericol a fost creată de viteza nepreventivă cu care s-a deplasat inculpatul în apropierea marcajului pietonal.
De asemenea, instanța a reținut din ansamblul probator faptul că inculpatul a încălcat prevederile art. 91 lit. d din OUG 195/2002 și art. 180 pct. 7 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, referitoare la acordarea priorității de trecere la pietoni.
Nu a fost reținută culpa victimei, care deși era în stare de ebrietate, s-a angajat în traversarea străzii prin loc permis, a traversat în siguranță prima Jad rumului, a depășit axul drumului si după ce a parcurs aproximativ 1,15 metrii, (potrivit schiței locului accidentului din care se poate remarca, căruciorul pe care victima îl trăgea după ea rămas pe partea carosabilă dincolo de axul drumului) a fost lovit de autoturismul condus de inculpat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză a rezultat că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul există și a fost săvârșită cu vinovăție sub forma culpei.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului, care la data de 17.02.2006, în jurul orei 19,00, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare B-47- pe DN 2A, în localitatea, prin neacordarea priorității de trecere pe marcajul pietonal, a surprins și accidentat mortal pe trecerea de pietoni pe numitul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal.
La stabilirea și aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social al faptei comise, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc dreptul la viață pe care legea îl asigură fiecărui om, dar și circumstanțele atenuante aplicabile în cauză și anume: conduită bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, fiind la primul conflict cu legea penală, atitudinea după comiterea faptei, rezultând din prezentarea acestuia în fața autorităților, atitudinea procesuală sinceră, vârsta sa, faptul că are un loc de muncă, are un copil minor în întreținere.
Ca o consecință a reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal și a aplicat o pedeapsă redusă sub minimul special prev. de lege și anume pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Totodată, s-a constatat că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 81 cod penal și anume: pedeapsa aplicată nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și s-a apreciat că scopul pedepsei - reeducarea, prevenirea de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, în raport de persoana inculpatului - poate fi atins și fără executarea efectivă, astfel încât s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, și s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Spitalul Clinic Județean C, unitatea sanitară în care a stat internată victima în perioada 17.02 - 27.02.2006, s-a constituit parte civilă cu suma de 4906 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate victimei înainte de a interveni decesul acesteia.
Partea civilă -, fiica lui și -, născută la 21.01.1954 în, jud. D s-a constituit parte civilă cu suma de 7000 lei reprezentând daune materiale și 3.000 lei daune morale și obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata unei prestații lunare de 400 lei, reprezentând contribuția victimei la cheltuielile gospodărești.
Partea civilă -, fiica lui și -, născută la data de 26.10.1987 în C s-a constituit parte civilă cu suma de 6000 euro reprezentând daune materiale și morale.
Potrivit art. 15 alin. 2 Cod procedură penală constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Partea vătămată -, soția victimei, a depus cerere de constituire de parte civilă în cursul urmăririi penale, fila 14, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei din care 7.000 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu înmormântarea și pomeni, iar diferența reprezentând cheltuieli viitoare privind pomenirea și daune materiale și morale, ulterior la data de 09.05.2007 înainte de citirea actului de sesizare a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei, din care suma de 7.000 lei reprezintă contravaloarea daunelor materiale și 3.000 lei reprezintă contravaloarea daunelor morale, pentru ca la data de 05.12.2007, după citirea actului de sesizare, partea civilă -, soția victimei, să solicite și obligarea inculpatului la plata unei prestații lunare în valoare de 400 lei lunar, reprezentând contribuția soțului decedat la cheltuielile gospodărești.
Această ultimă solicitare, fiind formulată după depășirea termenului prev. de art. 15 alin. 2 Cod procedură penală a fost considerată tardivă, nefiind admisă.
În ceea ce privește celelalte pretenții civile formulate în cauză, potrivit prevederilor art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care a cauzat altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a cauzat, a-l repara, indiferent de forma de vinovăție - intenție sau culpă.
Instanța a reținut că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile instituite de către legiuitor în art. 998-999 Cod civil ce reglementează răspunderea civilă delictuală și anume: fapta ilicită - producerea accidentului ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice - moartea numitului și legătura de cauzalitate între fapta comisă și urmarea produsă.
S-a constatat totodată că sunt întrunite și condițiile răspunderii solidare a comitentului pentru fapta prepusului, potrivit art. 1000 al. 3 și art. 1003 Cod civil dat fiind faptul că la momentul producerii accidentului inculpatul se deplasa în interesul societății comerciale la care era angajat în calitate de agent comercial, fapta fiind comisă în exercitarea funcțiilor încredințate de către societate și în interesul acesteia.
Potrivit art. 1000 alin. 3 Cod civil, temeiul răspunderii comitentului pentru fapta cauzatoare de prejudicii a prepusului îl constituie obligația de a garanta despăgubirea celui care a suferit daune prin acțiuni comisive de prepus atât în exercitarea atribuțiilor încredințate, dar și prin fapte abuzive.
Pentru angajarea răspunderii comitentului este necesară existența unei legături între funcția încredințată de comitentul și acțiunea păgubitoare a prepusului.
În cauză, între inculpat și societatea comercială parte responsabilă civilmente în proces a existat o convenție civilă în baza căreia aceasta a pus la dispoziția inculpatului un autoturismul marca "", cu număr de înmatriculare B-47-, pentru a efectua, în folosul societății, activitatea ce-i revenea în funcția sa de agent comercial.
Chiar daca potrivit contractului de muncă programul de lucru al inculpatului era de 8 ore, instanța a apreciat că accidentul s-a produs în timp ce inculpatul lucra pentru interesul societății, și inculpatul nu a depășit limitele competenței pe care i le conferea funcția sa.
Având în vedere ansamblul probator administrat în cauză s-au acordat daune materiale în măsura în care au fost dovedite cu înscrisuri și declarațiile martorilor audiați în cauză - cheltuieli cu înmormântarea și pomenile numitului, de către fiica victimei, numita -, cheltuieli care s-au ridicat la suma de 1.500 euro.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de soția victimei, numita - nu există nici un mijloc de probă prin care să se probeze că aceasta a participat material la cheltuielile de înmormântare sau alte cheltuieli ce s-au făcut ca urmare a decesului numitului.
Cu privire la prejudiciul de natură nepatrimonială conturat sub aspectul daunelor morale, instanța l-a apreciat în raport cu gravitatea și importanța acestuia.
S-a apreciat că dispariția în condiții tragice a victimei, precum și legăturile de rudenie dintre aceasta și părțile civile precum și vârsta acesteia îndreptățesc acordarea de despăgubiri morale.
De menționat este și faptul că autoturismul marca cu număr de înmatriculare B-47-, condus la data de 17.02.2006 de către inculpatul era asigurat pentru răspunderea civilă pentru pagube produse terților la data producerii accidentului rutier, la UNITA A, în baza contractului de asigurare obligatorie seria - nr. - din 29.12.2005.
A fost respinsă cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată făcute de partea civilă - întrucât nu s-a făcut dovada existenței și nici a cuantumului cheltuielilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, partea civilă -, partea responsabilă civilmente SC SRL și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.565 din data de 11.12.2008, pronunțată în dosarul penal nr-, TRIBUNALUL CONSTANȚA, a dispus în baza art. 379 pct 2 lit a) cod procedură penală:
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, de inculpatul, de partea civilă - (născută la 21 01 1954), și de partea responsabilă civilmente SC SRL, împotriva sentinței penale nr 714 din 20 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr -.
A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând a dispus:
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul dreptului de a conduce un autovehicul, prev de art. 64 lit c) cod penal.
În baza art. 359 Cod penal a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 Cod penal a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă -, (fiica lui și, născută la 21 02 1954, domiciliată în com, strada - - scara A, etaj 1, apart 5, CNP -).
În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998, 1000 alin 3 și 1003 Cod civil:
A obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL și alături de asiguratorul SC SA la plata sumelor de 3000 lei reprezentând daune morale, către partea civilă - ( 21 02 1954).
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă -, (fiica lui și -, născută la 26 10 1987, domiciliată în com, strada - - scara A, etaj 1, apart 5, CNP -).
În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998, 1000 alin 3 și 1003 Cod civil:
A obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL și alături de asiguratorul SC SA la plata sumelor de 3000 lei reprezentând daune morale și a echivalentului în lei la data plății a sumei de 1500 euro, către partea civilă - ( 26 10 1987).
A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind soluționarea acțiunii civile în raport cu părțile civile - ( 21 02 1954) și - ( 26 10 1987).
A respins ca nefondată cererea părții civile - ( 21 02 1954) privind obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata unei prestații lunare de 400 lei în favoarea acesteia.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei penale nr.565 din data de 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul și a sentinței penale nr. 714 din data de 20 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, partea civilă - și inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și neteminicie.
Recursul parchetului vizează greșita individualizare a pedepsei în raport de gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă.
Se solicită, admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și rejudecând, să se dispună majorarea cuantumului pedepsei cu respectarea disp.art.72 Cod penal și art.52 Cod penal.
Recurenta parte civilă -, prin apărător ales, critică hotărârile atacate pentru neacordarea despăgubirilor civile periodice în cuantum, de 400 lei/lunar și pentru admiterea doar în parte, a celorlalte pretenții civile.
Prin motivele de recurs invocate, inculpatul, prin apărător, solicită în principal, admiterea recursului, casarea deciziee și sentinței penale recurate, și rejudecând, să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."b" Cod procedură penală, motivat de împrejurarea că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiuni, respectiv vinovăția.
Subsidiarul recursului, vizează greșita individualizare a pedepsei în raport de prevederile art.72 Cod penal, cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală - față de care se cere redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate prin acordarea unor largi efecte circumstanțelor deja reținute de instanțe.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale recurate, în raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată următoarele:
Pe baza ansamblului probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, instanțele au stabilit o stare de fapt conformă cu dovezile produse, vinovăția inculpatului, dând faptei comise de acesta, încadrarea juridică corectă.
Din materialul probator existent la dosar, rezultă că la data de 17.02.2006, în jurul orei 19,00, în timp ce conducea autoturismul înmatriculat cu nr.B-47- pe DN 2A, în localitatea, prin neacordarea priorității de trecere pe marcajul pietonal, încălcând dispozițiile art.91 lit."d" din OUG195/2002 și art.180 pct.7 din Regulamentul de aplicare al aceleași ordonanțe, a surprins și accidentat mortal pe numitul, angajat în traversarea acestui drum.
Fapta astfel descrisă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.178 alin.1 și 2 Cod penal.
Din expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, rezultă că starea de pericol a fost creată de viteza nepreventivă cu care inculpatul a condus autoturismul în apropierea marcajului pietonal, neavând posibilitatea să ia măsurile necesare pentru a opri înainte de începutul liniilor zebrate.
Susținerile inculpatului cum că în zona marcajului pietonal, carosabilul era umed, iluminatul public nu funcționa iar pe trecerea de pietoni era parcată o dubiță, sunt infirmate de declarațiile martorilor - și, prezenți la locul faptei, care relatează că în zona trecerii de pietoni, nu era oprit nici un autovehicul tip "dubiță", iluminatul public funcționa iar când victima a ajuns în traversare pe sensul de mers către C, a fost lovită în plin de autoturismul condus de inculpat care venea din centrul localității, luat pe și parbriz după care, a fost aruncat pe carosabil.
Declarațiile acestor martori se coroborează cu declarațiile martorilor asistenți -, și cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr.109/2/27.03.2006, cu concluziile expertizei tehnico-judiciare și cu răspunsurile la obiecțiunile efectuate la raportul de expertiză judiciară și a adresei nr.15961/15.11.2006 a Primăriei Comunei.
Reținând îndeplinirea cerințelor art.345 alin.2 Cod procedură penală, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, în mod corect, s-a pronunțat condamnarea acestuia, nefiind justificată în cauză achitarea inculpatului, astfel cum acesta a cerut prin motivele de recurs invocate.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art.72 Cod penal, existând o disproporție vădită între pedeapsa aplicată și gradul de pericol social concret al faptei, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, urmarea produsă, suprimarea vieții unei persoane, regimul sancționator nefiind corect determinat, sub aspectul cuantumului.
Pedeapsa de 1 an închisoare cu aplicarea art.81 Cod penal, nu este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin disp.art.52 Cod penal, respectiv, să constituie o măsură reală de constrângere și reeducare a inculpatului cât și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni, în cauză, impunându-se majorarea cuantumului pedepsei.
Recursul părții civile este întemeiat cu privire la daunele morale solicitate.
Daunele morale reprezintă ă compensare bănească pentru suferința cauzată unei persoane prin infracțiune alături de prejudiciul material ce i s-a produs.
Prin moartea victimei, părțile civile - și -, au suferit incontestabil un prejudiciu nepatrimonial efectiv care constă pentru prima în suferințe psihice produse prin lezarea sentimentelor de afecțiune ce au stat la baza căsătoriei cu victima iar pentru cea de-a doua, prin afectarea puternică a sentimentului de stabilitate familială fiind privată pentru viitor de sprijinul moral și material al defunctului.
Este de reținut că, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, atât instanța de fond cât și prima instanță de control judiciar, nu au stabilit judicios întinderea acestora, față de prejudiciul moral cauzat care rezultă din materialul probator administrat și în raport de care cererea părților civile, este întemeiată.
Pentru considerentele expuse, curtea în baza art. 38515pct.2 lit."d2 Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și partea civilă -, va casa în parte, hotărârile recurate și rejudecând, va dispune: va înlătura aplicarea disp.art.74 lit."a,c" Cod penal și art.76 lit."d" Cod penal și va majora pedeapsa aplicată inculpatului la 2 ani închisoare.
Va stabili termen de încercare de 4 ani.
Va majora cuantumul daunelor morale acordate părților civile - - născută la 21.01.1954 și -, născută la 26.10.1987, de la câte 3.000 lei la câte 7.000 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.189 Cod procedură penală, va dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu - avocat, în sumă de 200 lei.
Va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.2 lit."d2 Cod procedură penală,
Admite recursurile declarate de
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși
- partea civilă - domiciliată în comuna, Strada -, - Sc.1, Ap.5, împotriva sentinței penale nr.714 din data de 20 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.565 din data de 11 decembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-.
Casează în parte, hotărârile recurate și rejudecând, dispune:
Înlătură aplicarea disp.art.74 lit."a,c" Cod penal și art.76 lit."d" Cod penal și majorează pedeapsa aplicată inculpatului la 2 ani închisoare.
Stabilește termen de încercare de 4 ani.
Majorează cuantumul daunelor morale acordate în favoarea părților civile - - născută la 21.01.1954 și -, născută la 26.10.1987, de la câte 3.000 lei la câte 7.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul inculpat - domiciliat în municipiul C,-, -, Sc..4, Ap.20, județul C, împotriva sentinței penale nr.714 din data de 20 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.565 din data de 11 decembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr-.
În temeiul art.189 Cod procedură penală, dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu - avocat, în sumă de 200 lei.
Obligă pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2009.
Pt.Președinte de complet, Judecător, Judecător,
- - - - - -
A în, semnează
Conf.art.312 pr.pen,
Președinte de instanță,
Grefier,
Jud.fond
Jud.apel - G;
Red.dec.Jud./04.06.2009
Tehnored.Gref./ 4 ex.
Data: 04.06.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Adriana Ispas, Maria
