Furtul (art.208 cod penal). Decizia 396/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 396
Ședința publică din 12.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian judecător
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț judecător
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
GREFIER:
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.133/A din 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat Către -, în stare de arest- asistat din oficiu de avocat, intimatul inculpat în stare de arest asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind intimații părți vătămate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorii recurentului inculpat și intimatului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, acordarea eficienței maxime circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei aplicată inculpatului, având în vedere că acesta a recunoscut și regretat fapta comisă, iar prejudiciul a fost recuperat în parte.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, lasă soluția la aprecierea instanței.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul Către -, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât inculpații au săvârșit fapte grave, inculpatul Către având inițiativa comiterii faptelor, astfel că pedepsele au fost corect individualizate.
Solicită deducerea din pedeapsa de executat perioadei executate și obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicată pentru fapta comisă având în vedere cele precizate de apărător.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 68 din 1.02.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, alin. 1, comb. cu art. 209, alin.1, lit.a,g,i, Cod penal, comisă la data de 27.09.2007, în dauna părților vătămate și, domiciliate în municipiul R,-, jud. N, au fost condamnați inculpații, Către --, fiul lui și, născut la data de 11.06.1989 în municipiul R, jud.N, domiciliat în R, -,.2A,.74, de cetățenie română, studii 3 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale în timpul minorității, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 05.04.1981 în municipiul G, jud.C, domiciliat în comuna F, jud.N, cetățenie română, studii 6 clase, cu ultimul loc de muncă la SRL R, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, CNP -, la câte 3 ani închisoare.
În baza art. 61 alin.1, teza a II-a Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de 465 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Către -- prin sent. pen. nr. 57/22.03.2006, pronunțată de Trib. N în dosarul nr.1992/2005, definitivă prin. Pen. nr. 153/09.05.2006, a Curții de APEL BACĂU, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prezentă, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în total de executat 4 ani închisoare.
În baza art. 71 alin.1, Cod penal, s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a, teza a II-a și lit. b, începând cu data rămânerii definitive a prezentei și până la executarea pedepsei principale aplicate fiecăruia.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a computat din durata totală a pedepselor principale aplicate inculpaților, perioada reținerii și arestării preventive a acestora, începând cu data de 04.10.2007 și până în prezent.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților.
În baza art. 14 alin. 3 lit. b rap. la art. 346 Cod procedură penală și art. 998-999 coroborat cu art. 1003 Cod civil, au fost obligați inculpații în solidar, să plătească părților vătămate suma de 20.300 lei, cu titlu de despăgubiri civile delictuale.
S-a constatat că diferența valorică de 24.700 lei, din prejudiciul total de 45.000 lei, a fost acoperită prin restituirea unei părți din bunurile și din sumele de bani sustrase.
S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere formulate de părțile civile, privind obligarea inculpaților la plata sumei de 6.300 lei, reprezentând contravaloarea sumei de 1750 euro și 300 lei, reprezentând contravaloarea unui inel din aur.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească statului cheltuielile judiciare avansate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, nr. 3036/P/22.10.2007, inculpații Către -- și au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, comb. cu art. 209 alin. 1, lit.a,g,i, Cod penal.
Din actul de sesizare și din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că cei doi inculpați s-au cunoscut la sfârșitul lunii septembrie 2007, la scurt timp după ieșirea din penitenciar a inculpatului Către --, liberat după o altă condamnare. Aceștia s-au împrietenit și ulterior au ieșit împreună în oraș, frecventând diferite localuri, în special din zona unde de altfel își au și domiciliul. În seara zilei de 27.09.2007, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un asemenea bar s-au hotărât să întreprindă ceva pentru a face rost de bani, sens în care au plecat prin oraș pentru a recunoaște posibile oportunități de a sustrage bunuri sau alte valori. În momentul când au ajuns la intersecția străzilor cu 22, undeva în zona din spatele parcului municipal unde se află un cartier de locuințe, au observat la imobilul situat pe-, toate luminile stinse și un geam de la parter întredeschis spre partea superioară. În asemenea împrejurări, cei doi au hotărât ca inculpatul să rămână în stradă pentru a supraveghea zona și a asigura paza, iar coinculpatul Către -- să pătrundă în interior pentru a sustrage bunuri, unde urma să fie avertizat în caz de pericol. Astfel, inculpatul Către -- a sărit gardul împrejmuitor, a forțat geamul întredeschis pe care l-a escaladat, după care a pătruns în interior cu scopul de a identifica bunuri și bani susceptibile de a fi sustrase. Inițial a sustras două telefoane mobile și unul semimobil cu rază de acțiune numai pe aria de desfășurare a locuinței, după care a urcat la etaj, unde într-o primă încăpere a găsit două bijuterii din aur, pe care le-a băgat în buzunar. Într-o altă cameră, a identificat într-un dulap două teancuri de bani, în bancnote românești de valori mari, pe care le-a luat asupra sa cu intenția de a le pune în buzunare dar, cum acestea erau ocupate cu telefoanele sustrase anterior, a procedat la abandonarea a două dintre cele trei. Realizând că este vorba de o sumă foarte mare de bani, inculpatul Către --, a părăsit prin aceiași modalitate imobilul proprietatea părților vătămate și împreună cu coinculpatul s-au deplasat în parcul orașului, unde au împărțit banii în mod aleatoriu. Deși inițial, s-a stabilit că inculpatului Către -- i-ar fi revenit suma de 19.000 lei, iar coinculpatului, 16.000 lei, aceste sume nu corespund susținerilor părților vătămate, care în timpul cercetării judecătorești au indicat valoarea totală a sumei sustrase în monedă națională ca fiind de 46.000 lei. Încă din timpul urmăririi penale a fost recuperată de la inculpatul Către -- suma de 12.000 lei, iar de la celălalt inculpat, suma de 10.000 lei. Din partea de bani primită de inculpatul, acesta și-a cumpărat o casă în comuna F, jud. N pe care a plătit suma de 9.000 lei și diverse bunuri mobile. Atât banii, cât și bunurile mobile au fost preluate de la inculpat și predate părților vătămate în contul prejudiciului creat. Inculpații au fost reținuți și apoi arestați preventiv începând cu data de 04.10.2007, starea lor privativă de libertate fiind menținută pe toată durata procesului penal. Inculpații și-au menținut aceiași poziție procesuală de recunoaștere a faptei comise și pe durata cercetării judecătorești, dând dovadă de profund regret și conștientizare a consecințelor faptei lor. Aceștia și-au asumat pe deplin răspunderea pentru infracțiunea de furt pentru care au fost trimiși în judecată, înlesnind prin atitudinea lor aflarea adevărului.
Fapta inculpaților întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, comb. cu art. 209 alin.1, lit. a,g,i, Cod penal, pentru care instanța le-a aplicat câte o pedeapsă privativă de libertate.
Starea de fapt și vinovăția inculpaților rezultă atât din probele administrate în timpul urmăririi penale, respectiv, plângerea părții vătămate (11), declarațiile părților vătămate și (19-22), procesul verbal de cercetare la fața locului (8-10), planșele foto de la locul faptei (12-18, 25-33, 35-39), procesele verbale de reconstituire (23-24, 34), procesele verbale de predare-primire a unor bunuri și sume de bani (40-42, 44-50, 54), declarațiile martorilor și (51,55), toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților Către -- (60-61,63-65, 67) și (75, 77-79) cât și în timpul cercetării judecătorești, respectiv, interogarea inculpaților (28-29), reaudierea nemijlocită a martorilor și (67-58), diverse înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpatul (41-49) și un memoriu personal al acestuia (74) și o caracterizare de la Asociația de proprietari nr. 49 R, pentru inculpatul Către -- (50). Toate probele de la dosar, respectiv cele materiale de constatare a escaladării, procesele verbale de constatare la fața locului (8-10), de reconstituire (23-24), planșele fotografice (13-16, 26-33 și 36-39), amprentele digitale (16-18), procesele verbale de predare primire și restituire de bunuri (40-52) ca și declarațiile martorilor și, (58-59), coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, confirmă existența faptelor, ca și vinovăția făptuitorilor.
La individualizarea pedepselor prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, privind gradul de pericol social al faptelor comise, condițiile concrete în care au fost săvârșite ca și persoana fiecărui inculpat în parte. În acest sens, s-a luat în considerație forma participației infracționale, comiterea faptei pe timp de noapte și prin efracție, îndreptată asupra relațiilor sociale ce reglementează dreptul de proprietate și cu un prejudiciu deosebit de mare. În raport de aceste condiții concrete, s-a constatat că faptele sunt de un pericol social sporit cu consecințe vătămătoare material deosebite. Cu privire la persoana inculpaților, prima instanță a constatat că în timp ce inculpatul este infractor primar, cu o bună conduită socială, cu o stare materială și familială precară, fără antecedente penale, coinculpatul Către -- are o condamnare anterioară pentru fapte comise în timpul minorității care deși nu atrage starea de recidivă, îl pune în situația revocării liberării condiționate pentru un rest de 465 zile închisoare rămas neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară. Astfel, s-a reținut că inculpatul Către -- a fost condamnat prin sent. pen. nr. 57/22.03.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 1992/2005, definitivă prin. pen. nr. 153/ 09.05.2006, a Curții de APEL BACĂU, la o pedeapsă de 3 ani închisoare, din care a rămas neexecutată ca urmare a liberării condiționate o perioadă de 465 zile. Cum prezenta infracțiune a fost săvârșită în interiorul termenului până la care se considera executată pedeapsa respectivă, s-a dispus în temeiul art. 61 alin.1, teza a II-a Cod penal, revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă rămas neexecutat și contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prezentă, urmând ca inculpatul Către -- să execute pedeapsa cea mai grea care a fost sporită în limitele prevăzute de textul de lege mai sus invocat.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, inculpaților le-a fost aplicată și pedeapsa accesorie de interzicere a tuturor drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b din același cod, începând cu data rămânerii definitive a prezentei și până la executarea pedepsei principale aplicate fiecăruia.
Având în vedere că, asupra ambilor inculpați au fost luate anterior măsurile reținerii și arestării preventive începând cu data de 04.10.2007, în condițiile art.88 Cod penal, aceste perioade vor fi deduse din durata totală a pedepselor principale aplicate fiecăruia.
Potrivit dispozițiilor art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților a fost menținută până la punerea în executare a mandatelor de executare a pedepselor privative le libertate aplicate.
Soluționând latura civilă a cauzei, în temeiul art. 346 Cod procedură penală, instanța a constatat că părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 20.300 lei, reprezentând diferența de prejudiciu din suma de 45.000 lei, la care se adaugă pretenții în sumă de 6.300 lei, reprezentând contravaloarea a 1.750 euro și 300 lei, contravaloarea unui inel din aur sustrase în aceleași împrejurări. Analizând probele de la dosar, respectiv susținerile inițiale ale părților vătămate (19-22), declarațiile inculpaților (60-61, 63-65, 67, 75, 77-79) și procesele verbale de predare-primire sume de bani și bunuri (40-50), prima instanță a constatat că prejudiciul total produs prin faptele inculpaților este de numai 45.000 lei, din care potrivit susținerilor părților vătămate a rămas nerecuperată valoric suma de 20.300 lei. Acestea au confirmat că prin restituirea sumelor de bani de 12.000 lei de la inculpatul Către -- și 10.000 lei de la coinculpatul, ca și prin predarea celorlalte bunuri ridicate de la aceștia, s-a recuperat o parte de 24.700 lei. Pentru diferența de 20.300 lei, până la valoarea totală a prejudiciului de 45.000 lei, acțiunea civilă a părților vătămate a fost admisă și, în baza art. 14 alin. 3 lit. b rap. la art. 998-999 și 1003 Cod civil, inculpații vor fi obligați în solidar la plata acesteia. Referitor la suma de 6.300 lei, reprezentând contravaloarea a 1750 euro și 300 lei, reprezentând contravaloarea unui inel din aur, prima instanță a constatat că cererea nu a fost dovedită, prejudiciul astfel creat nu a fost invocat în timpul cercetării penale și nu a fost probat nici în timpul cercetării judecătorești când s-a făcut referire la el. În aceste condiții acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut în art. 363 Cod procedură penală, inculpații. În motivarea apelului, inculpatul a arătat că având în vedere lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei, recuperarea parțială a prejudiciului, săvârșirea faptei datorită condițiilor materiale foarte grele, comportarea pe parcursul procesului și contribuția sa la săvârșirea faptei, consideră că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare, astfel că a solicitat reducerea ei și suspendarea condiționată a executării. Inculpatul Către - a arătat că, față de circumstanțele sale personale, solicită reducerea pedepsei aplicată de prima instanță.
Prin decizia penală nr.133 din 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-au admis apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 68 din 1.02.2008 pronunțată de Judecătoria Roman.
S-a desființat în parte hotărârea atacată și, judecând cauza:
A înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului și a dispus ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și a aplicării art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 383 alin. 11rap. la art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților.
În baza art. 381 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților și perioada arestării preventive, de la data de 1.02.2008 la zi.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, a fost avansat către Baroul de Avocați N, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, pe baza unor probe legal administrate, precum și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați. Astfel, din plângerea și declarațiile părților vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, procesele verbale de reconstituire, procesele verbale de predare-primire, declarațiile martorilor și și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților a rezultat că în seara zilei de 27.09.2007, după o înțelegere prealabilă, în timp ce inculpatul asigura paza, inculpatul Către - a pătruns prin escaladare în locuința părților vătămate, de unde a sustras bunuri, care au fost, ulterior, împărțite între inculpați.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată. Din copia cazierului acestui inculpat a rezultat că nu are antecedente penale, iar la dosar nu există nicio probă din care să rezulte că nu ar fi avut o atitudine corespunzătoare înainte de săvârșirea faptei. Astfel, conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii poate fi caracterizată ca bună și este justificată reținerea circumstanței atenunate prevăzută în art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal. Reținând această circumstanță atenuantă în ansamblul celorlalte criterii de individualizare a pedepsei dezvoltate de prima instanță, pedeapsa aplicată inculpatului a fost redusă la 2 ani închisoare, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.
Sub aspectul greșitei individualizări a executării pedepsei, apelul inculpatului este nefondat. Lipsa antecedentelor penale, comportarea sinceră pe parcursul procesului, situația sa materială, contribuția sa la săvârșirea faptei și recuperarea unei părți a prejudiciului nu au suficientă forță pentru a îndreptăți instanța să considere că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă, datorită gravității infracțiunii de furt din locuință și a urmărilor pe care le-a produs.
În ceea ce privește apelul inculpatului Către -, Tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit corect, pe baza criteriilor enumerate în art. 72 Cod penal, pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită de acest inculpat, care este în minimul special prevăzut în textul incriminator. Datele care caracterizează persoana inculpatului nu au justificat reținerea vreunei circumstanțe atenuante pentru a putea fi redusă pedeapsa sub minimul special. Acest inculpat a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii, infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză fiind săvârșită în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei anterioare. Față de gravitatea noii infracțiuni, în mod corect s-a dispus revocarea liberării condiționate, însă, aplicarea sporului de 1 an închisoare după contopire nu se justifică, pedeapsa de 3 ani închisoare fiind suficientă pentru realizarea scopului arătat în art. 52 Cod penal.
Față de cele ce preced, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-au admis apelurile inculpaților, în sensul celor arătate.
În baza art. 383 alin. 1 ind. 1 rap. la art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților. Pentru a menține starea de arest, Tribunalul a avut în vedere că există o hotărâre de condamnare a inculpaților în primă instanță pentru o infracțiune gravă, de furt din locuință, pentru care este prevăzută pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce constă în starea de neliniște a societății că persoane învinuite de săvârșirea unor asemenea fapte sunt judecate în stare de libertate, dar și în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni. Pericolul rezultă din condamnarea anterioară a inculpatului Către - și din modalitatea săvârșirii faptelor pentru care inculpații sunt judecați în prezenta cauză, gravitatea acestora și rezonanța produsă în colectivitatea în care s-au săvârșit. Pentru înlăturarea stării de pericol este necesară menținerea stării de arest, luarea unei măsuri preventive mai puțin severă fiind insuficientă.
Împotriva deciziei penale menționate a declarat în termen legal, recurs inculpatul Către -, care a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a stabilit corect în baza criteriilor enumerate de art.72 Cod penal, pedeapsa pentru infracțiunea de furt calificat, comisă de inculpat, care a fost orientată spre minimul special prevăzut de textul încriminator.
Împrejurările enumerate în art.74 Cod penal, au doar aptitudinea potențială de a constitui circumstanțe ușurătoare și ele vor putea fi recunoscute ca atare dacă alte date, stări, situații nu le anulează valoarea atenuantă, numai dacă, raportate la fapta săvârșită și persoana inculpatului se vor învedera suficient de semnificative pentru a determina stabilirea pedepsei sub minimul special.
Or, persoana inculpatului nu justifică reținerea vreunei circumstanțe atenuante, inculpatul anterior a mai suferit pedepse privative de libertate, iar această infracțiune, fiind săvârșită în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei anterioare.
Față de cele mai sus reținute, Curtea constată ca fiind legală și temeinică hotărârea Tribunalului urmând ca în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurent inculpat, împotriva deciziei penale nr. 133 din 23.04.2008, pronunțata de Tribunalul Neamț, în dosar nr-.
În temeiul art. 385/16 al. 2.pr.pen., deduce durata arestării preventive de la 23.04.2008 pana la zi.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile speciale a MJ reprezentând onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obliga recurentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus si onorariu avocat oficiu.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi, 12.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red. C/
Red. N/19.06.2008
Tehnored. PE/19.06.2008 /2 ex
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ștefan Nimineț, Valerica Niculina
