Furtul (art.208 cod penal). Decizia 259/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.259
Ședința publică de la 08 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Susanu Otilia
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal având ca obiect "art.208 Cod penal", promovat de către inculpații și împotriva deciziei penale nr.45/A din data de 28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut în ședință publică se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă fiind partea civila intimată - -
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că la termenul anterior cauza a fost amânată la cererea apărătorilor inculpaților pentru a pregăti apărarea, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Apărătorii inculpaților recurenți arată că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe. Solicită a se avea în vedere că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat și, față de aceasta, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. La urmărirea penală, în declarația dată, el nu recunoaște fapta, cum în mod greșit a reținut instanța de apel. El a recunoscut o cu totul altă faptă, cea de sustragere a unui număr de 5 saci, dar care nu a fost probată cu nicio probă. În mod corect instanța de fond a achitat pe inculpat pentru lipsa probelor concludente. În concluziile depuse la dosar de partea civilă, se solicită admiterea pretențiilor civile, însă consideră că nu există probe concludente referitoare la prejudiciul suferit de partea civilă. Există un proces verbal (aflat la fila 12 dosar urmărire penală) întocmit de persoane care nu avea competență, care nu este semnat de niciun martor. Față de acestea, solicită a se constata că instanța de fond în mod corect a apreciat că infracțiunea nu a fost săvârșită, nu a fost recunoscută de inculpat și în mod legal a dispus achitarea acestuia.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că prin decizia penală nr.45 din 28.02.2008 a Tribunalului Vasluiis -a aplicat acestuia pedepapsa de 6 luni închisoare cu suspendare, cu termen de încercare de 2 ani i 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei nici la urmărirea penală și nici în cursul cercetării judecătorești, nu are antecedente penale, și consideră că această decizie nu este legală și temeinică. Din probele administrate în cauză rezultă că hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus achitarea inculpatului, este legală și temeinică. Solicită admizterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.
Reprezenzantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că s-a ajuns la descoperirea faptei datorită împrejurării că pe piață a fost identificată o cantitate foarte mare de, sub prețul pieții. S-au efectuat verificări și paza de la - - Vaf ost mai accentuată, constatându-se în cele din urmă că inculpatul a lăsat poarta deschisă, au intrat camioanele în curte pentru a se sustrage importante cantități de, apoi au intervenit cei de la pază. Sesizarea a fost formulată abia după 14 zile. Este adevărat că cei doi inculpați nu au vrut să discute cu nimeni, însă există probe privind vinovăția lor, în sensul că ei au încercat că fure cu camionul. Decizia instanței de apel este legală și temeinică, recursurile celor doi inculpați nu sunt fondate și solicită a fi respinse.
Av. pentru inculpatul recurent, solicitând cuvântul în replică, arată că procesul verbal aflat la fila 12 dosar urmărire penală nu poate fi considerat o probă concludentă, nu este întocmit de persoane competente. Față de aceasta, nu se poate reține că inculpații ar fi săvârșit vreo infracțiune, că partea ciivlă ar fi suferit vreun prejudiciu.
Reprezentantul Ministerului Public, solicitând cuvântul în replică, arată că acel proces verbal nu trebuie luat în considerare, dar nici faptul că partea civilă ar fi suferit vreun prejudiciu, pentru că este vorba despre o tentativă la furt calificat, deci nu există prejudiciu, există doar infracțiunea.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 116 din 12.02.2007, Judecătoria Bârlada dispus în baza art. 11 pct.2 lit. a si art.10, lit. Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul si pe inculpatul, cu privire la săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 208 1, art. 209 1, lit. a, Cod penal, împotriva părții vătămate C "" A V.
In temeiul art.11 pct.2 lit.a si art.10, lit. Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul, cu privire la savarsirea infracțiunii de furt, prev. de art. 208 1 Cod penal, împotriva părții vătămate C "" A
S-au respins pretențiile civile formulate de partea civila C A
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 02.10.2006, prin rechizitoriul din dosarul nr.150/P/2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, a dispus trimiterea in judecata, a inculpatului, pentru savarsirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 208 1, art. 209 1, lit. a, Cod penal, si inculpatului, pentru savarsirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 208 1, art. 209 1, lit. a, Cod penal si infracțiunii de furt, prev. de art. 208 1 Cod penal.
In actul de sesizare al instanței s-a reținut faptul ca inculpații si, in noaptea de 01/02.12.2005, ar fi încercat să sustragă, cu ajutorul doua camioane, din silozul pârtii vătămate C "" A V si ca ar fi fost surprinși in timp ce încărcau un camion cu.
In cursul urmăririi penale inculpații nu au recunoscut savarsirea faptelor pentru care au fost trimiși in judecata, poziție pe care si-au menținut-o si in cursul procesului penal, propunându-si in apărare proba cu martori, admisa de instanța.
Din analiza actelor si probelor existente la dosar, instanța a reținut următoarele:
Partea vătămata, C A V are in mun. Bârlad, in zona, un punct de lucru, reprezentând pentru depozitarea produselor agricole.
punctului de lucru, aparținând C A V, este asigurata de angajații firmei de paza C
Ambele firme: C A V si C aparțin, sub aspectul pachetului de acțiuni, numitului.
A. La sfârșitul anului 2005, auzind despre existenta, in Bârlad unei oferte de vânzare de, in cantităti mari si la preturi cu mult sub prețul pieții si bănuind ca aceste cantităti de cereale, care in mod normal nu ar putea fi vândute la un astfel de preț decât in situația in care ele ar fi provenit dintr-un circuit comercial injust, ar fi sustrase din depozitele firmei sale, luat legătura cu conducerea firmei de paza C V, pentru efectuarea unor acțiuni speciale de supraveghere la respectivul punct de lucru.
Numitul, a susținut ca ar fi aflat de aceasta oferta de greu de la numita, care la rândul ei susține ca ar fi fost contactata de o persoana pe care nu cunoaște personal, dar despre care știe ca s-ar numi
Astfel, in noaptea de 30.11./01.12.2005, a fost executata supraveghere punctului de lucru, de numiții si, ca supravegherea sa scoată in evidenta fapte deosebite.
In noaptea de 1/2.12.2005, societatea de paza a efectuat noua acțiune de supraveghere la punctul de lucru din Bârlad, aparținând C A V, cu un număr mai mare de echipe de agenți de paza.
Acțiunile de supraveghere in cele 2 nopți au fost organizate si coordonate de, care îndeplinea funcția de sef serviciu paza, el fiind cel care stabilit modul si posturile de supraveghere, agenții care au participat la acțiunea din ultima noapte neștiind despre amploarea acțiunii, numărul agenților implicați si care era cauza acțiunii.
Dispozitivul de paza silozului era constituit din mai multe posturi de paza, in postul de paza de la poarta de acces, in cele doua nopți, fiind de serviciu agentul.
In noaptea respectiva - 1/2.12.2005, in cadrul silozului erau de serviciu si, silozari.
In timpul serviciului, in noaptea de 1/2.12.2005, din postul de paza de la poarta de acces in punctul de lucru, aparținând C A V, a părăsit de mai multe ori postul si s- deplasat peste calea ferata din apropiere, in zona, de circa 2 -3 ori, fapt confirmat si de martorul, agent de paza, care participat la acțiunea din noaptea respectiva si care își avea postul fix in zona .
In jurul orelor 4.00, inculpatul, părăsește din nou postul de paza, deplasându-se in direcția caii ferate, la ieșirea din unitate inculpatul lăsând poarta întredeschisă.
La scurt timp după părăsirea postului, de poarta de acces punctului de lucru, aparținând C A V s-au apropiat 2 camioane, unul intrând pe poarta, iar al doilea rămânând in afara unității, in apropiere.
Acest aspect fost observat de către numitul, care se afla in apropierea porții de acces, el fiind cel care apoi anunțat telefonic pe ceilalți agenți sa acționeze, in sensul de intra in unitate, anunțându- inclusiv pe, care nu perceput personal acest moment.
De la poarta de acces in unitate si pana la buncărul de încărcare este distanta de aproximativ 200 si nu s- stabilit cum parcurs aceasta distanta șoferul camionului, presupunând ca nu cunoștea drumul si-n lipsa unei alte persoane care sa- conducă spre buncăr.
In acel moment agenții au acționat si au intrat in unitate -, printre care si, si, aceștia îndreptându-se către buncărul de încărcare unde au găsit un camion si lângă acesta pe cei doi silozari si.
La poarta de acces rămas, care l- scurt timp, după intervenția agenților, l- văzut pe reîntorcându-se dinspre calea ferata, spre postul de paza.
La buncărul de cereale, in timp ce șoferul camionului s- suit in cabina, " refuzând " sa coopereze cu agenții de pază, si au fost imobilizați si conduși la poarta, unde au fost aduși si ceilalți agenți din posturile de paza, ulterior tot personalul - agenți -, fiind duși la V, la sediul unității, pentru da note explicative.
Deși la fata locului s-au aflat in acel moment, pe lângă agenții care au efectuat intervenția si conducerile celor doua societăți - părții vătămate C A V, si societății de paza - SRL, inclusiv prezența patronului celor două societăți -, nimeni nu sesizat in acel moment organele de politie in legătură cu faptele constatate și care aveau în competență acest lucru, a ridica si conserva probele existente la fata locului.
Sesizarea organelor de politie s- făcut abia in data de 14.12.2005, după 12 zile de la acțiunea respectiva, si s- făcut numai ca urmare dispoziției directe patronului celor doua firme, rezultat nemulțumirii sale fata de poziția celor aflați in serviciu in noaptea respectiva.
Efectul direct, consecința majora nesesizării imediate organelor judiciare competente, si neizolarea spatului infracțional, pana la venirea acestora, fost distrugerea tuturor probelor pe care acestea le puteau constata, ridica si conserva de la locul presupuselor fapte, pentru le administra in cursul cercetărilor, prejudiciind astfel, cu sau știința, activitatea judiciara ulterioara acestora, lipsind organele judiciare de probe esențiale in sustinerea acuzațiilor.
Sesizarea târzie organelor judiciare, fost înregistrată de acestea care printr- rezoluție, cu ocazia primirii sesizării, au dispus efectuarea de cercetări asupra motivului pentru care nu au fost anunțate imediat organele competente, insa lipsește rezultatul verificărilor.
De altfel, acțiunea agenților de paza contrastează prin acțiuni si atitudini contradictorii, total opuse intre ele, multe dintre aceste contradicții fiind puse, de către aceștia pe seama unei scăpări de moment sau neatenții, dar acestea nu sunt de natura explica, in mod plauzibil, diferența de comportament, de tratament, de acțiune.
Instanța s-a referit și s-a axat in analiza aceste aspecte, motivat de faptul, ca organele judiciare, sesizate cu mare întârziere - după 12 zile -, când de la locul presupusei fapte nu mai puteau constata, ridica si conserva nici un fel de probe si-au concentrat probatoriul doar pe actele, declarațiile si acțiunile agenților din echipa de intervenție, si acestea constituie de fapt probatoriul pe care s- întemeiat acuzarea si trimiterea in judecata inculpaților.
Situația de fapt prezentata mai sus a fost retinita de instanța,așa cum ea rezulta din declarațiile martorilor audiați in cauza, coroborate cu declarațiile inculpaților, si aceasta diferă de cea reținuta de către organul judiciar de urmărire penala in rechizitoriu, in principal, sub aspectul certitudinii implicării si participării inculpaților in savarsirea faptelor așa cum au fost ele descrie in rechizitoriu.
Inculpatul, care era in postul de paza de la poarta de acces, nu recunoscut in cursul urmăririi penale, si nici in fata instanței savarsirea faptei - a tentativei la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 208 1, art. 209 1, lit. a, Cod penal, susținând ca nu cunoaște nimic, ca in momentul in care camionul pătruns in unitate, el nu era in post, fiind plecat in zona pentru cumpăra țigări si ca n- știut nimic de cele întâmplate pana in momentul când s- întors înapoi la post si l- întâlnit pe la poartă, care l- întrebat unde fost si l- acuzat de furt.
Inculpatul, silozar, nu recunoscut nici in cursul urmăririi penale si nici in fata instanței savarsirea faptei - a tentativei la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 208 1, art. 209 1, lit. a, Cod penal, susținând ca nu cunoaște nimic, arătând ca era in camera sa, când auzind zgomot afara, ieșit sa vadă ce se întâmpla si ca la buncăr văzut un camion șofer, iar ca in timp ce încerca sa vadă ce este cu acel camion acolo, a fost imobilizat de agenții de paza care au intervenit, l-au imobilizat si ulterior l-au condus la poarta, acuzându- de furt.
In analizarea si interpretarea materialului probator administrat in cauzas-a avut in vedere că un principiu fundamental al procesului penal, consacrat in Constituție, Codul d Procedura Penala si-n art. 6 din Convenția Europeana Drepturilor Omului, este principiul prezumției de nevinovăție si ca acest principiu privește, printre altele, si atitudinea judecătorului chemat se pronunța asupra acuzației, in sensul de aborda judecarea cauzei părtinire si prejudecăți, si nu de labănuialaca acuzatul este vinovat.
Prezumția de nevinovăție se înfățișează si ca garanție procesuala, acuzatul netrebuind sa dovedească nimic, sarcina probei revenind exclusiv Ministerului Public.
Acest principiu are reflectare corespunzătoare si asupra modului in care se efectuează interpretarea probelor care pot fi considerate concludente numai in măsura in care oferă certitudinea aflării adevărului, iar orice dubiu este in favoarea persoanei acuzate -in dubio pro reo.
Incertitudinea si relativitatea nu sunt compatibile cu hotarare judecatoreasca.
Prezumția de nevinovăție nu este una absoluta, ci relativa, si - momentul in care se stabilește ca probele au fost riguros administrate, cu respectarea legii, si ca fost stabilita, dubiu, vinovata făptuitorului, atunci prezumția va fi înlăturata, urmand fi aplicata sancțiunea corespunzătoare.
Potrivit art. 208 1 Cod penal constituie infracțiunea de furt luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, consimțimântul acestuia, cu scopul de a si-l însusi pe nedrept.
Potrivit art. 20 A 1 Cod penal - Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.
Potrivit art. 21 A 2 Cod penal - tentativa se sancționează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
Analizând materialul probator, instanța a avut in vedere următoarele:
Probele existente:
1. - Acțiunea de supraveghere, in prima noapte - 30.11/1.12.2005 -, fost efectuata de numiții si, care susțin, in declarațiile date, ca la un moment dat, in cursul nopții, aflându-se in apropierea porții de acces in baza de depozitare, si unde se afla in postul de paza numitul, l-ar fi auzit pe acesta discutând la telefon, cu persoana, căreia i-ar fi comunicat ca in seara respectiva sa nu mai vina cu camioanele, întrucât grâul nu este corespunzător si sa amâne pentru noaptea următoare.
Sustinerea acestora nu fost verificata ulterior de organele judiciare, deși s-au întemeiat pe ea, înscriind-o in rechizitoriu, ca un fapt cert, in sensul de stabili la fata locului, locul unde susțin cei doi agenta ca se aflau, locul unde susțin afla, distanta dintre aceștia, si astfel stabili daca era posibil ca cei doi sa audă convorbirea pe care ar fi avut-o inculpatul, in condițiile asigurării nedeconspirării acțiunii de către cei doi, precum si condițiilor concrete necesare pentru putea percepe discute telefonica.
Instanța, pe lângă necesitatea unei astfel de determinări, a avut in vedere si susținerile ulterioare ale agenților care, de fiecare data, întâmplător sau nu, declara ca au fost la locul si momentul potrivit, si au auzit discuții telefonice in legătura cu fapta, si pe care inculpatul le-ar fi avut cu persoana necunoscuta.
telefonica despre care fac vorbire cei doi agenti de paza, nu fost confirmata ulterior, nici in sensul de a se dovedi ca la data si ora indicata de cei doi, numitul ar fi purtat cel puțin convorbire telefonica, si daca da, care este sau care sunt numerele telefonice care l-au apelat sau pe care le- apelat si ulterior,in măsura in care titularii numerelor de telefon respective erau cunoscuți, care sunt persoanele cu care discutat la telefon.
In cursul nopții de 1/2. 12 2005, numitul, a susținut ca s- deplasat din nou in apropierea postului de paza, de la poarta de acces si unde se afla in serviciu si ca, in jurul orei23,45, ar fi auzit din nou cum acesta ar fi discutat la telefon cu persoana, căreia i-ar fi spus sa vina mai târziu, după plecarea controlului.
telefonica despre care fac vorbire agentul de paza, nu fost confirmata ulterior, in sensul de a se dovedi ca la data si ora indicata de acesta, numitul ar fi purtat cel puțin convorbire telefonica, si daca da, care este sau care sunt numerele telefonice care l-au apelat sau pe care le- apelat, si ulterior,in măsura in care titularii numerelor de telefon respective erau sau puteau fi cunoscuți, care sunt persoanele cu care discutat la telefon.
Este adevărat ca la dosar sunt depuse in probatoriu 2 foi ( filele 13 -14 ), pe care sunt reproduse mai multe fotografii ale unui aparat telefonic marca Nokia, si- care sunt redate fi înregistrate ca având loc in data de 02.12.2005, mai multe discuții telefonice cu un anume, insa acestea nu au fost reținute de instanța in probatoriul cauzei fiind înlăturate, pentru armatoarele motive:
- fotografiile nu au fost executate de organele judiciare competente sa strângă si administreze probele in cursul procesului penal, ci de persoane care nu aveau calitatea si competenta legala de întocmi sau efectua acte premergătoare de cercetare penala.
- nu rezulta cui aparține telefonul mobil fotografiat, daca aparține vreunuia dintre inculpați, de la cine fost ridicat aparatul pentru efectuarea fotografiilor, care este numărul de telefon utilizat de acesta, daca era cu abonament sau cartela ( acest lucru putând duce sau nu la identificare abonatului ), care sunt apeluri făcute si care sunt primite, daca au fost doar apeluri telefonice răspunde ( bip ) sau s- si răspuns la apel, in ce condiții si de cine au fost efectuate fotografiile, si unde se afla in prezent telefonul, aspecte care trebuia fi consemnate potrivit dispozițiilor legale, intr- procedura legala si corecta de administrare probelor.
- chiar si trecând peste aspectele precizate mai sus, in condițiile in care se susține, ca persoana sub numele de, este cel care realiza intermedierea dintre eventualul comparator al grâului si inculpatul, si ca cu acesta ar fi discutat inculpatul in discuția auzita de către, trebuie observat ca toate acele presupuse convorbiri telefonice dintre si, au loc, așa cum rezulta din planșele foto, începând cu ora 3,47 dimineața, si pana la orele 4,33 când, cel puțin teoretic, acțiunea agenților de paza fusese declanșata, iar inculpatul se afla in prezenta agenților de paza si conducerii unității, si pana la acea ora nu apare fi avut vreo legătura telefonica intre inculpat si numitul, si nici ca in jurul orei indicate de - 23,45 - inculpatul ar fi avut vreo convorbire telefonica, indiferent de persoana cu care discutat.
2. După ce au fost transportați la V, in dimineața respectiva si- zilele următoare, celor aflați in serviciu li s-au luat note explicative .
În acest sens, la dosar au fost depuse in proba, copii ale notelor explicative date de inculpata si restul personalului de serviciu din noaptea respectiva, precum si copii ale rapoartelor de eveniment întocmite de agenții care au participat la acțiunea de intervenție.
In ceea ce privește notele explicative date de inculpați si restul personalului de serviciu din noaptea respectiva, instanța nu le-a avut in vedere la soluționarea cauzei, înlăturându-le din probatoriu, întrucât, din punct de vedere strict al dreptului procesual penal, au fost luate in lipsa unei minime garanții legale respectării drepturilor procesuale ce se cuvin oricărei persoane bănuite de savarsirea unei fapte penale.
Sarcina dovedirii respectării drepturilor procesuale ale persoanelor bănuite de savarsirea de fapte penale revine organelor judiciare, prin obligațiile stabilite de legiuitor in sarcina acestora, si nu cel bănuit trebuie sa facă dovada încălcării acestor drepturi.
S-a avut in vedere faptul ca înaintea oricărei audieri, din punct de vedere al dreptului procesual penal, legiuitorul stabilit niște obligații in sarcina organului judiciar care, din punctul de vedere al celui bănuit, se prezintă sub forma unor elemente ale dreptului la apărare si garanții ale unui proces echitabil.
Mai mult decât atât, inculpații spun ca au fost încătușați si bătuți, si chiar amenințați cu pistolul, pentru recunoaște faptele.
Agenții din echipa de intervenție au negat ca ar fi folosit mijloace de imobilizare - cătușe -, ori arme, spunând ca nu au așa ceva in dotare.
Deși ancheta nu urmărit si nu trebuia sa urmărească acest aspect, din declarațiile martorilor răzbat, accidental, aspecte asupra modului in care s-au comportat agenții. Astfel, numitul, in declarația sa ( fila 18 ), agent de paza, in serviciu, in noaptea respectiva la postul 3, declara ca l- văzut, pe inculpatul, imobilizat de agenții de intervenție, avândcătușela mâini.
De asemenea, silozar de servici in seara respectiva, in declarația sa declara ca l- văzut, pe inculpatul, imobilizat de agenții de intervenite, avândcătasela mâini.
Si ceilalți martori au folosit in declarații termenul de imobilizat, face precizare expresa asupra modului cum s- realizat acest lucru. Chiar si așa zisa deplasare la V, pentru da note explicative, prezintă semne de îndoiala, referindu-se doar la faptul ca astfel de așa zisa obligație ar fi revenit agenților de paza, nu si silozarilor care nu erau sub nici un raport de subordonare fata de agenții de paza.
Este evident ca, prin acțiunea lor, agenții din echipa din intervenție, la dispoziția directa conducerii, prezente la fata locului, au urmărit sa se substituie organelor judiciare competente, pe care au omis le nunta, deși era mai mult decât evident ca acest lucru trebuia făcut.
In ceea ce privește rapoartele de eveniment date de agenții din echipa de intervenție:
La filele 128,130,131 fost depus, in copie, același raport de eveniment nr. 02 din 02.12.2005 si care s-a susținut fi dat de către agenții, si, insa el este semnat doar de, lipsind semnăturile celorlalți doi agenți, deși sunt trecuți ca autori.
Reținând ca raportul ar exprima punctul de vedere, cel puțin lui, constatam, ca acesta susține, ca in momentul in care s- apropiat de buncăr, găsit mașina, lângă care erau doi muncitori ai bazei, indica numele dar afirmând ca unul era angajat iar altul era zilier.
Din contractele de munca, depuse in copie rezulta ca era angajatul, iar era zilierul.
De reținut este faptul ca in raport nu se face in nici un fel, vorbire despre șoferul acelui camion,fie motivat de faptul ca era sau nu acolo, fie ca agenții nu l-au considerat fi implicat in sustragerea de, insa acest aspect a fost analizat de instanța, ulterior.
La fila 129, fost depus in copie, raportul de eveniment nr. 01 din 02.12.2005 si care se susține fi dat de către agenții, si insa el este semnat doar de, lipsind semnăturile celorlalți trei agenți deși au fost trecuți ca autori.
La fila 132 fost depus in copie, raportul de eveniment nr. 03 din 02.12.2005, si dat de către agentul ,care deși nu participat direct la acțiunea respectiva,fiind șofer pe mașina unității de intervenție si venind la baza, după intervenite, deja concluzionează, făcând vorbire de furtul doua rabe cu din interiorul unității, una care ar fi fost in baza, si una care ar fi așteptat afara, indica elementele care l-au condus la asemenea concluzie.
De altfel, declarațiile date de sunt contradictorii, de la declarație la alta, instanța a reținut câteva aspecte mai evidente: de la distanta de 100 auzit mașinile si pornind dispozitivul de încărcare, in timp ce acestea nu au fost auzite de agenții din celelalte posturi de paza sau intervenție; văzut pe cineva la poarta, deschizând-o, când intrat camionul, deși, care era in apropierea porții relatat ca plecase din post, lăsând poarta deschisa si acel camion intrat in unitate in lipsa acestuia; deși s- aflat in zona nu văzut pe părăsind postul de mai multe ori si venind in gara, dar văzut ce s- întâmplat la postul acestuia si- apropierea bazei.
În ceea ce- privește pe inculpații si:
Instanța a reținut faptul ca, in momentul când camionul intrat in baza, nu era in post fiind plecat peste liniile de cale ferata, in zona, si revenind ulterior, când, declanșase acțiunea de intervenție si acesta se afla la poarta, așteptându- pe agent.
Poarta de acces in baza era întredeschisa, fiind lăsata astfel de către.
Daca acțiunea inculpatului de întredeschide poarta de acces si de părăsi postul este sau nu rezultatul unei înțelegeri si hotărâri anterioare acestuia aflata in legătura cu pătrunderea camionului in baza, nu rezulta din materialul probator administrat, organele judiciare nedemonstrând faptul ca inculpatul acționat in baza unei înțelegeri prealabile cu șoferul de camion sau alta persoana intermediara.
Toate probele necesare si care ar fi putut dovedi legătura dintre acțiunea inculpatului si patrunderea camionului in baza lipsesc, respectiv: declarațiile celor doi șoferi de camion, declarațiile persoanei ce se susține ca intermediat afacerea - -, desfășurătorul convorbirilor telefonice pe care le-ar fi avut inculpatul in seara respectiva, cu toate elementele acestora relatate anterior de instanța.
Sustinerea ca inculpatul este implicat in sustragerea de se bazează doar pe rațiunea ca, fiind in postul de paza de la poarta, camionul n-ar fi putut intra decât cu știrea sa.
In condițiile in care s- stabilit ca, nu era in post când camionul pătruns in baza, este evident ca un astfel de raționament logic nu mai sta in picioare si trebuiesc administrate probe care sa susțină bănuiala ca inculpatul ar fi deschis poarta cu intenția de permite accesul camionului, si ca aceasta este rezultatul unei înțelegeri intre inculpat si alte persoane implicate in savarsirea faptei.
Instanța a reținut faptul ca singurul care perceput vizual, in mod direct, postul de paza al inculpatului, in noaptea de 1/2.12.2005, fost, si acesta declarat ca inculpatul părăsise postul când camionul pătruns in baza, declarația acestuia coroborându-se cu poziția inculpatului care susținut ca nu știut de intrarea in baza camionului, întrucât nu era in post.
Sustinerea numitului precum ca ar fi părăsit postul si s-ar fi deplasat in zona cu intenția de supraveghea zona pe timpul cat ar fi durat încărcarea camioanelor cu, este doar exprimare unei convingeri proprii acestuia, care, deși poate fi una posibila, reala, plauzibila, nu-si are susținere in probe, din punct de vedere judiciar, nici o proba administrata in cauza nefiind de natura forma aceasta convingere instanței.
Tot atât de posibil si plauzibil poate fi insa si sustinerea inculpatului, precum ca totul fost înscenare, pusa la cale de conducerea unității si menita a- determina sa- facă spune lucruri incriminatoare fata de conducerea bazei din acel moment, si ca camionul ar fi aparținut firmei - si fost introdus cu intenție, in lipsa sa in baza, si ca el nu are nici o implicare.
O astfel de susținere ar părea puțin ieșita din comun, in condițiile unui probatoriu amplu si bine administrat care sa lămurească toate aspectele cauzei si sa înlăture sustinerea inculpatului, dar dat fiind evenimentele care s-au succedat ulterior, instanța nu poate sa excludă, nici un dubiu.
Astfel sunt greu de explicat atitudini, acțiuni sau comportamente, care fac sa aducă mare umbra de îndoiala asupra celor întâmplate:
- deși agenții implicați in intervenție vorbesc de existenta a 2 camioane care s-ar fi apropiat de baza, din care unul ar fi rămas in apropierea bazei in așteptare, nimeni nu intervenit asupra acestuia din urma.
- deși nu era la poarta, si din probe nu rezulta ca primul camion ar fi fost așteptat si îndrumat in baza de cineva din interior, șoferul camionului se deplasează in interiorul bazei, singur, pana la locul de încărcare, pe distanta de aproximativ 200, in condițiile in care acesta nu ar fi cunoscut interiorul acesteia.
In momentul in care agenții si, împreuna cu intervin si se deplasează la buncăr găsesc lâna camion pe cei doi silozari si, si șoferul se urca in mașina, in cabina, refuzand sa coboare .
Deși șoferul are o atitudine de forța, de respingere, fata de acțiunea acelor agenți, si in mod normal ar fi fost si el, la fel de implicat in așa zisa sustragere de, agenții si sunt încătușați si duși la poarta, in timp ce șoferul camionului, după ce descărca presupusa cantitate de existenta in camion, esteindrumatsa meargă singur la poarta, sa tragă mașina in afara unității si sa aștepte.
Este de relevat faptul ca nici unul dintre agenții, si, in declarațiile lor, nu-l descriu si nu- privesc pe sofer ca participant la acțiunea de sustragere respectivei cantități de, si-si concentrează relatarea fata de cei doi silozari găsiți lângă mașina si, deși in mod normal ar fi fost la fel de implicat.
- cu ocazia unei confruntări intre si, realizate de organele de politie, ( fila 65, verso,) întrebat asupra celor întâmplate in data de 1/2/12/2005, face o precizare, importanta spune instanța care, coroborat cu atitudinea si comportamentul fata de persoana șoferului camionului pe tot parcursul incidentului, lăsa instanței impresia, bănuiala ca, cel puțin îl cunoștea pe șoferul camionului.
Astfel, declara ca: D- i- spus șoferului sa rămână in mașina,. .
- după ce si sunt imobilizați si conduși la poarta, șoferul, deși nu vrea sa coboare din mașina ( așa cum susține ), asculta dispozițiile acestuia si le executa, in sensul ca: se deplasează in baza, la cantar; se cântărește camionul; după care se merge si se descărca grâul intr-un depozit, cântărește din nou camionul gol, si apoi este îndrumat afara din baza.
S-a apreciat ca nu trebuie omis ceea ce declara in acest sens ( fila 56, 57 - verso): eu si seful meu am mers la camion, l-am tras la cantar, după care l- basculat, iar domnul i- spus șoferului sa scoată camionul in afara unității, iar după ce parchează, sa vina la biroul de la poarta .
Este evident că, daca ar fi fost vorba despre sustragere reala de atât cei doi silozari si, pe care agentii i-au găsit lângă mașina cat si șoferul camionului erau la fel de implicați, insa, explicație plauzibila, agenții acționează total diferit - pe si i-au imobilizat cu cătușe, iar pe șofer, îl îndruma sa se singur la poarta si sa vina ulterior singur la birou, in condițiile in care el s-ar fi închis in mașina si ar fi refuzat sa coboare.
Ba mai mult decât atât, nici unul dintre agenți nu reținut nr. de înmatriculare al camionului, singurul aspect precizat fiind acela ca ar fi avut nr. roșii de
se cunoaște motivul, nu s- încercat identificarea camionului, ulterior de către organele judiciare, prin stabili mai întâi, cate camioane de tipul, tonajul si marca respectiva, erau înscrise in circulație cu nr. provizorii - roșii - de B, si ulterior proceda la verificarea individuala fiecărui camion astfel stabilit, in raport cu data când avut loc fapta reclamata: cui aparțin, cine erau șoferii acestora, si unde s-au aflat in noaptea respectiva, ori daca vreunul sau mai multe astfel de camioane s-au aflat in mun. Bârlad, etc.- deși trimis pe șofer sa parcheze camionul in afara unității, admițându-se ca poarta ar fi rămas deschisa, nici unu dintre agenții prezenți la poarta nu a observat ieșirea camionului si nu i s- părut suspect ca acesta sa părăsească baza.
In ceea cel privește pe, instanța a constatat de asemeni serie de contradicții, inadvertente care nu fac decât sa pună sub semnul îndoielii cele întâmplate, si care profita inculpatului:
- deși inițial agentul, susținut, ca in momentul in care ajuns la punctul de încărcare, împreuna cu agenții si, i-au găsit lângă mașina, si pe ambii silozari si ( fila 130- raport de eveniment dat in data de 02.12.2005, fila 40 - declarație data in data de 12.01.2006, ambele la scurt timp după incident ), ulterior, intr- declarație data in prezenta aparitorului parții vătămate A, precizează ca - găsit numai pe, si nu pe ambii silozari, si nu lângă mașina, ci la sistemul de manevrare gurii de încărcare.
- agenții si in declarațiile lor in cursul urmăririi penale declara ca i-au găsit lângă mașina pe ambii silozari si, si ca seful lor, spus unuia dintre ei sa oprească încărcarea, indica numele vreunuia dintre ei.
Ulterior, in fata instanței, cei doi agenți si, își adaptează declarațiile pentru fi in acord cu cea sefului lor, si susțin ca de fapt la mașina ar fi fost găsit numai, si ca pe cel de-al doilea silozar l-ar fi scos dintr- camera alăturata.
Ce i-a determinat pe cei doi martori si, ca la aproape 1 an de la incident, amândoi, sa-si modifice declarațiile si sa se plieze pe relatarea susținută de, este posibil ca astfel sa se fi urmărit disculparea lui, si pe cale de consecința, susținerea unei acuzații fata de.
Agentul, declara chiar ca: cei doi silozari au recunoscut atunci ca furau cu camionul, ca le părea rău si ca au început sa plângă.
Ulterior, organele judiciare in loc sa lămurească contradicțiile din declarațiile date de, se fac ca- mai iau declarație acestuia, in data de 27.07.2006, care in fapt nu este altceva decât copiere cuvânt cu cuvânt declarației date anterior, scopul nefiind acela de aduce date si elemente probatorii suplimentare ci de da consistenta dosarului.
In apărarea sa, spune ca auzind zgomot afara, ieșit sa vadă ce se întâmpla si ca văzut un camion la buncăr, care era tras la încărcare, iar ca atunci când încercat sa vadă ce se întâmpla si cine venise cu camionul fost somat de către agenții de intervenție, si, sa stea pe loc, ulterior aceștia încătușându- si acuzându- de furt.
Situația de fapt prezentata de in apărare este la fel de posibila ca si varianta situației de fapt susținuta de cei trei agenți, si, insa din probatoriul administrat instanța nu poate infirma si nici confirma vreuna dintre acestea, din lipsa de probe, care sa dovedească, dubiu si urma de îndoiala ca una dintre variantele prezentate este cea reala.
In lamuri concret cele întâmplate, ar fi fost declarația șoferului acelui camion care se susține ca ar fi fost găsit la încărcare, pentru vedea cu cine luat legătura pentru încărcarea cu, cine dat drumul la dispozitivul de încărcare, daca erau implicați ambii silozari sau numai unul dintre ei, si care anume, precum si alte amănunte, dar astfel de proba nu exista.
total, materialul probator prezentat si care poate fi reținut spre analiza de instanța, este format din declarațiile agenților de intervenite, declarațiile celor bănuiți si câteva confruntări.
In cursul urmăririi penale, organele judiciare au efectuat si serie de percheziții domiciliare, care nu au scos in evidenta elemente utile cauzei.
La fila 12 din dosarul de urmărire penala a fost depus si un proces verbal privind cântărirea unei cantități de, care se susține ar fi fost încărcată in camion, proces verbal încheiat intre: si, de persoane care nu aveau calitatea si competenta legala de întocmi sau efectua acte premergătoare de cercetare penala, si nu de organele judiciare, așa cum ar fi fost normal, in condițiile si cu regulile prevăzute de lege, agentul, încercând astfel se substitui in atribuții organelor judiciare competente, dar prin acțiunea sa, nu făcut decât sa distrugă, in măsura in care aceasta existat cu adevărat, o proba importanta in cauza.
Este totuși de remarcat, ca deși, in practica uzuala unei astfel de operațiuni, ori de cate ori are loc cântărirea unui vehicul, este trecut nr. mașinii,greutatea acesteia încărcata si greutatea acesteia goala, insa toate aceste elemente nu exista, ci s- trecut doar concluzia finala - 5800 kg..
In condițiile celor susținute de inculpați, precum ca totul ar fi fost înscenare, nu este de neglijat nici aspectul daca acel camion ar fi fost gol la intrarea in baza sau era deja încărcat cu acea cantitate de insa evident se revine la depoziția șoferului acelui camion care insa lipsește, in condițiile menționate de instanța anterior.
. Probele inexistente:
in vedere atât probe pe care organele judiciare nu le-au mai putut administra datorita sesizării mult prea târziu, cat si pe cele care puteau fi efectuate dar nu au fost realizate: nu fost întocmit un proces verbal de constatare infracțiunii flagrante; nu fost întocmit un proces verbal de cercetare la fata locului; nu au fost întocmite planșe fotografice la locul faptei; nu fost întocmit un proces verbal de constatare a cantității de existente in camion; nu au fost identificate mijloacele de transport implicate - camioanele - si șoferii acestora, si nu au fost luate declarații acestor conducători auto, deși șoferii camioanelor apar ca participanți la savarsirea faptei, nu s-au efectuat cercetări fata de aceștia in aceasta calitate, cercetările limitându-se doar la agenții din posturi si silozari, nu s- stabilit cui aparțineau camioanele, cine i- trimis pe cei doi șoferi,cu cine comunicau ei - direct cu vreun inculpat sau prin intermediul altei persoane, ori au fost chemați de către cei care au organizat acțiunea, si cine le- spus când sa intre si ce sa facă, nu au fost solicitate si verificate desfășurătoare ale convorbirilor telefonice pe care inculpatul le-ar fi avut in cele doua nopți, care sunt numerele pe care le- apelat sau care l-au apelat, si sa se stabilească (in limita posibilităților ) identitatea persoanelor cu care discutat si daca acestea sunt implicate in cauza,nu s- verificat in teren daca era posibila interceptarea accidentala convorbirilor telefonice, care se susțin ca ar fi fost făcute de, nu s-a urmărit identificarea si audierea așa zisului intermediar, daca persoana la care face referire martorul, este una si aceeași persoana cu cel care ar apare in agenda telefonului fotografiat, precum si alte probe pe care activitatea curenta le-ar fi impus.
Toate aceste probe ar fi fost strict necesare pentru dovedi sau nu, urma de îndoiala implicarea celor doi inculpați in savarsirea faptei reținuta de organele judiciare in sarcina lor, iar elementele desprinse din probatoriul administrat sunt insuficiente pentru contura imagine, de ansamblu, precisa asupra celor ce s-au întâmplat cu adevărat.
Față de cele prezentate, instanța a apreciat ca, raportat la probatoriul insuficient existent in dosar, strict cu referire la fapta din data de 1 /2.12.2005, prezumția de nevinovăție inculpaților si nu fost înlăturata, ca exista mare îndoiala in ceea ce privește asupra celor întâmplate si a implicării inculpaților in savarsirea acestor fapte, motiv pentru care, instanța in temeiul art.11 pct.2 lit. a si art.10, lit. Cod procedură penala, a achitat pe inculpați cu privire la savarsirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 208 1, art. 209 1, lit. a, Cod penal, împotriva parții vătămate C A V.
ceea ce privește infracțiunea de furt, prev. de art. 208 1 Cod penal, împotriva parții vătămate C A V, reținută in sarcina inculpatului.
Cu ocazia audierilor, inculpatul recunoscut faptul ca in vara anului 2005 ar fi sustras 5 saci cu si pe care i-ar fi vândut unui de la din apropiere.
Cantitatea sustrasă s-a apreciat fi fost de 125 kg. în valoare de 40 lei, suma cu care partea vătămata s- constituit parte civila.
Ulterior fost audiat ( fila 115), care este cioban si deține in apropierea bazei, insa acesta arata ca nu cumpărat niciodată cereale de la cineva de la, susținând ca de cate ori avut nevoie cumpărat astfel de produse cu acte, depunând in acest sens acte in acest sens.
In lipsa oricărei alte probe si mergând doar pe recunoașterea inculpatului, organul judiciar pus in mișcare acțiunea penala si dispus trimiterea in judecata acestuia pentru fapta respectiva.
Potrivit art. 69 Cod procedură Penala - Declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Recunoașterea săvârșirii unei fapte de către inculpat nu este suficienta pentru condamnarea sa, mărturisirea neavand calitatea de " probelor " specific sistemului probelor formale, ci este necesar ca aceasta sa fie coroborata cu alte fapte sau împrejurări, care in prezenta cauza, strict legat de aceasta fapta, lipsesc.
Având in vedere ca inculparea lui pentru sustragerea celor 5 saci de s- făcut doar in baza recunoașterii facute de acesta si că mărturisirea sa nu poate fi coroborata cu alte fapte sau împrejurări, instanța, apreciind ca fapta nu exista in temeiul art.11 pct.2 lit.a si art.10, lit. Cod procedură penala,a achitat pe inculpat cu privire la savarsirea infracțiunii de furt, prev. de art. 208 1 Cod penal, împotriva părții vătămate C A
In temeiul art. 346 Cod procedură penala s-au respins pretențiile civile formulate de partea civila C A
In temeiul art. 192 Cod pr. Penala - Cheltuielile judiciare au rămas in sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și partea civilă - - V criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivația că în mod greșit instanța de fond a achitat inculpații și pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat avut privat, întrucât probatoriul administrat în cauză conturează clar vinovăția inculpaților.
Totodată, în mod greșit și în contradicție cu probele existente la dosarul cauzei a fost achitat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, în vara anului 2005.
Apelurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept -conform dispozițiilor art. 371 2 cod procedură penală -tribunalul a constatat că, în mod greșit și în contradicție cu materialul probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat că prezumția de nevinovăție a inculpaților și nu a fost înlăturată, existând o puternică îndoială cu privire la comiterea de către aceștia a tentativei la infracțiunea de furt calificat avut privat în noaptea de 1/2 decembrie 2005.
Probele administrate în cauză nu sunt contradictorii și insuficiente, cum se reține în hotărârea apelată ci, dimpotrivă, din coroborarea lor se desprinde concluzia clară că, în noaptea de 1 /2 decembrie 2005, inculpații au încercat să sustragă din punctul de lucru "" Bârlad, aparținând - "" - V, unde lucrau în calitate de silozar și respectiv agent de pază.
Activitatea infracțională a inculpaților a fost întreruptă de intervenția angajaților firmei de pază - ""- V -colegii inculpatului - care efectuau o acțiune de supraveghere a punctului de lucru "" Bârlad, ca urmare a unor informații referitoare la existența unor sustrageri de din locația respectivă.
Că aceste informații aveau o bază reală o demonstrează tocmai faptul că, după ce inculpatul a părăsit postul de pază și a ieșit din incinta punctului de lucru "" Bârlad lăsând intenționat poarta -a cărei pază trebuia să o asigure - deschisă, pe această poartă a intrat un autocamion, care s-a oprit la punctul de încărcare al buncărului de.
În momentele imediat următoare au intervenit agenții firmei de pază, care au constatat că în camionul respectiv se încărca, la maneta de încărcare aflându-se inculpatul -muncitorul silozar care era de serviciu în acea noapte.
Existența înțelegerii dintre cei doi inculpați rezultă atât din actele materiale -deschiderea porții și părăsirea postului de pază sub pretextul cumpărării de țigări, în condițiile în care inculpatul își mai părăsise postul și anterior, în cursul aceleiași nopți, cu aceeași motivație și pornirea dispozitivului de încărcare, urmată de supravegherea încărcării grâului în autocamion -precum și din depozițiile martorului, care a relatat că, în cursul nopții de 1/2 decembrie 2005, inculpatul a venit în două rânduri la și a discutat în șoaptă cu inculpatul.
de serviciu ale inculpatului erau complet diferite de cele ale inculpatului, care, de altfel a părăsit postul de pază pentru a purta aceste discuții.
Totodată, din depoziția martorului rezultă că, în noaptea respectivă inculpatul i-a cerut să meargă în spatele bazei și să-l țină de vorbă pe colegul lor, întrucât are o "manevră" de făcut.
Această "manevră" nu putea consta în cumpărarea țigărilor -cum s-a încercat să se susțină -ci desemna, cu siguranță, o activitate ilegală, cum ar fi sustragerea unor bunuri din unitate.
Martorul -audiat în cursul urmăririi penale precum și de instanța de apel -a relatat în mod constant că, la două zile după comiterea faptei a fost vizitat la locuința sa de către inculpatul, care era interesat să afle unde locuiește inculpatul. Cu această ocazie, inculpatul i-a relatat martorului că inculpatul l-a determinat să sustragă, împreună, din punctul de lucru "" Bârlad al - - V, cu ajutorul uni autocamion, fiind surprinși în timpul activității de sustragere de agenții firmei de pază.
Martorul a mai arătat că l-a condus pe inculpatul la locuința inculpatului și în aceste împrejurări inculpatul și-a exprimat regretul pentru fapta comisă.
Depozițiile celorlalți martori audiați în cauză -agenți de pază ce au fost antrenați în activitatea de supraveghere efectuată în acea noapte, precum și persoane din conducerea - - V și cea a - - V -se coroborează atât între ele cât și cu cele ale martorilor invocați anterior, cu celelalte probe administrate în cauză și conduc, în mod clar, la concluzia că, în noaptea de 1/2 decembrie 2005, inculpații și au încercat să sustragă din incinta punctului de lucru "" Bârlad din cadrul - - V.
Tribunalul a reținut că aceste depoziții nu sunt contradictorii, cum greșit a reținut prima instanță, ci eventualele inadvertențe provin din faptul că supravegherea s-a făcut din diverse puncte, pătrunderea în incinta unității a avut loc prin puncte și modalități diferite, fiecare percepând anumite momente ale împrejurărilor comiterii faptei.
Martorii și au declarat în mod constant că în preajma camionului în care se încărca se aflau doar inculpatul -la maneta de încărcare -și conducătorul autocamionului în cauză.
Faptul că, profitând de zarva creată în incinta unității, șoferul a plecat cu autocamionul, după descărcarea grâului, identificarea acestuia și a mijlocului de transport devenind astfel imposibilă, sau că sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut cu o întârziere de 12 zile -ceea ce a făcut imposibilă administrarea unor probe specifice acestui gen de infracțiuni - nu poate conduce la instalarea acelei stări de îndoială care să profite inculpaților, în condițiile în care, în cauză, există alte probe certe ce probează activitatea infracțională a celor doi inculpați.
Prin urmare tribunalul constată că prezumția de nevinovăție a inculpatului și a fost înlăturată de întreg probatoriul administrat în cauză și care conduce, fără echivoc, la concluzia că aceștia au încercat să sustragă în noaptea de 1 /2 decembrie 2005.
Cu privire la infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 1 Cod penal, comisă de inculpatul în vara anului 2005 și recunoscută de acesta, prima instanță a pronunțat o soluție corectă.
Potrivit dispozițiilor art. 63 2 Cod procedură penală "Probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului."
Totodată conform dispozițiilor art. 69 Cod procedură penală "Declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză."
Din examinarea ansamblului probator administrat în cauză rezultă că, depoziția inculpatului în sensul că, în cursul verii 2005 ar fi sustras 5 saci cu din punctul de lucru Bârlad al - "" - V, nu se coroborează cu nici una din probele existente la dosar, nici măcar cu faptul obiectiv al absenței grâului din gestiune, în formă fizică sau valorică, neexistând nici o dovadă în acest sens.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și partea civilă - - V împotriva sentinței penale nr. 116 din 12 februarie 2007 Judecătoriei Bârlad, care a fost desființată în parte, în latura penală.
Rejudecând, au fost condamnați inculpații pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat avut privat la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare de natură a asigura reeducarea acestora, cu reținerea dispozițiilor art. 74, 76 lit. c Cod penal, și aplicarea dispozițiile art. 81-83 Cod penal, art. 71, 64 lit. a teza a -II-a și b Cod penal și au fost menține celelalte dispoziții.
Potrivit dispozițiilor art. 191, 192 3 Cod procedură penală inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat pentru judecata la fond, iar cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul prev. de art. 38531 Cod procedură penală decizia Tribunalului Vasluia fost recurată de inculpații și, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că nu a comis tentativa la infracțiunea de furt calificat, este nevinovat și a cerut admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Iași și în rejudecare să fie menținută sentința pronunțată de Judecătoria Bârlad.
A mai precizat inculpatul că nu a recunoscut niciodată săvârșirea acestei fapte și că nu sunt probe de vinovăție împotriva sa.
În motivarea recursului său, inculpatul a susținut că nici împotriva sa nu sunt probe de vinovăție, nu a recunoscut săvârșirea faptelor și nu se justifică aplicarea pedepsei de 6 luni închisoare, așa cum a dispus Tribunalul Vaslui.
Inculpatul a mai precizat că este necunoscut cu antecedente penale și a cerut admiterea recursului promovat, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Vaslui și menținerea sentinței date de Judecătoria Bârlad.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că decizia pronunțată de Tribunalul Vaslui este legală și temeinică.
Așa cum a apreciat și prima instanță de control judiciar, probele ce au fost administrate în cauză nu sunt contradictorii și insuficiente, iar din coroborarea lor rezultă că în noaptea de .XII.2005, inculpații au în cercat să sustragă de la punctul de lucru "" Bârlad, aparținând "" - V, unde lucrau în calitate de silozar și respectiv agent de pază.
Activitatea infracțională a inculpaților a fost întreruptă de intervenția angajaților de la firma de pază care efectuau o activitate de supraveghere a punctului de lucru, întrucât primise informații privitoare la sustragerea unor cantități de din locația respectivă.
informațiilor deținute de organele de control judiciar a fost demonstrată de împrejurarea că după ce inculpatul a ieșit din incinta punctului de lucru "" -Bârlad, lăsând poarta deschisă, prin acel loc a intrat un autocamion care s-a oprit la punctul de încărcare a buncărului cu.
În momentul când au intervenit agenții de pază ai firmei, aceștia au constatat că în camionul respectiv se încărca, la maneta de încărcare aflându-se inculpatul - muncitor silozar care era de serviciu în acea noapte.
Din materialitatea faptelor desfășurate de inculpați: deschiderea porții și părăsirea postului de pază sub pretextul cumpărării de țigări, în condițiile în care inculpatul își mai părăsiseră postul în cursul aceleiași nopți și cu aceeași motivare, precum și pornirea dispozitivului de încărcare, urmată de supravegherea încărcării grâului în camion, dovedesc fără putință de tăgadă înțelegerea existentă între cei doi inculpați cu privire la săvârșirea faptei.
Nu lipsită de importanță este declarația martorului - în conținutul căreia a relatat că în noaptea de .XII.2005 inculpatul a venit în două rânduri la și a discutat cu coinculpatul, în șoaptă.
De asemenea, martorul a relatat că în noaptea respectivă, inculpatul i-a cerut să meargă în spatele bazei și să-l țină de vorbă pe colegul lor, întrucât au de făcut "o manevră"; aceast6ă manevră era cu siguranță, sustragerea acelei cantități de.
Aceeași situație de fapt mai rezultă și din depozițiile martorilor, și, toate conducând la concluzia că cei doi inculpați au comis cel puțin o tentativă la infracțiunea de furt calificat.
Din actele aflate la dosar rezultă în să că o cantitate însemnată de a fost deja încărcată în unul din cele două camioane, deci se realizase deposedarea părții civile, iar fapta aceasta realizează în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă consumată.
Cum Curtea de APEL IAȘIa fost investită doar cu recursurile celor doi inculpați și cum cu prilejul judecării recursului nu se poate crea o situație mai grea pentru cel ce a uzat de calea de atac întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 38581 Cod procedură penală, această problemă de drept nu va fi luată în discuție.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia deciziei pronunțate de Tribunalul Vaslui, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să fie respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații și.
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 38593 Cod procedură penală constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și dispozițiile art. 192 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGI
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.45/A din 28.02.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 150 lei, cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei onorariu de avocat oficiu care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
24.05.2008
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Scriminți Elena, Susanu Otilia
