Infractiuni la legea contabilității (legea nr.82/1991). Decizia 378/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 378/
Ședința publică din 02 Iunie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -- vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, recursul penal, declarat de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, împotriva deciziei penale nr. 27/A din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -secția penală, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a fost prezent intimatul inculpat, asistat din oficiu de avocat, în baza delegației nr.2134/2009, lipsă recurentul parte civilă Statul Româna prin Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice V, intimata parte responsabilă civilmente SC " " SRL
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul a luat legătura cu intimatul inculpat.
Avocat și procurorul, precizează că nu mai au de formulat alte cereri.
Curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat pune concluzii de respingere a recursului, s-au acordat despăgubirile solicitate prin cererea de constituire ca parte civilă. Urmează a se constata că recursul nu este motivat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, nefiind motivat.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal:
Prin sentința penală nr. 773 din 23 decembrie 2008, pronunțată de către Judecătoria Rm.V, în dosarul nr-, în baza art.334 s C.P.P.-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art.43 din Legea 82/1991 rap. la art.289 cu aplic. art.41 alin.2 și art.9 lit.c din Legea 241/2005 cu aplic. art.13 și art.41 alin.2, cu aplic. art.33 lit.a, în infracțiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 și art.13 iar în baza art.9 alin.1 lit.c din Legea 241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 și art.13 inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 2 ani și în baza art.290 cu aplic. art.41 alin.2 a fost condamnat la 8 luni închisoare, în baza art.36 alin.1, art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.1 fiind contopite pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr.412/2007 a Judecătoriei Rm.V cu pedepsele stabilite în cauza de față, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b și c, cu excepția dreptului de a alege, fiind aplicate art.57 și art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II a, b și c
În baza art.36 alin.3 a fost dedusă din pedeapsa aplicată detenția, de la 14.07.2005, la 15.03.2006 și începând cu 05.06.2008, la zi și s-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr.412/2007 a Judecătoriei Rm.V, fiind dispusă emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
În baza art.13 din Legea 241/2005, s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii după rămânerea definitivă Oficiului Național al Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului.
În baza art.14 C.P.P. art.998 și urm. civ. inculpatul a fost obligat la 23.774 lei, plus dobânzi și penalități de întârziere, până la data plății efective, către partea civilă către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5 și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente SC SRL prin administrator judiciar, cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.18, - județul
În baza art.163 și urm. s C.P.P.-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența valorii prejudiciului cauzat,iar în baza art.348 s C.P.P.-a dispus anularea înscrisurilor false (filele 249-285 din dosarul de urmărire penală).
Din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul anului 2004, inculpatul a înființat SC SRL Rm.V, acesta având calitatea de asociat unic și administrator al societății, obiectul principal de activitate reprezentându-l comerțul cu ridicata al deșeurilor și al resturilor, în special cu materiale feroase.
După constituire, în perioada octombrie 2004 - iulie 2005, societatea reprezentată de inculpat a achiziționat materiale feroase și neferoase (fier vechi), de la mai multe centre de colectare din județul V, bunurile cumpărate fiind transportate și depozitate în locații din municipiul Rm.V și comuna, ulterior procedându-se la comercializarea acestora către diferite firme din țară.
Cu prilejul efectuării acestor aprovizionări, nu au fost întocmite documente care să ateste operațiunile desfășurate, astfel că, urmărindu-se a se majora artificial cheltuielile societății și, pe cale de consecință, a se reduce impozitul pe profit și a se deduce ilegal TVA, inculpatul a completat mai multe facturi fiscale, în conținutul cărora a menționat alți furnizori - societăți comerciale plătitoare de TVA - decât cei reali.
În acest scop, inculpatul a intrat în posesia mai multor formulare tipizate cu regim special (facturi fiscale), care, însă, nu prezentau elementele de securitate prevăzute de legislația în materie ( ordinele nr. 1849/2003 și nr.147/2005 emise de Ministerul Finanțelor Publice), în care a menționat, contrar realității, că bunurile au fost achiziționate de la SC SRL B (patru facturi), SC SRL S (o factură), SC Import Export SRL Tg.M (două facturi), SC Com SRL O (o factură), SC SRL G (o factură), SC SRL Sibiu (o factură), SC SRL I (trei facturi), toate aceste firme având sediul în alte județe decât cel din care proveneau mărfurile cumpărate.
Totodată, s-a constatat că o parte din societățile înscrise în aceste documente de proveniență, și anume SC SRL S, SC Import Export SRL Tg. SC Com SRL O și SC SRL G nu există, nefiind identificate în evidențele Oficiului Registrului Comerțului, după cum, celelalte societăți nu au derulat operațiuni comerciale cu SC SRL.
Mai mult decât atât, în factura fiscală seria - - nr.-/10.05.2005 au fost înscrise datele de identificare ale SC SRL I, deși în calitate de furnizor a fost menționat SC SRL Sibiu.
Toate aceste facturi au fost înregistrate în evidența contabilă a SC SRL - unele dintre acestea pretins a fi întocmite după arestarea inculpatului pentru săvârșirea altei infracțiuni, survenite la data de 14.07.2005 -, ca și chitanțele aferente, ce ar fi făcut dovada plății bunurilor, solicitându-se deducerea TVA, conform deconturilor depuse la dosar.
În același mod s-a reținut a se prezenta situația și în privința a două facturi, în care inculpatul a înscris ca furnizor fictiv SC SRL Rm.V, al cărei administrator era chiar tatăl său, numitul, în cazul căreia s-a constatat că nu mai desfășura activități comerciale din anul 2002, documente care nu corespundeau cerințelor actelor normative evocate, fiind retrase din circulație până la momentul completării de către inculpat.
S-a reținut și că procesul verbal de constatare și raportul de inspecție fiscală întocmite de organele de control din cadrul Ministerului Finanțelor Publice au scos în evidență aspectele cu caracter infracțional expuse, stabilindu-se că inculpatul a diminuat obligațiile de plată privind impozitul pe profit cu suma de 10.868 lei, nefiind deductibile, la calcularea acestuia, cheltuielile pentru procurarea de mărfuri fără documente legale de proveniență, bugetul de stat fiind prejudiciat și cu suma de 12.906 lei, reprezentând valoare TVA care nu putea fi dedusă, facturile și chitanțele folosite de inculpat neîndeplinind condițiile unor documente justificative în accepțiunea legii.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică grafică întocmit în cauză, cele 13 facturi fiscale și 22 chitanțe de plată menționate, au fost completate de inculpatul.
Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut, în esență, săvârșirea faptelor ce fac obiectul acuzării, poziția sa, fiind, însă,în opinia instanței de fond, una nesinceră, aflându-se într-o evidentă contradicție cu probele existente, făcând trimitere în acest sens la depozițiile martorilor, relevante fiind, mai ales, mărturiile persoanelor care au pus la dispoziția inculpatului mijloace de transport, procesul verbal și actul de constatare încheiate de organe cu atribuții în acest domeniu, cărora legea le recunoaște valoare probatorie (art.90 alin.2 C.P.P.), concluziile raportului de constatare grafică, vinovăția acestuia fiind, pe deplin, dovedită.
S-a constat însă că în schimb, calificarea dată faptelor prin actul de sesizare al instanței nu este în totalitate corectă, impunându-se schimbarea încadrării juridice.
Prin decizia nr.4/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a statuat cu valoare de principiu că evidențiere în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, nefiind incidente dispozițiile art.43 din 82/1991 raportat la art.289, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală, situație ce se regăsește și în speța de față.
În consecință, în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.9 alin.1 lit.c din 241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 și art.13 (existând modificări aduse normei de incriminare, legea aplicabilă este legea nouă, care este mai favorabilă) și art.290 cu aplic. art.41 alin.2, ambele cu aplic. art.33 lit.a
În raport de întinderea activității infracționale, valoarea prejudiciului rămas nerecuperat, conduita anterioară a inculpatului, fără antecedente penale și cea procesuală, instanța de fond a stabilit sancțiuni penale către limita specială prevăzută de lege.
Fiind în prezența unor infracțiuni concurente, pedepsele au fost contopite cu pedeapsa stabilită prin sentința penală nr.412/2007 a Judecătoriei Rm.V, după regulile ce reglementează aplicarea pedepsei în ipoteza existenței acestei forme a pluralității de infracțiuni, urmând ca executarea pedepsei rezultante să se facă prin privarea efectivă de libertate.
Sub aspect civil, inculpatul a fost obligat la 23.774 lei, plus dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data plății efective, către partea civilă,fiind respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată față de SC SRL.
Prin sentința civilă nr.590/2008 a Tribunalului Vâlcea, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva SC SRL, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar SC Rm.
Legea nr.85/2006 prevede că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului ori bunurilor sale (art.36).
Ținând seama de aceste dispoziții speciale, s-a apreciat că valorificarea creanței înregistrate față de societate se va face în condițiile acestui act normativ, posibilitate de care s-a și uzat în cazul nostru (filele 65-66).
Dat fiind caracterul obligatoriu, s-a instituit măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența prejudiciului cauzei (art.11 din 241/2005) și au fost anulate înscrisurile ce conțin date nereale (filele 249-285 din dosarul de urmărire penală).
În motivarea apelului apelanta parte civilă a criticat hotărârea pronunțată de către instanța de fond sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei, arătând că în mod nejustificat inculpatul a fost obligat numai la plata sumei de 23.774 lei cu titlu de despăgubiri civile față de partea civilă,în condițiile în care prejudiciul produs acesteia a fost în cuantum de 47591 lei, partea civilă solicitând și plata majorărilor de întârziere.
Prin decizia penală nr.27/A din 04 februarie 2009, Tribunalul Vâlcea, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-parte civilă Direcția Generală Finanțelor Publice a județului
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art.14 pr.pen. acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului prin repararea pagubei produse prin săvârșirea infracțiunii, pagubă care include și folosul de care a fost lipsită partea civilă.
Potrivit chiar plângerii penale formulată de către partea civilă, prejudiciul produs bugetului consolidat al statului prin infracțiunile săvârșite de către inculpat se ridică la suma de 23774 lei, din care 10868 lei impozit pe profit și 12906 lei
Instanța de fond, prin obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 23774 lei plus dobânzi și penalități de întârziere, până la data plății efective, a aplicat în mod corect dispozițiile referitoare la acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiune, luând în calcul în mod evident și folosul de care partea civilă a fost lipsită, prin obligarea la plata dobânzilor și a penalităților de întârziere, prejudiciul produs fiind astfel integral apreciat. Solicitarea părții civile ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 47591 lei plus majorările de întârziere nu este fondată, dobânzile și penalitățile de întârziere aplicându-se sumei de 23774 lei,ce reprezintă prejudiciul efectiv suferit, ci nu celei de 47591 lei, ce include prejudiciul efectiv, dobânzi și penalități de întârziere, până la un moment dat, prin dispoziția instanței fiind în mod evident acoperite cererile părții civile, dobânzile și penalitățile de întârziere urmând a fi calculate în funcție de data plății efective.
Decizia tribunalului a fost recurată de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentat de Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului
În recurs au fost aduse critici privind netemeinicia hotărârilor pronunțate în fond și apel în sensul că greșit a fost reținută de către instanțe suma de 23744 lei, deși recurenta s-a constituit parte civilă cu suma 47.591 lei, sumă ce reprezintă în realitate prejudiciu adus bugetului consolidat al statului.
Curtea apreciază nefondat recursul ANAF.
Așa cum rezultă din conținutul plângerii penale, și în mod corect au reținut ambele instanțe, prejudiciul efectiv adus statului la data comiterii faptelor este de 23.774 lei, din care 10.868 lei impozit pe profit și 12.906 lei TVA.
Dispozițiile art.14 Cod procedură penală stabilind obiectul acțiunii civile în procesul penal, precizează în alineatul 3 că repararea pagubei se face potrivit legii civile, urmând ca răspunderea civilă a inculpatului să fie angajată pentru prejudiciul efectiv suferit cât și pentru beneficiul nerealizat.
În acest context, ceea ce datorează inculpatul părții civile este suma de bani care a reprezentat paguba pricinuită la data comiterii faptelor, la care se adiționează dobânzi și penalități de întârziere până la data plății efective, ceea ce presupune beneficiul nerealizat, ca urmare a lipsei de folosință a sumelor de bani ce reprezintă prejudiciul efectiv suferit de partea civilă.
Acestea sunt principiile ce guvernează răspunderea civilă delictuală și care au stat la baza soluțiilor adoptate de instanța de fond și apel, indiferent că partea civilă își întemeiază pretențiile pe alte modalități de calcul care conduc la stabilirea unor sume ce depășesc de peste 4 ori paguba produsă inițial.
Lipsa de folosință a sumei datorate de către inculpat este acoperită în acest caz prin obligarea inculpatului la plata dobânzilor și penalităților de întârziere care se pot calcula la data plății efective, așa cum în mod corect se menționează de fapt și prin hotărârile atacate, iar plusul de valoare rezultat este de natură să acopere beneficiul nerealizat și fluctuațiile care ar rezulta din diferențele de curs valutar.
Pentru aceste motive curtea opinează pentru netemeinicia susținerilor părții civile și urmează având în vedere dispoz.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă recursul acesteia.
Cheltuielile judiciare, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu desemnat inculpatului, vor fi suportate conform art.192 Cod procedură penală de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal formulat de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, împotriva deciziei penale nr. 27/A din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare, inclusiv onorariul avocatului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./22.06.2009.
Jud.fond:.
Jud.apel:
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
