Contestație la executare in penal Art 461 cpp. Decizia 323/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI.
Dosar nr-
DECIZIA NR.323
Ședința publică din data de 06 mai 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea, fiica lui și, născută la data de 04.07.1974, în S, CNP -, deținută în Penitenciarul, împotriva sentinței penale nr.99/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată contestația la executare cu privire la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor, aplicată acesteia prin sentința penală nr.309/F/2003 de Tribunalul Ialomița.
A fost obligată condamnata la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-contestatoare în stare de deținere, asistată din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.1769/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiune a instanței s-a dat posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu recurenta-contestatoare.
Avocat având cuvântul pentru recurenta contestatoare declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu sunt cereri prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Având cuvântul pentru recurenta-condamnată avocat susține că aceasta a declarat recurs împotriva sentinței penale nr.99/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița întrucât este nemulțumită de cuantumul pedepsei ce i s-a aplicat. Consideră condamnata că în raport de circumstanțele personale și de cele reale în care a fost săvârșită fapta, se impune reducerea pedepsei.
Având în vedere însă prevederile art.461 pr.penală, avocat declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de condamnata împotriva sentinței penale nr.99/23.02.2009, sentință care este legală și temeinică.
În mod corect instanța de fond a concluzionat că aspectele invocate de condamnată nu pot fi analizate pe calea contestației la executare, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.461 pr.penală.
Recurenta - contestatoare având personal cuvântul susține că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport cu faptele reținute și că alte persoane sunt vinovate de săvârșirea infracțiunii de omor. În plus susține că are copii minori în întreținere, aceștia având nevoie de ea.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.99/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca nefondată contestația la executare contestatoarea, fiica lui și, născută la data de 04.07.1974, în S, CNP -, deținută în Penitenciarul cu privire la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor, aplicată acesteia prin sentința penală nr.309/F/2003 de Tribunalul Ialomița.
A fost obligată condamnata la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.309//29.10.2003, Tribunalul Ialomițaa dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, precum și la o pedeapsă de 20 de ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, pedepse care au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare și 9 ani interzicerea drepturilor, din care a fost dedusă perioada arestării preventive de la 10.02.2003 la zi.
Sentința a rămas definitivă, în ceea ce o privește pe inculpată, prin decizia penală nr. 1429/12.03.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, emițându-se mandatul de executare nr.469/29.03.2004 de către Tribunalul Ialomița.
Condamnata a formulat prezenta contestație la executare, arătând că pedeapsa aplicată a fost mult prea mare în raport cu faptele reținute în sarcina sa, dar și cu prejudiciul cauzat, precizând de asemenea, că a fost determinată să săvârșească fapta de către ceilalți inculpați.
Tribunalul a mai reținut că potrivit disp.art. 461 Cod proc. penală se poate formula contestație cu privire la executarea hotărârii penale când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă sau când executarea era îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, când se invocă amnistia, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Din examinarea cererii formulate de condamnată prima instanță nu a constat existența vreunuia dintre cazurile prevăzute de textul de lege citat, aceasta fiind numai nemulțumită de pedeapsa ce i-a fost aplicată și pe care o consideră prea mare, în raport de faptul că a fost determinată de ceilalți inculpați să săvârșească fapta.
Instanța de fond a constatat că aceste aspecte nu pot fi analizate într-o contestație la executare, motivele invocate putând fi analizate doar de către instanța de control judiciar cu ocazia promovării căilor de atac ordinare împotriva sentinței penale de condamnare, ori în speță, sentința a rămas definitivă în urma deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că pedeapsa ce i s-a aplicat este excesivă în raport de circumstanțele personale și de cele reale în care a fost săvârșită fapta,astfel încât se impune reducerea pedepsei.
Curtea examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept,conform art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Prima instanță a realizat o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art.461 pr.penală,care arată expres și limitativ care sunt cazurile în care se poate face contestație la executare, acestea vizând acele elemente de natură a împiedica executarea propriu-zisă a unei hotărâri penale ramase definitivă.
Doctrina și jurisprudența penală au evidențiat în mod constant că pe calea contestației la executare nu se pot opera modificări asupra cuantumului pedepselor aplicate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă,intrucât astfel s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat în condițiile în care individualizarea judiciară a pedepselor reprezintă un aspect ce este supus controlului judiciar prin intermediul căilor ordinare de atac.
În cazul în speță, aspectele invocate de condamnată vizează exclusiv latura penală a cauzei, respectiv criteriile de individualizare a pedepsei, care însă nu se încadrează în nici unul dintre motivele de contestație la executare prevăzute de art.461 pr.penală
În considerarea celor expuse anterior și reținând că sunt neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, va respinge ca nefondat recursul formulat,sentința atacată fiind legală și temeinică.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnata, fiica lui și, născută la data de 04 aprilie 1974, deținută în Penitenciarul, împotriva sentinței penale nr.99/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurenta la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Cr./14.05.2009
4 ex./f-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006.
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
