Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 261/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 261
Ședința publică de la 08 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Susanu Otilia
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal având ca obiect "vătămare corporală din culpă (art.184 Cod penal)", promovat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.24/A din data de 06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent asistat de av., apărător ales, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen de judecată, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată pentru azi la cererea inculpatului recurent pentru a depune la dosar acte în circumstanțiere, că pentru acest termen de judecată partea vătămată intimată a depus la dosarul cauzei un înscris în cuprinsul căruia arată că nu se poate prezenta în instanță și că își menține declarațiile date în cauză până în prezente, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, dupa care:
Av. pentru inculpatul recurent arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat alte cereri, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că acesta a formulat recurs împotriva hotărârilor pronunțate în cauză de Judecătoria Bârlad și Tribunalul Vaslui pentru 2 motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin sentința penală pronunțată de instanța de fond inculpatul a fost sancționat cu amendă penală în cuantum de 1.200 ron pentru infracțiunea prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal cu referire la art. 74 șot. A,c și art. 76 lit. e Cod penal. Inculpatul a exercitat calea de atac a apelului împotriva acestei hotărâri, iar Tribunalul Vasluia respins apelul ca nefondat.
Criticile privind nelegalitatea și netemeinicia acestor hotărâri se referă la faptul că la urmărirea penală în cauză s-a făcut, printre alte probe, și o expertiză tehnică criminalistică(aflată la filele 25-30 dosar urmărire penală). Această expertiză a răspuns doar la 2 dintre cele 6 obiective stabilite de procuror. La momentul la care a fost discutată administrarea acestei probe inculpatul a solicitat ca obiectiv să se stabilească dacă față de dimanica și condițiile producerii accidentului, acorșarea victimei este culpa exclusivă a inculpatului, sau este o culpă concurentă a acestuia cu victima. A făcut aceste precizări pentru că instanța de fond, deși a solicitat să se răspundă și la acest obiectiv, nu a dat niciun răspuns, nici nu a motivat nepertinența, neconcludența acestui obiectiv, și, când dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 184 Cod penal, face aplicarea art. 74,76 Cod penal și aplică pedeapsa alternativă a amenzii, nu cea a închisorii.
În aceste condiții, consideră că însuși magistratul de la fond a fost convins de culpa celor doi în producerea accidentului, motiv pentru care consideră că soluția instanței de fond, ca și cea a instanței de control judiciarm sunt nelegale, și, sub acest aspect, solicită admiterea recursului promovat de inculpat, casarea celor două hotărâri cu reținerea cauzei spre rejudecare și efectuarea unui supliment de expertiză tehnică criminalistică care să răspundă și la obiectivul solicitat de inculpat.
Al doilea motiv de recurs se referă la nelegalitatea și netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului de instanța de fond, pedeapsă menținută de instanța de control judiciar. Față de toate probele administrare în cauză, și în acest sens se referă la probele științifice, la poziția constantă a inculpatului de recunoaștere a faptei atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, în cauză, faptei pentru care el a fost judecat și în baza căreia i s-a aplicat sancțiunea amenzii, îi lipsește un elemente constitutiv, respectiv latura subiectivă și sub acest aspect inculpatul nu are culpa prevăzută de art. 184 Cod penal în producerea accidentului.
Inculpatul nu a sesizat niciun un moment, și nici nu a fost înștiințat, deși erau multe persoane de față, că a acorșat partea vătămată. s-a făcut de remorcă, iar leziunile părții vătămate s-au observat mult după ce inculpatul a plecat, fără să știe că s-ar fi întâmplat ceva. Solicită admiterea acestui motiv de recurs, casarea hotărârilor recurate, și, în rejudecare, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul a invocă două motive de recurs, respectiv nelegalitatea și netemeinicia hotărârilor instanței de fond și a celei de apel. Apărătorul acestuia, nu întâmplător a evitat să explice situaia de fapt, pentru că s-ar fi înțeles un lucru esențial în culpa exclusivă a inculpatului. Astfel, arată că este vorba de doi conducători auto, colegi de serviciu, partea vătămată parchează în fața unei vulcanizări, iar inculpatul, care conducea un camion cu remorcă, vine și acroșează partea vătămată cu colțul remorcii. La infracțiunile din culpă trebuie avut în vedere raportul de cauzalitate, legătura dintre cauză și efect. În aceste condiții, se ridică întrebarea "care a fost legătura de caauzalitate dintre cauză și efect în această cauză?". Încălcarea dispozițiilor legale din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2000, deci încălcarea unei dispoziții legale care are drept consecință răspunderea penală a inculpatului.
Se consideră că inculpatul nu are nicio culpă în producerea accidentului. Consideră că nu poate fi reținută această susținere, în condițiile în care el conducea un camion cu remorcă, iar Regulamentul de aplicare a OUG 195/2000 prevede obligativitatea respectării, în aceste condiții, a unei anumite distanțe. Faptul că inculpatul susține că nu și-a dat seama că a acroșat partea vătămată, nu constituie un motiv de recurs.
În ceea ce privește netemeinicia, consideră că problema care se ridică este că fapta unui conducător auto care nu parchează regulamentar este o contravenție, ce trebuie sancționată de Poliția rutieră. Ca șofer profesionist, inculpatul a văzut vulcanizarea, a văzut că un coleg de-al său a coborât să rezolve o problemă la mașină, și trebuia să păstreze distanța legală. Apreciază că recursul inculpatului nu este fondat și solicită respingerea lui.
Av. pentru inculpatul recurent, solicitând cuvântul în replică, arată că referitor la susținerile reprezentantului Ministerului Public în sensul că întrucât autoturismul condus de partea vătămată nu era parcat regulamentar, fapta acestuia ce ar constitui o contravenție, invocă practica CEDO din 2007 care, la infracțiunile la legea circulației asimilează dispozițiile normative privind prezumția de nevinovăție, ca și pe cele penale. Din aceste considerente, pe baza probelor din dosar, a solicitat efectuarea suplimentului de expertiză în ipoteza în care se va admite primul motiv de recurs, pentru că apreciază că nici în această fază procesuală prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost respectată. Din această perspectivă trebuie să avem în vedere că suntem o țară membră și că trebuie respectată prezumția de nevinovăție, că trebuie aplicată legislația în materie.
Reprezentantul Ministerului Public, solicitând cuvântul, arată că trebuie să se refere și la suplimentul de expertiză solicitat de inculpat, referitor la dinamica producerii accidentului. Se ridică întrebarea dacă această expertiză era sau nu necesară în cauză, dacă era necesar să se stabilească viteza cu care se circula, urma de frânare, și nu era necesar, dar, "dacă s-a efectuat o astfel de expertiză, s-a efectuat și ". Consideră că nici nu trebuia administrată o astfel de probă, pentru că dinamica producerii accidentului este simplă: inculpatul a depășit autoturismul victimei fără a respecta distanța legală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că reprezentantul Ministerului Public spune adevărul. El este la prima abatere și știa cum să facă depășirea, însă a solicitat reconstituirea, pentru că la locul accidentului era gunoi, însă i s-a spus doar să scrie și să se aibă grijă ca victima să nu moară. Mașina era ieșită din revizuie. Când a fost oprit la T, el nu știa nimic de accidentarea victimei, a crezut că este oprit pentru că vor pui. Consideră că trebuia făcută o reconstituire.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 380 din 21 mai 2007 Judecătoriei Bârlads -a hotărât:
Condamnă pe inculpatul, la pedeapsa de 1200 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. "a-c", art. 76 lit. "e" Cod penal, împotriva părții vătămate .
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 ind. 1 Cod penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii.
Ia act că partea vătămată, nu mai are pretenții civile față de inculpat".
Instanța de fond a reținut:
"În ziua de 5.12.2005, partea vătămată se deplasa cu autocamionul cu numărul de înmatriculare B-99533 pe DE 581, iar pe raza comunei, acesta a oprit în dreptul unei vulcanizări, pe partea a drumului, pe direcția Bârlad-T, în afara părții carosabile.
În aceeași parcare, a ajuns și inculpatul, cu autocamionul cu care se deplasa, cu număr de înmatriculare -, la care avea atașată o remorcă cu nr. -. Inculpatul a parcat autoturismul său în partea a autocamionului condus de vătămat. După ce inculpatul și-a umflat o la vulcanizarea respectivă, s-a urcat la volanul autocamionului, cu intenția de a reintra în trafic, pe șoseaua ce duce spre
Când privit în oglinda laterală dreapta, a observat că între camionul său și cel aflat pe partea lui dreaptă se afla o persoană de sex masculin și s-a gândit că acesta este șoferul acelui autocamion care probabil vroia să se urce în cabină.
Inculpatul și-a îndreptat apoi intenția spre mașinile care circulau pe șosea, pentru a-și repune autocamionul în trafic.
Astfel, inculpatul nu a mai dat o importanță deosebită autocamionului aflat în dreapta sa și nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de acesta, motiv din care, l-a prins pe vătămatul ( care intenționa să se urce în cabină), între cabina acestuia și remorca autocamionului condus de inculpat.
Inculpatul și-a continuat drumul, neobservând că l-a accidentat pe vătămat, fiind ulterior depistat de organele de poliție, la intrarea în localitatea
În urma leziunilor suferite de partea vătămată, acestuia i-au fost necesare 35-40 zile îngrijiri medicale și i-a fost pusă în pericol viața.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 6/E din 09.01.2006 ( 21-22), a rezultat că: " a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturilor multiple arcuri costale postero- laterale- coaste - bilateral, cu hemopneumoterax, emifzem subcutanat consecutiv bilateral și insuficiență respiratorie acută " complicate cu empiem pleural bilateral și bronhopneumonie bazală stânga.
Leziunile au putut fi produse prin lovire cu și de obiecte contondente, posibil comprimare între două planuri, în condițiile unui accident de circulație. Au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale de la data producerii. Leziunile au pus în primejdie viața victimei.
Examenul pneumologic de specialitate nu a evidențiat leziuni sechelare prevăzute de art. 182 Cod penal, susnumitul prezentând păstrarea capacității de muncă"
În cauză, s-a efectuat o expertiză criminalistică (nr. 234/16.11.2006 25-30) în care s-a reținut că inculpatul a ales varianta de a trece prin partea a autocamionului Scania - condus de partea vătămată și de a intra pe carosabil prin fața acestuia.
Manevra respectivă era permisă, spațiul era suficient, însă inculpatul nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de autocamionul de pe lângă care a trecut și nici nu a urmărit (potrivit declarațiilor sale) în oglinda din dreapta, traiectoria remorcii, deși a observat că este o persoană între cele două autocamioane.
Chiar inculpatul declară: " am văzut un, care era șoferul autocamionului și cred că acesta intenționa să intre în cabină." ( 63/65).
În aceste condiții, remorca autocamionului R s-a apropiat foarte mult de cabina autocamionului SCANIA, strivindu-l pe vătămat.
Concluziile expertize sunt că:" numitul putea cu siguranță, preveni producerea accidentului, dacă ar fi păstrat distanță laterală suficientă față de autovehiculul pe lângă care a trecut, existând destul spațiu pentru efectuarea manevrei în siguranță.
Numitul nu putea preveni sau evita producerea accidentului, întrucât acesta se afla lângă cabină, neavând cum anticipa că celălalt conducător auto nu va urmări în oglinda retrovizoare traiectoria remorcii".
Astfel, inculpatul nu a respectat dispozițiile legale care prevăd că: " conducătorul de vehicul care intenționează să pornească de pe loc sau să oprească, să întoarcă, să iasă dintr-un rând de vehicule staționate sau să intre într-un asemenea rând, să vireze spre dreapta sau spre stânga pentru schimbarea benzii ori direcției de deplasare sau să meargă înapoi, este obligat să efectueze aceste manevre numai după ce semnalizat și s-a asigurat că o poate face fără a pune în pericol participanții la trafic care îl urmează, ori cu care urmează să se întâlnească, ținând seama de poziția, direcția și viteza acestora".
Deși inculpatul susținut ca incidentul nu s-ar fi datorat acțiunii sale, si ca s-ar fi datorat faptului ca puntea spate remorcii ar fi rămas blocata, si ca datorita acestei blocări, ar fi mers înfrânata, si ar fi alunecat in lateral, ducând astfel la acroșarea vătămatului, acest aspect nu a fost reținut de către instanța, nefiind susținut de probatoriul din dosar.
Astfel, s- constatat că atât camionul cat si remorca erau, cu inspecția tehnica periodica la zi, si nu s-au reținut/constat defecțiuni care sa fi intervenit in funcționarea acestora, in momentul prealabil incidentului.
De asemenea, instanța a reținut din planșele foto, depuse de organele judiciare, ca terenul pe care s- efectuat deplasarea, era noroios, si ca s-au putut consemna in proba, urmele lăsate de camion si remorca, pe timpul deplasării.
Astfel s- constatat ca nu poate fi reținută varianta blocării roților si derapării in lateral remorcii, urmele lăsate pe sol demonstrând ca rotile s-au deplasat liber, lipsind urmele specifice unei roti blocate si care ar fi alunecat pe noroi in lateral, așa cum s- susținut in apărare.
Partea vătămată și- recuperat integral prejudiciul, nemaiavând pretenții față de inculpat.
Spitalul de Adulți Bârlad si Spitalul de Pneumoftiologie I, nu s-au constituit părți civile in prezenta cauza, împotriva inculpatului.
Situația de fapt prezentata mai sus a fost reținuta de instanța de fond, așa cum ea rezulta din declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fata locului, proces verbal de reconstituire, actele medicale, planșele foto, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului.
Potrivit art. 182 alin. 1 Cod penal - Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepsește cu închisoare.
Potrivit art. 182 alin. 2 Cod penal - Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei, pedeapsa este închisoarea.
Potrivit art. 184 alin. 2 Cod penal - Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Potrivit art. 184 alin. 4 Cod penal - Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Față de situația de fapt reținută mai sus și textul de lege arătat, instanța a apreciat că a fost dovedită săvârșirea de către inculpat, cu vinovăție, a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal și a aplicat inculpatului o pedeapsă cu amendă, la individualizare instanța având în vedere: gradul de pericol social al faptei săvârșite, lipsa antecedentelor penale, recuperarea prejudiciului, atitudinea sinceră, persoana și conduita făptuitorului.
Instanța a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 ind. 1 Cod penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii".
Prin decizia penală 24/A a Tribunalului Vasluis -a decis:
"Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 380/21.05.2007 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține".
Tribunalul Vasluia reținut:
"Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală motivat de faptul că a fost trimis în judecată pentru o faptă care nu i-a fost adusă la cunoștință ca învinuire, pentru care nu a fost începută urmărirea penală și în raport cu care nu i-a fost respectat dreptul la apărare în sensul că s-a început urmărirea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 Cod penal iar ulterior a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, încadrarea juridică nefiind-i adusă la cunoștință și neprezentându-i se materialul de urmărire penală.
Mai pretinde inculpatul prin apărător că se impune admiterea apelului și desființarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pune în discuție neregularitatea actului de sesizare întrucât la primirea dosarului instanța de fond nu a verificat legalitatea actului de sesizare.
Inculpatul formulează și un alt motiv de apel solicitând un supliment la raportul de expertiză care să concluzioneze dacă blocarea punții spate la remorca vehiculului condus de el constituie cază de producere a accidentului care nu putea fi prevăzută.
În final, inculpatul solicită ca în cazul în care nu vor fi primite motivele anterioare de apel, să se aibă în vedere gradul concret de pericol social al faptei și să se dispună achitarea lui pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. "b" ind. 1 Cod procedură penală cu aplicarea unei amenzi administrative, faptei săvârșite de el lipsindu-i un elemente esențial și anume vinovăția.
Apelul inculpatului este nefundat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului în raport cu motivele invocate precum și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul constată că în mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă în forma prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 cod penal pentru care s-au reținut și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. "a și c" Cod penal cu consecințele prevăzute de art. 76 lit. "e" Cod penal.
Susținerile din motivele de apel cum că urmărirea penală a fost începută pentru o faptă și a fost trimis în judecată pentru o altă faptă pentru care nu i-a fost adusă la cunoștință învinuirea nu sunt reale, dovedind chiar rea credință din partea inculpatului. Este adevărat că lucrători din cadrul Poliției municipiul Bârlad au dispus începerea urmăririi penale împotriva inculpatului la 20.12.2006 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. 2 Cod penal, însă în aceeași zi prin rezoluția procurorului de confirmare a începerii urmăririi penale s- dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
La 05 ianuarie 2007 când a dat prima declarație ca învinuit în fața procurorului a declarat că a luat cunoștință de învinuirea ce i se aduce, pedeapsa prevăzută de lege, limitele de pedeapsă,dreptul de a avea un apărător,încadrarea juridică stabilită de procuror fiind cea de mai sus. După audierea sa în calitate de învinuit, în aceeași zi inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală și a semnat procesul - verbal încheiat în acest sens de procuror, ocazie cu care nu a solicitat alte probe în apărare.
Așa fiind susținerile inculpatului cum că hotărârea ar fi nelegală pe motiv că nu i-a fost adusă la cunoștință învinuirea sunt fabulații contrazise de actele dosarului și se impune respingerea lor.
Se mai impune precizarea că în cauză s-a efectuat o expertiză criminalistică de către Laboratorul de Expertiză Interjudețean I care a concluzionat că inculpatul putea cu siguranță producerea accidentului dacă ar fi păstrat distanța laterală suficientă față de autovehiculul pe lângă care a trecut.
De menționat că la momentul producerii accidentului în data de 05.12.2005 cu ocazia încheierii procesului verbal de cercetare a locului accidentului, inculpatul prezent la efectuarea primelor cercetări nu a făcut nici o afirmație din care să rezulte că accidentul s-ar fi produs ca urmare a blocării punții spate a remorcii cu consecința derapajului vehiculului, aspect care nu se constată nici din fotografiile judiciare efectuate la locul accidentului în acea zi.
Nici în tot cursul urmăririi penale și nici cu ocazia cercetării judecătorești la instanța de fond, inculpatul nu a afirmat vreodată că la pornirea de pe loc ar fi constatat blocarea punții spate a remorcii atașate vehiculului condus de el.
Toate aceste împrejurări au determinat instanța de apel să respingă ca nepertinentă, neconcludentă și inutilă la corecta soluționare a cauzei cererea inculpatului apelant de efectuare a unui supliment de expertiză.
Nefondat este și motivul de apel formulat de inculpat prin care prin care se solicită aplicarea unei amenzi administrative prevăzută de art. 18 ind.1 cod penal, invocându-se însă ca temei juridic lipsa vinovăției sale la producerea accidentului.
Din probele dosarului rezultă în mod neîndoielnic că inculpatul a comis fapta cu vinovăție sub forma culpei fără prevedere, astfel că în cauză în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, neputându-se face aplicarea nici a dispozițiile art. 10 lit. "b" ind. 1 Cod procedură penală care să atragă achitarea inculpatului conf. art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală întrucât accidentul ce a avut drept consecință vătămarea destul de gravă a numitului care a necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale și punerea în primejdie a vieții victimei nu poate fi catalogat drept o faptă care prin conținutul ei concret să fie în mod vădit lipsit de importanță și să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni".
În termen legal inculpatul a recurat decizia penală sus menționată, criticând-o, solicitând achitarea sa în baza dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. "d, e" Cod penal, invocând cazul fortuit în producerea evenimentului rutier.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond prin prisma motivelor invocate de recurent, al limitelor procesuale, instanța de control judiciar constată următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2,4 Cod penal.
Realizând o justă administrare probatorie raportat la probele ce au constituit actul de sesizare al instanței, instanța de fond a reținut în mor legal situația de fapt rezultată:
- în ziua de 05.12.2005 inculpatul conducea autocamionul cu remorcă pe care l-a parcat în partea a unui autocamion condus de partea vătămată.
După ce inculpatul și-a umflat o la vulcanizarea respectivă, s-a urcat la volanul autocamionului, cu intenția de a reintra în trafic, pe șoseaua ce duce spre
Când privit în oglinda laterală dreapta, a observat că între camionul său și cel aflat pe partea lui dreaptă se afla o persoană de sex masculin și s-a gândit că acesta este șoferul acelui autocamion care probabil vroia să se urce în cabină.
Inculpatul și-a îndreptat apoi intenția spre mașinile care circulau pe șosea, pentru a-și repune autocamionul în trafic.
Astfel, inculpatul nu a mai dat o importanță deosebită autocamionului aflat în dreapta sa și nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de acesta, motiv din care, l-a prins pe vătămatul ( care intenționa să se urce în cabină), între cabina acestuia și remorca autocamionului condus de inculpat.
Urmare a acțiunii inculpatului, partea vătămată a fost accidentată, necesitând un nr. de 35-40 zile îngrijiri medicale, fiindu-i pusă în pericol viața (conform raportului de expertiză medico-legală nr. 6/E din 09.01.2006).
Această situație de fapt nu a fost contestată de inculpat.
Urmare a expertizei criminalistice efectuate în cauză s-au reținut următoarele aspecte:
- manevra efectuată de inculpat era permisă, spațiul era suficient, însă inculpatul nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de autocamionul de pe lângă care a trecut și nici nu a urmărit (potrivit declarațiilor sale) în oglinda din dreapta, traiectoria remorcii, deși a observat că este o persoană între cele două autocamioane.
Inculpatul putea cu siguranță, preveni producerea accidentului, dacă ar fi păstrat distanță laterală suficientă față de autovehiculul pe lângă care a trecut, existând destul spațiu pentru efectuarea manevrei în siguranță.
Numitul nu putea preveni sau evita producerea accidentului, întrucât acesta se afla lângă cabină, neavând cum anticipa că celălalt conducător auto nu va urmări în oglinda retrovizoare traiectoria remorcii".
Existența "cazului fortuit" invocat de inculpat nu s-a conturat în nici un moment ci, dimpotrivă, a rezultat cert că inculpatul nu a respectat dispozițiile legale care prevăd că: "conducătorul de vehicul care intenționează să pornească de pe loc sau să oprească, să întoarcă, să iasă dintr-un rând de vehicule staționate sau să intre într-un asemenea rând, să vireze spre dreapta sau spre stânga pentru schimbarea benzii ori direcției de deplasare sau să meargă înapoi, este obligat să efectueze aceste manevre numai după ce semnalizat și s-a asigurat că o poate face fără a pune în pericol participanții la trafic care îl urmează, ori cu care urmează să se întâlnească, ținând seama de poziția, direcția și viteza acestora".
Raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, cât și cele personale ale inculpatului, constatându-se indubitabil vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa amenzii penale.
De asemenea, din probele dosarului rezultă în mod neîndoielnic că inculpatul a comis fapta cu vinovăție sub forma culpei fără prevedere, astfel că în cauză în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, neputându-se face aplicarea nici a dispozițiile art. 10 lit. "b" ind. 1 Cod procedură penală care să atragă achitarea inculpatului conf. art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală întrucât accidentul ce a avut drept consecință vătămarea destul de gravă a numitului care a necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale și punerea în primejdie a vieții victimei nu poate fi catalogat drept o faptă care prin conținutul ei concret să fie în mod vădit lipsit de importanță și să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni".
În considerarea tuturor aspectelor expuse (de fapt și drept constatate legal și temeinic de instanța de fond și de apel), instanța de recurs constată nefondat recursul inculpatului astfel încât recursul va fi respins ca nefondat în baza dispozițiilor art. 38515lit. "b" Cod procedură penală.
Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare statului, în baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 24/A din 06.02.2008 a Tribunalului Vaslui, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 mai 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red,
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:,
-
26.05.2008
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Scriminți Elena, Susanu Otilia
