Furtul (art.208 cod penal). Decizia 485/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.485/2008
Ședința publică din 30 2008
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Monica Farcas
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 68/A/7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat -, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată intimată .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, apărătorul inculpatului recurent depune la dosar practică judiciară.
Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarație consemnată la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat -, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat, în infracțiunea de furt simplu și a se reduce cuantumul pedepsei.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând a se înlătura dispozițiile art.64 lit.c Cod penal.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului și a se trimite cauza spre rejudecare la tribunal întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare, el nefiind prezent la instanța de fond.
Mai solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de înșelăciune și reducerea pedepsei. Învederează că a mai fost condamnat pentru mai multe fapte anterioare, însă la pedepse mai reduse.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 611/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr- a fost condamnat inculpatul la:
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev de art.208 al. 1, 209 al. 1, lit. e Cod penal:
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev de art.64 lit a- Cod penal pe durata prev de art.71 Cod penal.
A fost respinsă cererea de schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prev de art.215 Cod Penal, formulată de inculpat.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1200 lei despăgubiri civile.
În baza art.118 lit e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 520 lei.
S-a făcut aplicarea art.189, 191 Cod pr pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că în data de 6.03.2006, în timp ce se afla în incinta Policlinicii de pe str. - din A I, inculpatul a primit de la partea vătămată un telefon mobil marca "6230 I" pentru a-l examina în vederea cumpărării, însă inculpatul a fugit cu telefonul, însușindu-și- pe nedrept și chiar vânzându-l a 2- a zi.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului așa cum a fost descrisă și dovedită cu probele administrate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev de art.208 al. 1, 209 al. 1 lit e Cod penal.
În baza acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, la individualizarea și proporționalizarea acesteia, dându-se eficiență criteriilor prev de art.72
Cod PenalS-au aplicat inculpatului și pedepsele accesorii prev de art.64 lit a - c Cod penal pe durata prev de art.71
Cod PenalÎn privința cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prev de art.215 Cod Penal, instanța de fond a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât telefonul a fost luat din posesia părții vătămate fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1200 lei despăgubiri civile către partea civilă.
S-a făcut aplicarea art.118 lit c Cod penal privind confiscarea sumei de 520 lei de la inculpat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal prevăzut de lege Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia și inculpatul, aducându- critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel formulate de Parchet se relevă în esență că în mod greșit instanța fondului a făcut aplicarea dispoz. art.118 lit e Cod penal, dispunând confiscarea de la inculpat a sumei de 520 lei, în condițiile în care a dispus obligarea acestuia la plata de despăgubiri civile, suma de 520 lei încasată de inculpat în urma vânzării telefonului sustras, nu mai trebuia confiscată.
În expunerea motivelor de apel formulate de inculpat se relevă în esență că în mod greșit a fost condamnat de instanța fondului pentru săvârșirea infracțiunii de furt, în condițiile în care aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, iar modalitatea de executare de asemenea este netemeinică, impunându-se aplicarea dispozițiilor art.81,82 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 68/A/7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia împotriva sentinței penale nr.611/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr- și în consecință:
S-a desființat sentința penală atacată sub aspectul aplicării dispozițiilor art.118 lit.e Cod penal și procedându-se la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.118 lit e Cod penal privind confiscarea specială de la inculpat a sumei de 520 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași hotărâri penale.
În baza art.189, 192 al. 2 Cod pr penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 340 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus să fie virată în contul A, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Din coroborarea probatoriului administrat în cauză, plângerea și declarația părții vătămate, declarația martorului, rezultă că în data de 06.03.2006, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată, care avea asupra lui un telefon mobil marca Nokia "6320 i" ce-i fusese încredințat de martorul pentru a- vinde. Inculpatul s- arătat interesat de achiziționarea telefonului mobil, telefon ce se afla ambalat în cutia originală în autoturismul părții vătămate.
Profitând de neatenția părții vătămate, inculpatul luat telefonul din cutia originală, după care a pus înapoi cutia pe bordul mașinii, iar apoi i-a solicitat părții vătămate să se deplaseze la Policlinica de pe strada -, pretextând că acolo lucrează soția lui și dorește să-i arate și ei telefonul. Ajunși la policlinică, inculpatul coborât din mașină, cerându-i părții vătămate să-l aștepte, până când el va discuta cu soția sa. După câteva minute a revenit și i- cerut părții vătămate să intre și el în clădire, după care, ajunși la etajul, inculpatul a intrat într- încăpere, motivând că o să o cheme pe soția sa.
Partea vătămată l- așteptat pe inculpat, după care văzând că nu mai revine s-a uitat în cutia telefonului și a constatat că acesta lipsește, fiindu- furat.
A doua zi, inculpatul a vândut telefonul unei persoane necunoscute cu suma de 520 lei.
Întrucât nu și-a mai recuperat telefonul, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1200 lei.
Fiind dovedită existența faptei, care constituie infracțiunea de furt calificat și nicidecum cea de înșelăciune cum nefondat susține inculpatul (bunul fiind luat din posesia părții vătămate fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept) și săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpat, în mod corect instanța fondului adoptat o soluție de condamnare conform art.345 al. 2.Cod Penal, aplicându-i o pedeapsă conform criteriilor prev. de art.72 și Cod Penal menită a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prevăzut de art.52 Cod penal.
De altfel, în declarațiile pe care le-a dat în fața organelor de cercetare și urmărire penală, inculpatul recunoscut că nu a intenționat să cumpere telefonul și că s-a folosit de acest pretext pentru a-l putea sustrage și a-l vinde, pentru că avea nevoie de bani.
În privința modalității de executare a pedepsei, Tribunalul a constatat că instanța fondului, în raport de multiplele condamnări suferite de inculpat (conform fișei de cazier judiciar aflată la fila 118 din dosarul instanței de fond inculpatul a suferit mai multe condamnări la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen, ceea ce denotă persistența infracțională a acestuia și conduita de sfidare a organelor de drept ) a apreciat în mod corect că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executare, dispozițiile art. 81 Cod penal nefiind de altfel incidente în cauză în raport de condamnările anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că în realizarea reparării integrale a prejudiciului cauzat prin infracțiune, în mod corect s-a dispus conform art.998 cod civil obligarea inculpatului la plata sumei de 1200 lei cu titlul despăgubiri civile către partea civilă reprezentând contravaloarea telefonului.
În ceea ce privește însă aplicarea dispoz. art 118 lit. e Cod penal, Tribunalul a constatat cu ocazia noii judecăți a cauzei, că în mod greșit s-a reținut incidența acestei dispoziții legale, câtă vreme s- dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile în favoarea părții civile, reprezentând contravaloarea telefonului sustras.
Făcându-se prin urmare o greșită aplicare a dispozițiilor art.118 lit. e Cod penal, Tribunalul cu ocazia noii judecăți a cauzei a înlăturat aplicabilitatea acestui text de lege prin care s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 520 lei.
Față de considerentele expuse, văzând și dispoz. art.379 pct.2 lit. a Cod pr penală, Tribunalul a admis doar apelul Parchetului și a desființat sentința atacată doar în limitele expuse, cu menținerea celorlalte dispoziții.
Tot prin prisma considerentelor expuse, văzând și dispoz. art. 379 pct. 1 lit b Cod pe penală Tribunalul a respinge ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs în termen inculpatul, solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pe motivul că nu a fost prezent la judecată, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de înșelăciune, cu efectul reducerii pedepsei.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este fondat, pentru următoarele considerente:
Nu este reală susținerea inculpatului că ar fi fost lipsit de apărare, întrucât nu ar fi fost prezent la judecarea cauzei în fața instanței de fond. La data judecării cauzei de către instanța de fond, inculpatul era arestat în altă cauză, și a fost prezent în instanță, fiind de altfel și audiat la termenul de judecată din 19.11.2007.
Curtea reține ca stare de fapt că inculpatul a intrat în posesia telefonului mobil nu prin deposedarea părții vătămate, ci prin inducerea acesteia în eroare în ce privește scopul urmărit, respectiv intenția de a-l sustrage, în loc de intenția de a-l verifica pentru cumpărare.
Ca atare, solicitarea inculpatului în sensul schimbării încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune este pertinentă.
De altfel, inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare de către Judecătoria Cluj N (așa cum rezultă din decizia depusă de inculpat la dosarul de recurs), reținându-se raportat la fapta sa comiterea infracțiunii de înșelăciune.
Curtea apreciază însă, raportat la dispozițiile art. 52 și 72 CP cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, ținând seama de împrejurările comiterii faptelor, de forma de vinovăție, de urmarea gravă produsă și de circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, că o pedeapsă de 3 ani închisoare este justificată, pentru ca sancțiunea aplicată să-și atingă dublul scop, educativ și represiv al pedepsei.
Nu se justifică reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de instanța de fond, așa cum a solicitat inculpatul, ținând seama de persistența sa infracțională în comiterea de asemenea infracțiuni.
În consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d rap. la art. 385/9 pct. 17 CPP, Curtea va admite recursul inculpatului.
- casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 611/26.11.2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr-, numai sub aspectul laturii penale a cauzei și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 334 CPP, va schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, 209 lit. e CP, în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 CP.
- condamna pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 CP.
- interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b CP, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 CP.
- menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 68/A/7.04.2008 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 611/26.11.2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr-, numai sub aspectul laturii penale a cauzei și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 334 CPP, schimbă încadrarea juridică dată faptei inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, 209 lit. e CP, în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 CP.
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 CP.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b CP, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 CP.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact../2 ex. /17.10.2008
, -
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Monica Farcas
