Furtul (art.208 cod penal). Decizia 469/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.469
Ședința publică din data de 26 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și -, născut la data de 18.09.1965 în S, jud cu ultimul domiciliu cunoscut în Câmpina,-, bloc 30, C, 3, 16, jud P, împotriva deciziei penale nr.99/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penală nr. 11/22.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sinaia, prin care în baza art 208 al 1 și art 209 al 1 lit e și g Cp a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de furt calificat, cu aplicarea disp art 71, 64 lit a și b Cp cu excepția dreptului de a alege.
În baza art 14 și art 346 Cpp comb cu art 998 Ccivil a fost obligat inculpatul să restituie părții civile domiciliat în,-, jud telefonul mobil marca Nokia 3250 sau contravaloarea acestuia, în sumă de 1.310 lei.
În baza art 189, 191.pr.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu sumă care s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești către Baroul d e avocați P.
La apelul nominal făcut în ședință public a lipsit recurentul-inculpat pentru care din oficiu a răspuns avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.3265/2009 și intimatul-parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar s-a depus procesul-verbal întocmit de Poliția municipiului Câmpina, din cuprinsul căruia rezultă că la adresa indicată a fost găsită recurentului-inculpat care a susținut că nepotul ei nu a locuit niciodată la ea și că de circa 1 lună se află în Germania, fără a cunoaște data când va reveni în țară.
Se prezintă în instanță mama inttimatului-parte vătămată, care învederează instanței că fiul ei este la lucru, acesta fiind motivul penru care nu s-a putut prezenta.
Cu privire la recurentul-inculpat, precizează că acesta nu a fost prezent la nici un termen de judecată, că mai are dosare pe rolul instanțelor și că s-a întâlnit cu inculpatul înainte de Paști, la, ocazie cu care a amenințat-
Avocat și reprezentantul Ministerului Public declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la faptul că nu s-a putut executa mandatul de aducere.
Curtea, având în vedere că pentru prezentarea în instanță a recurentului-inculpat a fost luată măsura citării cu mandat de aducere și ținând seama de procesul-verbal de executare a mandatului din care rezultă că lucrătorii de poliție l-au căutat de inculpat la singura adresă ce a fost indicată de acesta pe întreg parcursul procesului penal, inclusiv în apel și recurs, dar și de mențiunea că acesta se află în Germania de circa 1 lună de zile, apreciază că se află în imposibilitatea de a-l audia, fiind epuizate toate demersurile în acest sens și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat critică soluțiile pronunțate de cele două instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată este prea mare, deși nu a săvârșit infracțiunea, aceasta fiind greșit reținută în sarcina inculpatului.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond redozarea cuantumului pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea art.81 penal.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Vinovăția inculpatului a fost reținută pe baza declarațiilor martorilor și, precum și a părții vătămate iar pedeapsa de 3 ani închisoare este orientată către minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care deși anterior fusese condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, nu s-a putut reține starea de recidivă întrucât era minor.
Mama intimatului-parte vătămată, violeta solicită obligarea inculpatului să-i restituie contravaloarea telefonului mobil furat.
CURTEA;
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr. 11/22.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sinaia, în baza art 208 al 1 și art 209 al 1 lit e și g Cp a fost condamnat inculpatul fiul lui și -, născut la data de 18.09.1965 în S, jud P, cu ultimul domiciliu cunoscut în Câmpina-, bloc 30, C, 3, 16, jud la pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare pentru săvarșirea infracțiunii de furt calificat.
Cu aplicarea disp art 71, 64 lit a și b Cp cu excepția dreptului de a alege.
În baza art 14 și art 346 Cpp comb cu art 998 Ccivil inculpatul a fost obligat să restituie părții civile domiciliat în,-, jud P, telefonul mobil Nokia 3250 sau contravaloarea acestuia, în sumă de 1 310 lei.
În baza art 189, 191 Cpp inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu sumă care se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești.către Baroul d e avocați P.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, n noaptea de 7/8 ianuarie 2008 în jurul orei 04,30, partea vătămată s-a deplasat la barul aparținând SRL, situat în strada - - din orașul Ajuns aici a fost invitată de către inculpat să stea la masa unde acesta se afla alături de sora lui, și de martorul.
La un moment dat, partea vătămată a scos telefonul său mobil marca Nokia 3250, din buzunar, iar la scurt timp telefonul a fost luat de către inculpat, respectiv i l-a smuls părții civile, motivând că i-l va restitui mai târziu. Ulterior inculpatul a refuzat să achite nota de plată la cererea barmanului, martora, și a părăsit barul devenind agresiv și răsturnând masa la care stătuse. Inculpatul nu a restituit telefonul părții vătămate deși aceasta i l-a cerut insistent.
Inculpatul a fost audiat în faza actelor premergătoare ( 8) și nu a recunoscut comiterea faptei pretinzând că telefonul a fost luat de către martorul. Ulterior, după începerea urmăririi penale cât și în faza de judecată inculpatul nu a mai putut fi audiat deoarece s-a sustras; a fost citat la adresa de domiciliu pe care a indicat-o în declarația lui (8) însă după emiterea mandatului de aducere și întocmirea procesului-verbal de căutare ( 82) a rezultat că inculpatul nu a locuit la această adresă, în respectivul spațiu locuind cu totul alte persoane decât familia inculpatului. În aceste condiții s-a procedat și la citarea inculpatului prin afișarea citației la sediul Consiliului Local al orașului S în condițiile art. 177 alin. 4.pr.pen.
Martorii ascultați în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, respectiv numiții și au confirmat pe deplin starea de fapt reținută anterior respectiv faptul că inculpatul a sustras din posesia părții vătămate telefonul mobil al acestuia, în prezent nefiind recuperat.
Prima instanță a reținut că, fapta inculpatului de a sustrage în noaptea de 7/8 ianuarie 2008 în timp ce se afla în barul aparținând S, din posesia părții vătămate, telefonul mobil marca Nokia 3250 - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. e și g, Cod penal - ceea ce atrage răspunderea penală a inculpatului.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului s-a ținut seama de criteriile generale prev de art. 72 Cod penal, de gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă aceasta precum și de persoana inculpatului, acesta dovedind perseverență infracțională în săvârșirea faptelor de același gen, respectiv infracțiuni contra patrimoniului, fapte săvârșite în timpul minorității.
Așa fiind instanța de fond a apreciat că scopul preventiv al pedepsei și eventuala reeducare a inculpatului în sensul art. 52 Cod penal se pot realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată către minimul special prevăzut de lege, dar a cărei executare să se facă prin privare de libertate.
Pe durata executării pedepsei - ca pedeapsă accesorie conform art. 71 Cod penal s-a dispus ca inculpatului să îi fie interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut faptul că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1944 lei reprezentând c/val. telefonului sustras plus dobânda, deoarece urmează a fi achitat în rate. S-a reținut totodată că, prejudiciul creat de către inculpat prin activitatea sa infracțională nu a fost recuperat drept pentru care în temeiul art.14 și 346 Cod procedură penală combinat cu art.998 cod civil a fost obligat inculpatul să restituie părții civile telefonul sustras marca Nokia 3250 sau contravaloarea acestuia în sumă de 1310 lei astfel cum rezultă din factura fiscală nr.634/11 august 2006 ( 138).
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termenul prevăzut de lege, inculpatul, apreciind pedeapsa ca fiind greșit individualizată.
A solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și redozarea pedepsei, în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege, a cărei executare să fie suspendată condiționat.
Prin decizia penală nr.99/15 aprilie 2009 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și l-a obligat la 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel avut în vedere faptul că inculpatul a mai fost anterior condamnat la pedepse cu închisoarea pentru comiterea unor fapte de furt calificat și tâlhărie, fiind încarcerat și liberat condiționat de mai multe ori, apărând evident faptul că acesta nu s-a reeducat prin executarea pedepselor, scopul pedepsei neputând fi atins decât prin privarea acestuia de libertate și executarea pedepsei în regim de detenție.
S-a considerat de către tribunal că dispozițiile art.81, 861și 867cod penal nu pot fi aplicate, nefiind întrunite condițiile prevăzute de aceste texte, atât cu privire la scopul pedepsei, cât și cuantumul pedepsei aplicate.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Constatându-se că inculpatul nu a fost audiat de instanța de apel, s-a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a se prezenta în vederea audierii (a se vedea încheierea din 11 iunie 2009).
Cu toate că pentru prezentarea în instanță a recurentului-inculpat a fost luată măsura citării cu mandat de aducere acesta nu a fost găsit, situație ce rezultă din mențiunile cuprinse în procesul-verbal de executare a mandatului (fila 22 dosar recurs) în care se arată că lucrătorii de poliție l-au căutat de inculpat la singura adresă ce a fost indicată de acesta pe întreg parcursul procesului penal, inclusiv în cererile de apel și recurs (fila 4 dosar apel și respectiv fila 4 dosar recurs) și că acesta se află în Germania de circa 1 lună de zile.
Prin urmare, deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat niciodată în fața curții de apel.
Apărătorul desemnat din oficiu, susținând recursul inculpatului a solicitat redozarea pedepsei aplicate, pe considerentul că aceasta a fost greșit individualizată.În final, a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri iar pe fond reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea art.81 penal.
Examinând hotărârile recurate în raport de probele administrate în cauză, de susținerile recurentului inculpat, ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.14 pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
Coroborând declarațiile și plângerile părții vătămate cu depozițiile martorilor și, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 - 209 alin.1 lit.e și g penal, reținând ca situație de fapt că în noaptea de 7/8 ianuarie 2008, în timp ce se afla într-un bar din S, inculpatul a sustras din posesia părții vătămate un telefon mobil marca Nokia 3250 în valoare de 1.310 lei.
Deși nu s-a prezentat în fața nici unei instanțe de judecată, inculpatul a declarat prin avocat apel și recurs în cauză, iar prin apărătorii desemnați din oficiu, a criticat în căile de atac individualizarea pedepsei aplicate de prima instanță, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare.
Curtea constată că aceste critici nu sunt fondate, în condițiile în care pedeapsa aplicată inculpatului este situată la limita minimă prevăzută de textul legal incriminator.
Deși inculpatul nu este recidivist, din fișa sa de cazier judiciar (fila 79 dosar fond) rezultă că în minorat acesta a suferit 5 condamnări pentru infracțiuni de aceeași natură (furt calificat sau tâlhărie), pentru unele dintre aceste fiind condamnat la pedepse cu închisoarea.
Astfel, se constată că în anul 2003 acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin sentința penală nr.33/4 februarie 2003 Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia nr.3869/8 sept.2003 a Curții Supreme de Justiție, pedeapsă din care a fost liberat condiționat la 3 mai 2006, cu un rest de 601 zile închisoare.
Ca atare, față de această persistență infracțională dar, ținând cont și de atitudinea procesuală a inculpatului care după ce a dat o declarație la poliție la 9 ianuarie 2008 nu s-a mai prezentat nici în fața organelor de urmărire penală, nici a instanțelor de judecată, deși a fost legal citat la adresa pe care și-a dat-o și cu care figurează în evidențele Serviciului Public Comunitar pentru Evidența Persoanelor Câmpina (fila 74 dosar fond), Curtea consideră că nu există temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate acestuia și nici pentru schimbarea modalității de executare într-una neprivativă de libertate.
În concluzie, în baza disp. art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și -, născut la data de 18 septembrie 1985, domiciliat în Câmpina,-,.32,.C,.3,.16, județul P, împotriva deciziei penale nr.99/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.11/22.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sinaia.
Obligă recurentul la câte 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 200 lei, onorariul apărător din oficiu pentru fiecare recurent se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.06.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
(fiind în concediu de odihnă
se semnează de către
Președintele completului)
Grefier,
tehnoredactat.
2 ex./02.07.2009
f-
Judecătoria Sinaia
D-tru.
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Dan Andrei Enescu, Gabriela
