Furtul (art.208 cod penal). Decizia 518/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI.
Dosar nr-
Decizia nr.518
Ședința separată din data de 22 iulie 2009,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 20.09.1993, deținut în Penitenciarul mărgineni, împotriva deciziei penale nr.110/8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat în parte în latura civilă sentința penală nr.361/26.02.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești și s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate prin restituirea sumei de 180 lei de către partea responsabilă civilmente.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței, iar în temeiul art 383 rap. la art 381.pr.pen. și art.160/h pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului deducându-se prevenția cu începere de la 30.12.2008 și până la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință separată au răspuns recurentul-inculpat în stare de deținere, asistat de avocat, intimata-parte responsabilă civilmente personal, intimata-parte vătămată, lipsind intimata-parte civilă, intimata-parte vătămată, intimata - Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Se prezintă în instanță avocat și arată că potrivit împuternicirii avocațiale nr.2911/01.06.2009 emisă de Baroul Prahova, a fost apărătorul din oficiu al inculpatului la termenele din 1.06.2009 și 29.06.2009, când s-a discutat menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și solicită a se dispune plata onorariului pentru termenele din 1.06.2009 și 26.09.2009. Depune la dosar o cerere în acest sens.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat declară că nu are cereri de formulat.
Intimata-parte responsabilă civilmente personal având cuvântul declară că nu are alte cereri de formulat.
Intimata-parte vătămată declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, aduce la cunoștința recurentului-inculpat că potrivit dispozițiilor procedurale penale, are posibilitatea de a da declarație și în fața instanței de recurs, ori de a se folosi de dreptul la tăcere, fără vreo consecință juridică negativă.
Recurentul-inculpat având cuvântul declară că nu dorește să dea o altă declarație și în fața instanței de recurs.
Curtea, constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală a acordat cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat precizează că acesta înțelege să critice ambele hotărâri pronunțate de instanțele anterioare, respectiv sentința penală nr.361/26 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.e penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.33 lit.a și art.99 și urm. Cod penal. dar și decizia penală nr.110/08 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis în parte apelul inculpatului, s-a desființat în parte în latură civilă sentința și s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate prin restituirea sumei de 180 lei de către partea responsabilă civilmente.
Ca atare, recurentul-inculpat critică cele două hotărâri sub aspectul soluționării laturii penale, respectiv cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Deși legea prevede să nu se dispună tragerea la răspundere penală a minorilor, înainte de a împlini vârsta de 14 ani, totuși instanțele anterioare au ținut seama de împrejurarea că inculpatul a mai fost cercetat pentru comiterea unor infracțiuni în timpul minorității, cu toate că acestea nu pot fi reținute ca stare de recidivă sau ca agravantă.
De reținut este faptul că inculpatul a acoperit prejudiciul, la momentul judecării apelului, a recunoscut săvârșirea faptelor și a avut o atitudine sinceră. La dosar există o singură depoziție de nerecunoaștere, până la momentul când a fost prezentă și mama inculpatului. Din acel moment, se poate observa că a avut o atitudine sinceră, dând detalii cu privire la fapte.
În atare situație, solicită ca instanța să reducă cuantumul pedepsei și să schimbe modalitatea de executare a pedepsei. Cele două instanțe au trecut peste posibilitatea ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă cu executare la locul de muncă dar și de aplicare a art.81 penal, art.86/1 penal, și a menținut starea de arest.
Relevantă este decizia Bordunov contra Rusiei pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care statul a fost sancționat pentru că instanțele judecătorești au nesocotit circumstanțele reale și personale ale inculpatul.
Astfel, se poate constata că acesta este suferind de afecțiuni de ordin psihic ce au fost stabilite urmare investigațiilor medicale, așa cum rezultă din biletul de ieșire din spital și din de observații, eliberate de Spitalul.
Cele trei fapte reținute în sarcina sa, în raport de înscrisurile medicale aflate la dosar, coroborate cu vârsta inculpatului, dovedesc că faptele au fost comise pe fondul telibirismului datorat vârstei. Însă perioada petrecută în stare de arest a fost suficientă și o bună povață, iar scopul preventiv educativ poate fi atins în principal dacă avându-se în vedere cuantumul pedepsei aplicate și ținându-se seama că în prezent nu a împlinit vârsta de 16 ani, fracția pe care inculpatul o are de executat ar fi 1/3 și nu 2/3, situație în care, în opinia sa, pedeapsa aplicată este deja executată întrucât au trecut mai mult de 6 luni de când a fost arestat.
Un alt aspect demn de reținut este că pedeapsa aplicată este excesiv de mare în raport cu gravitatea faptei, cu circumstanțele personale ale inculpatului și faptul că prejudiciul a fost acoperit prin restituire.
Solicită admiterea recursului în temeiul art.385/15 pct.2, reducerea pedepsei și în subsidiar, schimbarea modalității de executare a pedepsei cu aplicarea disp. art.81 penal sau art.86/1 penal.
Intimata-parte vătămată personal având cuvântul arată că nu are nimic de declarat și că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
Intimata-parte responsabilă civilmente personal având cuvântul arată că este pentru prima dată când fiul ei apare în fața instanței și solicită ca instanța, dând dovadă de clemență să constate că pedeapsa a fost deja executată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat întrucât hotărârile criticate sunt temeinice și legale, iar criticile aduse acestora sunt nefondate.
Constată că inculpatul critică hotărârile sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, susținându-se că pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de furt a primit o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, deși a avut o atitudine sinceră, a recunoscut faptele iar prejudiciul a fost recuperat, ceea de justifica reducerea pedepsei.
Însă, atitudinea de recunoaștere care este o normalitate și acoperirea prejudiciului nu sunt circumstanțe cărora să li se poată acorda o valoare care să determine reducerea cuantumului pedepsei.
Din probele efectuate, se poate constata că primele două fapte au fost comise la intervale scurte de timp una față de alta, că fiind surprins de partea vătămată și reținut de organele de poliție punându-i-se în vedere să nu mai săvârșească astfel de fapt, la interval de câteva zile a comis a treia faptă.
Relevant, sub aspectul reținerii corecte a modalități de executare a pedepsei, este și referatul întocmit de Serviciul de probațiune care a concluzionat că inculpatul provine dintr-o familie numeroasă, neînchegată, fiind lipsit de supravegherea mamei sale, în plus acesta are un comportament vădit antisocial, datorită faptului că nu este școlarizat și nu are nici un fel de ocupație.
Consideră că în mod judicios instanțele anterioare au considerat că este necesar ca inculpatul să execute pedeapsa în regim privativ de libertate și nu se impune executarea pedepsei sub supraveghere.
Pentru toate considerentele mai sus precizate, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținere ca legale și temeinicie a hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare și pe cale de consecință menținerea stării de arest preventiv, urmând a fi dedusă perioada executată.
În replică avocat, cu privire la susținerea Reprezentantului Ministerului Public că inculpatul nu este școlarizat, precizează că acesta a urmat inițial cursurile unei școli normale, dar ulterior a fost transferat la o școală ajutătoare datorită afecțiunilor psihice.
Recurentul-inculpat având personal cuvântul, precizează că a recunoscut și regretat comiterea faptelor, că până în prezent nu a mai săvârșit alte infracțiuni și solicită ca instanța dând dovadă de clemență să-i mai acorde o șansă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr. 361/ 26 02 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20.09.1993 în P, jud. P, cetățean român, fără ocupație, neșcolarizat, fără antecedente penale, CNP- -, domiciliat în P,-, jud. P, în prezent aflat în Penitenciar, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, pen. cu aplic. art.41 alin.2 și art 33 lit. și art. 99 și urm. Cod Penal, fapte din data de 03.04.2008, 23.10.2008 și 28.10.2008 la pedeapsa de1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, u aplic. art. 71 și 64 lit. a și b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a Cod Penal, după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la data de 30.12.2008 la zi.
În baza art. 350 alin.1 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată, domiciliată în com.,-, jud. P și partea vătămată, domiciliată în com. nr.352, jud.P, nu s-au constituit parți civile în cauză.
În baza art. 14 si 346.C.P.P. rap. la art. 998 si urm. civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în P,-, jud.P și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, domiciliată în P,-, jud.P, la plata sumei de 180 lei către partea civilă, reprezentând prejudiciu nerecuperat.
În baza art.118 lit. e pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat sumei de 200 lei, sumă obținută din vânzarea telefonului mobil sustras de la partea vătămată.
În baza art. 191 al. 1, 2 și 3.pr.pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 03.04.2008 în jurul orelor 13.30, inculpatul în timp ce se afla în zona Centrale, a sustras din geanta părții vătămate suma de 150 lei, fiind surprins de acesta, a fost reținut de organele de poliție l-a solicitarea acesteia și a recunoscut săvârșirea faptei, fiind recunoscut de partea vătămată după planșă foto ca fiind inculpatul. Banii au fost predați părții vătămate pe bază de dovadă.
La data de 23.10.2008 în jurul orelor 13.45 inculpatul a sustras din geanta părții vătămate care se afla la rând pentru a cumpăra fructe, un portofel cu suma de 180 lei. Împrejurarea a fost observată de martora a care i-a atras atenția părții vătămate și a sesizat organele de poliție. Inculpatul a fost identificat de către martora a conform planșei foto.
La data de 28.10.208 organele de poliție au fost sesizate de către numita de faptul că în timp ce se urca în tramvai un tânăr i-a sustras din buzunar telefonul mobil. Partea vătămată l-a văzut pe acesta când a ascuns telefonul în buzunar, iar ulterior l-a identificat după planșă foto ca fiind inculpatul.
Inculpatul a vândut telefonul mobil, numitului care l-a vândut la rândul său numitului -.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor care au fost reținute în sarcina sa, indicând în declarațiile date la urmărire penală și menținute în fața instanței de judecată modul de operare și împrejurările în care a săvârșit fapta iar declarațiile martorilor audiați s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul minor, pe considerentul că pedeapsa aplicată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat este prea aspră în raport cu gradul de pericol social al acesteia, împrejurările în care faptele au fost comise, precum și circumstanțele personale ale acestuia iar cu privire la acest ultim aspect, a solicitat să se țină seama atât de vârsta acestuia, de faptul că este neșcolarizat, de faptul că a recunoscut comiterea tuturor faptelor și nu în ultimul rând, de faptul că a acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate, prin restituirea sumei de 180 lei pe care a sustras-o de la aceasta.
A solicitat apelantul admiterea apelului, desființarea sentinței, reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul aplicării disp. art.81 penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr.110/8 mai 2009 Tribunalul Prahova, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte în latura civilă sentința penală nr.361/26.02.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești și a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate prin restituirea sumei de 180 lei de către partea responsabilă civilmente.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței, iar în temeiul art 383 rap. la art 381.pr.pen. și art.160/h pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, deducându-se prevenția cu începere de la 30.12.2008 și până la zi iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești efectuată de către Judecătoria Ploiești, dovedesc vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, pentru care a fost trimis în judecată, iar fapta este prevăzută de dispozițiile art.208-209 alin.1 lit.e cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal.
A mai reținut tribunalul că inculpatul minor a mai fost cercetat și s-a propus trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de același fel și chiar dacă acest aspect nu poate să constituie un antecedent penal atâta timp cât, până în prezent nu s-a dispus condamnarea acestuia pentru vreuna din infracțiunile ce au făcut obiectul cercetărilor, relevă faptul că inculpatul minor nu are nici un fel de ocupație și singura modalitate de obținere a veniturilor necesare traiului este aceea a săvârșirii unor infracțiuni de furt calificat, în zone aglomerate ale orașului P, asupra unor persoane de sex feminin și în vârstă, profitându-se de lipsa de atenție a acestora și de posibilitatea de a reacționa împotriva inculpatului, în cazul în care acesta ar fi surprins în timp ce comite faptele.
S-a mai reținut de instanța de apel că inculpatul provine dintr-o familie numeroasă, neînchegată, fiind lipsit de supravegherea mamei sale care nu are nici un fel de autoritate asupra acestuia necesară pentru a-l îndrepta, în sensul de a nu mai săvârși infracțiuni în locuri publice, dar și împrejurarea că mai fost cercetat pentru comiterea unor infracțiuni în timpul minorității, înainte de a împlini vârsta de 14 ani, fără a fi angajată răspunderea penală a acestuia, datorită iresponsabilității.
Comportamentul inculpatului este vădit antisocial, mai ales datorită faptului că nu este școlarizat, are carențe educative, astfel cum rezultă și din raportul medico-legal psihiatric efectuat de către organele de poliție.
În aceste condiții, reeducarea inculpatului minor nu poate avea loc decât în cazul în care i se aplică acestuia o pedeapsă pentru faptele comise, ce va fi executată în mod efectiv, întrucât aplicarea unei măsuri educative este insuficientă.
Angajamentul pe care și l-a luat inculpatul de a urma cursurile școlare și de a se îndrepta, nu poate fi luat în considerare, în condițiile în care până în prezent acesta nu s-a prezentat la școală și nu are nici un fel de mijloace de subzistență.
De asemenea, din actele dosarului nu rezultă în nici un fel intenția acestuia de a-și găsi un loc de muncă și a obține veniturile în mod licit.
Deși a fost surprins de două ori în flagrant, inculpatul a comis din nou o altă infracțiune, ceea ce dovedește intenția sa de a-și asigura mijloacele necesare traiului prin această modalitate.
Referitor la latura civilă a procesului, tribunalul a constatat că partea vătămată nu și-a mai recuperat telefonul mobil pe care inculpatul l-a vândut cu suma de 200 de lei, iar prejudiciul cauzat părții vătămate în sumă de 180 lei a fost acoperit de către, mama inculpatului, în fața instanței de apel, prin remiterea acestei sume la termenul la care s-a judecat apelul.
A apreciat tribunalul că aspectul privitor la faptul că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost acoperit prin restituirea sumei respective nu poate să influențeze în nici un fel cuantumul pedepsei aplicate, ținând seama atât de gradul de pericol ridicat al faptei, în condițiile în care până la termenul de judecată la care s-a judecat apelul, inculpatul nu a acoperit în nici un fel prejudiciul cauzat acestei părți vătămate, ceea ce dovedește că nu regretă săvârșirea faptelor și că a urmărit prin acoperirea prejudiciului numai reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a acesteia.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la modul de soluționare al laturii penale, susținând că pedeapsa este excesivă, atât în privința cuantumului, cât și a modalității de executare.
A arătat recurentul că instanțele au ignorat vârsta sa fragedă, conduita procesuală sinceră, dar și împrejurarea că prejudiciul creat a fost acoperit, elemente care nu au fost avute în vedere în operațiunea de individualizare a pedepsei.
S-a mai susținut de asemenea, că potrivit expertizei medico-legale psihiatrice inculpatul are o serie de afecțiuni psihice care deși nu determină abolirea discernământului totuși, sunt de natură a afecta conduita sa socială, instanțele ignorând concluziile acestei expertize psihiatrice.
În plus, împrejurarea că recurentul mai fost cercetat, anterior comiterii faptelor deduse judecății, pentru comiterea unor infracțiuni similare, nu poate constitui o împrejurare de natură a agrava situația sa, câtă vreme aceste pretinse fapte nu pot constitui conform dispozițiilor legale un antecedent penal și deci nici influența soluția în prezenta cauză, în latură penală.
A apreciat recurentul că se impune reducerea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia, solicitând aplicarea disp. art.81 penal sau a disp. art.86/1 penal.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, în limitele motivelor de casare prev. de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere, procesele verbale de identificare și recunoaștere a inculpatului, plângerile și declarațiile părților vătămate, dovezile de predare-primire a bancnotelor, procesul-verbal de constatare încheiat de lucrătorii de poliție, depozițiile martorilor, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe recurentul-inculpat, raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, care se coroborează pe deplin cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reținut și rezultă că la 3.04.2008 aflat într-o zonă intens circulată, inculpatul a sustras pe timp de zi, din geanta părții vătămate suma de 150 lei, la 23.10.2008, în aceleași împrejurări a sustras din geanta părții vătămate un portofel conținând suma de 180 lei, iar la 25.10.2008 inculpatul aflându-se într-o stație de transport public a sustras din buzunarul părții vătămate un telefon mobil.
Existența faptelor și vinovăția inculpatului sunt confirmate de mijloacele de probă expuse mai sus, inclusiv declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, astfel încât soluția de condamnare este legală, nefiind de altfel contestată vinovăția recurentului.
În legătură cu individualizarea sancțiunii, care constituie obiectul prezentului recurs, Curtea constată că în cauză fiind vorba de fapte săvârșite de un minor, au fost în mod corect aplicate disp. art.100 alin.1 și alin.2 penal, care reglementează consecințele răspunderii penale în cazul infracțiunilor comise de minori.
În mod judicios s-a apreciat că față de recurent luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea sa, impunându-se aplicarea unei pedepse, în raport de criteriile prevăzute de art.100 alin.1 penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportamentul minorului, condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana acestuia.
Or, în speță, faptele deduse judecății sunt de o gravitate sporită, infracțiunea îmbrăcând forma continuată prin săvârșirea a 3 acte materiale repetate de sustragere de bani și bunuri din buzunarele și poșetele victimelor, în locuri publice în care atenția și vigilența acestora diminuează în mod obișnuit.
Separat de aceasta, recurentul nu este la prima încălcare a legii penale, chiar dacă acesta are o vârstă fragedă, neîmplinind încă 16 ani.
La dosar au fost depuse referate întocmire de poliție aflate la filele 101 - 119 (dosar urmărire penală) din care rezultă că anterior împlinirii vârstei de 14 ani, deci încă înainte de a se putea antrena răspunderea sa penală, recurentul a adoptat o conduită infracțională, fiind cercetat în multe alte cauze vizând comiterea infracțiunilor de furt calificat, în modalități similare, aspecte care sunt de natură să reliefeze persistența sa infracțională, chiar dacă aceasta, în raport de dispozițiile legale, nu poate îmbrăca forma stării de recidivă sau a altei stări de agravare a pedepsei.
În același timp, în actul de sesizare al instanței se precizează că actualmente recurentul este cercetat și în alte dosare penale aflate în lucru, la poliție sau parchet, pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie.
Semnificative sunt și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune (filele 81 - 84 dosar fond) din care rezultă că recurentul având un trecut infracțional, nu manifestă regret față de aceste fapte și relevă multiple riscuri de natură să accentueze dezvoltarea acestui comportament infracțional, practic în favoarea inhibării acestei conduite antisociale pledând un singur element și anume, sprijinul din partea familiei.
Însă, în contextul în care inculpatul nu are ca studii decât o singură clasă primară, nu are abilități de citire și scriere, a fost exmatriculat din cauza comportamentului agresiv, a incapacității intelectuale și a nefrecventării cursurilor școlare, dar și în contextul climatului familial relevat a fi nu de sprijin și suport moral și afectiv, este evident că riscul reluării comportamentului infracțional este extrem de ridicat, cu atât mai mult cu cât inculpatul provine dintr-o familie formată din 5 persoane, lipsită de autoritate paternă și care, conform referatului de evaluare nu recunoaște o altă autoritate din cadrul familiei sau din exterior.
Așa fiind. Curtea observă că multiplele elemente de natură să favorizeze evoluția recurentului pe linia continuării comportamentului infracțional au fost în mod judicios apreciate de către instanțele anterioare și că acestea, au aplicat în mod corect criteriile de individualizare prevăzute de art.52 și art.72 penal, atât sub aspectul întinderii pedepsei, cât și al modalității de executare a acesteia.
Prin urmare, criticile recurentului sunt nefondate, iar împrejurarea că acesta are o vârstă fragedă, că are o serie de afecțiuni psihice care, deși nu determină abolirea discernământului conform expertizei efectuate, totuși își pun amprenta asupra stării sale de sănătate psihică, nu pot reprezenta elemente convingătoare care să justifice concluzia că scopul pedepsei ar putea fi atins prin aplicarea unei măsuri educative și cu atât mai puțin prin aplicarea unei alte modalități de executare, non privative de libertate.
Aspectele evidențiate mai sus, reținute pe baza referatului de evaluare, cât și trecutul infracțional al inculpatului, reprezintă criterii definite conform art.100 alin.1 penal, pe baza cărora, în mod judicios s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu executare în regim privativ de libertate, pedeapsa fiind astfel în mod judicios proporționalizată, fără a se impune reducerea acesteia ori schimbarea modalității de executare.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 20 septembrie 1993, deținut în Penitenciarul mărgineni, împotriva deciziei penale nr.110/08 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.361/26.02.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 30.12.2008, la zi.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați P, în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iulie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Cr.
4 ex./27.07.2009
a-
D,
Tribunalul Prahova
f -
Judecătoria Ploiești
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu, Mihai Viorel
