Furtul (art.208 cod penal). Decizia 320/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI.
Dosar nr-
Decizia nr.320
Ședința publică din data de 06 mai 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul,
Fiul lui și, născut la data de 08 mai 1959, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.19/23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.1252/27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, prin care inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.05.1972 în comuna, județul P, domiciliat în comuna, nr.249, județul P, a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a b Cod penal, art. 74, 76 și 80 Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata prev. de art.71 Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 06.02.2008 - la zi.
Prin aceeași hotărâre, în baza art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit.a și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal inculpatul, fiul lui și, născut la data de 8 mai 1959, deținut în Penitenciarul Mărgineni, a fost condamnat la 4 ani închisoare.
În baza disp. art. 61 alin.1 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 951 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2821/2001 a Judecătoriei Ploiești și s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 06.02.2008 - la zi.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții civile A - România - Grup M - Gaf ost acoperit integral prin restituire.
În baza art. 118 lit.b Cod penal s-a confiscat de la inculpați instalația artizanală folosită la săvârșirea faptei.
În baza art. 191 Cod pr.penală inculpatul a fost obligat să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare iar inculpatul a fost obligat să plătească statului 400 lei cu același titlu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.1340/2009, lipsind intimata-parte vătămată SC SA - ROMÂNIA - GRUP M - G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Avocat depune la dosar un memoriu din partea recurentului-inculpat și declară că nu are excepții sau cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu sunt alte chestiuni prealabile de discutat și consideră cauza în stare de judecată.
Constatând că nu mai sunt excepții și nici alte chestiuni prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat critică decizia penală nr.19/23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care i s-a respins apelul declarat împotriva sentinței penale nr.1252/27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin hotărârea instanței de fond inculpatul a fost condamnată la o pedeapsă de 4 ani cu executare în regim privativ de libertate.
Consideră inculpatul că pedeapsa aplicată de prima instanță, pedeapsă menținută de instanța de apel este prea mare raportat la fapta săvârșită și prejudiciul recuperat în totalitate.
Un alt motiv pentru care inculpatul critică soluția primei instanțe se referă la faptul că nu a beneficiat de egalitate de tratament cu coinculpatul care de fapt a fost autorul moral al faptei. Acestuia i s-a aplicat o pedeapsă de numai un an și 6 luni închisoare pentru aceeași faptă.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond, pentru egalitate de tratament, reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului-recurent la minimul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penală nr.19/23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care i s-a respins apelul declarat împotriva sentinței penale nr.1252/27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni.
Cele două hotărâri sunt legale și temeinice, iar pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt, în stare de recidivă, a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 penal și reprezintă minimul prevăzut de lege.
Inculpatul-recurent are în antecedență săvârșirea unor fapte de furt și de aceea, în mod corect s-a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat.
Consideră că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei.
Recurentul-inculpat având ultimul cuvânt, declară că nu a comis fapta de furt, se consideră nevinovat. Susține că muncea la și acesta l-a rugat să-l ajute la încărcat. respectiv era un rezid, care după ce era păstrat o perioadă de 1 an se arunca. Era acolo o persoană numită "nea " care i-a spus că produsul acela poate fi luat de oricine.
Învederează că are în întreținere 4 copii minori, mama este bolnavă de cancer și a luat acel produs pentru că îl folosea drept combustibil și astfel încălzea locuința. Recunoaște că anterior a săvârșit alte fapte de furt, dar furt de mașini iar pentru acele fapte a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 1252/27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr-, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.05.1972, deținut în Penitenciarul Mărgineni, a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 rap. la art.209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a b Cod penal, art. 74, 76 și 80 Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata prev. de art.71 Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 06.02.2008 - la zi.
Prin aceeași hotărâre, în baza art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit.a și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 8.05.1959 în P, domiciliat în comuna, sat, nr.592, județ P, la pedeapsa 4 ani închisoare.
În baza disp. art. 61 alin.1 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 951 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2821/2001 a Judecătoriei Ploiești și contopindu-se acest rest cu pedeapsa aplicată, s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
A fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 06.02.2008 - la zi.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții civile A - România - Grup M - Gaf ost acoperit integral prin restituire.
În baza art. 118 lit.b Cod penal s-a confiscat de la inculpați instalația artizanală folosită la săvârșirea faptei.
În baza art. 191 Cod pr.penală inculpatul a fost obligat să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare iar inculpatul a fost obligat să plătească statului 400 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că la data de 06.02.2008, cei doi inculpați și s-au deplasat în zona pe raza municipiului M, în vederea sustragerii de produs petrolier.
Cei doi inculpați și-au însușit fără drept cantitatea de 1000 litri produs petrolier, din patrimoniul părții vătămate SA.- EP România- Grup M, producând un prejudiciu în valoare de 1.355,86 lei, pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, întrucât acest prejudiciu a fost acoperit.
În concret, s-a reținut că ajunși în zona respectivă, în jurul orelor 17,00 cei doi inculpați au atașat o instalație improvizată compusă din pompă și 2 furtune și au umplut un recipient din plastic cu capacitate de 1000 litri pe care l-au încărcat într-un autoturism cu număr de înmatriculare B-36-.
Cei doi inculpați au plecat apoi și au fost surprinși în trafic pe ruta M - G -, lucrătorii de poliție care au oprit în trafic autovehiculul pe raza localității, constatând că inculpații nu au putut justifica cu documente legale sustragerea produsului petrolier.
Prima instanță a înlăturat ca nesincere declarațiile inculpatului din cursul cercetării judecătorești, prin care acesta a negat săvârșirea faptei, constatând că acestea sunt contrazise atât de propriile declarații ale inculpatului, date imediat după săvârșirea faptei, cât și de declarațiile coinculpatului și de depozițiile celor doi martori din acte audiați în cauză.
De asemenea, s-a constatat că în ce privește calitatea produsului petrolier, elocvente sunt concluziile raportului de expertiză tehnico-judiciară nr.139/09.04.2008 și analizele fizico chimice întocmite de SC SA B, pe baza cărora s-a stabilit că obiectul material al sustragerii este într-adevăr un produs petrolier chiar dacă nu este finit.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere pe de o parte disp. art. 37 lit.b Cod penal, întrucât fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, după executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 518/2004 a Tribunalului Prahova, iar pe de altă parte disp. art. 74, 76 Cod penal întrucât acesta a fost cooperant și sincer pe tot parcursul procesului penal, iar din probele în circumstanțiere administrate la propunerea sa a rezultat că este cunoscut în comunitatea în care trăiește ca o persoană liniștită, cu o situație materială precară.
În ceea ce-l privește pe inculpatul instanța de fond a reținut că acesta a avut un comportament necooperant pe parcursul procesului penal, schimbându-și declarațiile și tergiversând aflarea adevărului. S-au avut totodată în vedere - în privința inculpatului - și disp. art. 37 lit.a Cod penal fapta din prezentul dosar fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2821/2001 a Judecătoriei Ploiești.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând într-un prim motiv de apel, că nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea de furt de produse petroliere, deoarece substanța petrolieră găsită de organele de poliție în autoturismul, era un reziduu petrolier fără valoare, cumpărat de inculpatul de la o anume persoană cunoscută drept " nea ". Inculpatul a susținut că obișnuia să muncească la acea persoană pentru a i se da și lui asemenea reziduuri petroliere folosite în propria gospodărie.
C de-al doilea motiv de apel vizează individualizarea pedepsei, inculpatul susținând că pedeapsa aplicată lui, în cuantum de 4 ani închisoare, este mult prea aspră în comparație cu pedeapsa aplicată celuilalt inculpat care deși a fost inițiatorul acțiunii infracționale și-a folosit propriile instrumente pentru sustragerea produsului petrolier, a primit o pedeapsă în cuantum de numai un an și 6 luni închisoare.
În concret, apelantul - inculpat a susținut că inițiativa săvârșirii faptei a aparținut inculpatului, că la acel moment el nu avea reprezentarea faptului că printr-o asemenea activitate comite o infracțiune, că ustensilele folosite aparțineau unei alte persoane pe nume, că folosea acele reziduuri la foc.
Prin decizia penală nr.19/23 februarie 2009 Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1252/27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Moreni, reținând că în mod corect, instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite de cei doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin.1 lit.a și alin.3 lit.a Cod penal, încadrare juridică corect stabilită, inclusiv prin incidența art.37 lit.a penal, în raport de pedeapsa aplicată anterior apelantului.
Astfel, s-a observat că situația de fapt și vinovăția apelantului-inculpat sunt confirmate de probele administrate, iar poziția oscilantă a apelantului este contrazisă de toate aceste mijloace de probă.
Tribunalul a mai apreciat că instanța de fond a realizat o corectă individualizare judiciară a pedepselor aplicând fiecărui inculpat pedepse în cuantum corespunzător datelor caracteristice fiecăruia, pentru apelantul - inculpat, făcându-se în mod justificat aplicarea disp. art.61 alin.1 Cod penal, vizând revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 951 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2821/2001 a Judecătoriei Ploiești.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând pe de o parte că nu se face vinovat de săvârșirea faptei deduse judecății deoarece a participat doar la transportul produsului petrolier, în beneficiul unei alte persoane indicată ca fiind "nea ", fără a avea cunoștință de faptul că produsul petrolier era sustras și fără a avea reprezentarea că în acest mod săvârșește o faptă prevăzută de legea penală.
O altă critică se referă la greșita individualizare a sancțiunii aplicate, recurentul susținând faptul că nu a beneficiat de egalitate de tratament cu coinculpatul care de fapt a fost autorul moral al faptei și căruia i s-a aplicat o pedeapsă de numai un an și 6 luni închisoare pentru aceeași faptă.
Curtea examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr. penală constată că recursul inculpatului este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care recurentul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege, de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere: procesele-verbale de constatare a infracțiunii, cele de cercetare la fața locului și cele de reconstituire, însoțite de planșele fotografice demonstrative (toate încheiate de lucrătorii de poliție), procesul-verbal de ridicare a probelor și contra probelor produsului petrolier sustras, însoțit de buletinul de analiză și de raportul de expertiză tehnico-judiciară întocmit de expert, în cursul urmăririi penale, depozițiile martorilor și, analizele fizico-chimice ale produsului petrolier sustras, întocmite de SC SA B, declarațiile inculpatului-recurent și cele ale coinculpatului, adresele emise de partea civilă, fișele de cazier judiciar ale inculpaților.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod judicios s-a reținut și rezultă că la data de 06.02.2008, în jurul orelor 17,00 recurentul împreună cu coinculpatul, folosind o instalație improvizată compusă din pompă și 2 furtune, și-au însușit fără drept cantitatea de 1000 litri produs petrolier, dintr-un decantor aparținând părții civile SA - EP România- Grup M, pe care au depozitat-o într-un recipient ce a fost transportat într-un autoturism aparținând altei persoane.
Prejudiciul produs părții civile are valoarea de 1.355,86 lei și a fost acoperit în totalitate prin restituire, întrucât inculpații au fost surprinși în timp ce se deplasau în trafic cu autovehiculul respectiv, neputând justifica proveniența bunului, astfel încât în cauză au fost declanșate cercetările.
În mod judicios instanțele anterioare au înlăturat ca neconforme realității apărările inculpatului recurent, observându-se că acestea sunt contrazise atât de propriile declarații ale recurentului (date imediat după surprinderea sa de lucrătorii de poliție, dar și în fața procurorului) prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei (filele 72 - 74 și fila 141 dosar urmărire penală)) cât și de declarațiile coinculpatului, coroborate cu toate celelalte mijloace de probă expuse mai sus.
Susținerile aceluiași recurent în legătură cu lipsa de valoare economică a bunului sustras, sunt infirmate de rezultatele analizelor fizico-chimice de laborator, de adresele eliberate de partea civilă, cât și de concluziile expertizei tehnice judiciare în specialitatea petrol și gaze (filele 33-39 dosar urmărire penală), potrivit căreia produsul petrolier găsit asupra celor doi inculpați reprezintă un produs petrolier, chiar dacă acesta nu are formă finită, fiind în concret, un reziduu petrolier care nu se comercializează, aspect care justifică probabil și valoarea scăzută a acestuia.
Așa fiind, criticile recurentului privitoare la greșita sa condamnare, dat fiind lipsa laturii subiective intenționale, sunt apreciate ca nefondate, câtă vreme toate mijloacele de probă enumerate confirmă participația inculpatului în modalitatea descrisă mai sus, soluția de condamnare fiind astfel legală, ca de altfel și încadrarea juridică a faptei.
Cea de a doua critică a recurentului, vizând greșita individualizare a sancțiunii este însă fondată pentru următoarele considerente:
Este adevărat că fapta dedusă judecății a fost comisă de recurent sub forma unei pluralități infracționale, reprezentată de recidiva post executorie, prev. de art.37 lit."a" cod penal, al cărei prim termen îl constituie pedeapsa anterioară de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2821/16.10.2001 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr.508/15.04.2002 a Curții de Apel Ploiești, în executarea căreia a fost arestat la 28.04.2001 și liberat condiționat la 18.09.2007, având un rest neexecutat de pedeapsă de 951 zile închisoare, care nu a fost împlinit până la data săvârșirii infracțiunii deduse judecății.
Este în egală măsură real că, în fișa de cazier judiciar a recurentului, figurează multiple alte condamnări, anterior săvârșirii faptei ce constituie primul termen al recidivei, condamnări care conferă acestuia statutul de multiplu recidivist, în contextul comiterii de fapte infracționale de același gen cu prezenta (a se vedea fișa de cazier judiciar de la fila 77 dosar urmărire penală).
Însă, așa cum se observă și în sarcina celuilalt inculpat a fost reținută pluralitatea infracțională sub forma recidivei, chiar dacă aceasta îmbracă forma recidivei postexecutorii și nu postcondamnatorii.
Totodată, și în fișa de cazier judiciar a acestuia (fila 63 dosar urmărire penală) figurează multiple alte condamnări pentru săvârșirea unor fapte de același gen, astfel încât, antecedentele penale ale celor 2 participanți la săvârșirea acestei fapte, îi plasează pe aceștia într-o poziție de similaritate în raport de incidența încălcărilor anterioare ale legii penale.
În această situație, Curtea observă evidenta disproporție între pedepsele aplicate celor doi autori ai aceleiași fapte, în sensul că recurentului i-a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, iar inculpatului i-a fost aplicată, prin efectul art.74 și art.76 penal, pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
O atare modalitate de individualizare judiciară a pedepselor nu poate fi conformă dispozițiilor art.52 și art.72 penal, și nici dispozițiilor înscrise în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, câtă vreme în spiritul acesteia, orice acuzat are dreptul la tăcere și dreptul de a contesta faptele care îi sunt reproșate, astfel încât prin negarea culpabilității sau refuzul de a răspunde întrebărilor ce-i sunt adresate, nu se poate ajunge la fundamentarea menținerii în detenție numai pe aceste argumente (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele Bernanrd contra Franța - 26 septembrie 2006 și respectiv -Maliverg contra Franței - 31 mai 2005).
De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile înscrise în art.14 alin.3 lit."g" din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974, publicat în Monitorul Oficial nr.146/20.11.1974, potrivit cărora nicio persoană nu poate fi obligată să declare împotriva sa sau să se recunoască vinovată.
În acest context, disproporția accentuată dintre sancțiunile penale aplicate celor doi autori ai aceleiași fapte, nu poate fi justificată exclusiv prin motivarea că unul dintre aceștia a adoptat o conduită procesuală sinceră pe întreg parcursul procesului penal, iar celălalt a înțeles să retracteze declarațiile inițiale prin care recunoscuse fapta, declarându-se ulterior nevinovat, chiar dacă numai acesta din urmă a înțeles să prelungească cursul procesului penal prin formularea de căi ordinare de atac, întemeiate pe pretinsa sa nevinovăție.
Așa fiind, Curtea observă că pentru realizarea deplină și eficientă a scopului procesului penal, se impune admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea hotărârilor atacate în parte, și după descontopirea pedepsei rezultante în componentele sale, urmează a se face aplicarea disp. art.74 rap la art.76 lit."c"Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei principale aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, cuantum apreciat ca îndestulător în raport de pericolul social al faptei, valoarea prejudiciului și circumstanțele personale ale recurentului, inclusiv împrejurarea că fapta dedusă judecății a fost comisă în decursul liberării sale condiționate.
După contopirea acestei pedepse cu restul de pedeapsă de 951 zile închisoare, rămas neexecutat(în privința căruia s-a dispus, în mod corect, revocarea liberării condiționate, ținând seama de persistența infracțională și pericolul social al faptei), urmează ca recurentul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 951 zile închisoare.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor, urmând a se computa durata reținerii și arestării preventive de la 6.02.2008, la zi.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 08 mai 1959, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.19/23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.1252/27 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Moreni și în consecință:
Casează în parte hotărârile atacate, în privința recurentului-inculpat, în sensul că descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în componentele sale de: 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății și restul de 951 zile închisoare neexecutat din pedeapsa anterioară și făcând aplicarea în cauză a disp. art.74 rap. la art.76 lit.c cod penal, reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecăți de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca, după contopirea acesteia cu restul de pedeapsă de 951 zile închisoare neexecutat, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de: 951 (nouăsutecincizecișiuna) zile închisoare.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
din pedeapsa de mai sus durata reținerii și arestării preventive de la 06.02.2008, la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în fondul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Cr.
5 ex./18.05.2009
f-
Judecătoria Moreni
a-
,
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
