Furtul (art.208 cod penal). Decizia 379/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 379/
Ședința publică din 02 Iunie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G --vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu dr. -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr. 52/A din 20 martie 2009,pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA - secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru intimatul inculpat, din oficiu, avocat, în baza delegației nr.2135/2009, lipsă intimații părți vătămate:, G, și .
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Procurorul având cuvântul, expune motivele de recurs invocate în scris la dosar, arătând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică, întrucât a omis să-l condamne pe inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit.i Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, pentru faptele săvârșite la data de 27 iulie 2003 și 18 septembrie 2003.
Greșit instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului o singură infracțiune de furt calificat, având în vedere că între infracțiunea comisă în luna august 2002 și cele comise la datele de 27 iulie 2003,18 septembrie 2003 și 10 noiembrie 2003, este interval destul de mare și nu se poate reține o unică infracțiune continuată.
Instanța de apel nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice.
Sub aspectul individualizării pedepsei, greșit s-au reținut circumstanțe atenuante, pedeapsa aplicată este prea mică în raport de multitudinea faptelor.
Solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere pentru rejudecarea apelului, în subsidiar, condamnarea inculpatului pentru toate faptele și aplicarea unei pedepse raportată la gravitatea și multitudinea faptelor comise.
Avocat, pentru inculpat, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea deciziei ca legală și temeinică, este vorba de o singură infracțiune continuată, pedeapsa fiind just individualizată.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr. 222 din 09.09.2008, pronunțate de Judecătoria Horezu în dosarul nr-, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod pr.penală, inculpatul, a fost achitat pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 cod raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g,i Cod penal.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 cod pr.penală, același inculpat a fost achitat pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. i cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal.
În temeiul art. 18/1 și 91 lit. c cod penal, s-a aplicat făptuitorului sancțiunea administrativă, amenda de 2500 lei,
În conformitate cu art. 118 lit. e cod penal, s-a confiscat în folosul statului suma de 237 lei de la inculpat.
S-a luat act că părțile vătămate Șt. și moștenitorii numitei (, și ) nu s-au constituit părți civile.
Inculpatul a fost obligat la 600 lei cheltuieli judiciare statului. S-a dispus plata onorariului avocat din oficiu din fondul
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul are domiciliul în comuna, județul V și nu s-a făcut dovada că în luna august 2002 nu pătruns în locuința lui G și nici nu a sustras bunuri de la aceștia, bunurile fiind sustrase de martorul.
Pentru această infracțiune prev. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a,g,i cod penal, inculpatul a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și 10 lit. c Cod pr.penală.
Prima instanță a apreciat că faptele inculpatului de sustragere comise la 27 iulie 2003, 18 septembrie 2003 și încercarea de a sustrage bunuri în ziua de 10 noiembrie 2003, constituie infracțiunea de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1 raportat. la art. 209 alin. 1 lit. i cod penal în condițiile aplicării art. 41 alin. 2 cod penal.
Având în vedere prejudiciile mici produse părților vătămate s-a apreciat că fapta nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni, fapt pentru care în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a rap.la art. 10 lit.1cod pr.penală, inculpatul a fost achitat iar în temeiul art. 181și 91 lit. c cod penal i s-a aplicat sancțiunea administrativă, amenda de 2500 lei.
Întrucât suma sustrasă de nu a fost revendicată de aceasta, în temeiul art. 118 lit. e cod penal, această sumă a fost confiscată de la inculpat.
Celelalte părți civile nu s-au constituit părți civile.
Împotriva sentinței, Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezua declarat apel, criticând-o ca nelegală și netemeinică prin aceea că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat în dauna părților vătămate G și, întrucât probele administrate în cauză confirmă săvârșirea acestei infracțiuni; în mod greșit inculpatul a fost achitat pentru ce-a de-a două infracțiunea de furt în formă calificată în temeiul art. 10 lit. b/1 cod pr.penală, aplicându-i-se o sancțiunea administrativă.
Prin decizia penală nr.52/A din 20 martie 2009, TRIBUNALUL VÂLCEAa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezua desființat în parte sentința în sensul că:
A înlăturat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunile prev. de art. 208 alin 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. a,g,i Cod penal.
A înlăturat achitarea aceluiași inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală pentru inf. prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
A înlăturat sancțiunea administrativă în cuantum de 2500 lei aplicată inculpatului-făptuitor în temeiul art. 181Cod penal rap. la art. 91 lit.c Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1, art. 209 lit. a, g, și i Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74, 76 lit. c Cod penal:
A condamnat pe inculpatul, la 2 ani închisoare.
A aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii de 2 ani aplicată inculpatului, stabilind un termen de încercare de 4 ani potrivit art. 82 Cod penal.
A atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A luat act că partea vătămată nu solicită despăgubiri civile.
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în luna august 2002 inculpatul și s-au hotărât să sustragă bunuri din locuința părților vătămate și cunoscând că aceștia nu locuiesc în comuna decât pe perioade scurte, respectiv ale vacanțelor.
Astfel, pe timpul nopții, după ce au spart geamul, au pătruns în interiorul imobilului, au căutat bunuri care ar fi putut fi sustrase, și negăsind decât obiecte de uz gospodăresc au sustras lenjerii, un ceas de aragaz, o butelie cu furtun și aragaz pe care le-au transportat până la locuința lui. O parte din bunuri le-au ascuns la marginea unui ce trecea p lângă locuința lui iar o parte aui rămas la locuința acestuia unde au fost găsite de poliție. Bunurile găsite de poliție au fost restituite părții civile.
În ziua de 18 septembrie 2003, partea vătămată a plecat cu soția de acasă asigurând imobilul cu închiderea ușilor, ia la întoarcere a observat că bunurile din locuință sunt răvășite și atunci și-a dat seama că locuința a fost spartă și cunoscând că într-o ladă avea depozitată suma de 2.000.000 lei, a verificat-o și a constata că i-a fost sustrasă prin deteriorarea lacătului cu care lada a fost încuiată.
La 10 noiembrie 2003, inculpatul a observat-o pe că pleacă din locuință și cunoscând că aceasta locuiește singură, după plecare, a escaladat gardul cu intenția de pătrunde în casă să sustragă bunuri însă fiind observat de martora, l-a strigat și l-a întrebat de ce a pătruns în locuința numitei, moment în care inculpatul s-a speriat și a fugit.
Instanța de fond a apreciat că fapta de sustragere din anul 2002 de la numiții G și nu a fost săvârșită de către inculpat și numai de către martorul.
Prima instanță a apreciat că se impune reținerea unei singure infracțiuni în formă continuată având în vedere ansamblul probelor administrate, inclusiv recunoașterile inculpatului care confirmă intenția acestuia de a sustrage bunuri de pe raza comunei, deci toate cele patru fapte de sustragere au avut la bază rezoluție unită așa cum este reglementată de art. 41 alin. 2 Cod penal.
Împrejurarea că prin faptele de sustragere s-au creat prejudicii mici și că parțial acestea au fost recuperate, nu poate să conducă la concluzia că faptele nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni așa cum a apreciat instanța de fond întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 181Cod penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA.
Recurenta critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că instanța de apel a omis să îl condamne pe inculpatul și pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1 Cod penal, rap.la art.209 alin.1 lit.i Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal. Se apreciază că instanța de apel în mod greșit a reținut în sarcina inculpatului singură infracțiune de furt calificat în formă continuată.
Un alt motiv de recurs se referă la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, considerată a fi prea mică în raport cu gradul de pericol social concret ridicat al infracțiunilor comise. Nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod penal.
Examinând decizia supusă apelului în raport cu motivele invocate, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 pct.14, 17 și 18 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.
Prin actul de sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal și art.208 alin.1 rap.la art.209 alin.1 lit.i Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
În ceea ce privește situația de fapt s-a reținut că inculpatul în luna august 2002 a sustras împreună cu o altă persoană de la partea vătămată G, bunuri în valoare de 4.144 lei. S-a mai reținut că inculpatul, în zilele 27 iulie 2003, 18 septembrie 2003 și 10 noiembrie 2003 a sustras singur bunuri din locuințele părților vătămate, și.
Instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea acestor fapte în formă continuată.
Pentru a se reține infracțiunea continuată este necesar, conform disp.art.41 alin.2 Cod penal, ca inculpatul să săvârșească acțiunile sau inacțiunile în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, iar faptele săvârșite, fiecare în parte, să constituie conținutul aceleiași infracțiuni. Rezultă deci că, pentru a se reține forma continuată a infracțiunii este necesar, ca, în momentul luării rezoluții unice, inculpatul să-și fi reprezentat, în întregul ei, activitatea infracțională pe care o va desfășura.
În speță, sustragerile de bunuri au fost săvârșite de inculpat la un interval mare, respectiv, fapta din luna august 2002, față de faptele comise în anul 2003. Prin urmare, nu se poate reține o singură infracțiune de furt comisă în formă continuată, deoarece există două rezoluții infracționale distincte ale inculpatului. Cele patru fapte săvârșite de inculpat, prin modul cum au fost concepute și executate într-un interval mare de timp, impun concluzia că autorul a acționat pe baza unor hotărâri autonome, luate de fiecare dată în raport cu prilejul ivit, situație în care există concurs real de infracțiuni între fapta comisă de inculpat în luna august 2002 și cele trei fapte de furt calificat în formă continuată comise de inculpat în anul 2003.
Curtea constată că există cazurile de casare prevăzute de art-385/9 pct.17 și 18 Cod procedură penală.
Pentru aceste argumente și în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.b Cod procedură penală, se va admite recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA.
Se va casa în totalitate decizia penală cu numărul de mai sus și în parte sentința penală nr.222/9 septembrie 2008 a Judecătoriei Horezu.
Se va înlătura achitarea inculpatului.
Rejudecând cauza, inculpatul va fi condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni în concurs real, respectiv: 208, 209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal cu aplic.art.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal; 208, 209 alin.1 lit.i Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal.
Pedepsele vor fi contopite, urmând ca în baza disp.art.33, 34 Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, inclusiv reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, curtea constată că pedeapsa de 2 ani închisoare este judicios individualizată, fiind respectat principiul proporționalității, întrucât sancțiunea penală este adecvată situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.
În baza disp.art.83 Cod penal, se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.569/2000 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr.312 din 1 noiembrie 2000 a Tribunalului Vâlcea. Revocarea se impune deoarece faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul au fost săvârșite în termenul de încercare prevăzut de art.82 Cod penal, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare.
În baza art.71 Cod penal se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare, inclusiv onorariul avocatului din oficiu vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva deciziei penale nr. 52/A din 20 martie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA - secția penală, în dosarul nr-.
Casează în totalitatea decizia penală nr. 52/A din 20 martie 2009 a Tribunalului Vâlcea și în parte, sentința penală nr. 222/ 09.09 2008 a Judecătoriei Horezu.
Înlătură achitarea inculpatului, și rejudecând cauza:
În baza art. 208, 209 alin. 1 lit, a, g, i Cod penal, condamnă pe inculpatul, la 1 an închisoare cu aplic. art. 74 lit. a, 76 lit. c Cod penal ( fapta din august 2002);
În baza art. 208, 209 alin. 1 lit. i Cod penal cu 41 alin. 2 Cod penal și 74 lit. a, 76 lit. c Cod penal, condamnă pe același inculpat la 2 ani închisoare ( infracțiunea din noiembrie 2003).
În baza art. 33, 34 Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 569 /30. 05. 2000 a Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr. 312/01.11.2000 a Tribunalului Vâlcea și dispune executarea alăturată de pedeapsa nou stabilită în prezenta cauză, în total 3 ani închisoare, în condițiile art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuieli judiciare ce includ onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehnored.:
5 ex./22.06.2009.
Jud.apel:,
.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
