Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 489/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.489/2008
Ședința publică din 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
Grefier - - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de ul SC SA B, partea civilă și partea responsabilă civilmente SC PRODUCTION SRL împotriva deciziei penale numărul 98/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă partea civilă recurentă, asistată de avocat, apărător ales, inculpatul intimat, asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind restul părților.
Se prezintă avocat, apărătorul ales al părții responsabile civilmente SC PRODUCTION SRL și avocat, apărătorul ales al ului recurent SC SA.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul ales al părții responsabile civilmente SC PRODUCTION SRL depune la dosar motive de recurs.
Apărătorul ului recurent, apărătorul părții civile recurente, apărătorul părții responsabile civilmente, apărătorul inculpatului intimat și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al părții responsabile civilmente SC PRODUCTION SRL solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și a se trimite cauza spre rejudecare, instanței de fond.
În susținere învederează sub un prim aspect că procedura de citare pentru termenul când a avut loc judecata în fond nu a fost respectată întrucât partea responsabilă civilmente a primit citația doar în acea zi.
Pe fondul cauzei învederează că instanțele inferioare nu au observat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.197 alin.2 Cod procedură penală privitoare la respectarea dreptului la apărare, întrucât urmărirea penală împotriva inculpatului s-a început pentru infracțiunea prev. de art.178 alin.1 și art.184 alin.2,4 Cod penal, iar confirmarea începerii urmăririi penale s-a făcut pentru infracțiunea prev. de art.178 alin.2 și art.184 alin.2,4 Cod penal.
Mai arată că prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut tot pentru încadrarea juridică prev. de art.178 alin.1 Cod penal, iar trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracțiunea prev. de art.178 alin.2 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei învederează că daunele acordate în cauză sunt exagerate.
Avocat, apărătorul ales al părții civile recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor penale atacate și rejudecând sub aspectul laturii civile a cauzei a se dispune majorarea cuantumului daunelor materiale la suma de 300 milioane lei.
Învederează în susținerea recursului că partea civilă a rămas cu un handicap permanent la picior în sensul că unul este mai scurt cu 4 cm, și-a pierdut splina și aștepta un copil la momentul producerii accidentului.
Referitor la recursurile ului și al părții responsabile civilmente solicită respingerea acestora ca nefondate.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului intimat solicită respingerea recursul părții civile ca nefondat.
Referitor la recursurile ului și al părții responsabile civilmente solicită a se admite întrucât cuantumul daunelor acordate în cauză este exagerat, fiind dovedit doar parțial.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor ului și al părții civile ca nefondate.
Referitor la recursul părții responsabile civilmente solicită a fi admis acesta în sensul reducerii cuantumului daunelor materiale și morale.
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului în faza de urmărire penală învederează că există proces verbal de ascultare a inculpatului privind încadrarea faptei în infracțiunea prev. de art. 178 alin.2 Cod penal.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt învederează că achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.179/21.05.2007 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul la pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 al.2 Cod penal.
În baza art.184 al.2,4 Cod penal același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă față de partea civilă .
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cp. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și s-au aplicat și dispozițiile art. 71, 64 lit. a, b, c, e Cp.
In baza art. 81, 82 Cp. instanța a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durată de 4 ani și a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cp.
Prin aceeași sentință s-au aplicat inculpatului prevederile art. 71 al. 5 Cp. și s-a suspendat pedeapsa accesorie aplicată în baza art. 71 Cp.
De asemenea, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. SRL la plata către partea civilă a sumei de 260 milioane lei vechi reprezentând daune materiale și suma de 3 miliarde lei vechi daune morale (2 miliarde lei vechi daune pentru deces și 1 miliard lei vechi daune morale pentru partea civilă).
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata către partea civilă a sumei de 153.470.000 lei vechi reprezentând contravaloarea autoturismului și la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean Tg. Mac heltuielilor de spitalizare cu dobânzi și penalități aferente calculate la data plății efective în sumă de 9.926, 83 RON.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă în calitate de reprezentantă legală a minorei și s-a stabilit că acțiunea civilă și despăgubirile civile acordate părților civile, precum și cheltuielile de spitalizare au fost acordate în contradictoriu cu societatea de asigurări SC. SA B pentru Sucursala B, care va răspunde în limita maximă legală și în baza contractului de asigurare încheiat.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă și către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în data de 08.08.2005 în jurul orelor 12,00, în condițiile unui carosabil umed, conducătorul auto aflat la volanul autotractorului Mercedes care tracta o semiremorcă, se deplasa cu o viteză de 82 Km/ pe DN 14, fără încărcătură. în același timp și aceleași condiții, conducătorul auto se deplasa la volanul autoturismului marca având ca pasager pe soția sa.
Cele două autovehicule s-au întâlnit în aproprierea km. 46+200 unde sectorul de drum este în palier și aliniament; conducătorul auto a pătruns brusc pe contrasens, printr-un viraj neașteptat spre stânga, a ieșit de pe carosabil și a lovit cu dreaptă față o de 4,20 pe marginea carosabilului, moment în care semiremorca a derapat pe carosabilul umed. în aceste condiții conducătorul auto care circula regulamentar a fost surprins de apariția autotractorului pe sensul său de mers, când practic nu a avut timp și nici spațiu pentru manevră de evitare și s-a lovit frontal de colțul dreapta spate al autotractorului de unde a ricoșat în șasiul acestuia, fiind grav accidentat și proiectat în decor.
Urmare a coliziunii, a rezultat decesul conducătorului auto și vătămarea corporală a părții civile, soția acestuia.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto și un supliment la aportul de expertiză care a concluzionat că accidentul s-a produs pe sensul de mers al microbuzului care circula regulamentar ( 60, 75 dosar). Raportul de expertiză auto a mai menționat faptul că accidentul putea fi evitat doar de către! inculpat dacă ar fi păstrat traiectoria normală de deplasare, iar conducătorul auto putea evita impactul sau diminua consecințele acestuia prin viraj dreapta - cu ieșire în decor.
S-a stabilit că inculpatul rula cu o viteză de 80 km/ iar conducătorul cu 60 de km/ De asemenea, cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, inculpatului i s-a recoltat o probă de sânge, rezultatul alcoolemiei fiind zero.
Din raportul de autopsie medico-legală nr. 467/111/61 din 26.08.2005 a rezultat că moartea conducătorului auto loan a fost violentă și s-a datorat stopului cardio respirator cu multiple fracturi, iar leziunile s-au putut produce prin loviri de corpuri dure cu denivelări, în condiții de decelerare cu comprimare între planuri dure, urmare a unei tamponări între două vehicule și nu s-a constatat prezența alcoolului în sângele cadavrului.
In ce o privește pe pasagera, aceasta a suferit leziuni traumatice ce au necesitat peste 12 luni de îngrijiri medicale, cu precizarea că după această perioadă s-a efectuat o evaluare pentru precizarea formei vindecării. De asemenea, s-a intervenit chirurgical asupra splinei, care constituie pierdere de organ.
În cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală în cursul urmăririi penale ( 36 dosar) și o expertiză în cursul judecății ( 211 dosar) stabilindu-se că în urma vindecării s-a scurtat membrul inferior dreapta cu 4 cm. ceea ce constituie o infirmitate fizică și un handicap locomotor cu caracter permanent, iar capacitatea de muncă a părții civile este scăzută cu 70 % fiind încadrabilă în gr. II (doi) de invaliditate.
Inculpatul, a declarat în fața instanței că recunoaște faptele săvârșite însă a menționat că manevra efectuată (de a intra pe sensul de mers al celuilalt conducător auto) s-a datorat în parte și conducătorului care în momentul deplasării, a depășit axul drumului, ceea ce 1-a determinat pe inculpat să vireze brusc stânga intenționând să-1 ocolească pe celălalt conducător auto.
Susținerile inculpatului nu au fost confirmate de probele administrate în cauză, astfel că instanța de fond nu a reținut vreo culpă în producerea accidentului conducătorului auto.
În drept, instanța a reținut că fapta inculpatului care conducând autotractorul cu semiremorcă, în ziua de 8.08.2005 cu încălcarea normelor de circulație rutiere, intrând în coliziune cu alt autovehicul, și determinând moartea lui loan, constituie infracțiunea de ucidere din
culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 Cp. pentru săvârșirea căreia instanța 1-a condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani.
Fapta aceluiași inculpat de a conduce autotractorul cu semiremorcă în ziua de 8.08.2005 și ca urmare a nerespectării normelor de circulație rutieră, a intrat pe contrasens și în coliziune cu autoturismul condus de și a accidentat grav, cu pierdere de organ pe partea civilă, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cp. pentru săvârșirea căreia instanța 1-a condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 10 luni.
La stabilirea și dozarea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere prevederile art. 72 Cp.
Inculpatului i s-au aplicat prevederile art. 71 Cp. privind interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 lit. a, b, c și e Cp. pe durata executării pedepsei.
Întrucât, inculpatul a săvârșit 2 infracțiuni fără a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a făcut aplicațiunea art. 33 lit. a Cp. privind concursul de infracțiuni.
Judecătorul fondului a făcut aplicarea și a prevederilor art. 71 al. 5 Cp. și a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cp.
în ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că partea civilă și Spitalul Clinic Județean Tg. M s-au constituit părți civile în cauză.
In cauză a fost citat și asigurătorul SC: SRL B pentru Sucursala B și partea responsabilă civilmente SC. PRODUCTION SRL al cărei angajat era inculpatul, care se afla la momentul accidentului rutier în efectuarea orelor de serviciu.
Din probele testimoniale administrate în cauză a rezultat fapt că monumentul funerar a costat 40 milioane ROL, iar înmormântarea defunctului - 65 milioane ROL, la fel și masa de, care a fost pregătită integral de familia părții civile.
De asemenea, instanța a mai relevat că, cheltuielile suportate de partea civilă cu intervențiile chirurgicale, tratamentele, protezele ortopedice, cadrul de mers, cârjele, cazarea familiei părții civile la Tg. M s-a ridicat la suma de 180 milioane lei dovedită în cauză cu probele testimoniale administrate.
Dovedindu-și pretențiile civile solicitate, mai puțin contravaloarea parastaselor de 6 luni, 1 an, 6 săptămâni, a căror valoare instanța a înjumătățit-o, în temeiul art. 14, 346 Cp. rap. la art. 998. instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către partea civilă a sumei de 265 milioane lei daune materiale (65 milioane lei înmormântarea și monumentul funerar, 180 milioane lei intervenții chirurgicale și spitalizare; 20 milioane lei parastase), dar și a sumelor de 3 miliarde lei daune morale (2 miliarde lei pentru decesul soțului și 1 miliard lei suferința părții civile).
În baza acelorași texte legale, inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente a fost obligat să achite părții civile contravaloarea autoturismului distrus și implicat în accident, stabilită conform expertizei la suma de 15.347 RON.
Inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente a fost obligat și la plata despăgubirilor civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean Tg. M, cu dobânzile aferente la data plății efective.
Față de împrejurarea că defunctul a prestat întreținere-potrivit sentinței civile nr. 2047/14.03.1997 a Judecătoriei Mediaș - minorei, fiica sa dintr-o altă căsătorie, în cauză a fost citată minora prin reprezentant legal mama sa,. Pretențiile civile formulate au fost respinse, dată fiind împrejurarea că defunctul achita o pensie lunară de întreținere de 150.000 lei vechi, iar pensie de urmaș de care beneficiază minora este mai mare, de 1.200.000 lei vechi.
In cauză a fost citat și asigurătorul SC. SA B - pentru Sucursala B, astfel că despăgubirile civile, daunele, cheltuielile de spitalizare la care inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente au fost pronunțate în contradictoriu cu asigurătorul, care va achita despăgubirile, în raport de contractul de asigurare încheiat și în limita legală prevăzută de Ordinul nr. 3108/10.12.2004.
În temeiul art. 193.C.P.P. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă, iar în baza art. 191.C.P.P. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate au declarat în termenul legal, apeluri: partea civilă, partea responsabilă civilmente SC. PRODUCTION SRL, asigurătorul SC. SA B și inculpatul ).
Prin decizia penală nr.98/23.04.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Sibiu a respins ca nefondate apelurile declarate de ul SC SA și partea civilă .
Au fost admise apelurile formulate de partea responsabilă civilmente SC SRL și inculpatul, a fost desființată în parte sentința penală nr.179/2007 a Judecătoriei Mediaș, iar în urma rejudecării, au fost înlăturate dispozițiile art.64 lit.c Cod penal prev. de la aplicarea art.71 Cod penal.
S-a constatat că ul a achitat părții civile suma de 15.347 RON reprezentând valoarea de circulație a autovehiculului marca și a fost înlăturată din sentința atacată dispoziția de obligată a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestei sume.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 23.500 RON către partea civilă, cu titlu de despăgubiri materiale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.193 al.6 Cod procedură penală a fost respinsă ca nedovedită cererea apelantului inculpat de acordare a cheltuielilor judiciare.
În baza art.192 Cod procedură penală a fost obligată apelanta SC SA și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Judecătorul fondului a reținut în mod corect starea de fapt, care concordă cu materialul probator administrat în cauză, a realizat o justă încadrare juridică a faptelor conformă cu activitatea inculpatului și a realizat o judicioasă individualizare și proporționalizare a pedepselor, luând în considerare toate criteriile impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 72, 52 Cp.
Din mijloacele de probă administrate în cauză (declarațiile părții civile coroborate cu declarațiile martorilor G, cu raportul și suplimentul la raportul de expertiză tehnică auto) a rezultat în mod cert culpa exclusivă a inculpatului la comiterea faptelor. De altfel, inculpatul nici nu a mai susținut acest motiv la dezvoltarea orală a apelului.
În ceea ce privește faptul că instanța de fond a interzis inculpatului dreptul de a fi tutore sau curator, în conformitate cu decizia nr. LXXIV/5.11.2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, ținând cont și de natura infracțiunilor comise, care nu au legătură cu capacitatea persoanei de a fi tutore sau curator, tribunalul a considerat că se impune înlăturarea prevederilor art. 64 lit. e Cp. de la aplicarea art. 71 Cp. De altfel, instanța de fond nici nu a argumentat interzicerea acestui drept, cu toate că dispozițiile art. 71 al. 3 Cp. prevăd imperativ această obligație.
Referitor la motivele de apel invocate de asigurător, tribunalul a apreciat că fiind total nefondate. Judecătorul fondului în mod corect a citat asigurătorul în procesul penal, pentru ca hotărârea pronunțată să îi fie opozabilă. Mai mult, în sentința dată instanța a menționat că despăgubirile la care a fost obligat inculpatul, atrag răspunderea asigurătorului în baza contractului de asigurare încheiat și în limita legală prevăzută de Ordinul nr. 3108/10.12.2004. ntr-un proces penal, despăgubirile ce se acordă victimelor se stabilesc în funcție de prejudiciul ce li s-a cauzat, și nu în raport de limitele bănești stabilite prin anumite Ordine care vizează strict raporturile dintre asigurat-asigurător. De altfel, temeiul de drept invocat de asigurător este eronat, dispozițiile art. 42 fiind aplicabile doar în ipoteza stabilirii despăgubirilor dintre asigurați și asigurători prin convenție.
Asigurătorul a mai semnalat și neconcordanța cu privire la suma de 265 milioane ROL despăgubiri acordate de Judecătorie prin considerente și 260 milioane ROL menționată în dispozitiv, însă această neconcordanța, astfel cum rezultă din actele dosarului, apare ca o evidentă eroare materială a primei instanțe.
De asemenea, nici motivele de apel învederate de partea responsabilă civilmente nu au fost întemeiate. În ceea ce privește primul motiv de apel, tribunalul a constatat că acesta nu va putea fi reținut atâta vreme cât din lucrările din dosar ( citații) rezultă că procedura de citare a fost îndeplinită la momentul pronunțării sentinței atacate.
Referitor la al doilea motiv invocat, tribunalul a constatat că indicarea cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a unei alte încadrări juridice cu pedeapsă mai ușoară decât încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, este sancționată cu nulitatea relativă, în condițiile art. 197 al. 1.C.P.P. (aspect de altfel atestat de însăși partea responsabilă civilmente, prin înscrisurile pe care le-a depus la dosar - 92).
Mai mult, în ipoteza nulității relative, vătămarea cauzată inculpatului trebuia invocată și probată în termenele impuse de art. 197 alin. 4.C.P.P. or inculpatul deși vizat direct, nu a pretins ori dovedit până la acest moment nici o neregularitate ori vătămare.
Din perspectiva criticilor formulate sub aspectul laturii civile, tribunalul a reținut următoarele:
În fața instanței de fond, partea civilă s-a constituit partea civilă cu sumele totale de ( 29 dosar, 151 dosar judecătorie):
- 1) 65 milioane ROL cheltuieli de înmormântare;
80 milioane ROL cheltuieli cu parastasele de 1 săptămână, 6 săptămâni, 6 luni, 1 an; contravaloare monumentului funerar;
- 2) 180 milioane ROL cheltuieli cu medicamente, hrană suplimentară, cu personalul medical, ortopedice, cârje, cadru de deplasare;
- 3) 300 milioane ROL contravaloarea autovehiculului distrus;
- 4) daune morale: 3.500.000.000 lei pentru decesul soțului și
7.000.000.000 lei pentru suferințele suportate, handicapul permanent cauzat, scăderea capacității de muncă.
Verificând actele dosarului, tribunalul a constatat că:
1) deși prin declarațiile martorilor, Masca, partea civilă a probat că a fost prejudiciată cu suma de 145.000.000 ROL (formată din suma de 65.000.000 ROL suportată cu înmormântarea soțului și 80.000.000 ROL cheltuieli cu parastasele și monumentul funerar), instanța de fond a acordat doar în parte suma pretinsă, respectiv 85.000.000 ROL. Dat fiind faptul că aceste cheltuieli au fost dovedite prin probele testimoniale administrate iar martorii au luat la cunoștință în mod direct atât de evenimentele (parastasele) desfășurate cât și de cuantumul cheltuielilor suportate, tribunalul a considerat că suma de 145.000.000 ROL se impune a fi acordată integral.
2) Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că partea civilă, prin martorii propuși, a dovedit că a efectuat cheltuieli și cu spitalizarea, ghetele ortopedice etc. în cuantumul de 180 milioane ROL pretins și acordat de judecătorie, au fost incluse însă și sumele de bani remise personalului medical de către partea civilă din proprie voință, sume care, neavând fundament legal, nu pot fi acordate; pentru acest considerent, în raport și de lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că se impune reducerea lor la Această soluție, apare ca fiind justificată și prin prisma faptului că toate pretențiile părții civile au fost dovedite doar cu martori și în mod global, la dosar neexistând nici un înscris sau alte mijloace de probă directe pentru pretențiile legal justificate, nici măcar pentru ghetele ortopedice, medicamente, rețete, facturi de la hotel etc.
3) în același sens, s-a constatat că partea civilă nu a dovedit cu înscrisuri sau alte mijloace de probă directe, materiale, suma de bani cu care a pretins că a achiziționat autoturismul, iar în aceste condiții, prin raportare și la concluziile expertizei tehnice auto-ca și mijloc de probă științific, obiectiv, care a stabilit valoarea de circulație la data accidentului a autoutilitarei neavariate, ca fiind 15.347 RON, tribunalul -donsidera că aceasta reprezintă contravaloarea reală a autovehiculului părții civile ce trebuie avută în vedere. Iar această sumă a și fost remisă părții civile, aspect confirmat atât de asigurător cât și de partea civilă ( 93 verso).
4) în ceea ce privește daunele morale pretinse de partea civilă, tribunalul a considerat că instanța de fond a dozat și apreciat în mod judicios cuantumul total al acestora. Prejudiciile nepatrimoniale sunt dificil de cuantificat pecuniar, însă este de netăgăduit că părții civile i-au fost cauzate suferințe atât prin pierderea soțului său, cât și prin infirmitatea fizică permanentă ce i-a fost cauzată, prejudiciile estetice grave produse și care au caracter definitiv, prin pierderea capacității de muncă cu 70 % în condițiile în care partea civilă este o persoană tânără. Întrucât toate aceste prejudicii sunt o consecință a faptei inculpatului, s-a impus a fi recunoscute și acordate.
Concluzionând cu privire la apelul părții civile, s-a constatat că deși instanța de apel a acordat diferența de 60.000.000 ROL, întrucât a redus cuantumul cheltuielilor cu spitalizarea, în ansamblu, despăgubirile acordate părții civile nu au fost majorate în apel, și drept urmare calea de atac promovată nu a putut fi admisă.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal SC SA, partea civilă și partea responsabilă civilmente SC SRL, aducându- critici de nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de recurs, asigurătorul SC SA a arătat, în esență că hotărârea recurată este dată cu încălcarea prevederilor legale, respectiv art.195 al.1 Cod procedură penală.
Constatând că instanța de fond a comis o eroare materială la cuantificarea despăgubirilor acordate, soluția ce trebuia adoptată de instanța de apel era cea de desființare cu trimitere la instanța de fond, competentă să îndrepte eroarea, conform procedurii reglementate de art.195 Cod procedură penală.
În al doilea rând, s- invocat faptul că instanța de apel a încălcat dispozițiile legii speciale în ceea ce privește acordarea daunelor materiale, fiind ignorate prevederile Ordinului nr.3108/2004 și ale Legii nr.136/1995, privind modul în care au fost probate cheltuielile de înmormântare acordate părții civile, fiind admisă proba testimonială pentru dovedirea acestora.
În al treilea rând, s-a apreciat că hotărârea a fost dată cu încălcarea Ordinului CSA 3108/10.12.2004, care stabilește limita maximă a despăgubirilor ce pot fi acordate la nivelul anului 2005 la suma de 1.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, or instanța de fond a stabilit, iar instanța de apel a menținut despăgubirile pentru daune morale la suma totală de 3.000.000.000 lei vechi.
În motivarea recursului declarat de partea responsabilă civilmente SC SRL s- arătat că procedura de citare pentru data când a avut loc judecata în fond a cauzei nu a fost legal îndeplinită, în condițiile în care citația pentru termenul din 07.05.2007 fost primită exact în acea zi, prin urmare fiind în imposibilitate de a se prezenta la dezbateri.
Au fost invocate dispozițiile art.197 al.2 Cod procedură penală considerându-se că a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, în condițiile în care s- început urmărirea penală și i- fost prezentat materialul de urmărire penală pentru infracțiunea prev. de art.178 al.1 Cod penal, însă a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art.178 al.2 Cod penal, împrejurare ce atrage nulitatea absolută a urmăririi penale.
Un ultim aspect criticat a vizat cuantumul despăgubirilor materiale și al daunelor morale stabilit de instanțe, cuantum considerat exagerat.
Partea civilă nu motivat în scris recursul formulat, însă cu ocazia dezbaterilor a solicitat, prin apărătorul ales, majorarea cuantumului daunelor materiale la suma de 300 milioane lei.
Examinând hotărârea recurată prin prisma dispozițiilor art.385/9 Cod procedură penală, raportat la motivele invocate, Curtea constată că sunt fondate recursurile ului SC SA și al părții responsabile civilmente SC SRL, însă doar în ceea ce privește cuantumul daunelor morale stabilit de instanța pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art.178 al.2 Cod penal.
Este incontestabil că, prin decesul soțului survenit în urma accidentului de circulație din 8.05.2005, partea civilă a suferit un prejudiciu de natură morală, ce se impune a fi compensat.
. condițiilor prev. de art.998-999 cod civil a fost corect constatată de instanța de fond și cea de apel, însă cuantumul despăgubirilor stabilite pentru compensarea prejudiciului moral al părții civile este exagerat.
Raportat la întinderea prejudiciului și la circumstanțele concrete ale speței, ținând seama și de practica judiciară în materie, Curtea apreciază că în cauză se impune reducerea cuantumului daunelor morale de la suma de 200.000 lei la suma de 50.000 lei.
Celelalte critici aduse de SC SA și de partea responsabilă civilmente SC SRL, hotărârii atacate sunt nefondate.
Eroarea materială strecurată în cuprinsul sentinței penale nr.179/2007 a Judecătoriei Mediaș poate fi îndreptată în cadrul procedurii separate reglementate de art.195 Cod procedură penală, fiind vorba despre o simplă greșeală de calcul, nu este justificată solicitarea ului, de casare a hotărârilor și trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, legea reglementând o modalitate specifică de revendicare a erorii ivite.
De asemenea, Curtea constată că în mod justificat instanțele de fond nu au ținut cont de prevederile Ordinului 3108/2004 al CSA, apreciind că acesta vizează strict raporturile dintre și asigurat și modul de stabilire a despăgubirilor, de către, în temeiul convenției.
Ori, acțiunea civilă alăturată celei penale în cadrul procesului penal are drept temei răspunderea civilă delictuală, iar despăgubirile ce se acordă victimelor se stabilesc de instanță în funcție de prejudiciul efectiv cauzat, stabilit prin ansamblul probatoriului administrat.
În condițiile în care instanțele au constatat calitatea de a SC SA, în conformitate cu prevederile deciziei nr.1/2005 a ÎCCJ pronunțată în recursul în interesul legii, au menționat că despăgubirile la care a fost obligat inculpatul atrag răspunderea asigurătorului în baza contractului de asigurare încheiat și în limita legală prevăzută de Ordinul nr.3108/2004, criticile formulate de sunt neavenite.
Referitor la recursul părții responsabile civilmente SC SRL, Curtea constată că procedura de citare la momentul soluționării cauzei pe fond era legal îndeplinită.
Partea responsabilă civilmente avea cunoștință de proces, fiind citată la fiecare termen de judecată, în fața instanței de fond, însă nu s- prezentat pentru a-și formula apărările.
În aceste condiții, Curtea apreciază că primirea citației pentru termenul de 07.05.2007 exact în acea zi nu a fost de natură să aducă atingere drepturilor sale procesuale, cu atât mai mult cu cât instanța a și amânat pronunțarea până la data de 21.05.2007.
Cu privire la nulitatea urmăririi penale, invocată de partea responsabilă civilmente în cadrul motivelor de recurs, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută.
Faptul că fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art.178 al.2 Cod penal, deși materialul de urmărire penală i-a fost prezentat pentru infracțiunea prev. de art.178 al.1 Cod penal, fără a fi pusă în discuție schimbarea încadrării juridice, reprezintă o încălcare a normelor procedurale ce poate fi sancționată cu nulitatea relativă, în condițiile reglementate de art.197 al.1 lit.b Cod procedură penală.
În speță, singurul care putea invoca o eventuală vătămare era inculpatul, partea responsabilă civilmente, neavând o asemenea calitate.
În consecință, Curtea constată că și acest motiv de recurs este nefondat.
Raportat la recursul părții civile, Curtea apreciază că instanțele de fond au stabilit în mod just despăgubirile materiale acordate, cu referire la toate probele care au fost administrate, astfel că nu se impune majorarea acestora.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursurile formulate de SC SA și de partea responsabilă civilmente SC SRL împotriva deciziei penale nr.98/A/23.04.2008 a Tribunalului Sibiu și va extinde efectele recursurilor, conform prevederilor art.385/7 Cod procedură penală și în privința inculpatului intimat.
Va casa decizia penală atacată, precum și sentința penală nr.179/2007 a Judecătoriei Mediaș numai sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile pentru infracțiunea prev. de art.178 al.2 Cod penal, pe care îl va reduce la 50.000 lei.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Va fi respins ca nefondat recursul părții civile, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu consecința obligării acesteia la plata cheltuielilor avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de partea responsabilă civilmente SC SRL și ul SC SA B împotriva deciziei penale nr. 98/A/23.04.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și extinde efectele recursurilor în privința inculpatului intimat.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 179/21.05.2007 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr-, sub aspectul laturii civile a cauzei, numai în ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții civile pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 CP și rejudecând cauza în aceste limite:
Reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 CP, de la 200.000 lei, la 50.000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 98/A/23.04.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe partea civilă să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/14.11.2008
;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș
