Furtul (art.208 cod penal). Sentința 43/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 43/PI
Ședința publică din 3 martie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluțiilor pronunțate în dosarele nr. 13/P/2007 și nr. 381/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile. Se prezintă pentru intimații, G, și, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimaților solicită respingerea plângerii ca nefondată, arătând că agenții de poliție și-au exercitat atribuțiile de serviciu.
Procurorul pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată și menținerea rezoluțiilor ca legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Sub nr. dosar - a fost înregistrată la această instanță plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale dată în dosar nr. 13/P/2007 și rezoluției de respingere a plângeri dată în dosarul nr. 381/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În plângere s-a arătat că ordonanța și rezoluția atacată sunt netemeinice și nelegale, deoarece intimații se fac vinovați pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost reclamați, aceste aspecte putând fi dovedite cu martori.
Au fost atașate dosarele nr. 13/P/2007 și 381/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă C de APEL TIMIȘOARA.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin ordonanța din 20 aprilie 2007 dată în dosarul nr. 13/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp și 264 Cp, respectiv disjungerea cauzei privind pe agenții de poliție, G, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 254 al.2 Cp rap la art. 7 al. 1 din Legea nr. 78/2000,respectiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 255 Cp rap. la art. 7 al. 2 din Legea nr. 78 /2000 și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Procurorul, în motivarea ordonanței, a reținut faptul că petentul a sesizat faptul că magistratul și agenții de poliție, G, și i-au cauzat cu rea credință o vătămare a intereselor legale prin modul în care au instrumentat dosarul nr. 8811/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, favorizând alți infractori, ca urmare a faptului că au beneficiat de diferite foloase materiale.
S-a arătat că prin rechizitoriul emis de procurorul în dosarul nr. 8811/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, au fost trimiși în judecată inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 al.1 Cp, 209 al.1 lit.a,g Cp și art. 70 alin.1 din OUG 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, acuzarea constând în aceea că în noaptea de 15/16 octombrie 2006, au sustras pe timp de noapte 3 bovine ce au aparținut părții civile, iar ulterior au trecut fraudulos frontiera de stat din România în Serbia, unde au fost depistați și returnați.
S-a mai reținut faptul că nu poate fi reținută în sarcina magistratului săvârșirea unei fapte penale întrucât, infracțiunile săvârșite de au fost probate în mod obiectiv, iar pe baza probelor și a convingerii intime a procurorului s-a dispus trimiterea în judecată a petentului.
Cu privire la acuzația formulată de petentul, în sensul că magistratul l-ar fi favorizat pe făptuitorul, pentru a schimba încadrarea juridică a faptei pentru care acesta era cercetat, din tentativă de omor în "scandal în locuri publice", s-a reținut că, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus neînceperea urmăririi penale față de în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1 din Legea nr. 61/1991.
În aceste condiții s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina magistratului a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 Cp.
Cu privire la persoana agenților de poliție și a făptuitorului, s-a apreciat că, în raport cu calitatea făptuitorilor și a faptelor imputate, competența de soluționare a cauzei revine Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Împotriva acestei ordonanțe, a formulat plângere petentul, care a fost respinsă ca nefondată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Instanța apreciază că plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței și a rezoluției descrise mai sus, este nefondată.
Starea de fapt a fost corect conturată în ordonanța de neîncepere a urmăririi penale dată în dosar nr. 13/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, apreciindu-se că procurorul, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, a emis rechizitoriul prin care au fost trimiși în judecată atât petentul, cât și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a și g Cp, respectiv trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art. 70 al.1 din OUG nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/200, pe baza probelor administrat în dosarul de urmărire penală, dar și pe baza convingerilor intime ale procurorului.
În aceste condiții nu se poate reține în sarcina magistratului infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246 Cp, fiind incidente disp. art. 10 lit.a Cpp.
Nici infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 Cp nu putea fi reținută în sarcina magistratului, întrucât nu l-a favorizat pe făptuitorul, așa cum a fost acuzat de către petent, ci a administrat cauza respectivă, declinată de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru cercetarea infracțiunilor de lovire prev. de art. 180 al.2 Cp, respectiv art. 11al.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991, infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată numitul.
În aceste condiții, se observă că "schimbarea încadrării juridice" nu a fost realizată de către procurorul, deoarece nu avea atribuțiuni în acest sens, ci de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, acuzele petentului în acest sens fiind total neîntemeiate, fiind incidente, de asemenea, disp. art. 10 lit.a Cpp.
Instanța apreciază că procurorul în mod corect a apreciat că se impune disjungerea cauzei față de numiții, G, și raportat la calitatea făptuitorilor și a faptelor imputate și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că plângerea formulată de petentul este nefondată, urmând a fi respinsă, menținându-se ordonanța și rezoluția date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA atacate, ca fiind temeinice și legale.
Apărătorul intimaților, G, și a solicitat cheltuieli judiciare în sumă de 1000 lei, depunând în copie xerox chitanța nr. 15/16.10.2007 emisă de avocat, însă instanța apreciază că această cerere este neîntemeiată. Astfel, potrivit împuternicirii avocațiale de la fila 30 dosar, avocat a fost împuternicită de către intimații, G, și, conform contractului de asistență juridică nr. -, pentru a asigura asistența juridică având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului în fața Curții de APEL TIMIȘOARA.
Dovada plății onorariului avocațial s-a făcut cu chitanța nr. 15/16.10.2007 emisă de avocat, copie xerox, prin care se atestă că s-a primit suma de 1000 lei de la Sindicatul național al polițiștilor și personalului contractual- IPJ
În aceste condiții, instanța apreciază că nu este corespondent între persoanele care au împuternicit-o pe avocata pentru această cauză, respectiv între cel care a finanțat onorariu avocațial, încasat în cuantum de 1000 lei, deoarece nu intimații au plătit această sumă, astfel că petentul nu putea fi obligat la plata onorariului avocațial către intimați.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea de acordare a cheltuielilor judiciare solicitată de avocata care s-a aflat în reprezentarea intimaților, G, și.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781al. 8 lit.a Cpp respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosar nr. 13/P/2007 și a rezoluției de respingere dată în dosarul 381/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care le menține ca temeinice și legale.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor judiciare a apărătorului ales al intimaților G, și.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2008.
PREȘEDINTE
G - GREFIER
- -
Red. Gh. /12.03.08
Tehnored. 2 ex./12.03.08
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky
